Despre Illuminati-Episodul al Treizeci și optulea

0
124

 

Motto „Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre.Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii.Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte.Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei” (Cartea înţelepciunii lui Solomon Capitolul Întâi, versetele 11,12,13,15,16)

Mulțumim lui Dumnezeu că nu mai trebuie să credem ceea ce ei, Iluminatii și toate minciunile lor predate sau prefabricate de complicii lor din mass-media și mai ales de acest putred sistem ce își închipuie că ele rezistă!Treburile sunt mult mai limpezi, iar toată propaganda de felul...că nici nu există-nici ei dar nicio urmă de vreo…forță cu caracter sau scop ocult ce îi slujesc cu obediență…este nulă!

Înainte de toate, ca de fiecare dată, pentru a lămuri odată pentru totdeauna și a nu lăsa loc interpretărilor, vreau să vă asigur că acest material se dorește a fi socotit al treizecilea și optulea episod al serialului lansat acum mai bine de cinci luni intitulat –„Despre Illuminati „

Pe parcursul acestui material, nu voi aduce niciun fel de atingere sau prejudiciu acestei caste, dar pe de altă parte nu voi face rabat de la cele mai semnificative informații cu sau despre acest subiect deosebit de interesant și mai mereu ocolit de majoritatea. Aceste coordonate sunt deja fixate asemenea unor condiții de facto, iar absolut toate cele enumerate constituie mai degrabă o promisiune, o autentică decolare, în virtutea dreptului de a scoate la lumină și de a vă oferi fiecăruia dintre dumneavoastră o parte din ceea ce se știe, dar se ține secret.

Francmasoneria în România

Fiecare timp îşi are problemele lui specifice. Raţiunea umană a fost într-o asemenea manieră încât nu poate să aibă spaţii goale sau timpi morţi.Dar, din moment ce Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare cu talente, cu calităţi, cu virtuţi, avem datoria de a căuta cu justeţe, cu minte clară esenţa. Iar acestea se leagă de tot ceea ce este deasupra a ceea ce suntem, din moment ce suntem pe deplin conştienţi de unde venim, ce misiune avem sau încotro ne tot îndreptăm. Dar, din tumultul acestor direcţii, probleme, dacă nu vom avea răspunsurile clare asupra acestor probleme, tocmai golul din raţiunea noastră poate fi periclitat sau mărit cu idei, în majoritatea cazurilor, false sau posibil eronate.

Unul din motivele pentru care lucrurile merg din ce în ce mai rău prin lume este faptul că majoritatea are frică de a privi în faţă adevăratele cauze ale răului. Mai mult decât atât, unii dintre noi chiar nu recunosc sau contestă vehement prezenţa forţei distructive.

Acest episod se concentrează pe un posibil istoric al masoneriei române. Dar, de la bun început precizez că multe din informaţii au un caracter secret, drept aceea nu pretind că aş trece în revistă fenomenul ramificat, pe deplin nociv prezent si prin România.

Abrupt, fără vreo introducere suplimentară am ajuns la momentul exploziv al secolului al XX-lea, acolo unde aceste miscări, aceste „frăţii” erau bine angrenate sau acţionau din umbră. Religiozitatea cu care acestia au tot promovat dezechilibrele de tot felul au condus la cele mai mari atrocităţi, prin promovarea unor curente si ideologii contrare vieţii. Comunismul, fascismul sau surogatele acestora-asa-zisa libertate , demo(n)craţie s-au succedat deloc haotic, precis impuse.

Omenirea nu a reusit deloc de a se debarasa de aceste curente, dimpotrivă, prin lipsa de discernământ a tot reusit să-si deziluzioneze noile generaţii, cu tot felul de „jucării” sau substitute iluzorii ale autenticelor adevăruri, virtuţi iudeo-crestine.

Spatiul românesc a avut un destin aparte. La confluenţa marilor imperii, lojile masonice au avut „de lucrat” multă vreme cu concepţiile milenare ale bravului nostru popor. Dar, pecetea  ateismului Marelui Orient din Romania si al Marii Loji Nationale nu poate fi trecut cu vederea. Poate de aceea, chiar venerabilul mare mason Mihail Sadoveanu admitea nenumărate lucruri printre care preţuia -„ascultarea”.

De fapt, nu este deloc surprinzător, chiar nu a lăsat vreo urmă de îndoială, odată ce fostul ministru al Culturii (mare prieten al sovieticilor) a tot fost într-o strânsă comuniune cu ceea ce a denumit a fi Marele Orient din Franţa.

Acest lucru este confirmat de chiar întâmpinarea Masoneriei Naţionale Române de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, atunci când, în anii 1960 au lăsat scris următoarele: „Prima mare organizaţie dizidentă a fost aşa numitul Mare Orient din Franţa, care încă din secolul al VIII-lea s-a îndepărtat încetul cu încetul de masoneria tradiţională, suprimând obligativitatea credinţei în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului, precum şi aceea a contractării jurământului pe Sfânta Scriptură, dintr-un aşa zis spirit de liberă cugetare. De aceea (…) ajungând în anul 1878, la însăşi primirea ateilor în Ordin, aceasta a provocat, dupa cum era şi firesc, o imediată ruptură a relaţiilor între marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franţa, şi de atunci încoace atât Marele Orient din Franţa cât şi toate organizaţiile afiliate lui, din lumea întreagă, sunt socotite ca schismatice, eretice şi orice relaţii sunt interzise între masonii regulaţi şi membrii acestor organizaţii”.

Legăturile puternice cu statul sau organizaţiile evreieşti

Astfel se explică de aceea cum anume a percutat această „frăţie”. De altfel, până în preajma celor mai mari conflagraţii mondiale ale secolului al XX-lea, în spaţiul carpato-danubiano-pontic , adepţii şi toţi simpatizanţii Illuminati nu prea s-a bucurat de o dezvoltare remarcabilă. Abia după Cel de al Doilea Război Mondial a luat un avânt considerabil ce a dat de gândit majorităţii. Astfel că, din cele şase grupe de origine francmasonică română, una e pur evreiască: B’nai B’rith, alta Federaţia lojilor simbolice de rit ioanit din România e evreo-ungureasca (stabilită în Ardeal) şi din 1933 unită cu Marea Lojă Naţională Română. Cea de-a a treia este de sorginte germanică, cu influenţă evreiască : Marea lojă germană din România.

De remarcat este faptul că românii se regăsesc numai în celelalte trei: Marea Lojă Americană din România (afiliată la Marea Lojă Americană din New York), Marele Orient din România afiliat la Marele Orient din Franţa care cuprinde 90% evrei şi în final Marea Lojă Naţională din România, singuura care afişează tricolorul şi care ar afecta din acest considerent lupta contra celeorlalte confrerii pe motiv ca este plină de evrei. Numai că aceasta e numai o mască pe deplin perfid aplicată, cu scopul de a vâna cât mai mulţi intelectuali osau alte valori, alţi buni români ce aspiră la acest club exclusivist.

Scurt istoric al MLNR

Marea Lojă Naţională a fost condusă până în anul 1933 de domnul Pangal. Conform izvoarelor, în acel an organizaţia s-a rupt în două, o parte din lojile ei – cele provinciale şi cinci din cele zece bucureştene s-au constituit separat în frunte cu reputatul scriitor şi romancier Mihail Sadoveanu. Dar pe acest intelectual Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au rămas fideli domnului Pangal.

De aceea, aşa cum masonii primelor trei grade au fost conduşi de cei din gradele superioare se pare ca schisma din Marea Lojă Naţională a fost o cursă pentru românii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu i-a atras mai mult decat efervescenţa lui Jean Pangal. De altfel, gruparea domnului Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.

Despre opiniile de mason ale lui Mihail Sadoveanu voi cita următoarele rânduri din cuvântarea rostită la adunarea din data de 2 Iulie 1933, a Marii Loji Naţionale. Se explică de ce acest val eufemist se întrezăreşte toată adversitatea masonică faţă de credinţa creştin-ortodoxă cât şi ideea naţională: „Liber cu adevarat e numai acel maestru care izbândeşte a-şi domina pasiunile şi a se elibera de prejudecăţi. Cel care păstrează ura de rasă, obscurantismul violenţelor, suficienţele dogmatice, e un sclav ca şi cel care nu-şi poate domina pasiunile degradante”.

În acest context, aproape zeflemitor, Mihail Sadoveanu a adus mari prejuudicii credinţei creştin-ortodoxe pe care o socotea o credinţă pentru naivi, mult inferioară ştiinţei „egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga de aur”.

Numărul masonilor din România era în anul 1932 destul de mare de 3300 masoni. Conform datelor oficiale, Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. S-a recunoascut deschis că România faţă de aceste ţări vecine are enorm de mulţi.

Influenţa masonilor în viaţa mai nouă a Statului nostru se resimte dureros, dictând din toate locurile de conducere.De altfel şi în Marea Lojă Naţională se află nenmăraţi cetăţeni evrei.

Relaţia Illuminati cu Biserica Ortodoxă Română

Ca organizație religioasă, Biserica Ortodoxă din România nu recunoaște lojele masonice. Totuși, există și „frați“ care fac parte din cler.”Individul este produsul tranzitoriu si repetat al unei cauze permanent constructive. In ce priveste pe Marele Arhitect al Universului, trebuie sa notam ca aceasta expresie nu intentioneaza sa impuna o credinta. Sa ne pazim deci a ceda acelei leni a spiritului care confunda pe Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor”.

Multe loji francmasonice de astăzi au fie o orientare materialistă, fie o filosofie atee.Una din lojile deiste, Marea Lojă a Franţei a formulat un fel de răspuns adecvat zilei de astăzi la întrebarea „Este francmasoneria o religie universală?”

Această aşa-zisa religie „anterioară oricărei dogme care permite depăşirea diferenţelor şi opoziţiilor consfesiunilor”, nu este, în practică, una a toleranţei, cum o arată istoria francmasoneriei în toată istoria Europei, în special prin Franţa.

Acest lucru este întărit de ceea ce spunea venerabilul Irineu Mihălcescu, un francmason venerabil în tinereţe, înainte de a deveni preot în anul 1923 a lăsat scris următoarele: „Francmasoneria nu priveşte biserica cu acel spirit de toleranţă şi cu acea bunăvoinţă de care-i place să se laude că o are faţă de orice altă credinţă”.

Mai târziu, în lucrarea Teologia luptătoare (1941), ulterior devenit părintele Irineu Mihălcescu a devenit şi mai categoric, apropiind francmasoneria de bolşevismul rusesc şi de revoluţia spaniolă, fiind de părere că „şi unul şi alta, roade înveninate ale francmasoneriei”.

De aceea, trecerea peste deosebirile dinăuntru de credinţă religioasă şi confesiune trâmbiţată de franmasonerie ca un act de mare largheţe de suflet din partea ei, ca o binevoitoare îngăduinţă faţă de credinţa religioasă a celor ce bat la uşile hurubelor, se schimbă, deci, după depunerea jurământului de credinţă masonică, în ateism cras, în tăgăduirea credinţei în Dumnezeu”

 

*****************************************************************

Vă promit că voi continua „această călătorie” şi astfel interesul pentru subiect va fi dezvoltat. Cu speranţa că toate aceste lucruri nu vor fi trecute cu vederea, desconsiderate, iar prin acest demers jurnalistic coroborat cu aceste cunoștințe mai mult sau mai puțin vechiculate despre secretele, influența și puterea acestor malefici vor fi cunoscute iar dumneavoastră veți fi cei câştigați, vă mulțumesc pentru atenția acordată.               

Sursa foto : ,Announcing MyIlluminati | The New Yorker, BBC – Future ,

 Acest material a fost conceput și oferit de către Prof. Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei online independente Criteriul Național
Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here