Despre Illuminati- Episodul al Douăzeci și unulea

0
282

Motto  „Omul bun va mânca din roadele dreptății,dar viețile nelegiuiților se vor sfârși de timpuriu.” (Proverbele lui Solomon, Capitolul 12, versetul 15)

Înainte de toate, ca de fiecare dată, pentru a lămuri odată pentru totdeauna și a nu lăsa loc niciunei interpretări, vreau să vă asigur că acest material se dorește a fi socotit al douăzeci și unulea episod al serialului lansat intitulat –”Despre Illuminati”. Pe parcursul acestui material, nu voi aduce niciun fel de atingere sau prejudiciu acestei caste, dar pe de altă parte nu voi face rabat de la cele mai (ne)semnificative informaţii cu sau despre acest subiect deosebit de interesant și mai mereu ocolit de majoritatea. Aceste coordonate sunt deja fixate asemenea unor condiții de facto, iar absolut toate cele enumerate sunt aspecte definite și tratate, cu lux de amănunte care întregește imaginea globală despre acest subiect.

Adevărul este dincolo de orice, iar noțiunea de „acolo” nu are sens decât în contextul în care se devoalează ceea ce este păzit cu atâta strășnicie. Ce a fost odată nu mai reprezintă decât un fel de motto al unei caste care a ajuns să domine această lume în ascuns.

Nu avem nevoie de setul de reguli prestabilite, de normarea această demnă de orice început de tiranie, în care, cu nonșalanță ei se cred indestructibili, infailibili și sfidează pe oricine și orice! Iar acesta nu este deloc un scenariu science fiction, ci, din nefericire reprezintă realitatea obișnuită. Milioane de oameni din lumea occidentală nu mai au încredere în toate așa-zisele autorități iar știința, mass-media sau guvernul recurg la fel de fel de artificii, de  alternative sau explicații pentru a evita să nominalizeze tot ceea ce s-a întâmplat de fapt și continuă să se producă, sub ochii noștri.

 Din moment ce toți „acești amici” au înfierat cu o ură nemăsurată și au definit ca fiind doar niște banale teorii ale conspirației, cei care sunt diferiți și nu înghit „gogoșile”, sunt în stare să discearnă și să aibe formulate argumente în legătură cu atacurile teroriste din 11 Septembrie 2001, sau despre vânzarea agresivă a Big Pharma cu ale lor produsele periculoase generatoare de boli maligne, sau chiar despre aceasta castă a Iluminatii care guvernează „discret” și „în secret” inclusiv industria de divertisment.

 Simbolurile, influența și capacitatea acestora se regăsesc și în cultura populară, prin numarul de filme, cărți și seriale TV precum The Matrix, Codul lui Da Vinci sau Dosarele X care au atras milioane de suflete.

Și, conform unui algoritm nescris, la oricare „petrecere” aleatorie este obligatoriu să se întâlnească cineva care nu va crede ceea ce ne spun cu atâta nonșalanță autoritățile. Conspiraţiile și desele teorii vechiculate cât și urmașii lor sunt peste tot prezenți pur și simplu, dar în aceasta lume a post-adevărurilor ,Binele și Răul rămân relative și amestecate…

Dar, deși teoriile conspirației devin din ce în ce mai importante, o  înțelegere sociologică mai bună a popularității lor rămâne limitată tocmai de patologizarea consecventă a acestora înspre și dinspre mediul academic. Imaginea stereotipică a teoreticienilor conspirației ca fiind fanatici sau paranoici este promovată asiduu, iar „venerabilii” cu rol proeminent difuzează mereu ideile pe care le au cu privire la realitate, ce sunt ușor demontabile sau chiar date la o parte ca fiind iraționale și absurde.

Cu toate acestea, planează suspiciunea unei conspirații care orchestrează lumea afacerilor pe care unii le-au îndepărtat atunci când operațiunile guvernamentale secrete și toate cabalele au devenit o realitate imbatabilă. Mai mult, și acesta este argumentul pe care vi-l aduc în fața ochilor dumneavoastră.

Ar trebui să ne gândim și la un cu totul alt aspect, din moment ce, dacă suntem ființe raționale și emoționale suntem destinați pentru a înțelege de ce atât de mulți oameni se angajează ori dezavuează acest univers folosindu-se de teoriile conspirative.Ar necesita să explorăm semnificațiile pe care le au pentru ei.

Bazându-mă pe munca de teren, acest demers jurnalistic se vrea a expune cât mai clar, urmând o abordare sociologică culturală. Pe parcursul acestor episoade, am dorit explorarea unor asemenea semnificații, făra a neglija sau a submina imaginea acestor malefici. Am vrut sa le arăt „talentele” și „faptele de glorie” despre care istoria le-a consemnat și i-a auroleat…

De aceea, fiind mereu implicați, pe final vom avea imaginea completă a acestor oameni în mediul înconjurător, si nu așa cum se văd ei înșiși și se prezinta societății, deoarece , având masca pusă, ei deformează realitatea și totodată dovedesc a fi mult mai limitați.

Mai mult, înzorzonați de pleiada de coduri, de secrete și de simboluri cu care se înconjoară, Illuminati rămân aceiași conducători secreți.

Ideea centrală nu le este deloc comună, deoarece, din start le-ar fi fatală si ar distruge absolut toate stereotipurile lor, iar Adevărul este într-adevăr dincolo de acest văl ,de această secretomanie cu care se tot înconjoară! 

Același fel de căutare pentru simbolismul ascuns descrie metodologia teoreticienilor conspirației, după cum reiese din multe videoclipuri încărcate pe YouTube care includ interpretări elaborate ale diferitelor semne de conspirație (conform Aupers din anul 2015). Acești analiști indică faptul că simbolismul Illuminati ascunde mesaje precum „ochiul ascuns” sau gestul de a pune mână în triunghi în videoclipurile muzicale și în spectacolele live ale unor „artiști celebri” precum Rihanna și Beyoncé, sau altele care prezintă imagini sexuale subliminale și ascunse în producții Walt Disney ale desenelor animate, despre care se presupune că intenționează să sexualizeze copiii de la o vârstă fragedă și să-i indoctrineze, să-i inițieze în tenebrosul domeniu al magiei negre.

Acest ritual practic de a citi între linii pentru a găsi semne ascunse ale conspirației este prezent și în analizele rapoartelor oficiale ale evenimentelor cum ar fi momentul 11 Septembrie sau despre siguranța anumitor vaccinări. Teoreticienii nu respectă conținutul explicit al unor astfel ”de declarații cu rol pur funcțional”, ci caută omisiunile, discrepanțele și contradicțiile din aceste texte, despre ceea ce se află sub și rămâne ascuns. În acest fel, teoreticienii conspirației fac un fel de „opoziție in lectură „(Hall, 2006 [1980]) sau” braconaj textual „(De Certeau, 1984; Jenkins, 2012) prin care realitățile mass-mediei extrem de populare și ale lor semnificații aparente sunt citite sau decodificate în particular din punct de vedere cultural (a se citi suspecte).

Această practică de citire împotriva înțelesurilor pentru a expune ceea ce se ascunde nu este specifică numai teoreticienilor ce utilizează  conspirația. Ruthellen Josselson, de exemplu, arată că este o știință a hermeneuticii, a suspiciunii operative în multe tradiții diferite de narațiune sau de istorie a vieții cercetate, și susține că psihanalitica marxistă, foucauldiană, sau citirile feministe ale experiențelor de viață ale oamenilor iau toate aceste conturi ca „să nu fie transparentă pentru ea însăși: adâncimea e masca aparențelor de suprafață a realități; o poveste ce ascunde… un nebun „(2004).

Rita Felski notează în același sens că „mai multe valuri de literatură și critici culturale care au încurajat stilurile de vigilență și de neîncredere a lecturii „indică” modurile structuraliste și poststructuraliste de gândire, cu grija încorporată a bunului simț sau cea de zi cu zi însemnând  impactul politicii de identitate a rasei, a genului și sexualitatea „care se concentrează asupra expunerii prejudecăților ascunse „(ed.2011, pag 216-217).

Academicienii care scriu despre teoriile conspirației pornesc în mod convențional presupunerea că acestea sunt înțelegeri eronate ale realității. Sir Karl Popper, care a susținut în „Societatea Deschisă și a lui” demonstreaza că „teoria conspirației a societății nu poate fi adevărată” (2013: 307), deoarece se opune înțelegerilor moderne (științifice) de cum funcționează lumea. Aceasta este în primul rând pentru că teoreticienii conspirației se spune că ar avea o viziune asupra lumii depășită, premodernă.

Ei sunt „ultimii credincioși într-un univers ordonat „(Keeley, 1999: 123),” al acestui univers guvernat mai degrabă de design decât de aleatorism „(Barkun, 2006). Aceasta, Popper argumentează, ca este „un rezultat tipic al secularizării a unei superstiții religioase. Zeii sunt abandonați. Dar locul lor este umplut de oameni sau grupuri puternice – grupuri de presiune sinistre a căror răutate este responsabilă pentru toate relele pe care le suferim „(2013,pag 306).

Ar fi putut fi logic ca în vremurile anterioare să credem în oameni puternici ,veritabili agenți care orchestrează afacerile lumești, dar astăzi, cu apariția lui științifică și care utilizează raționalitatea modernă”,dar aceasta este o imensă păcăleală.

Ar trebui să știm mai bine că nimeni ,în afară de Adevăratul Dumnezeu este în control. Lumea este necontrolabilă [și] fără semnificație largă „, dar este ceva din moment ce „teoreticianul conspirației refuză să accepte” (Keeley, 1999: 124). Teoriile conspirației nu sunt așadar niște rămășițe nedorite ale trecutului religios.

 

**********************************************************************************************************

Pe finalul acestui episod, vă promit că voi continua „această călătorie” şi astfel interesul pentru subiect va fi dezvoltat. Cu speranţa că toate aceste lucruri nu vor fi trecute cu vederea, desconsiderate, iar prin acest demers jurnalistic coroborat cu aceste cunoștințe mai mult sau mai puțin vechiculate despre secretele, influența și puterea acestor malefici vor fi cunoscute iar dumneavoastră veți fi cei câştigați, vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Sursa foto : shutterstock.com,National Geographic,Frontiers Music,Timeline

 

Acest material a fost conceput și oferit de către Prof. Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei online independente Criteriul Național

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here