Duminica Izgonirii lui Adam din Rai-numită şi Duminica lăsatului sec de brânză sau Duminica Iertării- este a patra duminică a Triodului, următoarea după Duminica Înfricoșătoarei Judecăți și ultima zi dinaintea Postului Mare. Ea urmează Duminicii lăsatului sec de carne, precedând Duminica Ortodoxiei.

În această ultimă duminică dinaintea Postului Mare, ultima zi în care creștinii ortodocși mai pot consuma produse lactate înainte de slăvitul praznic al Învierii Domnului, Biserica Ortodoxă face pomenirea izgonirii lui Adam din Rai. Dumnezeu le poruncise lui Adam și Evei să postească, abținându-se să mănânce din fructul unui pom (Facerea Capitolul 2, versetul 16), dar ei nu L-au ascultat. Astfel, Adam și Eva și urmașii lor au moștenit moartea și stricăciunea.

Semnificația biblică

Duminica după care începe Postul Sfintelor Paști se numește Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe au rânduit acest lucru, cu scopul de-a ne reaminti că Adam a fost alungat din Rai pentru că nu a postit. Postul lui Adam in Rai era rezumat la a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului. Adam nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit și nu s-a pocăit de greșeala sa și astfel a fost alungat din Rai. Împreună cu Eva, Adam a dorit să devină dumnezeu fără Dumnezeu. Iar aceasta i-a adus căderea, pervertirea vieții. De aceea, mai mult ca oricând, acum la început de post, fiecare dintre noi suntem chemați să ascultăm și să împlinim cuvintele Scripturii, să postim și să ne spovedim pentru a ne putea împărtăși cu vrednicie și folos duhovnicesc, cu Trupul și Sangele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La strană, în timpul slujbei Utreniei, se cântă acel psalm 136, polieleul cu glas tânguit or, una dintre cântările bisericești atât de expresive. Cântarea face legătura cu textul sfintei Evanghelii, exprimând depărtarea și înstrăinarea omului de Dumnezeu, corelată cu posibilitatea întoarcerii în brațele Tatălui. În cultul mozaic, acest psalm era numit „al înstrăinării”. El era cântat de către evrei în captivitatea lor babilonică, pe când se gândeau la oraşul sfânt al Ierusalimului. Departe de casă și de templu, poporul evreu l-au căutat pe Dumnezeu – singura lor speranță și mângâiere în pâmântul străin în care se aflau în captivitate: „La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns când mi-am adus aminte de Sion.” Aceasta reprezintă* mai mult decât plângerea poporului Israel dus în robie în ţinutul fostului mare imperiul babilonian, din casa şi din pământul părinţilor lor, ci chiar strigătul generațiilor de după Adam și Eva care au fost alungați din gradina Edenului, din Raiul pământesc pe care Dumnezeu ni l-a dat și n-am știut să – L ascultăm…

Starea de păcat și înstrăinare din Eden

Această stare de depărtare, de pierdere, de exil este una destul de comună pentru toți, de la Adam până în prezent. Generaţie după generaţie sau la nivel individual, se trăiește de către fiecare această stare de înstrăinare, de îndepărtare, de exil.

Numai dacă analizăm just putem facem un minim efort, gândindu-ne la starea cea bună pe care oarecând am trăit-o în comuniunea cu Dumnezeu şi în pământul pe care Dumnezeu ni l-a dat cu binecuvântare. De fapt, această stare de exil a fost inaugurată de părintele nostru, Adam, şi duminica de astăzi îi este dedicată lui şi acestui moment prin care el, păcătuind, a fost izgonit din Rai şi a luat drumul exilului. Este vorba și de o istorie biblică, pe care mulți o uită că să o povestească apropiaților sau copiilor, cu rol eminamente pedagogic.

De fapt, relatarea despre Adam este propria noastră istorie, deoarece de la strămoșul nostru încoace noi toţi suntem familiari cu tot ceea ce înseamnă starea de exil, starea de pierdere, starea de îndepărtare și de păcat.

Duminica Iertării În Duminica aceasta care se mai numește „Duminica Iertării”, mulți credincioși participă la Vecernia Iertării din ajunul Postului Mare. Ei ascultă învățăturile Domnului despre post și iertare și intră astfel în perioada postului iertându-se unii pe alții, ca și Domnul să îi ierte pe ei. Iertarea este o virtute care aparţine virtuţilor spaţiului duhovnicesc. Asemenea sunt iertarea, cedarea, retragerea, deschiderea minţii, lărgirea inimii şi, în fine, perihoreza lui Dumnezeu (adică unirea cu Dumnezeu, fără ca omul să se piardă sau să fie contopit de către Dumnezeu). Perihoreza este virtutea cea mai greu întâlnită, de regulă numai în oamenii pe deplin despătimiți și  se referă la starea în care omul întreg încape în Dumnezeu. Prin aceasta,omul devine, după har, atât de mare încât poate să-L primească pe Dumnezeu cel neîncăput cu totul. Se poate referi și la cei care uită de propriul lor spaţiu, resping raiul stricat şi fals al ego-ului lor şi înaintează deja spre paradisul ceresc.

Duminica Iertării – semnificații 

Revenind la textul Evangheliei acestei zile, această are o profunzime aparte în toate înţelesurile ei, deşi cuvintele ei sunt simple şi puţine. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne dă pildă și ne arată că acțiunea de a ierta este începutul bun al perioadei de post. Ne iertăm unii pe alţii pentru ca şi Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greşelile noastre. Înțelegerea superioară din punct de vedere ortodox se referă la iertarea greşelillor altora, pentru a fi în pace şi comuniune cu toţi oamenii şi pentru a ne asemăna cu Dumnezeul Treimic Cel Milostiv şi Iertător.

Prin aceasta, Evanghelia ne învaţă că relaţia omului cu Dumnezeu depinde de relaţia lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său. Întrucât fiecare om are în sine creația după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu îndreptat spre umanitate, există o puternică legătură, dublată de sfințenie între Dumnezeu şi fiecare om. De aici rezultă o altă învățătură ce se leagă direct cu modul dar şi cu măsura în care fiecare om are posibilitatea de a arăta iubire faţă de semenii săi  Aceasta contribuie mult la construirea, cultivarea şi aprofundarea relaţiei lui de comuniune cu Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. Nimeni nu poate intra în Sfântul și Mare Post, văzut ca luptă duhovnicească pentru curăţirea de păcate şi de luminare a sufletului, fără a ierta, deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia omului dornic de a conviețui în nobilul sentiment de iubire milostivă.

De aceea, la Vecernia din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, fiecare credincios cere să fim iertat de către toţi şi de asemenea iartă pe toţi. Iertarea aproapelui implică adesea o anulare a propriului egoism şi deschide sufletul spre o nouă stare de comunicare şi comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi. Prin iertarea cuiva se recunoaşte că persoana respectivă este mai mult decât o faptă rea pe care a săvârşit-o la un moment dat, când ar fi supărat la modul concret pe cei din jur.

Iertarea înseamnă punerea unei temelii de bună armoniei dintre noi toți. Dacă nu avem în vedere acest principiu al iertării pe care puțini îl socotesc a fi important pentru construcţia oricărei societăţi, fie ea de mici sau de mari dimensiuni, cred că nu putem să avem niciun fel de pretenţie sau vreo speranţă că lumea în care trăim poate să devină mai bună.Iertarea înseamnă limită, graniţă şi limitare  în faţa răutăţilor pe care le avem unii faţă de ceilalţi. Cu siguranță că mai mereu ne este foarte  greu să iertăm. Imposibil atunci când ne propunem să ierţi de unul singur, fără să-L chemăm în ajutor pe Dumnezeu, Care e Cel Care îl iartă în noi pe celălalt şi ne dă puterea ca noi să ne apropiem de celălalt fără oricare sentiment ce însoţeşte această stare de neiertare pe care am putea să o avem.

Rânduiala practicii liturgice a iertării  În această importantă duminică există o slujbă deosebită, unică, care din nefericire lipsește din multe sfinte biserici, această fiind întâlnită mai des în mănăstiri. La această slujbă, slujitorii – preoții-sunt îmbrăcați în veșminte luminoase, dar după oficierea Vecerniei, aceste veșminte nu vor mai fi îmbrăcate pe toată durata postului, ca semn de a pune început bun, de smerenie. În alte parohii, după oficierea Vecerniei, preoții având epitrahilul pus și Sfanta Cruce în mână, se pleacă în fața credincioșilor, cerându-și iertare. Credincioșii, de asemenea, se pleacă în fața preoților, își cer prin acest gest sincer și ei iertare, apoi sărută Crucea și mâna dreaptă a preotului. După aceea se îmbrățișează între ei, cerându-și unul altuia iertare. În această vreme, se intonează de către cântăreții bisericești la strană Canonul Sfintelor Paști . În Muntele Athos există obiceiul ca după terminarea Vecerniei să se intre în trapeză în procesiune, și să se lase sec de brânză și ouă, alimente care nu se vor mai consuma în vremea postului. De altfel, în timpul mesei, se citește un cuvânt de învățătură despre izgonirea lui Adam din Rai sau un cuvânt de îndemn la deprinderea postului. La finalul mesei, monahii cântă catavasiile canonului Acatistului, troparele hramului, totul încheindu-se cu condacul Acatistului. După rugaciunile de mulțumire, rămâne o singură lumânare aprinsă pentru citirea Pavecerniței Mici. La sfarsitul ei, obștea îngenunchează și părintele egumen citește o rugăciune de dezlegare.

Așa cum pot și alții au observat în cadrul pelerinajelor, Părintele sau egumenul, purtând epitrahilul și Evanghelia în mâna dreaptă, se oprește la ușă spre a-și cere iertare de la ceilalți frați.Monahii fac o metanie înaintea lui, sărută Evanghelia și mâna dreaptă a acestuia, apoi fac unii către alții metanii, cerându-și iertare și își urează „Post bun”. După ce și-au dăruit unii altora iertare, se sting candelele și fiecare merge la chilia sa.

Luarea aminte neîncetată în acest Mare Post care debutează de mâine 27 Februarie 2023 reprezintă una dintre cele mai bune și de folos soluții din punct de vedere duhovnicesc. Aducerea la lumină a înțelesurilor cuvintelor de viață făcătoare ale Mântuitorului capătă o valență aparte, una cu rol de purificare spirituală: „Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6, 14-15). Acum suntem pe deplin convinși că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea tainică și totodată directă cu Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El.Numai că, prin păcatul neascultării și alte căderi ce au survenit, toate acestea l-au lipsit pe om de acea viață binecuvântată, iar existența noastră pe pământ s-a transformat într-un exil.

De aceea, în Biserica Ortodoxă, Hristos este Mantuitorul lumii și Cel care deschide ușa Raiului celui ce-L urmează. Totodată Biserica, prin revelarea frumuseții Împărăției Lui Dumnezeu în toată viața și activitatea noastră, constituie calea către patria noastră cerească. Astfel, la începutul Postului suntem asemenea cu protopărintele nostru Adam :“Scosu-s-a Adam din Rai pentru mâncare; pentru aceasta și șezând în preajma lui plângea tânguindu-se și cu glas de umilință zicea: Vai mie, ce am pătimit eu, ticălosul. O poruncă am călcat a Stăpânului meu și de tot binele m-am lipsit. Raiule preasfinte, cel ce ești pentru mine sădit și pentru Eva încuiat, roagă pe Cela ce te-a făcut pe tine și pe mine m-a zidit, ca sa mă satur de florile tale. Pentru aceasta și Mântuitorul către dânsul a zis: Zidirea mea nu voi să piară, ci voi să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină . Că pe cel ce vine la Mine nu îl voi goni afară “. (Prochimenul cel Mare din Vecernia Iertării) 

În …loc de concluzie

Biserica Ortodoxă ne ajută și ne îndrumă ca să deschidem bine ochii cât mai este vreme, în existența noastră rânduită de Dumnezeu pe acest Pământ. Fiecare dintre noi ar trebui să ajungem ca să fim ferm hotărâți să ne pregătim și „să punem început bun”, cu ocazia intrarii în acest timp de curățire duhovnicească precum Marele Post.

De altfel, trebuie să luăm în considerare  așa cum amintește vrednicul de pomenire-Părintele și Sfântul Nicolae Velimirovici „că biruința cea de pe urmă nu va fi a diavolului si a slujitorilor lui, ci a lui Hristos, Împăratul și Stăpânul nostru. Atunci, să ne grăbim să luam arma cea biruitoare pe care ne-a dăruit-o El pentru luptă – postul cel drag – arma care se afla în mainile noastre, care este pentru noi strălucitoare și purtată cu măreție , dar pentru vrăjmașul nostru, ea este înfricoșătoare și aducătoare de moarte.”

Același Sfânt puternic al Ortodoxiei secolului al XX -lea ne dă tuturor sfaturi, la fel de actuale, valabile și în prezent. Primul se referă la a ne înfrâna de la mâncare și băutură multă,  pentru ca inimile noastre să nu cadă (Ev. Luca Capitolul 21, versetul 26)si „să nu pierim în stricăciune și întunecime.” 

Al doilea indemn se leagă de trecerea în plan secund a grijilor pentru averile lumești pământești, recomandând-ne ferm să ne păzim de la alegerea comorilor celor pământești,  pentru ca Satan să nu ne despartă de Hristos și să ne dea în gând să ne predăm.”

Al treilea sfat se leagă de părăsirea slavei deșarte, Sfântul Nicolae Velimirovici accentuând ideea că atunci când postim,  „să nu postim ca să fim lăudați de oameni, ci pentru mântuirea sufletelor noastre și slava Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe Care Îl măresc îngerii și sfinții din cer și drepții pe pământ , împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt – Treimea cea deoființă și nedespărțită , acum și pururea și-n vecii vecilor. „

Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai

„Zis-a Domnul: Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Evanghelia după Apostolul Matei, Capitolul 6,versetele 14-21)

Sursa foto : https //google.com

Materialul a fost realizat de către Daniel Mihai redactor-șef al platformei media independente Criteriul National și jurnalist al Ziarului Nationalul.ro

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:

https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW