Autorul acestei tulburătoare mărturisiri ce se regăsește în paginile cărții intitulate ”Represaliile politice pe cântarul Justiției ” este domnul ex-procuror al orașului Chișinău- Mihail Ciocanu. Domnia sa a publicat această carte în urmă cu patru ani la București și ne-a transmis cu amabilitate acest rezumat al cărții care ilustrează nenumăratele abuzuri îndurate, nenumăratele motive inventate de către regimul influențat de către ruși în Republica Moldova dar și vicisitudinile întâmpinate de-a lungul vieții atât de domnia sa cât și de membrii familiei domniei sale.

Acest material ne-a fost transmis în exclusivitate astăzi 27 Martie 2018. Am considerat oportun să publicăm acest material deoarece reprezintă oglinda fidelă a tuturor represaliilor politice îndurate de către familia ex-procurorului orașului Chișinău, de care multă lume nu cunoaște niciun fel de amănunt.

Orice modalitate de copiere sau de transmitere a acestor informații intră sub legea copy-wright-ului. De aceea, platformele media sau de știri care vor dori să citeze parțial sau integral acest rezumat sunt rugate să se adreseze cu celeritate domnului Mihail Ciocanu, fostul procuror al municipiului Chișinău la adresa de e-mail mihailciocanu@gmail.com.

Vă mulțumim!

Motto

”Părinţilor, care au apărat memoria celor dragi.

Urmaşilor, care vor salva memoria de la moarte.

Copiilor, care au supravieţuit totalitarismul.

Surorii, care nu a supravieţuit foametea organizată.”

Coşmarul politic, antisocial şi imoral al represaliilor politice săvârşite de poliţia secretă (NKVD) a fostei URSS era fundamentat pe cele trei programe ale Uniunii Tainice Comuniste din 1848, ale partidului Bolşevic din Federaţia Rusă din 1919 şi ale URSS din 1961, toate dispreţuiau proprietatea privată, iar agricultorii basarabeni au fost despuiaţi în temeiul acestor programe antiumane. În perioada colectivizării forţate, ele încurajau lipsirea agricultorilor de condiţii elementare de viaţă, de hrană, de locuinţe, de îmbrăcăminte, de igienă, de asistenţă medicală, greu de suportat fizic şi umilitoare din punct de vedere moral. În prezent, aceste fapte sunt pedepsite în conformitate cu art. 137 Cod Penal.

Legile puterii sovieto-comuniste, care declarau unele drepturi, dar nu se potriveau programelor comuniştilor din Kremlin, nu se aplicau.

În prezent ideologia comunistă a îmbrăcat forma multor legi şi hotărâri, care discriminează persoanele supuse represaliilor comuniste şi pe urmaşii acestor victime.

Legile adoptate de fracţiunea parlamentară „Viaţa Satului”, cunoscută sub numele „feudalii roşii”, continuă să transmită mesaje vitrege judecătorilor. Unii magistraţi au cedat, nu se împotrivesc, au căzut în capcana legilor discriminatorii adoptate în perioada guvernării comuniste şi refuză să stabilească adevărul represaliilor şi să înfăptuiască dreptatea. Sistemul juridic naţional este ineficient în general şi incapabil să soluţioneze cereri de acest gen.

Inexistenţa legii privind evaluarea şi despăgubirea exproprierilor ilegale provoacă suferinţe incomesurabile.

Evaluarea prejudiciului moral presupune aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale pagubelor şi a implicaţiilor acestora pe următoarele planuri: fizic, psihic, social, profesional, familial, atât pentru moment cât şi pe viitor, însă prejudecăţile sovieto-comuniste îi împiedică pe unii jurişti să stabilească corect faptele care au condus la represaliile politice.

În 1944, fosta URSS repetat a evaluat pagubele cauzate agricultorilor din Basarabia, ele fiind apreciate la 4 mlrd dolari SUA, însă, din motive ideologice ale statului totalitar, puterea sovieto-comunistă a refuzat să-i despăgubească.

Vidul legislativ, ambiguitatea legilor, care trebuie să reglementeze problemele puse în discuţie, exclud interpretările unitare, ele ispitesc cele trei puteri spre abuz, către arbitrar. La acest capitol am adus multiple exemple, însă judecătorii pârtinitori le-au respins.

La 14 decembrie 1989, în şedinţa extrajudiciară, care a avut loc în incinta Consiliului Raional Făleşti, fosta URSS repetat a recunoscut şi a calculat prejudiciile cauzate familiei mele, însă nu le-a achitat. Recunoaşterea daunelor întrerupe curgerea termenului de prescripţie.

Responsabili de ansamblul metodelor folosite la evaluarea prejudiciilor în 1944 au fost diplomaţii fostei URSS, care au transmis expertizele corespunzătoare procurorilor de la Tribunalele Internaţionale Penale de la Nuremberg şi Tokyo.

Părinţii mei, care din 1944 activau la sate în calitate de învăţători, trebuiau să fie exceptaţi de la deportări şi confiscări, însă casa în care noi locuiam a fost transmisă unui cetăţean cu numele de familiei Moisenkov. Lista bunurilor luate în mod abuziv de la părinţii mei a fost transmisă judecătorului şi pârâţilor în şedinţa de judecată, însă, contrar art. 123, al. 6 şi art. 238 CPC, la deliberarea hotărârii acestor înscrisuri nu li s-a dat nici o apreciere.

Toate circumstanţele, care prin teroare mi-au cauzat daune morale, au fost aduse la cunoştinţa judecătorului, însă aceste împrejurări au fost neglijate, dispreţuite de către magistratul din judecătoria Făleşti, care la 25 august 2009 a adoptat o hotărâre ilegală.

Pentru a intimida, pentru a distruge voinţa agricultorilor privaţi, regimul comunist totalitar de ocupaţie sistematic a atentat la pacea pe acest pământ, organizând foamete, deportări, deznaţionalizare.

Limitările la care am fost supus eu şi părinţii mei erau contrare Constituţiei din 10 februarie 1941. Faptele de limitare ilegală a drepturilor mele au fost aduse la cunoştinţa judecătoriei Făleşti.

Lipsiţi de cele trei case, eu şi părinţii pentru totdeauna am părăsit satul natal, bunicul Petru a supravieţuit prin ascunzişuri.

Din 13 aprilie 1944 până la sfârşitul războiului, tata a rămas capul gospodăriei ţărăneşti, deoarece bunicul Petru a fost mobilizat la cel de-al Doilea Război Mondial.

Din aceste considerente, Bunicul Petru de asemenea trebuia să fie exceptat de la deportări şi confiscări. Fratele lui tata, unchiul Vladimir Ciocan, de asemenea a fost mobilizat la război.

Frustrările suportate de mine, care ar alcătui beneficiul material pentru prejudiciile morale cauzate reputaţiei, suferite din cauza anxietăţii şi inconvenientelor, sunt constituite din mărimea plăţilor pentru viitoarele studii ale feciorului la universitatea Harvard, care constituie 300 mii dolari SUA, din cheltuielile imprevizibile la restabilirea gospodăriei ţărăneşti, din lipsa posibilităţilor pentru mărirea veniturilor evaluate la valoarea egală cu crearea a 100 de locuri de muncă, care constituie 14 mln dolari SUA, din imposibilitatea primirii creditelor nerambursabile în mărime de 700 mii dolari SUA şi alte pierderi, mărimea şi condiţiile căror au fost expuse în pledoariile mele în faţa judecătoriei Făleşti. Modalităţile în care sa-u desfăşurat spolierile au fost extrem de violente; inumane erau şi mijloacele de lichidare a proprietăţii private. Suferinţele celor despuiaţi de moşii nu pot fi relatate prin cuvinte.

Caracterul personal, direct, cert şi licit al prejudiciilor invocate de mine în prima instanţă este evident.

Torturarea copiilor, maturilor s-a manifestat prin infracţiuni contra păcii şi a umanităţii, precum este reiterat în Decizia Curţii Europene din 17 ianuarie 2006, însă nimeni n-a tras careva învăţăminte.

Neliniştea este tulburată de rapturile teritoriale, care sunt incompatibile cu pacea şi concilierile durabile ale popoarelor, faptele criminale săvârşite în Transnistria au intensificat violurile politice, economice şi financiare. Aceste constatări expuse de Curtea Europeană în cauza Ilaşcu vs Federaţia Rusă , Republica Moldova, de asemenea au fost neglijate de autorităţile statului.

La determinarea mărimii compensaţiei pentru prejudiciul moral şi la obligarea pârâţilor la repararea lui prin echivalent bănesc care trebuie acordat victimelor abuzului de putere şi moştenitorilor, solicit să fie luat în considerare şi gradul de vinovăţie a pârâţilor, începând din anul 1940, care poate fi apreciat după următoarele circumstanţe:

• Supunerea vieţii cotidiene la Ordinul strict secret al Direcţiei politice a armatei sovieto-comuniste din fosta URSS nr. 5285/11 din 21 iunie 1940 despre dezmembrarea României şi ocuparea Basarabiei. Excluderea treptată a agricultorilor privaţi de la toate formele vieţii sociale (muncă, familie, participare civică) a fost finalizată cu organizarea foametei, cu arestările ilegale, cu spolieri de averi şi deportări.

• • • • Lipsa hranei din cauza stabilirii Cortinei de Fier, refuzului de a primi ajutoare alimentare potrivit planului Marshall şi a interzicerii ajutoarelor umanitare din partea Organizaţiei Internaţionale a Crucii Roşii.

      • Respingerea din motive ideologice ale regimului comunist totalitar de ocupaţie a granturilor Băncii Mondiale, constituită în perioada 1-22 iulie 1944, pentru eliminarea urmărilor războiului, a avut un efect reversibil pentru dezvoltarea gospodăriei ţărăneşti a familiei Ciocan.

      • Lipsa accesului la asistenţa medicală din aceleaşi motive.

      • Agresiuni verbale umilitoare demnităţii.

      • Supunerea copiilor şi pedagogilor la muncă obligatorie fără remunerare, similară cu munca forţată, este sancţionată de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM/ILO, 1919)

      • Arderea icoanelor, a manualelor şi a cărţilor tipărite cu caractere latine au exclus educaţia şi instruirea creştinească.

      • Distrugerea şcolilor private, interzicerea accesului la instruire şi educaţie în străinătate din cauza stabilirii Cortinei de Fier, ne-a lipsit de cultură occidentală.

      • La şcoală şi universitate puterea sovieto-comunistă mi-a diluat percepţia asupra situaţiei reale specifice regimului totalitar. Deformarea percepţiei a continuat şi la maturitate, fiindcă ele erau reflectate în legile regimului totalitar.

      • Ameninţări asupra bunicilor şi părinţilor, compromiterea lor morală.

      • Constrângerea ateistă, distrugerea lăcaşelor sfinte, viaţa mea spirituală a fost şi este afectată de războiul religios, manifestat sub forma ateismului violent, a represaliilor politice începând din 1949, fiind lipsit de sacrele taine bisericeşti, de alfabet latin, de limbă română, de alte sentimente naţionale, de cultură occidentală, care erau susţinute şi răspândite de Mitropolia Basarabiei.

      • Ateismul agresiv, războiul religios al poliţiei politice secrete din fosta URSS nu numai că ne-a cauzat prejudicii morale imense, dar a distrus familia creştină, a exclus umanismul din viaţa românească, care tindea spre o doctrină latină în ortodoxie. Ortodoxia a încetat să mai fie întărită prin cultura latină a occidentului. Starea de război continuă împotriva proiectului bisericii tuturor sfinţilor în memoria victimelor comunismului, inclusiv în memoria martirilor „Buchenwald-ului comunist din Bălţi”, unde au fost internaţi soldaţii Armatei Române originari din Basarabia, printre care bunicul de pe mamă, fraţii bunicii Vangheliţa, toţi din Aluniş, Râşcani.

      • Din 1991 şi până în prezent, eu sunt victima unui război antiproprietate şi a acţiunilor de hărţuire „legală”. Anterior, din 1949 şi până în 1991 am fost victima atacurilor asupra proprietăţilor familiei mele. Sunt foarte epuizat fizic şi psihic de aceste războaie.

      • Conform datelor Institutului de planificare din RSSM, soldul relaţiilor Chişinăului cu Kremlinul a fost în defavoarea Basarabiei, care anual înregistra pierderi în mărime de circa 2.7 mlrd ruble, afirmă Sergiu Ion Chircă în cotidianul “Literatura şi Arta”, nr. 13 (3369) din 1 aprilie 2010.

      • În 1940, în Basarabia activau 1080 biserici ortodoxe, 29 mănăstiri şi schituri, 366 sinagogi, 29 biserici catolice, 19 biserici de rit vechi, 600 case de rugăciuni. Date statistice despre distrugerea lor pot fi culese din cartea ”Procesul combaterii religiei ortodoxe în Moldova”, ed. Chişinău 1974, aut. F. Bâscu.

Odată cu distrugerea bisericilor, din aceste lăcaşe sfinte au dispărut sute de mii de obiecte de cult extrem de valoroase, care până în prezent nu au fost returnate poporului.

• • • • Impunerea poporului latin a tradiţiilor şi a obiceiurilor regimului comunist totalitar de ocupaţie. Latinitatea, creştinitatea şi spiritualitatea românească încontinuu este zdruncinată de slavii răsăriteni.

      • Morala comunistă, expusă în Codul Penal al statului sovietic, permitea împuşcarea minorilor pentru convingeri anticomuniste.

      • Am crescut în condiţii de isterie şi ură faţă de umanismul Creştin, de Occident, faţă de SUA.

      • Ura educă dictatori, frica naşte monştri, iar revolta ucide cugetul.

      • Negarea de către regimul comunist totalitar a principiilor umane, inclusiv a prejudiciilor morale cauzate reputaţiei moştenitorilor gospodăriei ţărăneşti prin expunerea lor anxietăţii şi inconvenientelor. Convingerile unor judecători despre demnitate sunt antiumane.

      • Arderea manualelor, tuturor cărţilor cu caractere latine au lipsit copiii de cultură şi spiritualitate europeană. Gregarea limbii a fost instituţionalizată prin colonizarea ei şi degradarea limbii până la rangul de jargon. Pentru demonstrare am adus adus la cunoştinţa judecătorilor textul Constituţiei din 10 februarie 1941 scrisă de duşmanii limbii române.

• În perioada ocupaţiei sovietice, limba română vorbită în spaţiul dintre Prut şi până dincolo de Nistru a trecut de 7 ori de la un alfabet la altul (1918, 1932, 1937, 1940, 1941, 1944, 1989); de la alfabetul chirilic la cel latin. Milioane de oameni s-au trezit rupţi de sursa vie a limbii lor.

• Atitudinea de azi a Rusiei faţă de Basarabia şi Transnistria constituie un fenomen al cărui echivalent trebuie căutat în istoria relaţiilor moldo-ruse iniţiate în 1639, pe când solii din Moldova au intermediat pacea dintre Turcia şi Rusia, datorită căreia Rusia s-a întărit la Marea Azov. Mai apoi, Rusia a încheiat cu turcii tratatul de pace de la Constantinopol.

• Pentru a preîntâmpina dezmembrarea Moldovei, diplomaţii de la Iaşi au pregătit, la 1739, un proiect de acord cu Rusia pentru a garanta hotarele Moldovei, însă el nu a fost semnat, deoarece ţarul rus a dat prioritate tratatului cu Turcia, care a fost semnat la Belgrad. Ambele imperii recunoşteau graniţele Moldovei pe râul Bug. Administraţia bisericească dintre Bug şi Nistru va ţine de Mitropolia Moldovei până în 1837.

• Puterea sovieto-comunistă a distrus cele opt valori fundamentale pe care şi le doresc oamenii: demnitatea, dreptatea, adevărul, proprietatea, liniştea, bunăstarea, cultura, prietenia.

• Convingerile opuse ideologiei comuniste erau strivite cu exces de zel de oamenii sadici ai poliţiei politice secrete din fosta URSS.

• Cu scopul de a intimida, de a distruge voinţa victimelor, poliţia secretă a stabilit controlul total al activităţilor individuale şi relaţiilor sociale.

• Spolierea averilor a deformat hărnicia ţăranilor. Transferul bunurilor agricultorilor privaţi kolhozului nu producea efecte juridice de modificare a statutului proprietarului. Bunurile transmise pentru folosinţă kolhozului rămâneau în proprietatea ţăranului. Forma tehnică legală a acestor bunuri conţinea toate atributele proprietăţii private.

• Socializarea pământului nu poate fi calificată ca un transfer către stat, către autorităţi al dreptului de proprietate asupra imobilului.

• Cu scopul de a discrimina victimele regimului comunist, statul Republica Moldova refuză să le restituie terenurile agricole luate în mod abuziv, face presiuni asupra urmaşilor lui Petru Ciocan ca ei să se dezică de terenurile agricole, adică de proprietatea lor privată, fracţia parlamentară „Viaţa Satului”, cunoscută cu numele „feudalii roşii”. au adoptat Legea nr. 828 din 25 decembrie 1991, Codul Funciar, care prin art. 4 al. 4 a interzis retrocedarea pământului „foştilor” agricultori privaţi şi urmaşilor săi. Magistratul de la judecătoria Făleşti nemotivat a refuzat să constate neconstituţionalitatea acestor reglementări depăşite.

• Legiferarea ideologiei totalitare comuniste de lichidare a proprietăţii private aduce atingere demnităţii umane, constituind o adevărată tortură politică.

• Această lege inumană şi discriminatorie a fost aplicată de magistraţi pe dosarele nr. 2-115/1999 din Soroca, nr. 2-1379/2000 din Cahul, nr. 2ra-266/06 din 25 ianuarie 2006 ş.a.

• Toate hotărârile judecătoreşti citate au rămas definitive şi irevocabile şi până la revizuirea lor, represaţii vor continua să îndure consecinţele ideologiei comuniste.

• În numele ideologiei comuniste, au fost confiscate casele, hainele, alimentele părinţilor Petru, Mihail şi Lidia. Nepoţii şi copiii au aceleaşi drepturi şi obligaţii pecuniare şi nepatrimoniale. Dreptul la despăgubire în împrejurările cauzei mele reprezintă un spectru mai larg decât simpla compensare financiară. Preţul sângelui nu poate fi înlocuit cu o compensaţie financiară pentru o viaţă tratată cu cruzime şi abuzuri.

• Prejudecăţile, necunoaşterea istoriei neamului, istoriei deportărilor i-a lipsit pe judecători de discernământ.

• Din ahriva personală am expediat celor trei puteri în stat sute de înscrisuri despre crimele comunismului, însă probele au fost neglijate.

• Partidul comuniştilor din Republica Moldova face parte din ”Uniunea partidelor comuniste – partidul comunist al URSS”. Din consiliul de conducere al acestui partid rus fac parte autorii Legii nr. 186/2006, care prin atitudinile sale promovează ideologia comunistă drept ideologie oficială a statului. “Meritele” autorilor acestei legi discriminatorii nejustificat au fost răsplătite cu distincţii de stat de către preşedintele partidului comuniştilor din Republica Moldova, care mai îndeplinea şi funcţia de preşedinte al statului, care sistematic a neglijat jurământul depus în conformitate cu art. 79 din Constituţie. La promulgarea multor legi, vădit a dispreţuit Constituţia, a negat tratatele şi jurisprudenţa Curţii Europene. Gradul lui de vinovăţie poate fi apreciat prin raportarea decretelor, demersurilor, altor scrisori, care sunt semnate cu caractere chirilice, la tratatele la care este parte Republica Moldova.

• Mama a decedat la 26 octombrie 1984, tata la 28 aprilie 1987, bunicul Petru a supravieţuit părinţii, a decedat la 26 martie 1993. În timpul vieţii ei mi-au răscumpărat viaţa, libertatea, demnitatea mea cu toate grânele, animalele din gospodărie, cu toată tehnica agricolă, cu toate cele 33ha de pământ, cu toate casele şi acareturile din gospodărie, cu fruntea aplecată, deoarece le-au confiscat şi demnitatea, iar cu sufletele răstignite ei multe n-au reuşit. Însă posteritatea va schimba totul. După decesul părinţilor, la 14 decembrie 1989, fosta URSS a recunoscut prejudiciile cauzate însă până azi nu le-a achitat.

• Schilodirea spirituală a copiilor şi a maturilor de către ideologia maximalistă a comuniştilor produce efecte paralizante de lungă durată şi este mai dramatică decât mutilarea fizică a persoanei. Subjugarea spirituală a poporului duce la moartea lui etnică. Numai ocupanţii aplică faţă de un popor cucerit foamea ,înrobirea spirituală şi deformarea economiei, conspirând împotriva păcii. Despre comportamentul ocupanţilor multe le-am desprins din cartea lui A. Gromâko „Памятное”, vol. I, ed. Moscova, 1988, pag. 28-31. Contrar acestor deprinderi medievale, doctrina lui Montesquie din 1748 recomanda ca statul cu statut de ocupant să nu modifice obişnuinţele şi spiritualitatea celui cucerit. Acest principiu al dreptului internaţional încontinuu este încălcat de succesorul URSS.

• La şcoală curiozitatea şi timiditatea elevilor era complexată de cărţi precum cea a criticului literar N. Bileţki ”Romanul şi contemporaneitatea”, ed. Chişinău, 1984, pag. 38, 222, prin care autorul glorifică lupta de clasă împotriva culacilor porecliţi ”Sărsălău, Filip Surlă, Corcoduş, Chinezu” şi îndeamnă la continuarea luptei de clasă.

• Scriitorul rus A. Soljeniţîn acuza ideologia marxistă fiindcă îi dezonorează pe maturi şi îi intimidează pe copii, fără pic de compasiune devorează sufletele omeneşti, reducând viaţa oamenilor la simplitatea vieţii animalice. Marele filozof rus Nicolai Berdeaev a comparat comunismul cu un fenomen inuman. În cartea citată, A. Gromâko, la pag. 66, critică diformitatea Capitalului lui K. Marx, însă magistratul de la judecătoria Făleşti, în hotărârea din 25 august 2009, glorifică marxismul.

• Programul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova din 22 martie 1997 prevede că „pământul nu poate deveni marfă sau să se afle în proprietate privată”, însă Ministerul Justiţiei ilegal a înregistrat acest partid.

• Constatarea faptelor de exterminare, persecutare şi a tratamentelor inumane faţă de mine solicit să fie interpretate, apreciate şi calificate prin prisma lucrărilor Tribunalului Internaţional Penal pentru fosta Iugoslavie, practica căruia parţial este publicată în cartea „Codul Penal comentat şi adnotat”, ed. Chişinău, 2005, pag. 184-192.

• Neîndeplinirea angajamentelor internaţionale de către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene umilesc demnitatea întregului popor. Savantul X. Ulianovschi în manualul „Drept penal”, vol. II, ed. Chişinău, 2005, la pagina 702 relatează că „înjosirea demnităţii naţionale se poate realiza prin răspândirea unor insinuaţii, informaţii tendenţioase despre cultura, istoria, obiceiurile, formatul şi starea psihologică, credinţă sau idei etc., care înjosesc un grup etnic sau confesional ori pe reprezentanţii unor asemenea grupuri şi se exprimă prin batjocorirea şi dispreţuirea lor”.

• Legea penală, în art. 282 Cod Penal al Republicii Moldova, incriminează organizarea sau conducerea unei formaţiuni paramilitare neprevăzute de legislaţia republicii. Persoanele care au organizat această formaţiune poartă răspundere şi pentru infracţiunile comise de către un membru al formaţiunii paramilitare.

• Forţele armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova provoacă cetăţenilor o stare de anxietate şi vulnerabilitate, atentează la integritatea lor fizică şi morală.

• Violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova constituie obiectul infracţiunii al rebeliunii armate, însă societatea civilă nu este informată despre începerea urmăririi penale.

• Limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor cetăţenilor din Transnistria în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă, constituie o crimă.

• În fosta URSS „prietenia” popoarelor era întemeiată pe capacitatea de arbitru al fratelui mai mare şi vasalitatea fratelui mai mic. Nici o clemenţă fraternă pe toată perioada de ocupaţie, iar practica barbară continuă deja în rândul nepoţilor ocupanţilor cu năravuri la fel de războinice, reprezentanţii cărora la 23 februarie 2011, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, au înscenat distrugerea monumentului în memoria victimelor ocupanţilor.

• În punctul 3 al Hotărârii Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse nr. 6-P din 23 mai 1995 este constatat că legea Federaţiei Ruse privind reabilitarea victimelor represaliilor politice prevede că repararea prejudiciilor se va efectua în măsura posibilităţilor materiale ale statului rus, fără a preciza careva termene. Legea rusă este contrară Convenţiei, însă reprezentantul Republicii Moldova la Curtea Europeană ilegal a refuzat să-mi apere drepturile mele în conformitate cu art. 33 al Convenţiei Europene.

• Cotrar pactelor ONU, rezoluţiuei ONU nr. 40/34 din 29 noiembrie 1985, diplomaţii Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse încă n-au propus pentru adoptare legea privind evaluarea şi despăgubirea exproprierilor ilegale. Nu este stabilită prin lege procedura extrajudiciară de examinare a cererilor petitorii ale victimelor.

• Legea Federaţiei Ruse privind reabilitarea victimelor represaliilor politice produce efecte juridice în afara teritoriului statului rus, inclusiv asupra victimelor din Republica Moldova. La ratificarea Convenţiei, Federaţia Rusă nu a formulat vreo declaraţie specifică despre aplicarea legii citate asupra cetăţenilor fostei URSS, inclusiv asupra cetăţenilor Republicii Moldova.

• Potrivit art. 1578 al. 2 Cod Civil, judecătorul naţional poate cere interpretarea dreptului străin de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova sau Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, însă magistratul de la judecătoria Făleşti a refuzat să îndeplinească legea.

• Refuzul puterilor de a colabora întru ocrotirea drepturilor mele constituie o infracţiune gravă. Un stat ocupat este lipsit de posibilitatea de a determina elementele de stabilitate, este privat de capacitatea de a garanta siguranţa cetăţenilor şi de abilitatea de a soluţiona problemele social-politice.

• În cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI), puterea executivă a înfăptuit o diplomaţie în detrimentul victimelor comunismului din fosta URSS. La 20 decembrie 2010, Federaţia Rusă şi Lituania au format o comisie specială pentru studierea problemelor istorice, însă refuză orice propunere din partea Republicii Moldova. În prezent, Federaţia Rusă acordă diverse despăgubiri regimului transnistrean, folosite la educaţia românilor transnistreni în spiritul fricii, al umilinţei şi al respingerii gândirii libere. Prin subiectivismul deputaţilor din fracţia comuniştilor, se face resimţită o încercare continuă de a camufla realitatea represaliilor politice şi a nega existenţa faptului în sine.

Specialiştii au constat multiple similitudini între partidele nazist şi comunist.

O viaţă de om am pus pe altarul adevărului pentru a-mi reintegra, reabilita strămoşii, familia şi elibera copiii şi nepoţii de frică şi represalii. Pârâţii nici în prezent nu ţin cont de nevoile emoţionale, psihologice ale familiei. Pârâţii nici în prezent nu sunt în stare să-şi apere cetăţenii represaţi. Din aceste considerente, am detaliat prin multiple fapte şi informaţii statutul meu de victimă a ideologiei comuniste, a crimelor comunismului. Acest drept l-am utilizat potrivit principiului subsidiarităţii enunţat de Convenţie. Utilizarea principiului este lăsat la latitudinea victimelor, justificată fiind de interesele mele legitime vizând relaţiile de proprietate, de apărare a demnităţii.

Latinii caracterizau cuvântul interes (interest) ca ceva obiectiv, important şi necesar pentru individ, familie, naţie.

Cele mai importante şi necesare interese pentru mine, familie şi concetăţeni, pe care doresc să le apăr în justiţie, le-am adus în faţa judecătoriei Făleşti. Drepturile şi interesele mele pot fi ocrotite numai într-un proces echitabil, de un judecător independent, într-un regim pluralist. Raţionamentul interesului legitim impune să-mi apere următoarele drepturi şi libertăţi:

• De a condamna războiul Federaţiei Ruse împotriva Republicii Moldova precum este enunţat în Preambulul Convenţiei; de a constrânge printr-o hotărâre judecătorească pe ocupanţi la pace, la retragerea armatei, la curmarea autorităţii neacceptate însă exercitate de Federaţia Rusă pe teritoriul naţional al Republicii Moldova. Puterea ocupantului a zdruncinat identitatea românilor, a disfuncţionalizat suveranitatea poporului, structura puterilor publice, fapt ce ne plasează într-o situaţie de inferioritate faţă de popoarele libere şi democratice; de a-i constrânge la recunoaşterea identităţii românilor din Basarabia şi Transnistria, precum este stipulat în Declaraţia de Suveranitate din 23 iunie 1990, în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991.

• A condamna printr-o hotărâre judecătorească puterile legislativă şi executivă pentru inexistenţa Legii privind evaluarea şi despăgubirea averii spoliate, de neîndeplinirea Hotărârii Parlamentului nr. 1226-XII din 8 decembrie 1992 „Pentru punerea în aplicare a Legii privind reabilitarea victimelor represaliilor politice săvârşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie” (7 noiembrie 1917-23 iunie 1990). Hotărârea citată are putere de lege. Neîndeplinirea ei atrage după sine încălcarea Convenţiei.

• În spiritul colaborării puterilor în stat, potrivit art. 46 al Convenţiei, a începe procedura pentru a revizui Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 16 din 12 iunie 2007, care nu le educă juriştilor simţul dreptăţii, fiindcă s-a făcut justiţie cu ochii dezlegaţi, s-a înfăptuit o graţiere a crimelor din perioada represaliilor politice, s-a înfăptuit o ficţiune juridică, hotărârea a acoperit o fărădelege legislativă.

• A propune Guvernului de a revizui toate reglementările disfuncţionale în domeniu care dispreţuiesc drepturile şi demnitatea victimelor regimului comunist totalitar de ocupaţie, reglementări care neagă patrimoniul comun de idealuri şi de tradiţii politice, renunţă să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a drepturilor victimelor abuzului de putere sovieto-comunistă, măsuri enunţate în Preambulul Convenţiei. Nici în cadrul ONU, nici în cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI), Federaţia Rusă şi Republica Moldova nu au întreprins măsuri de garantare colectivă a drepturilor victimelor regimului totalitar din fosta URSS, precum este stipulat în tratatele la care este parte Republica Moldova.

• A propune Ministerului Justiţiei de a radia din Registrul de stat partidul comuniştilor din Republica Moldova, reprezentanţii cărui prin omisiuni abuzive şi acţiuni ilegale încalcă încontinuu drepturile ocrotite de Constituţie şi Convenţie.

Drepturile şi interesele mele ocrotite de Constituţie şi Convenţie continuă a fi încălcate ca şi în perioada regimului totalitar, deoarece au fost neglijate stările de fapt şi de drept aduse în faţa celor 24 de judecători care din 2002 şi până în 2011 au examinat cauza.

Suferinţele suportate de familie au fost neglijate şi dispreţuite, de aceea ele au serivt un imbold pentru cercetările pe care eu le-am conceput cu mulţi ani în urmă pentru a anihila efectul ideologiei comuniste asupra copiilor, nepoţilor mei, tinerii generaţii.

Din 2001, principiul separării puterilor a fost transformat într-un regim de îndeplinire a preferinţelor ideologice ale partidului comuniştilor, al confuziei puterilor, iar demnitatea şi onoarea Omului au fost separate în diferite categorii potrivit moralei comuniste, producând serioase răni etice tuturor represaţilor, inclusiv mie.

Refuzul reprezentantului statului de la Ministerul Finanţelor la depunerea concluziilor în timpul procesului, potrivit funcţiei, în vederea apărării libertăţilor mele şi refuzul Ministerului de Finanţe de la colaborarea solicitată de judecătoria Făleşti în timpul procesului, încalcă de ani de zile drepturile mele la libertatea de apărare a raporturilor patrimoniale, libertatea de a dispune de interesul legitim supus judecăţii, drepturi asigurate de art. 27 CPC, cât şi de dreptul privind libera protecţie judiciară, drept asigurat de art. 6 CPC, art. 1, art. 11, art. 16 Cod Civil.

Statul de drept se fundamentează pe justiţie şi nu pe utilitate. Fracţia parlamentară a partidului comuniştilor din Republica Moldova încontinuu respinge acest principiu, care prevalează azi în statele democratice

Oportunitatea, ca element politic, poate fi materializată numai de Parlament, însă oportunitatea legislatorului nu poate fi contrară scopurilor şi principiilor Consiliului Europei, care a fost creat la 4 mai 1949 cu scopul de a ocroti şi întări democraţia pluralistă, a garanta printr-un mecanism evoluat drepturile şi libertăţile omului, definirea de soluţii comune pentru problemele sociale. Contrar acestor principii, opţiunea Parlamentului este dirijată de ideologia comunistă, precum a fost începând cu 2001.

Inexistenţa legii privind evaluarea şi compensarea exproprierilor ilegale, în lipsa unui mecanism evoluat, a unui remediu efectiv de apărare a victimelor regimului comunist totalitar de ocupaţie, a permis Ministerului Finanţelor să lipsească de la toate şedinţele judecătoreşti, însă judecătorul unilateral, contrar art. 123, al. 6 CPC a diminuat ilegal întinderea daunelor cauzate.

Puterea, forţa şi tăria Basarabiei de până la 1940 era ţăranul, proprietarul, toţi cei care au ţinut cadenţa veşniciei la sate.

Distrugerea, subminarea gospodăriei ţărăneşti a familiei Ciocan a fost înfăptuită de poliţia politică secretă a fostei URSS prin fapte criminale, care s-au manifestat prin:

• Preschimbarea inopinată a valutei româneşti şi plafonarea până la 200 de ruble a banilor de sute de milioane de lei agonisiţi în perioada 1918-1940, 1942-1944, cât şi neîntrebuinţarea valutei româneşti, a sărăcit gospodăria ţărănească a familiei Ciocan din satul Pârliţa, Făleşti, reducându-i substanţial averea, lipsind-o de profituri enorme. Potrivit conceptelor marxiste ale ideologiei comuniste, banii reprezentau un instrument de exploatare.

• Anularea retroactivă a contractelor civile de sute de milioane de lei, încheiate potrivit legilor României între persoane în perioada 1918-1940, 1942-1944, a lipsit gospodăria ţărănească Ciocan de profituri de sute de milioane de lei. Se urmărea scopul menţinerii ideologiei partidului comunist totalitar de ocupaţie.

• Lichidarea comerţului privat în 1940, repetat în 1944, care a lipsit gospodăria ţărănească Ciocan de profituri de sute de milioane de lei, şi monopolizarea lui de către stat, în persoana Cooperaţiei de Consum, s-a înfăptuit în temeiul ordinului strict secret nr. 5285 din 21 iunie 1940 al armatei URSS, provocând foametea şi diverse maladii din lipsă de produse alimentare, de medicamente, de mărfuri de strictă necesitate.

În prezent, pentru a amenaja un magazin de vinuri moldoveneşti, sunt necesare investiţii de 500 de mii de lei. Calculele corespunzătoare sunt publicate în săptămânalul economic ECO din 1 iunie 2005.

• Luarea în mod abuziv, prin violenţă, a 40 ha de teren agricol, a tehnicii agricole şi a bunurilor din gospodăria lui Petru Ciocan, dobândite legal în perioada 1918-1940, 1942-1944, s-a înfăptuit în temeiul programului partidului comunist-bolşevic din Federaţia Rusă adoptat în 1919, al listelor întocmite de NKVD, care se supunea direct Kremlinului. Magistratul de la judecătoria Făleşti, în hotărârea din 25 august 2009, enunţă precum că terenul agricol a fost confiscat în temeiul legii strict secrete a fostei URSS. Despre decretul asupra pământului din 26 octombrie 1917, Constituţia din 10 februarie 1941, care în mod imperativ dispuneau interdicţia de a confisca pământul de la ţăranii liberi, judecătorul a ales să tacă. Magistratul n-a motivat refuzul de a dispune retrocedarea terenului agricol luat în mod abuziv de la familia mea. Mulţi judecători acceptă cu resemnare ideologia regimului comunist totalitar de ocupaţie. Exproprierea ilegală în stil marxist i-a lipsit de profituri substanţiale pe agricultori şi comercianţi, ele mi-au cauzat daune în proporţii deosebit de mari.

• Alte activităţi economice întrerupte după pierderea controlului asupra bunurilor, preluate abuziv de poliţia politică secretă a fostei URSS de la gospodăria ţărănească a familiei Ciocan, au cauzat daune materiale mărimea cărora sunt indicate în înscrisurile înaintate Judecătoriei Făleşti.

• Spolierile proprietăţilor private de milioane de dolari SUA erau însoţite de măsuri cu caracter de exterminare fizică şi spirituală a omului, reducându-i existenţa la viaţa animalică.

În 1940-1941, au fost luate în mod abuziv de către stat de la Petru Ciocan 4 pluguri, 4 grape, 4 semănători, 1 batoză, 4 secerători şi 3 căruţe. De asemenea, el a fost deposedat de 4 cai, 1 armăsar, 4 boi, 3 juncani, 5 vaci, 100 de ovine şi 40 ha de teren agricol, alte bunuri. Despre sustragerea cailor şi a altor bunuri din proprietatea agricultorilor privaţi în 1944 se povesteşte în publicaţia lui A. Afinogenov din săptămânalul Comunistul nr. 48(555) din 30 noiembrie 2007.

Potrivit istoricului comunist M. Sâtnic, cercetările căruia sunt publicate în cartea ”Un an de cotitură în viaţa ţărănimii din Moldova de pe malul drept al Nistrului”, ed. Chişinău, 1973, pag. 110, primele batoze au fost confiscate încă în 1940. El afirmă că statul sovietic a stabilit şi preţul treieratului unui pud de cereale, care constituia până la 15 copeici sau 4 cenţi din dolarul SUA.

• Pierderi materiale şi morale au fost cauzate prin arderea în 1944 a arhivei şi bibliotecii private, a obiectelor de cult colecţionate şi păstrate de străbunici, foşti slujitori ai altarului creştin ortodox. O atare barbarie medievală a dezvoltat anticultura instaurată de ocupanţi, lipsindu-l pe basarabean de alfabet latin, de aura ocrotitoare a popoarelor de etnie romană, provocând familiei Ciocan daune în mărime de 30.000 de dolari SUA. Potrivit ideologiei comuniste, cărţile româneşti constituiau rămăşiţe antisocialiste şi erau primejdioase. La arderea acestor cărţi autorităţile făceau trimitere şi la Hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist bolşevic din Ucraina din 30.10.1933 ”Despre naţionalismul burghezo-moldovenesc şi apărătorii lui”. Această hotărâre, de facto, a şi dat startul represaliilor politice (în anul 1933).

• Pierderi materiale şi morale imense au fost cauzate gospodăriei ţărăneşti a familiei Ciocan prin impozitarea discriminatorie pe criterii de avere, deoarece gospodăria individuală Ciocan achita un impozit de 40,2 ori mai mare în comparaţie cu gospodăriile colective.

• Pierderi materiale în mărime de 700 de mii dolari SUA şi daune morale incomensurabile au fost cauzate gospodăriei ţărăneşti a familiei Ciocan prin imposibilitatea accesului la granturi şi credite bancare, acordate de Guvernul American.

• În anii 1936-1940, 1941-1944, Petru Ciocan a avut un profit de 350 000 de dolari SUA de la darea în arendă a celor 2 batoze, a tehnicii agricole. Calculele au fost efectuate reieşind din profitul minim anual şi cursul de schimb al dolarului, evaluat în 1936, când un dolar SUA echivala cu 102,60 lei. În 1945, un dolar SUA echivala cu 98,74 lei româneşti.

• Profitul minim anual de la darea în arendă a batozelor şi a altor unelte agricole a fost calculat, pentru perioada menţionată, în conformitate cu capacităţile tehnice, taxele existente şi calculele, publicate la pagina 180 în revista ”Pagini agrare şi sociale”, iunie 1940, ed. Bucureşti. Fotocopia acestei reviste a fost prezentată anterior judecătoriei Făleşti.

Expresia ideologică a acestor jefuiri le-am găsit la pagina 109 din Dicţionarul de economie politică (o traducere din rusă), ed. Chişinău, 1975, unde se explică: ”Marfa, valoarea, schimbul, banii exprimă relaţiile de exploatare a muncii de către capital”.

La exploatarea celor 40 ha de teren agricol, gospodăria ţărănească a familiei Ciocan aplica multă tehnică agricolă, animale de tracţiune, angaja 30 de zilieri, alte lucrări agricole erau înfăptuite de 7 membri ai familiei, de rude.

Un agricultor producea atâta materie primă, care era destulă pentru crearea a cinci locuri de muncă la oraş.

Pentru a restabili o astfel de gospodărie ţărănească, în prezent este nevoie de investit 7 milioane dolari SUA, fiindcă pentru a crea un loc de muncă în agricultură este nevoie de investit 140-250 mii dolari SUA.

După distrugerea gospodăriilor ţărăneşti, puterea sovieto-comunistă a organizat cea mai cumplită foamete. Starea de denutriţie extremă provocată de lipsa cronică de hrană a răpus 200 mii de vieţi omeneşti. În perioada foametei au decedat bunica Frăsâna şi sora mai mare.

Atitudinea multor judecători faţă de demnitatea persoanei, de proprietatea privată este anticonstituţională. Unii au interpretat tirania, crimele comunismului ca fapte echitabile, de aceea statul trebuie să răspundă pentru conduita agenţilor săi. Este dreptul fiecărei societăţi să arate clemenţă, dar nu să menţină o relaţie nesănătoasă cu legea, achitând crime evidente, camuflând vinovăţii clare.

Înscrisurile despre mărimea averii spoliate n-au fost contestate de pârâţi, însă, contrar art. 25, 26, 123 al. 6 CPC, judecătorul a favorizat pârâţii, unilateral, ilegal a diminuat mărimea despăgubirilor, a dispus o hotărâre contrară jurisprudenţei Curţii Europene expusă în cauza Akdivar şi alţii versus Turcia, Hotărârea din 1 aprilie 1998.

Contrar art. 6 al Constituţiei, contrar prevederilor art. 16 al. 2, 25 al. 1, 26 şi 27 CPC, pârâtul – Ministerul Finanţelor, cu scopul de a împiedica examinarea multilaterală, deplină şi obiectivă a cauzei civile de despăgubire a persoanelor supuse represaliilor de către regimul comunist totalitar de ocupaţie, a refuzat să se prezinte în şedinţele de judecată pentru ca să contribuie la colaborarea puterilor în stat în exercitarea prerogativelor ce-i revin conform Constituţiei.

Mai mult ca atât, pentru a obţine pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti ilegale, la 21 ianuarie 2009, prin cererea de apel nr. 13-09/41, conducătorul Ministerului Finanţelor solicită Curţii de Apel Bălţi, fără a aduce argumente, fără a prezenta calcule sau careva probe, verificarea din oficiu a hotărârii judecătoreşti din 12 august 2008, casarea şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care pretenţiile să fie respinse integral.

Prin cererea de apel nr. 19-09/290 din 16 martie 2010, Ministerul Finanţelor a procedat analogic.

Anterior, la 7 iunie 2004, prin scrisoarea nr. 13-08/331, conducătorul Ministerului Finanţelor prescrie magistratului de la judecătoria Făleşti să aplice hotărârile Guvernului, care, conform art. 102 (2) al Constituţiei şi art. 30 al Legii nr. 64-12 din 31 mai 1990 „Cu privire la Guvern”, sunt obligatorii pentru executare. Judecătorii Curţii Constituţionale, în raportul pe anul 1999, au constatat că hotărârea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 „Cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei şi achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represaliilor” intenţionat a fost adoptată cu abateri de la Constituţie în speranţa că aceste încălcări nu vor fi sesizate.

Aceste fapte, săvârşite din motive meschine, constituie o infracţiune pedepsită de art. 303 Cod Penal.

La acest capitol, autorii Comentariului Codului Penal, ed. 2009, la pag. 670 fac trimitere la 2 cauze examinate de Curtea Europeană.

Mai mult ca atât, contrar Legii Fundamentale, din 1944 până în 1949, poliţia politică secreată din fosta URSS a despuiat familia mea de alte bunuri, de toate casele. Afectaţi de teroarea abătută, eu şi părinţii am părăsit satul natal pentru totdeauna. Din 1949 până în 1964 eu şi părinţii am locuit în încăperi lipsite de utilităţi umane.

Un model al despăgubirilor a fost stabilit la 13 septembrie 1928 de Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională, care a arătat că „reparaţia trebuie să înlăture toate consecinţele actului ilicit”, însă regimurile totalitare permanent au respins regulile general acceptate ale Dreptului Internaţional.

Aceste constatări sunt relatate în cartea „Comentariul CEDO”, aut. C Bîrsan, ed. 2005 vol. I, pag 1050, vol II, pag 477, cît şi în cartea „Drept Internaţional Contemporan”, ed. 2000, autor A. Boltineanu, A. Năstase, B. Aurescu, pag. 300.

                   Mihail Ciocanu

Sursa foto : http://voceabasarabiei.md/,SlideShare ,Arhiva personală a Domnului Mihail Ciocanu