Scurt istoric cu cele trei instituții :Biserica Ortodoxă, cea Catolică versus Francmasoneria mondială 

Masoneria sau Francmasoneria este fără doar și poate un duşman al Bisericii Ortodoxe. Mulți deja se întreabă de unde se naşte această duşmănie şi ce anume urmăreşte realizarea acestei duşmănii, uneori fățiș exprimate, alteori perfid exprimate. Odată cu distrugerea Bisericii ca unitate în anul 1054 odată cu nefericitul eveniment al Marii Schisme, s-au pus bazele erodării civilizaţiei creştine şi odată cu toate acestea și înlocuirea ei cu o cultură şi o societate substanţial ateistă, chiar şi atunci când se face referinţă la… „Marele Arhitect al Universului.” De fapt, este în afara oricărei discuţii că o asemenea referinţă la o valoare gândită şi concepută în cadrul unei mentalităţi raţionaliste şi iluministe poate înlocui Puterea, Conceptul și Dogma despre Dumnezeul Treimic, Tatăl  Fiul și Sfântul Duh. Acest fapt al raportului dintre Biserică şi lumea postmodernității confirmă în linii mari teza fundamentală ce atinge înțelesurile subtile conform cărora nu Biserica este antimodernă, ci modernitatea este antieclezială.

Postmodernitatea este una profund antieclezială şi punctul de atac maxim împotriva noțiunilor de Dumnezeu și de Sacru este reprezentat chiar de toată campania Francmasoneriei desfăşurate asiduu. Această organizație pseudo-secretă formată şi lansată în mod dinamic pentru crearea unei civilizaţii alternative la aceea care se naşte din credinţă, reprezintă elementul radical al curentului post-adevărurilor, a postmodernităţii.

În Francmasonerie, postmodernitatea exprimă maximul de claritate şi de identitate şi cuprinde şi maximul de impact cultural şi social. Dacă toată această lucrare malefică a „fraților” de lojă este una preţioasă care confirmă, aprofundează și lărgeşte marea acţiune a Bisericii în faţa planului laic postmodern sau contemporan, atunci tocmai opoziția, lupta această oferă un contrapunct cu doctrina socială a Bisericii. Totul are o finalitate, în sensul că  împotriva Francmasoneriei, într-un fel, este deja indicat ca să nu mai existe niciun fel de imixtiune între slujitorii Bisericii și cei ai Lojei.

O a doua observație are conexiune cu faptul că Francmasoneria şi-a găsit forţa, desigur, în caracterul secret, în capacitatea de a găsi şi de a asimila în ea calitatea de a conduce, de a fi în mijlocul vieții sociale, acolo unde facil găsește oameni pe deplin ascultători în mod necondiţionat faţă de directivele sale, ca şi în abilitatea pe care a avut-o de a influenţa straturi tot mai largi ale culturii şi ale vârfurilor vieţii civile şi instituţionale.

Nu în ultimul rând, Francmasoneria a reprezentat în mod strategic un punct de atac, nu numai împotriva principiilor, ci şi împotriva mentalităţii celor care, în mod abstract, ar fi trebuit să devină bastioane ale acestor principii tradiţionale şi care, în schimb, au devenit total funcţionali pentru fenomenul pe deplin erodat al tradiţiei care s-a metamorfozat într-un caracter ecumenist, pe deplin reacționar faţă de Sfânta Tradiție și Sfinții Părinți.

Mai mult ca sigur, aceasta este o intuiţie care susţine pe deplin articulat ideile despre fenomenul ascuns al Francmasoneriei. De exemplu, unii dintre papii din vechime  au fost unanimi în a indica, deşi din diferite perspective, faptul că Francmasoneria a cucerit lent dar incontestabil, şi pe cei care ar fi trebuit să apere toată bogăţia, adevărul şi frumuseţea poziţiei tradiţionale. Sub acest aspect, istoria consemnează faptul că, nu numai Francmasoneria a cucerit avangărzile revoluţionare în Europa şi în lume, ci, mai ales, că a condiţionat puternic regimurile,născute din aceste revoluţii cu caracter masonico-liberale, care aveau să devină marile sisteme totalitare.

Fapt cu totulincontestabil,  a existat desigur o prezenţă foarte gravă şi pe deplin neliniştitoare, de acum larg documentată, a atâtor masoni afiliaţi în cadrul marilor sisteme totalitare şi cu responsabilităţi de prim plan, în lumea celor care se închină și slujesc „stăpânitorului lumii acesteia.”

Evenimentele la zi din Biserica Catolică 

Francmasonii italieni au declarat că vor face apel la Papa Francisc „pentru sprijin”  după ce arhiepiscopul catolic local Bruno Forte a reiterat condamnarea Bisericii Catolice asupra francmasoneriei, în lumina activității masonice reînnoite în zonă.

Francmasonii locali din Arhiepiscopia Chieti-Vasto din estul Italiei au declarat că vor solicita „intervenția rapidă și activă” din partea Papei Francisc, după ce arhiepiscopul Bruno Forte a reamintit de interdicția strictă a Bisericii Catolice de a participa la activități masonice.

 Evenimentele petrecute 

Episcopul Bruno Forte

Pe data de 7 februarie 2023, Arhiepiscopul Bruno Forte a emis o scrisoare din partea diocezei sale în care a prezentat documentul din 1983 al Congregației pentru Doctrina Credinței (CDF) despre Francmasonerie.

Prelatul catolic Bruno Forte a afirmat fără vreo urmă de dubii că „tocmai condamnarea Francmasoneriei rămâne neschimbată; în al doilea rând, catolicii care aparțin unei loji se află într-o stare de păcat grav și nu se pot împărtăși; în al treilea rând, nu sunt permise excepții.”

Scrisoarea sa a fost determinată de activitățile publice reînnoite, organizate de către masonii din loja intitulată Suveran Arabian Phoenix în domeniul arhiepiscopiei conduse de Forte, inclusiv de o conferință la hotelul Iacone cu tema „Francesco d’Assisi: misticism sau ezoterism?”

Mulți localnici au protestat împotriva conferinței, numind masonii „răul absolut”. Venerabilul maestru Ginevra Di Nicola a declarat că protestele au reprezentat „ura socială”. De altfel, Di Nicola a mai adăugat că masonii îl vor „invita pe Bruno Forte la următoarea noastră întâlnire”.

„Nu suntem un crez religios, dar credem într-o ființă superioară pe care o numim „marele arhitect al universului” care a creat totul”, a spus Di Nicola. „Suntem o frăție care îmbrățișează orice credință religioasă.”

Câteva zile mai târziu, Arhiepiscopul Bruno Forte – care deține această funcție din 2004 – a emis scrisoarea care consta în principal din textul documentului CDF din anul 1983. Textul respectiv – semnat de cardinalul Joseph Ratzinger de atunci și aprobat de Papa Ioan Paul al II-lea – spune fără vreun ocoliș că principalul dușman al lumii catolice este Francmasoneria –” judecata negativă a Bisericii faţă de asociaţiile Masonice se impune, deoarece principiile lor au fost considerate mereu inconciliabile cu învăţătura Bisericii şi de aceea înscrierea în ele rămâne interzisă. Credincioşii care aparţin asociaţiilor masonice sunt în stare de păcat grav şi nu pot să primească sfânta Împărtășanie. „

Prin urmare, judecata aspră, negativă a Bisericii Catolice cu privire la asociațiile Masonice, „cluburile filantropice și de ajutorare” rămâne neschimbată, deoarece principiile acestora au fost întotdeauna considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii și, prin urmare, apartenența la acestea rămâne interzisă.Credincioșii care „aparțin asociațiilor Masonice se află într-o stare avansata de păcat grav și nu pot accesa Sfânta Împărtășanie.” 

Hotărârea adaugă în continuare că episcopii locali nu pot emite documente care diferă într-un fel de linia fermă prezentată de CDF cu privire la relația Bisericii Catolice cu Masoneria. „Nu este de competența autorităților bisericești locale să se pronunțe asupra naturii asociațiilor masonice cu o hotărâre care implică o derogare de la cele de mai sus, iar acest lucru este în conformitate cu Declarația acestei Sfinte Congregații din data de 17 februarie 1981.”

Ca răspuns , loja masonică a declarat că va face apel la Papa Francisc să mijlocească în numele lor împotriva lui Forte. „Ne vom adresa Papei Francisc pentru a-i cere intervenția rapidă și proactivă în această diatribă, care ne dăunează onorabilității și, în general, ne amenință securitatea”, a declarat masonul Di Nicola pentru un canal de știri locale din regiunea Liguria.

De asemenea, acest lider mason a citat direct din enciclica Fratelli Tutti din anul 2020 a Papei Francisc, citând paragraful 46: „Trebuie să recunoaștem că fanatismele care duc la distrugerea altora au ca protagoniști și oamenii religioși, fără a-i exclude pe creștini, care pot participa la rețelele verbale…pline de violenţă.”

Aprecieri ale unor prelați catolici

O astfel de tactică este de remarcat: Fratelli Tutti al Papei Francisc care promovează o „Frăție universală” și, de asemenea, se leagă de controversatul său document din 2019 din Abu Dhabi despre  Fraternitatea umană” . Ambele texte au fost criticate pe scară largă de către lumea catolică de la publicarea lor. Fostul nunțiu papal al arhiepiscopului american Carlo Maria Viganò a avut curajul de a scrie  în special și de a combate cu argumente logice și teologice cu privire la conceptul de fraternitate al lui Francisc care este „blasfemie din punct de vedere teologic”.

Un preot german cu voce proeminentă a descris, de asemenea , textul ca fiind împletit cu ideologia de tip „masonică”. 

„Înaintarea și teoretizarea ideilor conform cărora toate religiile să fie pe picior de egalitate” , a remarcat părintele Frank Unterhalt a fost un element cheie al obiectivelor masonice, și anume lupta pentru impunerea ecumenismului universal al, religiilor.Aceasta a constituit o preocupare a Francmasoneriei în drumul către scopul său real, și anume de a duce descoperirea acelei religii auto-construite în care se presupune că toate ființele umane sunt de acord. 

Într-adevăr, în urma publicării  lui Fratelli  Tutti , aceasta a fost salutată  de către Loja Masonică oficială a Spaniei, care a declarat că „cea mai recentă enciclică” a Papei Francisc în care „îmbrățișează Fraternitatea Universală, marele principiu al Francmasoneriei Moderne”.

„Ultima enciclică a Papei Francisc arată cât de departe este actuala Biserică Catolică de pozițiile sale anterioare”, a scris Loja.

Condamnarea masoneriei de către Arhiepiscopul Forte este poate surprinzătoare, având în vedere că propriul său istoric în chestiuni ecumenice se abate de la învățătura catolică propriu-zisă. Într-o conferință de anul trecut susținută la Roma, arhiepiscopul a făcut apel și și-a făcut propria anunțare a obiectivelor de a pune capăt misiunii Bisericii Catolice de a converti poporul evreu.

El a slujit, de asemenea, ca secretar special al Sinodului pentru familie din 2014 și a fost creditat cu scrisul controversatului raport intermediar al sinodului, care sugera  că Biserica ar trebui să sublinieze aspectele „pozitive” ale acțiunilor pe care le consideră a fi păcătoase de moarte, cum ar fi adulterul, premarital și conviețuirea sau relațiile homosexuale.

Papa Francisc militează pentru ca religiile trebuie să se „împletească din ce în ce mai mult” pentru a promova „fraternitatea”

Atât în ​​„pelerinajul său de pace” ecumenic, cât și în mesajul său pentru Ziua Internațională a Fraternității Umane, Papa Francisc a cerut ca religiile „să se împletească din ce în ce mai mult” în „slujba fraternității”.

În ultimele zile, Papa Francisc și-a reînnoit apelurile adesea rostite pentru intensificarea dialogului și a activității inter-religioase, trezind din nou îngrijorările pe care prelații de frunte le-au făcut în urma unor astfel de declarații de-a lungul anilor.

Primul a venit în timpul mesajului video înregistrat pe data de 4 februarie 2023 ca pentru a treia Zi Internațională a Fraternității Umane, care își are originea din documentul său din anul 2019 de la Abu Dhabi privind fraternitatea umană – un document care a afirmat că un „pluralism și diversitate” religiilor este „dorit” de către Dumnezeu.” Videoclipul Papei Francisc urma să marcheze și acordarea Premiului Zayed pentru fraternitatea umană.

Declarația pontifului l-a menționat pe Dumnezeu, dar nu L-a menționat pe Iisus Hristos sau doctrina catolică. În schimb, Papa Francis a vorbit într-o manieră mult mai abstractă, descriind scopul religiei ca „amintindu-ne că destinul omului depășește bunurile pământești și se află într-un orizont universal”.

Papa Francis a susținut că religiile trebuie să fie „în slujba fraternității” și, în consecință, „se îmbogățesc reciproc:”Religiile pentru a fi în slujba Fraternității, trebuie să se angajeze în dialog unele cu altele, să se cunoască și mai ales să dezvolte ceea ce unește și să colaboreze pentru binele tuturor.”

Fără a evidenția Biserica Catolică, Papa a cerut ca „diverse tradiții religioase” să se tragă „din propria moștenire spirituală” pentru a „aduce o mare contribuție în slujba fraternității”.

În loc…de final 

Folosind limbajul folosit în mod tradițional în spiritualitatea catolică pentru a descrie căutarea sfințirii a unui suflet, Papa Francisc a descris „calea fraternității” ca fiind „una lungă și dificilă”. În timp ce spiritualitatea catolică evidențiază în mod tradițional semnul crucii, Papa Francisc a promovat în schimb „semnul fraternității”, care ar „contra multe conflicte, în umbra unei lumi închise, cu semnul fraternității”.

Fără a denatura și reinterpreta sensurile acestor cuvinte, se pot adresa anumite interogații. Nu cumva suveranul pontif a ajuns în punctul în care a substituit principiile Revoluției Franceze masonice (libertate, egalitate și fraternitate) cu credința catolică și dorește să creeze o utopie? 

Tocmai, nu se produce o metamorfozare a unor cuvinte cheie precum „fraternitatea” și „prietenia socială” ale Papei Francisc cu un nou tip de iubire creștină care înlocuiește iubirea verticală a lui Dumnezeu cu iubirea orizontală de aproapele ca măsură a lucrurilor? 

Adunarea de rugăciune ecumenica din Sudanul de Sud a constituit pretextul difuzării tuturor acestor mesaje. În aceeași zi, Papa Francisc a participat și la un eveniment de rugăciune ecumenic la Juba, localitate din Sudanul de Sud, în cadrul „pelerinajului său de pace” ecumenic pentru națiunea africană, alături de arhiepiscopul anglican de Canterbury, Justin Welby și de moderatorul Adunării Generale. al Bisericii Scoţiei Iain Greenshields.

Adresarea către miile de participanți, de martori s-a concentrat pe temele de „pace” și de „rugăciune”. El nu a promovat învățătura catolică în această problemă, ci a îndemnat o mai mare cooperare inter-religioasă.

Așa cum a devenit obișnuit la astfel de evenimente ecumenice, Francisc a făcut referire la pasajul scripturistic din Evanghelia Apostolului Ioan ce vizează coeziunea:„pentru ca toți să fie una” (Ev. Ioan Capitolul 17, versetul 21).

Pentru credincioșii catolicii „ultra”, faptele şi declaraţiile papei Francisc alterează credinţa. Aceștia nu îi pot ierta faptul că a suveranul a modificat rugăciunea Tatăl Nostru, a contrazis Biblia, spunând „că toată lumea poate fi salvată” şi a negat astfel existenţa iadului, a infernului. De asemenea, faptul că s-a arătat partizan al ideii de a acorda mai mult spaţiu femeilor în Biserică şi că s-a apropiat de persoanele divorţate şi de homosexuali, a atras oprobriul unei părți însemnate dintre milioanele de credincioși activi.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:

https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW