Actualitate
Proiectul Legii Învăţământului Preuniversitar nu rezolvă învăţământul tehnologic
Am mai scris pe acest subiect, dar n-am găsit
nicăieri explicaţiile necesare înţelegerii noului concept de învăţământ
tehnologic din
proiectul de lege aflat în dezbatere în parlament. Am fost 30 de ani profesor
şi director într-un liceu tehnic, aşa că se poate presupune că am experienţa
necesară discuţiei pe marginea acestui subiect.
În noua lege s-a trecut de le denumirea de
„filieră profesională”, din proiectul Cîmpeanu, la „filieră tehnologică”, în proiectul Deca.
În ambele variante nu se mai face distincţie între şcoala profesională şi
liceul tehnologic. Probabil pentru că elevii ocoleau şcoală profesională în
favoarea altor filiere liceale.
Soluţia aleasă este total greşită pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Există deosebiri fundamentale între şcoala
profesională şi filiera tehnologică liceală actualmente în vigoare.
La şcoala profesională elevii învaţă o meserie,
devin meseriaşi, obţin o calificare de nivel 3, conform Cadrului național al
calificărilor. Absolvenţii de Şcoală Profesională nu au acces la examenul de
Bacalaureat şi la facultate. Curriculumul şcolar la Şcoala Profesională constă,
cel puţin 50%, în instruire practică, şi nu cuprinde disciplinele de cultura
teoretică generală, ci doar pe cele strict necesare de cultură teoretică tehnică. Elevii obţin la
absolvire titlul de muncitor calificat într-un domeniu anume.
Elevii din filiera liceală tehnologică
actuală, au în curriculum cultura teoretică generală, cultura teoretică tehnică şi instruirea practică. Desigur, mult mai puţină instruire practică
pentru că nu permite numărul total de ore. La absolvirea celor 12 clase, au
dreptul la Bacalaureat şi la intrarea în universităţi. Ei obţin titlul de
tehnicieni şi o calificare de nivel 4 conform Cadrului național al
calificărilor. Sunt extremi de utili în economie, mai ales absolvenţii
de licee economice, care se încadrează uşor în diverse sectoare de activitate,
unde nu este neapărat nevoie de ingineri sau economişti, ci de tehnicieni.
Ce prevedea varianta Cîmpeanu a Legii Învăţământului Profesional
Art 27
(14) Elevii din filiera
profesională pot continua studiile în cadrul aceluiași liceu în vederea
participării la examenul de bacalaureat. În clasa a XII-a, aceștia vor
aprofunda atât elementele de trunchi comun, cât și componentă de calificare
profesională din clasele IX-XI. Promovarea examenului de bacalaureat le conferă
o calificare de nivel 4.
Art 28
(2) Numărul de ore alocat
stagiilor de pregătire practică are o pondere de minimum 20% , respectiv de
30-50% în învățământul dual, din numărul total de ore prevăzute în
planurile-cadru de învățământ. Durata stagiului de pregătire practică este
stabilită prin planul-cadru de învăţământ, aprobat prin ordin al ministrului
educației.
Ministrul Cîmpeanu a avut sinceritatea să numească această
filieră „profesională”. În primii trei ani, clasele IX-XI învaţă după un
curriculum de şcoală profesională, cu până 50% instruire practică. În rest,
cultura tehnică, şi poate informatica, limba romană şi o limbă străină. Dar nu disciplinele de
cultură teoretică generală, matematică, fizică, chimie, istorie, geografie,
etc.
Legea Câmpeanu ne spune că
elevii „pot” continua studiile în clasa a XII-a, dar nu sunt obligaţi. În clasa
a XII-a elevii ar putea să recupereze cultura teoretică generală pe care n-au
parcurs-o în clasele IX-XI, pentru a participa la examenul de Bacalaureat. Cine
crede că poţi învăţa într-un singur an, clasa a XII-a, matematica, fizica, limba şi literatura
română, informatică, toată materia pe care n-ai învăţat-o trei ani, să iei şi examenul de Bacalaureat, se înşeală
amarnic. Puţini elevi s-ar fi încumeta să continue liceul în clasa a XII-a,
după ce au parcurs trei ani în regim de şcoală profesională.
Ce prevede varianta Deca în privinţa învăţământului
tehnologic
În primul rând s-a schimbat
denumirea, din „filieră profesională” în „filieră tehnologică”. Esenţa rămâne însă aceeaşi.
