Connect with us

Actualitate

Despre „dreptatea” care cere ”justiție” și importanța ei

Mihai Daniel

Publicat

pe

Motto -”Justiţia este în realitate un bine al altuia; este un avantaj pentru cel ce comandă şi un rău pentru cel ce se supune.” definiţie de Thrasymachos din Calcedon

AVERTISMENT

Dintru început, pentru a vă asigura, cu toată sinceritatea, vreau să vă aduc la cunoștință faptul că acest material nu este conceput a fi unul strict tehnic, înveșmântat în termeni academici greoi. Cu aceeași deschidere vreau să vă mulțumesc și să vă asigur totodată că acest material nu se vrea a fi unul complet, deoarece în rândurile de mai jos voi încerca să realizez o sinteză a unor considerații pe baza evidențelor, în care mi-am propus temerara clarificare a noțiunilor de „dreptate” și de ”justiție”, văzute din mai multe unghiuri de vedere. De aceea, tot ceea ce este cuprins în spațiul acestui material este pur subiectiv dar și perfect argumentat. Luând în considerare acestea, orice fel de încercare de a aduce laude sau dimpotrivă de a cere desființarea totală sau parțială, prin forța și justețea argumentelor vă revin în integralitate, indiferent de natura sau de scopul motivării dumneavoastră în prealabil.

Ca urmare a tuturor celor convenite, ceea ce voi realiza direct sau indirect poate fi comentat și analizat, dezbătut deoarece numai într-o asemnea manieră, prin varietatea punctelor de vedere, prin cumulul de informații și forța argumentelor sustenabile ce creează punți de legătură.De aceea se poate vorbi deschis, fără menajamente despre aceste concepte, virtuți  în această societate postmodernă măcinată de griji, de consumerism cât și de vicii.

Din punctul meu de vedere, această opțiune de a avea păreri și de a le susține reprezintă și respectă cu adevărat libertatea și demnitatea oricărui semen. Iar puterea reală, justificată la care oamenii speră să găsească ajutor este dată de către Acel Creator, care are grijă de fiecare dintre noi și care ne inspiră sau ne poate transforma în creațiile sale apropiate, desăvârșite Lui. Urmând acest fir călăuzitor, aș îndrăzni să vă spun că nu voi folosi în acest caz doar simple metafore, ci totul se dorește să fie legat de rolul și semnificația care i se acordă noțiunilor extinse de dreptate, de justiție.

Conținutul propriu-zis

Din cele mai vechi timpuri, chiar din momentul în care Cain l-a ucis pe Abel se produce în lume o separație între prigoniți și victimă, între ucigaș și cel ucis, sacrificat din răutate .Aceasta cse va transmite și se va amplifica tuturor  generațiilor, inclusiv celor din actualitate. Setea de răzbunare de răutate a lui Cain cât și a urmașilor săi se poate identifica fără niciun fel de impediment.Tot așa, ideea de jertfă, de asumare a urmașilor lui Abel a constituit chiar unul dintre atributele omenești de prim rang. Însă, între aceste modele transparente există și alte atribute,virtuți (posibil moștenire a scânteii divine,a harului cu care suntem fiecare dintre noi înzestrați) precum dreptatea,cinstea,corectitudinea dar și justiția.

Numai că, din momentul izgoniți din grădina Edenului a protopărinților noștri Adam și Eva, aceste caracteristici psihice și volitive nu au mai fost că la început,în binecuvântatul moment al Creației.Răzvrătirea, ascultarea de șarpe,călcarea poruncii a dus la pervertirea omului cât și a întregii creații de pe pământ. Automat,sentimentele faptele și gândurile „de a fi ca Dumnezeu” și de a stăpâni,de a cunoaște creația s-au amestecat într-un mod incredibil. De aici înainte, moartea, păcatul au devenit firești tuturor, ca și setea anumitor semeni de a clama dreptatea, de a invoca fondat justiția omenească.

 

Revenind la unul dintre cele mai importante motive care au generat acestea văzute ca fiind antagonice- pe de o parte Dreptatea Lui Dumnezeu materializată prin izgonirea din Rai și nedreptatea lui Cain care l-a ucis pe fratele său Abel-putem descoperi și alte fațete ale acestor evenimente consemnate în Cartea Cărților.

Unii exegeți ai Vechiului Testament precum sfântul Chiril al Alexandriei interpretează însă în profunzime textul, plecând de la pedeapsa înşeptită pentru cel care l-ar ucide pe Cain din cartea Facerii .Surprinzător sau nu, în opinia acestui om înduhovnicit nu ar fi vorba doar de un singur păcat, ci de o înlănţuire de şapte păcate, care au pus stăpânire pe Cain. Deja când Dumnezeu i se adresează, vorbindu-i despre natura păcatului, Cain comisese trei din cele şapte.

 

„Primul păcat al lui Cain a fost că nu a deosebit în chip drept, nici n-a oferit lui Dumnezeu cele mai bune roduri. Al doilea, că aflând de păcatul lui, nu s-a întors spre pocăinţă şi n-a îndreptat greşeala prin săvârşirea celor bune, ci s-a aprins de mânie şi s-a înfuriat de preţuirea dată aproapelui, pe care trebuie să caute să-l imite, nu să-l socotească duşman şi să-l privească cu ochi nedrepţi. Al treilea păcat, care e ca un adaos la uciderea sălbatică, este pisma neîmpăcată. Al patrulea, invitaţia: „să ieşim la câmp”, care e dovada vicleniei şi a înşelării. Al cincilea e crima uciderii nelegiuite. S-ar putea socoti că al şaselea păcat al lui, minţirea lui Dumnezeu. Al şaptelea, socotinţa că poate scăpa fără voia lui Dumnezeu de pedeapsă, putând fi eliberat fără voie de viaţa în trup.”(Sf. Chiril al Alexandriei, „Despre Cain şi Abel” 2, în: Scrieri. Partea a doua. Glafire, trad. D. Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1992, PSB 39, p. 23)

Depășind acest delicat moment din istoria umanității, desprindem încă o învățătură probată și servită nouă tuturor-Dreptatea lui Dumnezeu este diferită și chiar opusă a ceea ce numim „dreptatea oamenilor”.

Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, îndelungă răbdare şi îngăduinţă, în timp ce dreptatea şi judecata omenească sunt pe de-a-ntregul nedrepte.Iar istoria consemnează din plin toate acestea.Mai mult decât atât, Dreptatea omenească susține că cel care a greşit trebuie să fie pedepsit. dreptatea dumnezeiască cere însă omului să-şi recunoască greşeala şi să se pocăiască, pentru a fi astfel iertat. De altfel,absolut orice dreptate omenească, indiferent de organizare,curent, modă sau timp chiar şi cea care poate avea atributul de a fi „ireproșabilă” se întemeiază întotdeauna pe principii omeneşti.

Aceste condiții nu sunt deloc interpretabile și subiective.În sprijinul tuturor celor afirmate, voi cita mărturia unui alt bărbat, unui alt casnic a Lui Dumnezeu, care a dobândit acea înțelepciune pe care lumea actuală o refuză cu zgomot…Este vorba de ceea ce a scris și a lăsat moștenire nouă Sfântul Paisie Aghioritul care a vorbit în repetate rânduri despre nedreptate, pe care o considera un mare păcat.

Din punct de vedere religios, toate păcatele au circumstanţe atenuante.Dar nedreptatea nu are, iar pe deasupra aceasta atrage şi urgia lui Dumnezeu. De aceea, cele mai multe rele care se întâmplă sunt din cauza nedreptăţilor omenești.

„Nedreptatea, în concepția ortodoxă este de două feluri: materială şi morală. Nedreptate materială este cea prin care cineva îl nedreptăţeşte pe altul în lucruri materiale, în timp ce nedreptatea morală se referă la înşelarea care aduce prejudicii sufleteşti, de pildă, când cineva amăgește un copil.

Fiecare om se raportează la nedreptate potrivit cu starea lui duhovnicească. În acest sens, Sfântul Paisie, plin de Duh Sfânt a afirmat și a lăsat scris că există patru stadii în înfruntarea nedreptăţii. De pildă, când cineva te loveşte pe nedrept: prima treaptă – îi răspunzi cu aceeaşi măsură; a doua treaptă – simţi înăuntrul tău o mare tulburare, dar te abţii şi nu-i întorci cuvântul, nici nu reacţionezi; a treia treaptă – nu te tulburi, rămâi neatins; a patra treaptă – simţi multă bucurie şi fericire pentru nedreptatea care ţi s-a întâmplat .”(Sf. Paisie Aghioritul, „Mica Filocalie”, Edit. Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 76).

Mergând mai departe, consider că este bine să ne exprimăm părerea despre această construcție, această cauzalitate- „dreptate-justiție” și din alte puncte de vedere, mai lumești. Această dualitate poate fi și etichetată a fi în consens și unitate deoarece funcționează concomitent dar și independent.

De aceea, fără a surprinde pe cineva opinez că justiția pe care noi o înfăptuim nu poate fi decât una temporară și relativă, dependentă de realitatea pe care o construim zi de zi și mai ales de frânturile de Adevăr pe care reușim să -l activăm și să-l descoperim în conștiința noastră.

Pentru majoritatea „dreptatea” și „justiția ” sunt sinonime. Ei bine, chiar dacă această sinonimie are o anumită importanță, ele nu sunt sută la sută compatibil, în concordanță. Sentimentul „dreptății ” este măsura individuală cu care fiecare evaluează binele și răul social. „Justiția ” este mecanismul colectiv prin care se asigură coeziunea și eficiența societății. „Dreptatea absolută” poate fi egală cu „injustiția absolută”; după cum „justiția absolută” poate echivala cu „nedreptatea absolută”.

Dintotdeauna, pe bună dreptate ne tot punem semne de întrebare, de ce este necesară justiția?

Răspunsul nu este atât de convenabil dar, este totuși simplu printr-o înțelegere ulterioară, profundă a situației existente în actuala societate.Din moment ce noi oamenii nu suntem perfecți, pentru că nu ne purtăm unii cu alții așa cum ar trebui să o facem, pentru ca lipsește un standard de moralitate există atâta sete de dreptate. Bineînțeles că nici nouă nu ne place să respectăm regulile,pentru ca nu suntem mereu conștienți de efectele a ceea ce gândim, vorbim și facem celorlalți, iar de multe ori nu știm să iubim și ne este frică să nu fim luați drept naivi.De aici, un singur pas și tindem la a clama mereu justiția. Pe aceeași linie continuăm cu ardoare să vrem să ne răzbunăm, pentru că ne dorim mereu mai multe lucruri, influență, putere și mai mulți bani…

Într-o lume dominată de dorința de putere, de a avea și de a controla, toate acestea sunt transformate în scrum iar ucigașul multiplicat de Cain în ființă,în ADN-ul nostru omoară speranța și încrederea în noi înșine cât și în conștiința noastră.

În definitiv, dacă avem posibilitatea și privim detașați tot acest tulburat tablou ne vom da oare seama că justiția nu reprezintă o stare de normalitate? Admit faptul că, este doar un răspuns forțat, o reacție imediată sau târzie la realitatea ce ne înconjoară.

De aceea, dicționarul Merriam-Webster a declarat „dreptatea” drept „cuvântul anului” 2018, datorită creșterii cu 74% a anului trecut a căutărilor pentru definirea sa. Privind tot așa de seren și lucid, fără urma de a comenta într-un fel sau altul, tocmai în puritatea, simplitatea sa sensul zilnic al dreptății este cel mai bun și se referă la tratarea corectă a altora.

Din punct de vedere politic, lucrurile deja se schimbă, se metamorfozează deoarece , printr-o clipire de ochi tot ceea ce reprezenta dreptatea nu prea mai are vreo legătură directă, ci una periferică și chiar certifică faptul că legile trebuie să fie scrise și administrate astfel încât drepturile legale ale tuturor să fie respectate în mod imparțial. Poate că de aici derivă și motivul pentru care atât de mulți oameni caută definiția „justiției”.Iar aceasta se datorează confuziei cauzate de activiștii politici care își răsucesc sensul pentru a-și promova agendele ideologice.

Poporul american-(de fapt impropriu zis)-conglomeratul de rase și culturi a prețuit mereu idealul justiției.Astfel cei care ar reforma din temelii aceasta forță mondială- Statele Unite ale Americii încearcă și în prezent să-și legitimeze obiectivele politice prin călcarea în picioare a noțiunii de justiție. Cea mai mare confuzie provine din folosirea expresiei „justiție socială”. Aceasta are valoare semantică a unei fraze lingvistice cu caracter problematic.

Vă voi explica și voi încerca a demonstra și de ce este asemănător unui pleonasm – de fapt o redundanță… Justiția, fără ca factorul „social” să o modifice.De facto, consider că este în mod inerent un ideal social. Catalogarea a ajuns a fi cea mai eficientă, deoarece se pune accentul pe modul în care ne tratăm unul pe celălalt. Ca exemplu, putem spune că o persoană nu este doar cu el însuși, dar aceasta este o chestiune privată de interes pentru guvern. Numai în domeniul social al interacțiunilor interpersonale, justiția devine în mod corespunzător o chestiune de politică publică.

Conceptul de dreptate îmbrățișat de părinții fondatori a fost clar enunțat și susținut în 1759 de către filosoful scoțian Adam Smith în „Theory of Moral Sentiments „. Inteligentul și charismaticul scoțian a citat trei virtuți sociale cardinale: prudență, dreptate și bunăvoință. Prin prudență, Smith a însemnat ca prima obligație socială a oricărei persoane competente să fie tocmai acea capacitate de a-și asigura propriile nevoi și dorințe, astfel încât să nu le împovăreze pe alții. Smith a considerat că cea de-a doua virtute socială, dreptatea, este cea mai importantă. Din punctul său de vedere a caracterizat-o ca fiind „pilonul principal care susține întregul edificiu” al societății. Dreptatea, potrivit lui Smith, „nu are nici un bine pozitiv real” și este „doar o virtute negativă” care „ne împiedică doar să ne rănească pe vecinul nostru”.

În eseul intitulat „Legea”,  repetat după 90 de ani după trecerea la cele veșnice a lui Smith, francezul Frederic Bastiat găsea o altă definire, în sensul că dreptatea e doar lipsa nedreptății, adică o societate în care drepturile nimănui nu sunt încălcate. De alttel, scoțianul Adam Smith a lăsat scris că a treia virtute socială, bunătatea (adică a face binele pentru ceilalți) merită cea mai înaltă laudă și este bijuteria coroanei unei societăți bune. Beneficiul, totuși, nu este niciodată o datorie: „Beneficiul este întotdeauna liber, nu poate fi exorbitat cu forța”. De aceea,dacă unii cetățeni ar lua bogăția unui alt cetățean și îl vor da cuiva în nevoie, aceasta este o „beneficie” și un act antisocial de agresiune împotriva dreptului de bază al proprietății, încălcând astfel dreptatea.  Idealul dreptului împărtășit de Smith și de acest fondator a însemnat că fiecare cetățean ar trebui să stea egal în fața legii, fiecare având aceleași drepturi și responsabilități. Evident, din cauza urâciunii sclaviei și a atitudinilor neînlăturate ale secolului al XVIII-lea față de drepturile femeilor, generația fondatoare nu a obținut justiția completă.

Din acest moment, asemenea unui mecanism bine articulat se vor distinge drepturile prevăzute și mult clamate.De pildă, fiecare cetățean alb, de sex masculin, bogat sau sărac, avea dreptul la o justiție imparțială, și anume la aceeași protecție guvernamentală a drepturilor sale fundamentale de viață,în ceea ce privește libertatea și proprietatea, așa cum se prevede în Cartea Drepturilor. Mai mult decât atât, în sprijinul acestora, conform celor enunțate fiecare împărtășește aceleași responsabilități inerente acelui sistem bazat pe drepturi.

Existau un anumit set de reguli clare privind organizarea și funcționarea optimă a beneficiilor, totul garantat și consemnat.Primul dintre acestea admitea să nu se încalce drepturile concetățenilor.O a doua idee se lega de aspectul de a-și asigura singuri și dependenți , în ceea ce virtutea lui Smith se traducea ca fiind „prudență”.

Deoarece nimeni nu avea dreptul la proprietatea altcuiva, o a treia idee, cale de urmat a fost aceea de a se produce, indiferent de cantitate sau mijloace de intervenție ceva de valoare celorlalți, în diviziunea socială a muncii ca mijloc de auto-susținere.

Revenind la Frederic Bastiat, cu siguranță unul dintre primii pionieri ai luptei anti-sistem,putem afirma fără a greși flagrant că a reprezentat și întruchipat o personalitate cu o voce puternică,  din moment ce eseul său a stârnit multe reacții și comentarii.

Iată ce scria , acum.mai bine de o sută cincizeci de ani acest reputat francez…”Legea a fost pervertită! Și puterile poliției  statului au fost pervertite împreună cu asta! Legea, spun eu, nu numai că s-a abătut de la scopul propriu, ci a urmat un scop cu totul contrar! Legea devine arma oricăror lăcomii! În loc să verifice crima, legea însăși vinovată de relele pe care trebuie să le pedepsească!

Dacă este adevărat, este un fapt grav, iar datoria morală îmi cere să-i atrag atenția concetățenilor mei.
Viața este un dar de la Dumnezeu. Noi susținem de la Dumnezeu darul care include toate celelalte. Acest dar este viața – viața fizică, intelectuală și morală.
Dar viața nu se poate menține singură. Creatorul vieții ne-a încredințat responsabilitatea conservării, dezvoltării și perfecționării acesteia. Pentru ca noi să realizăm acest lucru, El ne-a oferit o colecție de facultăți minunate. Și ne-a pus în mijlocul unei varietăți de resurse naturale. Prin aplicarea facultăților noastre acestor resurse naturale le transformăm în produse și le folosim. Acest proces este necesar pentru ca viața să poată fi parcursă.”( Frédéric Bastiat „The Law ” 1853 Original traduction made by The Foundation for Economic Education, Inc. Irvington-on-Hudson, New York 10533)
 Într-un astfel de sistem de libertate ordonată, fiecare persoană culege ceea ce seamănă. Cu toate acestea, sub influența ideilor egalitare – ideea că, deși oamenii se disting destul de natural prin aptitudini, eforturi și productivitate economică, ar trebui să existe o paritate economică între cetățeni – avocații „justiției sociale” resping justiția tradițională.
Fiecare dintre noi are dreptul natural – de la Dumnezeu – de a-și apăra persoana, libertatea și proprietatea sa. Acestea sunt cele trei cerințe de bază ale vieții, iar păstrarea oricăreia dintre ele este complet dependentă de păstrarea celorlalte două.
Acum, cu tot respectul față de toți semenii, aș formula, pe baza tuturor celor menționate câteva întrebări. Unele dintre ele ar suna așa : „De ce anume țin facultățile noastre, de extinderea individualității noastre? Și ce este proprietatea, nu este cumva socotită o extensie a facultăților noastre?”
Nu aștept deloc vreun răspuns, chiar dacă aș formula anumite repere,anumite frânturi de argumente care ar încerca să dea niște răspunsuri decente.
 
În actuala conjunctură, societatea civilă postmodernă se confruntă mai acut ca altădată cu aceste probleme. Fără echivoc, în această ecuație intervin factorii de decizie de orice fel, care pot să faciliteze sau să îngusteze „dreptatea”,”justiția „atât de mult dorită.  Dacă fiecare persoană are dreptul să se apere chiar prin forță propria persoana, libertatea și proprietatea sa, atunci rezultă că un grup de bărbați au dreptul să organizeze și să sprijine o forță comună pentru a proteja în mod constant aceste drepturi. Astfel, principiul dreptului colectiv – motivul său existențial, legalitatea sa – se bazează pe dreptul individual. Iar forța comună care protejează acest drept colectiv nu poate avea în mod logic niciun alt scop sau altă misiune decât aceea pentru care acționează ca înlocuitor.
Astfel, deoarece o persoană nu poate folosi în mod legal forța împotriva persoanei, a libertății sau a proprietății unui alt individ, atunci forța comună (din același motiv) nu poate fi folosită în mod legal pentru a distruge persoana, libertatea sau proprietatea indivizilor sau grupurilor.
 De fapt, care este lupta politică pe care o asistăm? Este cumva lupta instinctivă a tuturor oamenilor spre libertate? Și ce este această libertate, al cărui nume însuși face ca inima să bată mai repede și să scuture lumea? Nu este uniunea tuturor libertăților – libertatea conștiinței, a educației, a asociației, a presei, a călătoriei, a muncii, a comerțului?
 Trebuie admis faptul că tendința rasei umane față de justiție, față de dreptate și libertate este în mare măsură înfrântă, mai ales că un suflu nou dictatorial, perfid mascat bântuie lumea diplomatică la cel mai înalt nivel . Acest lucru se datorează în mare măsură unei dorințe fatale aflate din învățăturile Antichității – pe care Sistemul (asupritorii noștri ) îl aplică cu deosebit succes.
Ei doresc să se stabilească deasupra tuturor, pentru a ne aranja, organiza și reglementa în funcție de fantezia lor.
Tirania cu caracter justițiar are o tendință de creștere deoarece, în timp ce societatea se luptă pentru libertate, acești oameni neștiuți, necunoscuți dar celebrii gândesc numai la supunerea omenirii la tirania cu caracter filantropic a propriilor lor invenții deja știute și brevetate .
La fel ca Jean Jacques Rousseau, ei doresc să forțeze omenirea să suporte cu stoicism acest jug al „bunăstării publice”, al Noii Ordini Mondiale pe care au visat-o în propria lor imaginație și sunt pe cale să o desăvârșească.
 Iar acest lucru nu mai reprezintă niciun secret. Visul a fost valabil încă din 1789, când ,după distrugerea vechiului regim societatea a fost supusă altor aranjamente artificiale, întotdeauna pornind de la același punct- omnipotența legii.
O asemenea perversiune a forței ar fi, în acest gen de cazuri care s-au repercutat, contrară premiselor noastre,a societății care se crede și speră să fie…liberă.Prețul acestei „libertăți” este tocmai dat de schimbarea din temelii a noțiunilor de Justiție și Dreptate.
Cu alte cuvinte, ne-a fost dată o forță pentru a ne apăra drepturile individuale. Cine va îndrăzni să spună că ne-a fost dată forța pentru a distruge drepturile egale ale fraților noștri vă fi cu siguranță eliminat, exclus sau văzut că un paria. Deoarece niciun individ care acționează separat nu poate folosi în mod legal forța pentru a distruge drepturile altora, nrezultă logic că același principiu se aplică și forței comune care nu este altceva decât combinația organizată a forțelor individuale.
Dacă este adevărat, atunci nimic nu poate fi mai evident decât „dreptul” acestora neștiuți, tăcuți dar extrem de rapace de a interveni…”Dreptatea” care cere „Justiția” se poate înțelege la modul figurat ca o „răsplătă autentică „din moment ce societatea umană a abandonat principii, norme și…chiar lupta.Degeaba unii dintre noi,  contrar curentului invocă pe drept cuvânt organizarea dreptului natural al apărării legale. Practic asistăm la înlocuirea unei forțe comune pentru a se spori forțele individuale ale celor care inspiră teamă. Și această forță comună este de a face la nivel superficial  doar ceea ce forțele individuale au un drept natural și legal- să protejeze persoanele, libertățile și proprietățile.Numai că acest aspect are și un revers al medaliei,tocmai pentru a menține „ordinea și disciplina” fără a înlesni sau a face vreodată ca dreptatea să domnească peste noi toți.

Iar acum, mai mult ca niciodată, conform unor teorii vehiculate de mai bine de o sută de ani, există și un anumit grad de ferocitate, de impunere brutală a noțiunii de „justiție”,de „dreptate”. Societățile secrete, pe deplin oculte proclamă ideea că ar controla prin „puterea legii” pe oricine și orice.Și, fără să punem întrebări aiuritoare și nici să contestăm toate aceste tulburătoare aspecte, ar fi cazul să ne aducem aminte de controversata lucrare intitulată Protocoalele Înțelepților Sionului, din care voi cita anumite fragmente.Unul dintre acestea admite fără niciun echivoc, punând o serie de întrebări  retorice la care mulți dintre noi nu prea știm să răspundem și nici să reacționăm…-”  Ce lucru a ținut și ține în frâu fiarele sălbatice care se numesc oameni? Ce i-a călăuzit până acum? La început ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai târziu legii, care nu este decât aceeași putere, dar mascată. De aceea ajungem la concluzia că dreptul e în forță, dreptatea este de partea puterii.”

De aceea, ideal ar fi să nu ajungem să asistăm cu gura căscată la acest sinistru joc pe care toate națiunile acestui glob „evoluează” practic de câteva secole, ca și cum ACEASTA AR FI NORMALITATEA!

Ne-am tot uitat cu admirație și cu invidie, ne-am admirat vecinii cu speranță și reproș. Numai că, indiferent de câtă justiție, dreptate și sete de Adevăr nutrim, ar fi cazul ca noi, popor român, multimilenar creștin-ortodox să nu cădem pradă înșelării, regiei impecabile pe care o vor pune în scenă cu mare fast!

Mai bine ar fi nici să nu ne pese iar  ” onorabilii” să trăiască cu convingerea c-am fi retrograzi, habotnici, barbari și nu mai înțelegem nimic. Asta să le fie lor lecția pe care o predică acești ante-mergători ai Antihristului ce vor corupe și subjuga total profitând de mândria, prostia lumii întregi, deoarece, prin metode variate vor elimina pe oricine sau orice le va fi potrivnic, iar noul sistem care va clama „dreptatea” care cere ”justiție” pe care lumea întreagă se căznește și o caută aiurea, fără de Dumnezeu…Aceasta va grăbi Sfârșitul!

Chiar și păpușarii acestia, veritabilii vrăjitori cu aere de savanți,care sunt chinuiți de duhuri rele sunt prea mulți…Până și ei nu par a mai rezista, iar această chestiune nu o sa mai dureze mult și vor dori să înceapă prigoană socială, pe fundament economic și religios.Cu alte cuvinte vor dori să ne facă robi, să ne extermine! Și-au făcut cunoscute intențiile malefice de a crea o Nouă Ordine Mondială de mai mult timp și acum nu mai neagă. Nici nu mai au de ce, din moment ce au venit cu ideea de a se aduna și impăca pe toți acești copii ai întunericului si de a se întemeia, de a se construi, pentru a doua oara în istorie vestitul templul a regelui Solomon din Ierusalim, cu scopul de a se inchina acolo cu toți, dumnezelui lor… Lucifer .

Nu cumva noi nu am înțeles bine lecția predată? Nu cumva adevărata dreptate  ar fi atunci când doar opinia noastră  contează, că doar ea reprezintă adevărul, dreptatea și progresul, că ceea ce ar crede alții nu-i decât minciună, injustiție și regres? Nu cumva am înțeles sau nu am văzut, poate, că legile sunt făcute pentru a fi încălcate dacă nu ne convin nouă fără să ne pese de ceea ce cred alții, că dacă „Dumnezeu a murit”, precum zicea ateul filosof Nietzsche?

Nu cumva noi, dacă privim în istoria umanității descoperim că marile conflicte au generat, imediat după finalizarea lor, o altă perspectivă asupra realității, o schimbare?

Voi încheia aici, nu înainte de a vă lăsa pe dumneavoastră sa încercați să vă răspundeți acestor chestiuni.Nu mai avem niciun dubiu să consemnăm faptul că aceste vremuri descrise sunt contemporane nouă. „Gulerele albe”
își desfășoară nestingheriți activitatea, își exercită puterea și controlul, fiind chiar lăsați în acest sens! Se inaugurează astfel o altă Apocalipsă, o neavenită și chiar nedorită cale, o ” nouă eră” ce prevestește ori un conflict major ori chiar un sfârșit, un presupus capăt al istoriei, din moment ce, mai mult ca oricand astăzi, regiunea se află în prima linie a marșului istoriei, numai că… în sens invers. Societatea civilă, cea care mai există și crede în valorile
democratice, în libertatea și demnitatea umană,cea care mai are credința necesară are palide intervenții, pentru a accepta și a lupta.Numai că, tot acest tumult a fost transformat într-unul de gherilă.Din varii motive, din lașitate în principal, mesajul acestora se dorește să nu fie perceput iar, cei care bat în retragere slujesc acestor „gulere albe”, acestor ”pacificatori”…
Așadar, vă rog să aveți grijă la „dreptatea” care cere ”justiție” și la cei care o instaurează, din ascuns…

Sursa foto : Jurnal Spiritual,drepturile-omului.eu,Crestin Ortodox,TurnTo23,youtube.com,bufteni.ro

Acest material a fost conceput si oferit de catre Prof. Dr.Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta, redactor-sef al platformei online Criteriul Național

 

 

 

Comentarii Facebook
1 Comentariu

1 Comment

  1. live22 casino

    februarie 23, 2019 at 2:22 am

    It’s a simple but effective persuasion technique.
    It also removes the probability of losing your own in case
    your contract ends out-of-the-money. While trading live there just isn’t time believe. https://live22.online/

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Testosteron Enantant un produs la mare cautare 

Andreea M

Publicat

pe

Testosteron Enantant un produs la mare cautare

Culturismul a debutat ca sport international inca din anul 1880, de atunci a suferit diverse cresteri si scaderi ca si valoare a sportului. Epogeul acestui sport a fost atins in anii 1960-1970, cand au aparut cele mai bine conturate exemplare din punct de vedere muscular. De atunci se afla intr-o continua stagnare datorita diverselor probleme musculare existente. Traim in perioada in care stresul este considerat drept boala internationala. O data cu stresul apar si diverse probleme psihice si fizice. In cazul acestui sport, tot mai multi sportivi sufera de o dezvoltare lenta a musculaturii, fapt care nu atrage reusite pentru acesta. Dar aici avem leacul pentru problema, hormonul testosteron enantant.

Daca esti o persoana care sufera de aceasta afectiune, o numesc afectiune pentru ca este considerata un deficit al organismului, o activitate anormala a acestuia, si anume lipsa unui hormon important in dezvoltare. Pentru aceste persoane, exista hormonul testosteron enantant care va pune la dispozitie hormonul special conceput pentru toate tipurile de sportivi.

Pentru aceasta problema, nutritionistii si antrenorii indeosebi, recomanda cu incredere produsele de tip steroid injectabil, care are rolul de a accelera organismul in vederea dezvoltarii sale in cele mai optime conditii. Hormonul testosteron enantant este raspunsul cautat la problema ta. Produsele de tip steroizi ofera o compensatie de hormone in organism si in acelasi timp il face sa lupte cu depozitele de grasime prezente in corp. Produsele cu testosteron enantant sunt concepute special pentru sportivi. Nu te stresa daca nu ai o dezvoltare optima a musculaturii, incearca acest produs pe baza de testosteron enantant si o sa te convingi de cele mai bune rezultate. Acest produs se recomanda doar sportivilor care il alterneaza cu un regim alimentar optim si un efort fizic constant. Pentru rezultate exceptionale intr-un timp relativ scurt, se recomanda sa continuati intens efortul fizic, produsul ofera un raport de energie destinat organismului sa il consume intr-un antrenament fizic intens. Iar pentru ca produsul este de tip steroid injectabil, corpul sigur il accepta fara probleme si se va imprastia in organism cu rapiditate. Rezultatele astfel o sa fie de exceptie. Intra acum si profita de produs!

 

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Despre Illuminati- Episodul al Douăzeci şi patrulea

Mihai Daniel

Publicat

pe

Motto  „Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine.Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut niciun rău.Nu râvni să fii ca omul silnic şi nu alege niciuna din căile lui;Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El este mai aproape.Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi.De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har.Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară” (Pildele lui Solomon, Capitolul al 3-lea, versetele 29-35)

Înainte de toate, ca de fiecare dată, pentru a lămuri odată pentru totdeauna și a nu lăsa loc niciunei interpretări, vreau să vă asigur că acest material se dorește a fi socotit al douăzeci şi patrulea episod al serialului lansat intitulat –”Despre Illuminati”. Pe parcursul acestui material, nu voi aduce niciun fel de atingere sau prejudiciu acestei caste, dar pe de altă parte nu voi face rabat de la cele mai (ne)semnificative informaţii cu sau despre acest subiect deosebit de interesant și mai mereu ocolit de majoritatea. Aceste coordonate sunt deja fixate asemenea unor condiții de facto, iar absolut toate cele enumerate sunt aspecte definite și tratate, cu lux de amănunte care întregește imaginea globală despre acest subiect. 

În anul 1778, francmasonii s-au adunat la Lyon pentru a discuta despre revoluția care trebuia să înceapă. Următoarele congrese ale francmasoneriei s-au ținut în anii 1785 și 1787 la Paris, și în 1786 în Frankfurt am Main (acolo unde Rothschild avea și banca sa.) Illuminati urmăreau să obțină controlul asupra presei și au început astfel să-și plaseze ”infiltrații” în spatele scenei, în calitate de ”experți”. Ordinul dorea de asemenea să influențeze și școlile.

În 1800, Illuminati erau activi în Suedia, Austria, Rusia și în multe alte țări. Trei ani mai târziu, profesorul John Robison a scris cartea, ”Proofs of a Conspiracy„, Londra, 1797., în care el demasca, complotul Illuminati.

Poetul englez Percy Bysshe Shelley a fost inițial păcălit de propaganda Illuminati, în ciuda faptului că Adam Weisshaupt declarase în mod limpede și concis că, scopul Illuminati era de a acționa fără odihnă până când, ”liderii și națiunile întregului pământ vor dispărea, fără violență, pentru ca umanitatea să devină o singură mare familie iar lumea, o reședință mai bună a oamenilor sensibili. Dar ulterior, Shelley a intrat în posesia unei cărți senzaționale, ”Memoirs, Illustrating of History of Jacobinism”, care fusese publicată la anul 1798.Această carte dezvăluia, prin expunerea unor documente din Bavaria, conspirația Illuminati.

 

Shelley a luat în serios aceste dezvăluiri și a recomandat cartea și prietenilor săi. El a început să vadă Illuminati ca pe o încarnare a răului și chiar si-a sugerat lui Leigh Hunt, autorul cărții, ca ei să înființeze o societate prin care membrii onești să se ridice împotriva ”dușmanilor unei societâți cu adevărat libere.” După aceasta, Shelley a continuat să observe mașinațiunile Illuminati.

La sfârșitul anilor 1790, americanii Thomas Jefferson și Alexander Hamilton erau deja îndoctrinați de propaganda lui Weisshaupt. Jefferson și Hamilton au deschis în America loje masonice pentru Illuminati europeni, în ciuda acelor multe voci care se ridicaseră împotriva acestei acțiuni. Printre cei care au protestat s-au numărat și John Quincy Adams care, mai târziu aveas să fie ales președinte al Statelor Unite. (1825)

El i-a trimis o scrisoare colonelului William L. Stone, dezvăluindu-i modul în care Jefferson folosea ordinul masonic pentru subminarea societății.

Illuminati au ripostat făcând imposibilă o nouă canditatură a lui Adams pentru un al doilea mandat. ams a fost ținta unei campanii denigratoare în presa națională, care intrase deja sub controlul Illuminati. Adams a încercat să publice o carte despre Illuminati dar manuscrisul a fost furat. Căpitanul William Morgan, care deținea deja un grad înalt în francmasonerie precum și o poziție centrală în ordin, a aflat câteva din urâtele secrete ale Illuminati, în loja sa, Batavia no. 433 din New York.

El a devenit conștient de scopurile Illuminati și a călătorit prin toată America pentru a avertiza membrii tuturor lojelor masonice. În anul 1826 el a explicat că era de datoria sa să avertizeze publicul despre planurile Illuminati. Morgan dorea să expună toate activitățile tenebroase ale elitei masonice într-o carte. El a semnat un contract cu editorul, colonelul David C. Miller.

Cartea ”Freemasonry Exposed” a fost publicată în anul 1826. Aceasta a condus la un colaps al marii majorități a lojilor francmasonice. Pe vremea aceea erau cam 50 de mii de masoni în America. După publicarea acestei cărți, 45 de mii de masoni au părăsit lojile lor. Aproape 2000 de loje au fost închise, iar multe dintre cele rămase și-au suspendat activitatea.

Numai în statul New York erau 30 de mii de masoni. După ce cartea lui Morgan a fost publicată, numărul acestora a scăzut la 300. (William J. Whalen, ”Christianity and American Freemasonry”, 1987, pg. 9)

Richard Howard,, un englez illuminatus, a fost trimis în America să-l ucidă pe Morgan. Împreună cu alți patru, el l-a răpit pe Morgan și l-a înecat într-un lac. Intenția evidentă era aceea de a da o lecție pentru alți masoni care ar fi putut să-i urmeze exemplul. (Michael di FGargano, ”Irish and English Freemasons and their Foreign Brothers”, Londra, 1878, s. 73)

Istoricul american Emanuel M. Josephson a dezvăluit în cartea sa, ”Roosevelt”s Communist Manifesto” (New York, 1955, p. 24) că, Loja Illuminati, Columbia, fusese fondată în New York în anul 1785. Primul lider al acestei loje a fost guvernatorul De Witt Clinton, căruia i-a urmat apoi Clinton Roosevelt. În anul 1786 a fost fondată Loja Illuminati din Virginia, iar Thomas Jefferson a devenit primul său lider. Atunci când Weisshaupt a fost dat în vileag în Bavaria, Jefferson s-a grăbit să-l apere, caracterizându-l pe Weisshaupt ca fiind un ”entuziast filantropist”. La scurt timp după aceea, Illuminati și-au deschis 15 loje în America.


Thomas Jefferson a făcut tot ceea ce putea pentru ca simbolul Illuminati, piramida, să fie acceptat de Congres ca sigiliu național, la data de 15 septembrie 1789.

În anul 1789, publicistul, omul de stat și savantul Benjamin Franklin (1706 – 1790), el însuși francmason, a cerut ca Statele Unite să impună o lege pentru imigrația unor evrei și influența acestora, cu ajutorul Constituției, deoarece evreii din America se organizaseră deja ca un stat în stat. Această cerere i-a fost respinsă și, mai mult, steaua lui David a devenit simbolul armatei și al poliției.

George Washington, care devenea mason în 1752, la vârsta de 20 de ani, a încercat la rându-i să se opună lucrării Illuminati în America, după ce s-a convins în 1796 că, aceștia reprezentau o amenințare pentru națiunea americană. În timpul acesta, Weisshaupt a făcut planuri pentru uciderea lui Washington, dacă acesta avea să devină deranjant. (Neal Wilgus, ”The Illuminoids”, New York, 1978, p. 33)


David Pappen, președintele Harvard University, a început de asemenea să avertizeze publicul împotriva Illuminati, la data de 19 iulie 1798, și l-a scurt timp a fost urmat în demersul său de Timothy Dwight, președintele Yale University și William H. Seward, pentru înființarea unui partid antimasonic în America, în anul 1829. Acest partid a participat la alegerile din 1832, dar în anul 1840 era deja desființat…

Weisshaupt, la fel ca Niccolo Machiavelli (1469 – 1527) în Republica din Florența, credea că, puterea trebuia să fie deținută exclusiv de o elită – toți ceilalți oameni fiind văzuți doar ca o cantitate neglijabilă. 

În cartea sa publicată postum, Principele (1532), Machiavelli pleda pentru introducerea unei dictaturi absolute.

Totalitarismul iezuit a fost ales ca prototip.Unele surse, mai toate creștine,au afirmat că prototipul ideologic al lui Weisshaupt a fost Republica lui Plato.Dar, despre toate acestea ,în episodul viitor!

 

*******************************************************************************************************

 

Pe finalul acestui episod, vă promit că voi continua „această călătorie” şi astfel interesul pentru subiect va fi dezvoltat. Cu speranţa că toate aceste lucruri nu vor fi trecute cu vederea, desconsiderate, iar prin acest demers jurnalistic coroborat cu aceste cunoștințe mai mult sau mai puțin vechiculate despre secretele, influența și puterea acestor malefici vor fi cunoscute iar dumneavoastră veți fi cei câştigați, vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Sursa foto : Gloria.TV,The Satanic Temple Arizona,commons.wikimedia.org,Feral House,Crestin Ortodox,Amazon.com

Acest material a fost conceput și oferit de către Prof. Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei online independente Criteriul Național

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Ce beneficii oferă modelele actuale de încălțăminte medicală?

Publicat

pe

Ce beneficii oferă modelele actuale de încălțăminte medicală?

Pentru cei mai mulți dintre noi alegerea perechii de încălțări pe care o vom folosi într-o zi nu este o problemă. Ne putem încălța în ce vrem noi. Putem alege încălțăminte cu toc, cu talpa joasă, ortopedică sau balerini. Există însă domenii de activitate și tipuri de joburi unde această libertate de alegere nu este posibilă. Medicii, cei care lucrează în laboratoare, unități de producție alimentară sau cei care trebuie să stea mult ore în picioare sau să meargă foarte mult trebuie să opteze întotdeauna pentru folosirea unor încălțări cât mai confortabile, cum ar fi saboții sau papucii medicinali.

Astfel de încălțări se găsesc în multe magazine clasice. Însă o varietate mult mai mare de modele sunt disponibile în magazinele online, așa cum este și magazinul taby. Gama impresionată de tipuri de încălțări confortabile face oferta de nerefuzat. Astfel orice doritor de încălțari mediacale, papuci sau saboți medicinali paoate achiziționa ceva pe gustul și pretențiile sale.

papuci și saboți medicali

Care sunt principalele caracteristici și avantaje oferite de acești papuci și saboți medicali?

Având în vedere că se adresează unor persoane pentru care confortul și siguranța sunt foarte importante, acest tip de încălțări trebuie să vină cu o serie de particularități și avantaje. Printre cele mai importante amintim:

  • să fie cât mai flexibili și comozi

  • să fie confecționați dintr-o piele naturală sau ecologică moale

  • să aibă talpă ortopedică turnată, ușor curbată

  • să aibă cusături care nu deranjează

  • să aibă perforații care să permită aerisirea piciorului

  • să aibă un interior din materiale care permit aerisirea piciorului și care să absoarbă șocurile

  • închizătorile trebuie să fie reglabile, pentru a permite o cât mai bună fixare a sabotului

  • să aibă proprietăți antibacteriene, care să împiedice apariția micozelor sau dermatitelor

  • talpa trebuie să aibă striații antiderapante care să împiedice alunecarea.

De ce să alegeți încălțările medicale de la Taby.ro?

Pentru a fi mereu fideli clienților, magazinul încearcă sa vină în fiecare sezon cu oferte noi și modele de produse cât mai adecvate nevoilor celor care le poartă și capabile să satisfacă orice tip de exigențe. Printre cele mai importante detalii legate de produse menționăm:

  • Folosesc materiale și tehnologii moderne și actuale

  • Respectă forma anatomică a piciorului

  • Pielea din care sunt confecționați este moale și plăcută la purtare, fiind tratată antifungic

  • Sunt disponibili în mărimi, modele și culori variate

  • Partea plantară are memorie

  • Materialul din care este confecționată talpa nu alunecă

  • Cusătura pe talpă este manuală, ceea ce conferă o flexibilitate mult mai mare

  • Raportul calitate-preț este unul extraordinar.

Așadar acest tip de încălțăminte medicală oferă deosebit de multe avantaje persoanelor din domeniul medical și tuturor celor care desfășoară o activitate intensă, de durată. Alegerea celei mai potrivite perechi de saboți sau papuci medicali, de cea mai bună calitate este extrem de utilă pentru meținerea confortul și sănătății tuturor persoanelor care le poartă.

Pentru mai multe detalii legate de produse și modalitatea de comandă accesați oferta magazinul online!

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Top Stiri Nationalul.ro