Actualitate
Top 10 produse dispărute din casele românilor | Nationalul.ro
De la 1 septembrie 2018 becul cu halogen va ajunge pe această listă, întrucât următoarea etapă a reglementării UE prevede interzicerea surselor de iluminat non-direcţionale cu halogen – cunoscute altfel ca „becurile standard în formă de pară sau lumânare”. Pentru locuinţele din România, acest lucru marchează următorul pas spre un stil de viaţă mai ecologic, care reduce semnificativ consumul de energie – şi aduce un alt articol comun mai aproape de dispariţie.
Privitul imaginilor din vacanţă ale familiei cu ajutorul unui proiector cu diapozitive sau ascultatul la Walkman sunt acum activităţi ale trecutului, care au fost înlocuite ca urmare a schimbărilor tehnologice şi sociale.
“Interzicerea treptată a becurilor cu halogen este dovada unui angajament asumat la nivel european pentru economisirea energiei şi reducerea amprentei de carbon. Acest lucru nu este doar o oportunitate de a beneficia de facturi reduse la curent electric, ci oferă consumatorilor posibilitatea de a alege o anumită temperatură de culoare, calitate şi design, atunci când se face trecerea la becuri cu LED”, a declarat Bogdan Balaci, Director General Philips Lighting/Signify pentru Sud-Estul Europei.
Signify a încheiat cu parteneriat cu Deborah Sugg Ryan, profesor la Universitatea din Portsmouth, pentru a dezvălui topul articolelor casnice dispărute din ultimele decade. După ce a examinat mai multe locuinţe, profesorul Sugg Ryan a indicat mai multe articole care au evoluat treptat sau au fost eliminate – becul incandescent ocupând un loc printre cele mai recente articole ce completează această listă.
- Becul incandescent
- Telefonul fix cu disc
- Pick-up-ul
- Pagini aurii
- Video-ul
- Walkman-ul
- Faxul
- Maşina de scris
- Discheta
- Modemul dial-up
Holul
Telefon fix cu disc
Telefonul fix cu disc este o curiozitate pentru adolescenţii de astăzi care au crescut cu telefoane cu butoane şi cu ecran tactil. Părinţii vigilenţi au blocat tastatura pentru a împiedica adolescenţii să facă apeluri lungi, costisitoare. Când Serviciul de Telecomunicaţii Britanic a fost privatizat în 1984, o nouă gamă de telefoane a devenit disponibilă pentru închiriere şi vânzare, iar telefonul cu disc rotativ a dispărut treptat. În ciuda dispariţiei telefonului cu disc rotativ, expresiile „formează un număr” şi „închide” (însemnând a aşeza receptorul la loc în furcă) se folosesc şi azi.
Masa pentru telefon
În mod tipic, gospodăriile aveau doar un telefon, care era păstrat pe o poliţă sau o masă în hol. Acest lucru a dus la dezvoltarea mesei pentru telefon, care a fost foarte populară între anii 1920 şi 1960. Masa pentru telefon consta în mod tipic într-o singură piesă de mobilier formată dintr-un scaun, lângă care se afla o poliţă pe care era aşezat telefonul, iar dedesubt erau agendele de telefon şi Pagini Aurii. Multe gospodării ţineau o cutie cu bani pe poliţă pentru a plăti apelurile telefonice sau o clepsidră, pentru ca utilizatorii să vorbească puţin la telefon. Declinul său a început odată cu apariţia telefonului fără fir.
Sufrageria
Aparatul video sau VCR
Disponibil din 1963, aparatul VCR a atins succesul pe piaţă în 1975, majoritatea oamenilor mai degrabă închiriindu-l, deoarece era foarte costisitor. Caseta video avea câteva inconveniente, printre care o lungime limitată din cauza căreia înregistrările erau tăiate brusc, uzându-se în timp. Pe la finele anilor 1980, mai mult de jumătate dintre locuinţe aveau un aparat video. DVD playerele au devenit populare în anii 1980 şi 1990, însă înregistrările video au persistat, deşi DVD-urile au devenit disponibile, până când camerele video digitale au devenit tot mai accesibile ca preţ.
Albumul de fotografii
Puţini dintre noi mai printează fotografiile, acum când există camerele telefoanelor mobile performante, iar reţelele de socializare acţionează ca un portal pentru instantaneele noastre preferate.
“Familia mea nu poate fi singura cu copilul cel mare născut la finalul anilor 1990 şi care păstrează poze din primii săi ani de viaţă într-un album foto, dar şi cu un copil mai mic, născut în noul mileniu, ale cărui poze sunt stocate într-o aplicaţie foto pe computer,” a spus Deborah Sugg Ryan, Profesor la Universitatea din Portsmouth.
Proiectorul şi diapozitivele de 35 mm
Disponibile din 1936 pentru camerele fixe, diapozitivele de 35 mm erau populare printre fotografii amatori ca urmare a costului developării fotografiilor şi deteriorării printurilor color, care tindeau să se decoloreze. Pregătirea unei prezentări de diapozitive era un ritual; trebuia ca diapozitivele să fie încărcate corect în tavă, cu faţa în jos şi înapoi. În plus, becul proiectorului trebuia înlocuit frecvent şi proiectoarele se puteau bloca, supraîncălzi şi chiar arde. Diapozitivul de 35 mm a început să decadă în anii 1970, când costurile developării au scăzut şi calitatea s-a îmbunătăţit, fiind înlocuit de fotografia digitală în anii 1990, spre fericirea celor care se temeau de invitaţia vecinilor: „Ai vrea să vii pe la mine să vezi diapozitivele din vacanţă?”
Bucătărie
Cazanul de spălat rufe şi presa pentru haine ude
Până în anii 1960, spălatul rufelor a fost cea mai grea sarcină domestică pentru majoritatea femeilor, realizată de obicei în zilele de luni şi durând întreaga zi. Spălatul rufelor se făcea într-un cazan, aflat de obicei în bucătărie, fie într-un bazin larg, cu spaţiu dedesubt pentru aprinderea focului, fie fără suport şi alimentat cu gaz sau electricitate pentru încălzirea apei. Hainele albe erau frecate de o scândură pentru spălat şi apoi fierte în cazan, învârtite şi agitate manual cu un băţ. Hainele aburinde erau apoi scoase din cazan cu o bară lungă sau cleşti, acest proces fiind unul periculos. Urma ulterior clătirea şi stoarcerea manuală sau cu o presă, care era o sarcină foarte grea. Cazanul a fost înlocuit de chiuveta dublă în anii 1960, maşinile automate de spălat de haine, fără îndoială cele mai utile aparate casnice, devenind predominante în anii 1970.
Dulapul ‘Easiwork’ sau bufetul de bucătărie
Până la mijlocul anilor 1920 majoritatea comercianţilor de mobilă au vândut cel puţin un model de bufet de bucătărie, care era disponibil într-o varietate largă de mărimi, preţuri şi specificaţii. Acestea aveau forma unui dulap de sine stătător cu multe uşi şi sertare. Acestea încorporau de obicei o sită de făină, un coş de făină, un sertar de pâine cu garnituri metalice, un făcăleţ, o listă de cumpărături, un recipient pentru zahăr şi borcane de depozitare. Exista un blat glisant sau rabatabil pentru pregătirea mesei şi de asemenea un frigider pentru carne ; cele mari includeau şi plăci de călcat haine. Bucătăriile astfel amenajate au avut nevoie de mult mai mult timp pentru a-şi face loc în locuinţe şi până la începutul anilor 1960 nu erau foarte des întâlnite în casele familiilor cu nivel de trai mediu. Această bucătărie integrată într-un bufet ar trebui readusă la viaţă pentru bucătăriile urbane compacte contemporane.
Dormitor
Aparat electric de ceai
„Aparatul automat de făcut ceai”, alimentat cu gaz, a fost brevetat de Samuel Rowbottom în 1891. Conceput pentru a fi utilizat lângă pat pentru a fierbe ceai dimineaţa, acesta includea un ceas cu alarmă analog, care declanşa mecanismul de fierbere a apei, folosind aburul pentru a împinge apa printr-un tub în ceainic. Versiunile alimentate de curent electric au devenit disponibile în anii 1930, unele incluzând şi o lampă. În anii 1970, ceainicele au atins un statut fără precedent ; se estima că se găseau în 2 milioane de locuinţe. În 2010, a fost readus la viaţă în versiunile „alb retro” şi „cream vintage”, cât şi în versiunea modenă cu ceas LCD.
Combina audio
Combina audio sau boombox-ul a fost un aparat ce se regăsea în multe dormitoare ale adolescenţilor anilor 1970 şi 1980, dar era şi portabil. Era prevăzut cu un receptor radio AN/FM şi unul sau două casetofoane audio/ aparate de înregistrate audio, sunetul fiind emis printr-un amplificator integrat şi două sau mai multe boxe. Era deseori purtat pe un umăr, mai degrabă decât de mâner, din motive practice, dar şi ca simbol al statutului. Declinul casetelor audio şi dezvoltarea CD-urilor audio a condus la declinul boombox-ului, odată cu MP3 playerele şi telefoanele inteligente. Walkmanul a înlocuit boomboxul pe stradă. În dormitoarele adolescenţilor, boomboxul a fost înlocuit de boxe şi staţii cu Bluetooth.
Biroul
Asistent personal digital sau PDA
Asistentul personal digital a fost predecesorul telefonului mobil. Primul a fost organizatorul Psion, lansat în 1984, care a devenit un obiect extrem de râvnit. Era un computer personal mobil de mici dimensiuni, dezvoltat iniţial pentru afaceri, dar şi-a făcut loc şi în gospodării, putând fi utilizat pentru notiţe, liste, calcule, agende de telefon şi calendar de programări. PDA-urile au fost înlocuite în final de telefoanele inteligente la începutul anilor 2010. Termenul de „asistent personal digital” a fost reciclat acum de tehnologie şi este utilizat pentru a face referire la programul de recunoaştere vocală cu inteligenţă artificială care poate răspunde la întrebări.
Casetofonul portabil (Walkman)
Casetofonul audio portabil original Walkman a fost lansat în anul 1980 şi a schimbat modul în care oamenii ascultau muzică. Pentru adolescenţi, a înlocui boombox-ul de dimensiuni mari. Walkman-ul compact şi uşor putea fi utilizat în timpul mersului, călătoritului sau al jogging-ului. Spre sfârşitul anilor 1990 casetele cu bandă au fost înlocuite de noile tehnologii digitale precum CD-ul, MinicDisc şi MP3. Ca şi PDA-ul, casetofonul portabil a fost înlocuit de telefonul inteligent. Cu toate acestea „efectul Walkman-ului” persistă prin intermediul telefonului inteligent, care a fost de asemenea învinuit pentru izolare, comportament neadecvat şi narcisism.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 3 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum o ziHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Stirea zileiacum 3 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa
-
Uncategorizedacum 3 zileHONOR Magic8 Pro pus la încercare de fotografi profesioniști în condiții extreme
-
Sanatateacum 2 zileFlora intestinală „distrusă”: ce înseamnă, de fapt, disbioza și care sunt simptomele
-
Comunicateacum 9 oreCum să alegi ușa de garaj perfectă pentru casa ta