Art 33
(10) Finalizarea a cel puțin
trei ani în filiera tehnologică sau a patru ani în cea vocațională/teoretică
conferă elevului o calificare de nivel 3 conform Cadrului național al
calificărilor și acces direct pe piața muncii, în baza unor probe profesionale
specifice sau a unui examen de certificare a calificării profesionale.
(11) Elevii din
filiera tehnologică pot continua studiile în cadrul aceluiași liceu, în vederea
participării la examenul de bacalaureat. Promovarea examenului de bacalaureat
le conferă o calificare de nivel 4 conform Cadrului național al calificărilor.
„Pot” continua studiile, dar se pot opri după trei ani de învăţământ
tehnologic-profesional. Adică dacă nu se
mulţumesc cu nivelul 3 de calificare, corespunzător şcolii profesionale, învaţă
în clasa a XII-a tot ce n-au învăţat în primii trei ani de liceu din cultura
teoretică generală şi din cultura tehnică teoretică: matematică (integrale,
derivate, algebra abstractă, etc), fizică (fizica cuantică, termodinamică,
etc), istorie, geografie, limbi străine, ştiinţe sociale, ca să termine clasa a
XII-a şi să se înscrie la Bacalaureat. Adică să înveţe într-un an ce n-au
învăţat în trei ani. Puţini vor fi elevii care se vor încumeta la un asemenea
efort. Şi astfel economia ţării va
fi văduvită de „tehnicieni”,
economişti sau în industrie.
Liceele economice, unele vestite
şi cu rezultate foarte bune la Bacalaureat, se vor transforma în licee
„tehnologice”, de fapt cu primii trei ani şcoală profesională pregătind
cofetari, patiseri, bucătari, ospătari, şi abia în clasa a XII-a vor pregăti
elevii cu tot ce n-au învăţat în primii trei ani de liceu din cultura teoretică
generală şi din cultura tehnică.
Unele discipline din cultura
tehnică presupun cunoştinţe aprofundate
de matematică, fizică, economie, pe care elevii nu le posedă după primii trei
ani de liceu. Cum să le înveţe în astfel de condiţii?
Ce găsim în amendamentele depuse
de partide la proiectul Legii Învăţământului Preuniversitar
Pentru ca nebuloasa să fie şi
mai adâncă, în amendamente găsim şi conceptul de „învăţământ tehnologic
special”, despre care nimeni nu ştie ce înseamnă.
Amendament din partea PSD
(3) Filiera
tehnologică, în cadrul liceelor tehnologice și liceelor tehnologice speciale
și filiera vocațională au o orientare practică și activitățile de
predare/învățare/evaluare se pot derula, parțial, la potențiali angajatori sau
instituții relevante, cu care unitățile de învățământ au încheiate contracte de
pregătire practică.
Ce înseamnă „liceu tehnologic
special” nimeni nu ştie, pentru că nu este definit nicăieri în lege sai în
amendamente. O explicaţie poate veni din alt amendament, tot din partea PSD:
(18) Conform alin. (17)
după absolvirea clasei a XI-a, respectiv clasei a XII-a din învățământul
tehnologic special, elevii pot obține certificatul de calificare nivel 3,
care conferă dreptul de acces pe piața muncii.
Cu alte cuvinte, învăţământ
tehnologic special este cel de patru ani, clasele IX-XII. Dacă însă, în primii
trei ani, clasele IX-XI, curriculumul este comun cu cel al liceului tehnologic
normal, adică un curriculum de şcoala profesională actuală, nu s-a schimbat
nimic.
Ce facem cu elevii buni şi
foarte buni, care vor să ajungă ingineri şi economişti, şi care nu mai au
prilejul, conform noii legi, să obţină
în liceul tehnologic competenţele necesare unei etape de preprofesionalizare în profesia aleasă?
În concluzie
Proiectul Legii Învăţământului
Preuniversitar nu face distincţie între şcoala profesională, care pregăteşte
muncitori calificaţi, şi filiera tehnologică în structura actuală, care
pregăteşte tehnicieni. E un talmeș-balmeș. În concepţia autorilor proiectului, avem doar învăţământ
tehnologic, care în primii trei ani pregăteşte muncitori calificaţi, şi cine
vrea şi poate face şi clasa a XII-a, în care recuperează cultura teoretică
generală şi cea tehnică pe care nu le-a făcut în primii trei ani de liceu. Cine
cunoaşte programele şcolare din liceele tehnice ştie că aşa ceva este foarte
greu de realizat. Elevii care vor să ajungă tehnicieni şi apoi să meargă la
facultăţi tehnice sau economice sunt clar văduviţi de o astfel de organizare a
filierei tehnologice.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum o ziHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Stirea zileiacum 2 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa




