Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinților

0
1528
 În prima duminică după Rusalii, numită Duminica Tuturor Sfinților, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă este rânduit să se citească din Sfânta Evanghelie după Matei, fragmente din capitolul X și din capitolul XIX, referitoare la curajul mărturisirii și urmării lui Iisus Hristos de către creștinii prin asumarea Sfintei Cruci de purtat. 
Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Tuturor Sfinților în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Prin aceasta se arată și se demonstrează că rostul venirii Sfantului Duh în lume este sfințirea oamenilor.
Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinților imediat dupa Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu avem cum să înțelegem deplin nici lucrarea Duhului Sfânt în lume și nici rostul Bisericii întemeiate de Mântuitorul Iisus Hristos- și anume sfințirea oamenilor.
În această duminică, a pomenirii tuturor sfintilor, cunoscuți și necunoscuți de oameni în timpul istoriei sau încă nerecunoscuți oficial de către Biserica Ortodoxă, dar cunoscuți de Dumnezeu, Biserica Ortodoxă a rânduit să se pregătească creștinii pentru Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Postul închinat sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel va începe anul acesta pe 12 iunie. Lăsatul secului se face de regulă în Duminica Tuturor Sfinților, adică în prima duminică după Rusalii. Această duminică nu are o dată fixă. Ea se sărbătorește în funcție de data Sfintelor Paști și de Rusalii. Anul acesta, Lăsată secului pentru Postul Sfinților Petru și Pavel are loc astăzi, pe 11 iunie. Menționez că dacă Învierea Domnului este prăznuită mai târziu de 1 mai nu mai sunt suficiente zile pentru post. S-a intamplat uneori ca sarbatoarea închinată Sfintilor Petru și Pavel să fie prăznuită înainte de Duminica Tuturor Sfinților.Din acest motiv, Sfântul Sinod a decis că „este necesara stabilirea unei perioade de minimum 7 zile pentru acest Post”, chiar dacă, în baza calculelor Pascaliei, el ar dura mai puțin de o săptămână (Hotărârea. Nr. 5721 / 10 iunie 2015).
Rolul sfințeniei în viața credincioșilor
Mai mult ca oricând, trebuie să medităm asupra învățăturii Bisericii referitoare la sfințenie. O serie de întrebări se ridică, de pildă: „Ce este sfințenia?” Cine este izvorul sfințeniei? Care este scopul dobândirii sfințeniei în viața oamenilor?”
De altfel, răspunsul la toate aceste întrebări legitime îl găsim în Sfânta Tradiție și în deplina înțelegere ortodoxă asupra acestei teme care se bazează pe Sfânta Scriptură interpretată de Sfinții Părinți și pe experiența mistică (liturgică și filocalică) a Bisericii Ortodoxe.
Termenul de sfințenie și adjectivul sfânt , precum și verbul a sfinți fac parte din limbajul specific și popular al Bisericii creștine, în general, și al Bisericii Ortodoxe, în special. Într-un sens general, totul este sfânt în Sfânta Biserica, „într – una bisericească și sobornicească” așa cum mărturisim în Crez. De altfel, totul trebuie sfințit: spirit și materie, oameni și activități, timp și veșnicie, casă și orice element al cosmos-ului.
Dacă Biserica înseamnă adunare, obște, pentru că nimeni nu se mântuiește singur, ci se mântuiește doar cu ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu ceilalți și cu ajutorul celorlalți, omul este o ființă eminamente socială. Atunci Biserica este instituția eminamente socială, care-și are rădăcinile în Cer, adică în Duhul Sfânt.
Astfel, după întemeierea Bisericii creștine, în calendarul nostru există stabilită Duminica Tuturor Sfinților, care este cea de astăzi. Iar aceasta are două dimensiuni: una, în mod firesc, este necesară ca să ne aducem aminte de sfinții care formează elita Bisericii, iar, pe de altă parte, pentru că în calendarul nostru nu toate numele sfinților ne sunt cunoscute.
Sunt foarte mulți martiri care au căzut în diferite părți ale lumii antice ale căror nume nu s-au păstrat. Pentru unii există documente, de pildă, pentru primii martiri, care erau judecați în tribunale, din care au rămas arhive. Și pe baza acestor arhive, noi cunoaștem arestările, interogatoriile care li s-au luat și pedepsele care le-au fost aplicate. Iar pe baza acestora există o colecție care se numește Actele Martirice, păstrată până în ziua de astăzi, publicată și la noi, în limba română.
Dar pentru foarte multe cazuri nu s-au păstrat niciun fel de urme, dar știm că sfinții au existat, din anumite mărturii. Și știm că fiecare zi de peste an are pomenirea unuia, a doi sau mai multor sfinți, pe numele lor.
Dar, cu toate acestea există nume de acestea care nu sunt în calendar, dar care nu trebuiesc neglijate, de aceea s-a hotărât ca această primă duminică de după Rusalii să se numească Duminica Tuturor Sfinților, a celor cunoscuți și a celor necunoscuți.
Consider că primii sfinți pe care-i cunoaștem și îi cinstim sunt sfinții apostoli, cei care, după Cincizecime, și-au împărțit lunea cunoscută pe atunci pe anumite sectoare și au mers să propovăduiască Evanghelia De altfel, toți, fără excepție, au murit cu moarte martirică. Celor doisprezece li s-a adăugat și Sfântul Apostol Pavel, care și-a luat greaua misiune de a converti în special pe păgâni. Fiind un om foarte învățat – cunoștea bine de tot nu numai ebraica, deoarece era evreu, vorbind limba greacă foarte bine, în această limbă și-a scris și cele paisprezece epistole ce sunt adevărate tezaure de înțelepciune, conținute de Noul Testament.
De altfel, atunci când citim sau când auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeiești : ” Fiți sfinți sau fiți desăvârșiți”, care este în fond acelasi lucru, le primim cu greutate la prima auzirea. Cumva ni se pare că este cu neputință de realizat sfințenia cu propria noastră viață. Dar, numai dacă privim la vietile sfinților , despre care știm că au fost și ei oameni pământeni ca și noi, vedem că ei au putut împlini această poruncă a sfințeniei, a desăvârșirii, putem prinde model de curaj și smerită îndrăzneală. Mai ales că sfintenia și desăvârșirea nu înseamnă numai semne și minuni. Trebuie să ținem cont de faptul că puțini sfinți au făcut minuni în viața lor pământească.
În loc de final
Omul poartă în el acest germene al sfințeniei, deoarece o simte în profunzimea inimii lui. Oricine se simte chemat spre sfințenie, de aceea creează și încearcă să se apropie de perfecțiune. Aceasta este expresia sfințeniei din om, care orientează pământul spre cer prin operele sale.
Să nu uităm faptul că arta adevărată și nu cea vulgară este o scară a umanului care vrea să urce prin sine spre Dumnezeu. 
Biserica prăznuiește anume această Duminică a tuturor Sfinților în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, ca să ne învețe că apostolii, ca și toți sfinții-  „casnicii Lui Dumnezeu”- s-au arătat cei mai mari eroi din istoria neamului omenesc, nu atât prin propriile puteri cât prin binecuvântata putere a Duhului Sfânt.

Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, şi venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinţilor şi îngerilor Lui, care slujesc la mîntuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel zicînd: Îngerii nu sînt oare toţi duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mîntuirii? (Epistola către Evrei Capitolul 1, versetul 14). Iar scopul cultului sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicînd: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui (Psalmul 159, primul verset ).

Astfel, noi cinstim pe sfinţi şi aducem laudă lui Dumnezeu direct şi indirect. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinsteşte pe sfinţi, pe El Îl cinsteşte, căci a zis: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte (Matei 10, 40).

Noi venerăm pe sfinţi, pentru că ei sînt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mântuitorului care a zis către sfinţii Săi ucenici” Voi sunteţi prietenii Mei” (Ioan 15, 14). Şi în alt loc al dumnezeieştii Scripturi ni se arată că sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu, zicînd: A crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui spre dreptate şi prietenul lui Dumnezeu s-a chemat(Iacob 2, 23; Romani 4, 3; Facere 15, 6; Psalmi 138, 17; Isaia 41, 8).

Așadar, noi cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu şi cerem ajutor lui Dumnezeu prin ei, deoarece Sfinţii vor judeca lumea (Epistola I Corinteni Capitolul 6, versetul 2).

Prin sfinţi nu înţelegem pe cei ce se numesc creştini doar cu numele; ci pe cei care s-au desăvîrşit prin fapte bune şi au urmat întru totul lui Hristos. Căci Mîntuitorul numai Apostolilor şi celor asemenea lor a zis: Adevărat grăiesc vouă, că voi cei ce aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, cînd Fiul Omului va şedea pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecînd cele douăsprezece seminţii al lui Israel (Evanghelia Sf. Ap. Matei Capitolul 19, versetul 28).

Sfinţii şi îngerii din cer au misiunea de a slăvi neîncetat pe Dumnezeu şi de a se ruga pentru biruinţa bisericii luptătoare de pe pămînt, ajutînd cel mai mult la mîntuirea sufletelor omeneşti. După cuvîntul Mîntuitorului: Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos ce se pocăieşte!(Luca 15, 10), trebuie să înţelegem cît de mult se bucură sfinţii toţi şi îngerii pentru fiecare păcătos care se pocăieşte.

De aceea, există această uriașă armată a sfinților care formează elita Bisericii. Ei vor fi aceia cu care ne vom întâlni – nădăjduim și îl rugăm pe Dumnezeu să ne întâlnim – în viața viitoare. Ei vor sta strălucind lângă tronul imperial al Lui Iisus Hristos, iar noi le vom fi recunoscători, pentru că, pe de o parte, s-au rugat pentru noi, că, devenind prietenii lui Dumnezeu, au devenit și prietenii noștri și că, prin rugăciunile lor, au mijlocit și ne-au ajutat pe noi să ne ridicăm din neputințele noastre.

Evanghelia Duminicii Întâi după Rusalii
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarini, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi” (Ev. Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30)

***

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:

https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW

Sursa foto :https //google.com

 

Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe.

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here