Despre Illuminati-Episodul al Patruzeci și treilea

0
206

Motto „Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.” Psalmul 13 al Proorocului și Regelui David, versetele 1-5

Mulțumim lui Dumnezeu că nu mai trebuie să credem ceea ce ei, Iluminatii dimpreună cu toate minciunile lor predate sau prefabricate de complicii lor din mass-media sunt devoalate tuturor. De asemenea, în plin secol al XXI-lea  aceste cabale grupate elitist în societăţi secrete sunt prezentate în adevărata lor lumină, ridicând acel văl al secretomaniei care a asigurat prosperitatea unui putred sistem ce își închipuie că totul ar rezista pentru totdeauna!

De aceea, treburile sunt mult mai limpezi, iar toată propaganda de felul...că nici nu există-nici ei dar nicio urmă de vreo…forță cu caracter sau scop ocult ce îi slujesc cu obediență…este nulă! Înainte de toate, ca de fiecare dată, pentru a lămuri odată pentru totdeauna și a nu lăsa loc interpretărilor, vreau să vă asigur că acest material se dorește a fi socotit al patruzeci și unulea episod al serialului lansat acum mai bine de un an de zile intitulat –„Despre Illuminati”.

Pe parcursul acestui material, nu voi aduce niciun fel de atingere sau prejudiciu acestei caste, dar pe de altă parte nu voi face rabat de la cele mai semnificative informații cu sau despre acest subiect deosebit de interesant și mai mereu ocolit de majoritatea. Aceste coordonate sunt deja fixate asemenea unor condiții de facto, iar absolut toate cele enumerate constituie mai degrabă o promisiune, o autentică decolare, în virtutea dreptului de a scoate la lumină și de a vă oferi fiecăruia dintre dumneavoastră o parte din ceea ce se știe, dar se ține secret.

„Masoneria datează dinainte de Potop; este o simplă creaţie a trecutului; este doar o scuză pentru convivialitate; este o organizaţie ateistă, ce distruge sufletele; este o asociaţie de caritate care face
bine în secret; este o maşinărie politică cu o putere extraordinară; nu are secrete; discipolii săi posedă în mod tainic cele mai mari cunoştinţe ale umanităţii; îşi celebrează ritualurile misterioase
sub auspiciile şi invocaţiile lui Mefistofel; procedeele lor sunt perfect inocente, ca să nu spunem de-a dreptul stupide; ei comit toate crimele nedescoperite; ei există doar cu scopul de a promova frăţia şi bunăvoinţa – iată câteva dintre afirmaţiile făcute de cei din afara cercului frăţiei libere şi acceptate. Omne ignotum pro magnifico – Cu cât se ştie mai puţin, cu atât se inventează mai mult (despre Francmasonerie)”. The Daily Telegraph, Londra, 1871.

„Masoneria face eforturi considerabile în a încuraja standarde superioare de moralitate printre membrii săi. Dar este destul de surprinzător că o societate care foloseşte strângeri de mâini secrete, semne şi limbaj propriu pentru recunoaşterea reciprocă a membrilor săi este suspectată că este mai degrabă o emanaţie a răului, decât a binelui. De ce să folosească asemenea metode, dacă
nu ca să ascundă adevărul? De ce să-l ascundă, dacă nu este nimic de ascuns? Cei din afara Masoneriei consideră ideea de a îmbrăca haine speciale, de a recita texte ezoterice şi de a realiza ritualuri stranii atât de prostească, încât au tendinţa să creadă că trebuie să existe o altă atracţie, probabil mai sinistră. Poate că nu există, dar e greu de dovedit că nu-i aşa”. The Daily Telegraph, Londra, 1995.

Lipsa de scop sau viclenia întruchipată?
Am dat peste aceste citate într-o
căutare de cărți cu și despre acest incitant sibiect. Într-un anticariat plin de cărți deosebit de interesante și în majoritatea lor şifonate, aceste citate fac parte dintr-un volum prăfuit al istoriei Masoneriei, unde fusese pus ca semn de carte de vreun alt pasionat cercetător.

L-am citit pe nerăsuflate și am înțeles că aproape nimic nu s-a schimbat în ultimele două secole, iar atitudinea publică generală faţă de masonerie este şi astăzi la fel de confuză ca şi în secolul al XIX-lea. Este arhicunoscut faptul că majoritatea oamenilor nu au încredere în ceea ce nu înţeleg şi, dacă există vreo urmă de elitism care-i exclude, neîncrederea se transformă în lipsă de simpatie.

Cu toate că, în timp ce Masoneria a fost mereu deschisă tuturor bărbaţilor de peste 21 de ani (18, după constituţia scoţiană), cu minte şi trup sănătoase, „ce pot
demonstra un caracter bun şi credinţă în Dumnezeu”, fără îndoială că alegerea membrilor din Regatul Unit al Marii Britanii se realiza din aristocraţia cu rang şi titluri, ce provenea din pătura înaltă a claselor sociale.
La jumătatea epocii victoriene, din punct de vedere social, era esenţial pentru
un om cu o profesie… „să fie francmason.” Noii îmbogăţiţi în urma revoluţiei industriale îşi căutau un statut social, prin calitatea de membru al unei societăţi exclusiviste, bine cotată de către aristocraţii de la toate nivelurile sociale, până la casa regală.

Cel puţin în teorie, membrii claselor muncitoare puteau deveni masoni, dar, în fapt, nici nu le trecea prin cap să ceară să fie admişi în „clubul” şefilor lor, astfel încât Loja a fost mult timp asociată cu bogăţia. Cei de la alte nivelurile ale societăţii
care nu erau francmasoni puteau doar să speculeze despre secretele revelate membrilor acestei organizaţii misterioase. Se ştia despre ei că purtau şorţuri şi gulere largi şi se zicea că-şi suflecau pantalonii şi schimbau strângeri de mână, în timp ce-şi şopteau coduri unii altora.

În a doua jumătate a secolului XX, Francmasoneria a devenit o organizaţie mult mai puţin elitistă decât credeau bărbaţii din toate păturile sociale care căpătaseră calitatea de membru. Totuşi, o
privire rapidă spre vârful ierarhiei masonice englezeşti ilustrează faptul că un membru al familiei regale sau un lord ereditar obţinea cu greu ansa promovare, asta constituind un serios handicap.
Majoritatea oamenilor din lumea occidentală ştiu puţin despre Francmasonerie şi misterele ei şi se
împart în două grupuri mari: cei care nu sunt masoni dar se întreabă care sunt acele secrete, şi cei care sunt masoni, şi care se întreabă şi ei care sunt acele secrete!

Am aflat și am probat din nenumărate surse acreditate ceea ce se știe, și anume că un îndemn la tăcere printre
masoni nu este atât o obligaţie de a adera la jurăminte sacre, cât o frică de pedeapsă din partea membrilor.Majoritatea „fraților” se tem de faptul că ei nu înţeleg un cuvânt din ceremoniile la care participă şi singura
lor frică este că oamenii vor râde de ritualurile, aparent fără scop şi prosteşti, pe care le realizează.

Influența Francmasoneriei

A spune despre francmasonerie, așa cum fac de regulă o mulțime de inițiați, de frați care doresc să prevină orice atac că nu are nicio influență în societate, ar însemna că îndulcim realitatea în mod nepermis.Cu toate acestea, francmasoneria și vârful de lance-Illuminati „ca instituție nu are altă influență decât cea a membrilor săi.În mod excepțional, se poate întâmpla ca o obediență să ia public și oficial poziție asupra unei probleme sociale.”

Cel puțin, în teorie lucrurile stau excelent, iar propaganda egalitaristă și nediscriminatorie tipic masonică are o mulțime de prozeliți.Spre a vă ilustra acest lucru, am să vă creionez un episod semnificativ din secolul al XX-lea.

La începutul anilor 1960, Marele Orient al Franței ( Lojă Centrală unanim acceptată) adresa generalului de Gaulle u n mesaj de susținere a politicii sale algerienede autodeterminare.În 1985, principalele obediențe franceze au semnat, alături de organizații umanitare și de reprezentanți ai diverselor religii un „Apel la fraternitate ” în care au revendicat pentru emigranți-„dreptul la justiție, libertate, egalitate,”- că reacție împotriva extremei drepte.Dar, cu toate acestea, în prezent acest lucru pare de necrezut, din moment ce majoritatea obediențelor resping o atare exterioritate, iar când un frate se exprimă public, el nu vorbește niciodată altfel decât în nume propriu.

Influența unui mason este în funcție de poziția sa socială.Dacă este ministru sau deputat, influența sa e mai mare.Astfel vă putea să-și orienteze politicaîncercând să aplice idealurile sale masonice.În Marele Orient al Franței, simpatiile politice merg cel mai adesea către zona de stânga a eșichierului.Spre exemplu, dacă François Mitterrand nu este francmason, mai mulți membri ai anrurajului sunt.Iar numele lor pot fi comparate și analizate, din moment ce „personalități ” de talia lui Henri Emmanuelli,Roland Dumas,Pierre Joxe, Charles Hernu au acoperire în loja arhicunoscută și „discretă ” și în prezent.Fiecare dintre ei e în măsură să influențeze mai mult sau mai puțin politica guvernamentală.

De aceea, cu aceeași deschidere, aș dori să nu vă lăsați păcăliți de orice fel de informație ce se vrea a fi… „oficială”,  dar care nu are o valabilitate extinsă și nu are niciun fel de ecou sau acoperire.Drept urmare,cunoscând puterea și influența acestor malefici, să nu vă dați pradă propagandei.În același mod, tare mult mi-aș dori să nu mai existe spirite răutăcioase sau o anumită parte a intelectualității și/sau a presei care ar fi gara să extrapoleze și să înfiereze adevărul strigând că „totul e o conspirație!”

Unii consideră faptul că informațiile oferite cu generozitate de către mine le pot folosi.Mai există o categorie destul de răspândită care aproape că ajung să combată inutil evidența, din orgoliu sau din multă necunoaștere a fenomenului…

Un lucru este cert.Influența masonică rezidă mai ales din și în ajutorul nelimitat pe care frații și-l acordă pentru profitul reciproc.Este totuși, ați putea spune…”un lucru normal”, regăsit mereu în mijlocul oricărei comunități.Numai că, acest lucru devine contrar spiritului masonic atunci când se instituie sisteme de privilegii care aduc prejudicii…non-masonilor.

În mai 1987 s-a ținut la Paris o reuniune masonică internațională organizată de către Marele Orient al Franței, sub patronajul președintelui Republicii.O delegație a fost primită la palatul Elysée de către François Mitterrand. După două zile de discuții, s-a ajuns la o concluzie formulată astfel:”Hotărârea noastră este totală atunci când e vorba de a înlătura barierele care îi despart pe oameni.În această privință, cum am putea astăzi să nu evocăm barierele fanatismului, ale rasismului, ale fricii?Frica reacționară folosită în țara noastră, ca și în altă parte se propagă de către cei care se opun evoluției ideilor”, a declarat marele maestru Roger Leray.

*****************************************

 

Vă promit că voi continua „această călătorie” şi astfel interesul pentru subiect va fi dezvoltat. Cu speranţa că toate aceste lucruri nu vor fi trecute cu vederea, desconsiderate, iar prin acest demers jurnalistic coroborat cu aceste cunoștințe mai mult sau mai puțin vechiculate despre secretele, influența și puterea acestor malefici vor fi cunoscute iar dumneavoastră veți fi cei câştigați, vă mulțumesc pentru atenția acordată.             

Acest material a fost conceput și oferit de către Prof. Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei online independente Criteriul Național

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here