Actualitate
Un regal muzical oferit de către Orchestra simfonică din Goteborg publicului larg
În cadrul Seriei Mari Orchestre ale lumii, în seara de 8 Septembrie 2023 a concertat Orchestra Simfonică din Göteborg, la Sala Palatului începând cu ora 19:30. Dirijor a fost maestrul spaniol Gustavo Gimeno, iar solista acestui concert a fost tânăra violonistă Alena Baeva.
În program au fost lucrări de György Ligeti, George Enescu și Piotr Ilici Ceaikovski.
Prima lucrare a serii interpretată de ansamblul scandinav a fost Concertul românesc pentru orchestră a compozitorului maghiar György Ligeti.
Acest opus orchestral aparţine primei perioade din creaţia lui György Ligeti, din timpul studiilor acestuia la Conservatorul din Budapesta.
Cu toate că se caracterizează prin accesibilitate datorat elementelor diatonice şi etnologie specifice folclorului transilvănean, lucrarea finalizată în 1951 nu a fost pe placul autorităților și a cenzurii comuniste maghiare, care a considerat-o „prea modernă” şi a interzis interpretarea sa în public.
De altfel, prima audiție a avut loc abia în anul 1971, în epoca unui regim comunism „cu faţă umană” şi după plecarea definitivă a compozitorului Ligeti din Ungaria.
Cele patru părți care alcătuiesc unitar acest opus care se cântă fără întrerupere. Grupate câte două, segmentele
constitutive urmează modelul lent-repede provenit din alcătuirea csardas-ul tradiţional maghiar (cu prima secțiune de Lassu cu tentă rapsodică și quasi improvizatorică).
De altfel, am remarcat naturalețea frazării acestui ansamblu în desele momente în care se exprimă și se expun elemente din
muzica populară românească, pe care Ligeti o cunoştea din copilăria şi adolescenţa petrecute la Târnăveni, orașul său natal, şi Cluj.
Pe măsură ce conținutul muzical avansează, stilul interpretativ a respectat indicațiile originale, în acest fel Concertul încheindu-se cu un dans animat, de tipul Ciocârliei.
Intrat de curând în repertoriul curent al marilor ansambluri de pretutindeni, Concertul românesc este o creație pe cât de atractivă, pe atât de puțin reprezentativă pentru creația lui Ligeti, care a devenit ulterior unul dintre cei mai importanți compozitori ai așa intitulate avangarde europene din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
***
A urmat interpretarea opusului enesciană
Capriciul român pentru vioară și orchestră, orchestrat și finalizat de către reputatul om de cultură și promotor al muzicii culte românești-Cornel Țăranu.
Astfel că, demn de amintit este acest aspect definitoriu. Dintre numeroasele schițe ale maestrului George Enescu la lucrări rămase neterminate, cele destinate unui capriciu românesc pentru vioară și orchestră i-au atras atenția în mod deosebit academicianului Cornel Țăranu, un veritabil compozitor și specialist consacrat în muzica enesciană, care a contribuit decisiv la reconstituirea și
lansarea oratoriului Strigoii și a Simfoniei a V-a.
În prefața partiturii, Cornel Țăranu și regretatul violonist și pedagog de talie Internațională Sherban Lupu, primul interpret al lucrării, afirmă: „Lucrarea a fost
concepută în patru părţi: prima – Ben moderato, a doua mai mişcată, având un ritm de Horă, a treia Lento,iar finalul Allegro vivace. „(Cornel Țăranu)
În final a rezultat o lucrare amplă, de aproximativ 25 de minute, foarte importantă pentru cultura noastră muzicală, fiind singura lucrare concertantă pentru vioară şi orchestră de Enescu”.
În acest Caprice Roumain, Enescu-violonistul „merge înapoi la rădăcinile sale, la o lume de mare puritate folcloristică şi simplitate muzicală, nu fără asemănări cu Rapsodiile sale, în acelaşi timp
înregistrând pentru posteritate arta pierdută a interpretării violonistice de virtuozitate a lăutarilor români” (Sherban Lupu)
Demn de remarcat este faptul că acest opus a întrat în repertoriul solistic datorită conlucrării dintre cei doi mari oameni de cultură români Cornel Țăranu și Sherban Lupu, cei care practic au salvat de la uitare schițele lui George Enescu datând din perioada 1925 şi 1949 ce conţin pagini complet orchestrate sau doar detalii de armonie, nuanţe, indicaţii de tempo şi orchestraţie pentru anumite linii melodice.
George Enescu fiind unul dintre cei mai cultivați și apreciați violoniști ai secolului XX-lea, ne-a lăsat o singură versiune de concert dedicată viorii a acestui Caprice Roumain.
Compusă pentru vioară și orchestră, această lucrare continuă direcția exprimată cu succes în Sonata III pentru vioară și pian, „dans le caractère populaire roumain”.
De asemenea, în interpretarea solistei Alena Baeva s-a pus în evidență acel tip de virtuozitate frustă a viorii, brodată pe sunete și alura improvizațională ( așa cum este sugerat și de titlul Capriciu) a muzicii tradiționale.
Ansamblul Orchestrei din Goteborg a încercat și reușit să se ridice la înălțime, din moment ce rolul de însoțitor al „tarafului” a revenit de această dată orchestrei.
Acest portret stilizat al unui imaginar lăutar român pe care îl auzim în prezent în programele de concert a fost posibil și datorită compozitorului Cornel Țăranu, cel care a restaurat și completat opusul cvadripartit, pornind de la doar 20 de pagini orchestrate în manuscris și dintr-o a patra parte care a existat doar la nivelul unor schițe.
Nu în ultimul rând, munca de reconstituire a virtuozității părții solistice a viorii lui Enescu – prin adăugarea de ornamente care îmbogățesc atât dimensiunea expresivă, cât și cea tehnică – s-a petrecut în virtutea contribuției decisive a Maestrului și violonistului Sherban Lupu, cel care a susținut în primă audiție, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani această lucrare cu adevărat inedită.
Alena Baeva, violonistă cu dublă cetățenie, rusească și luxemburgheză, în vârstă de 38 de ani e câștigătoarea a Premiului I și a nouă Premii Speciale la Concursul Internațional de Vioară Henryk Wieniawski în 2001 și Premiul I la Concursul Internațional de vioară solo T. Wronski de la Varșovia pentru violoniști sub 30 de ani în 2000. În 2005, ea a fost finalistă și laureată la Concursul Regina Elisabeta. Pe 2 iunie 2007, Alena Baeva a fost declarată câștigătoarea premiului I al celui de-al III-lea Concurs Internațional de Muzică Sendai, la secțiunea vioară.
Solista a interpretat cu mare aplomb și sensibilitate, dovedind faptul că este considerată una dintre cele mai interesante, versatile și fascinante violoniste active pe scena mondială. Printre cele mai importante proiecte
ale sale amintesc debuturile sale cu Alte Oper Frankfurt,Ensemble Resonanz, Göteborgs Symfoniker,Orchestra Filarmonicii din Hong Kong, Orchestra
Filarmonicii din New York, Orchestra Națională din Lyon și Orchestra Națională a Capitoliului din Toulouse, precum și colaborări alături de ansambluri
importante precum Orchestra de Cameră a Filarmonicii Germane din Bremen, ale Orchestrei Filarmonice Regală și Orchestra Tonkünstler.
Solista beneficiază în prezent de un parteneriat artistic valoros cu dirijorul Paavo Järvi, prin care concertează
alături de Estonian Festival Orchestra, Orchestra Filarmonică din New York, Orchestra Simfonică NHK din
Tokyo și Orchestra Tonhalle din Zürich. Baeva se bucură, de asemenea, de colaborări regulate cu dirijori de renume mondial precum Teodor Currentzis, Charles Dutoit, Marek Janowski și Tomáš Netopil.
Baeva abordează un repertoriu vast și în plină expansiune, incluzând marile de concerte pentru vioară,precum și lucrări mai puțin cunoscute, semnate de compozitori precum Bacewicz, Karaev și Karłowicz.
Solista a interpret acest concert pe o superbă vioară Nicolo Gagliano (1767), pusă la dispoziție de către Reinhold Wurt Music Foundation
Născută în Kazahstan, Baeva a studiat la Moscova, în Franța, Elveția și Israel. Impresionant e faptul că la vârsta de 16 ani, a câștigat Marele Premiu la Concursul Internațional Henryk Wieniawski, ediția a XII-a din 2001 și Marele Premiu la Concursul Internațional Niccolò Paganini de la Moscova din 2004.
Ropotele de aplauze ale auditorului au convins-o pe violonistă să acorde ca bis o piesă miniaturală contemporană cu reminiscențe folclorice din spațiul balcanic.
***
După o binemeritată pauză a urmat o tulburătoare și expresivă versiune interpretativă a Simfoniei numărul 4 în fa minor a lui Piotr Ilici Ceaikovski.
Considerat în istoria muzicii ca fiind primul compozitor rus „profesionist” – aşa cum se autointitula el însuşi –P. I. Ceaikovski rămâne unul dintre muzicienii atinși de aripa geniului a cărui operă rămâne de neînţeles în absenţa biografiei.
În 1877- anul compunerii Simfoniei a IV-a, Ceaikovski-a traversat câteva dintre cele mai importante şi dramatice episoade ale vieţii sale. A fost anul în care a cunoscut-o pe protectoarea şi prietena sa intimă
Nadejda von Meck, dar şi momentul cu consecinţe aproape fatale al căsătoriei cu fosta sa elevă, Antonina Miliukova. În mijlocul dezastrului, însă, Ceaikovski a compus trei dintre cele mai apreciate creaţii ale sale, în trei genuri diferite: Simfonia a IV-a, opera Evgheni Oneghin cât şi Concertul pentru vioară şi orchestră.
Această simfonie, în versiunea finală redată pe scena Sălii Palatului de către Orchestra Filarmonicii suedeze din Goteborg a respectat în cele mai fine detalii atât schimbarea radicală a gândirii componistice orchestrale ceaikovskiene, în
direcţia unei personalizări şi psihologizări masive a discursului muzical cât și acea expresie individualizată aproape singulară
şi dincolo de orice cutume formale sau pudori care au şocat într-atât, încât chiar şi cei mai apropiați susţinători şi prieteni ai compozitorului s-au abţinut, în primă instanţă, de la exprimarea opiniilor.
Acest context explică, poate, de ce Simfonia a IV-a a fost tradusă de compozitor în termeni concreți, cvasiprogramatici, mai mult decât oricare alta.
Piotr Ilici Ceaikovski a numit semnalul iniţial „…destinul… acea putere fatală care împiedică atingerea fericirii. Nu se poate face nimic, decât să i te supui şi să te
lamentezi zadarnic”.
Pleiada de melodii şi pasajele liniştite şi solare în imensa Sală a Palatului au avut darul să răsune și chiar să personifică acea exclamare a bucuriei care, în sfârşit se iveşte asemenea unui vis dulce şi plăpând… „o imagine umană luminoasă şi fulgurantă”, care se risipesc apoi în faţă unui destin aproape implacabil, caracterizând atât simfonia cât mai ales viața tumultoasă a compozitorului.
Așa cum a lăsat scris P. I. Ceaikovski în schițele sale, simfonia respectă acest citat devenit emblematic :„Nu există paradis… pluteşti pe mare până când te împresoară şi te înghite în abisurile ei”.
M-au fascinat atât pregătirea finalului triumfător, care pare să învingă destinul nemilos, reiterat aici drept prim punct culminant, cât și acea excelentă concepție unitară, rod al unei discipline și eficiențe maxime ale instrumentiștilor conduși impecabil de către maestrul dirijor spaniol Gustavo Gimeno.
Asemenea momente de triumf și bucurie pură mi-au reamintit, într-o cheie mult mai directă decât la simfoniile lui Ludwig van Beethoven, geniul care invocă într-o enormă „Odă a bucuriei” sentimentul plin de bonomie al fraternității planetare ca atingere a fericirii supreme.
De altfel, momentul final al simfoniei este centrat pe traseul melodic al unui cântec popular rusesc, contrapus când într – o notă melancolic şi resemnată, când cu expresie dramatică şi amenințătoare, într-un fel de prezentare a unui marș august imperial, cu trimiteți în literatura rusească intitulat „Pe câmp un mesteacăn era”.
Fiind îndelung ovaționați la scenă deschisă, instrumentiștii scandinavi au oferit ca bis savuroasa piesă Trepak a aceluiași compozitor rus (transmisă și de data aceasta în direct de către postul TVR Cultural), care a fost pe deplin revelator, în sensul că a constituit alegerea perfectă, într-o consonanță cu muzicalitatea și spiritul programului acestei inspirate seri.
Valul de entuziasm și ropotele de aplauze ale publicului au încununat această superbă seară de 8 Septembrie 2023 dovedind caracterul universal al muzicii culte cât și standardul înalt oferit melomanilor, în cadrul acestei a XXVI-a ediții a Festivalului Internațional George Enescu.
***
Mulțumindu-vă pentru atenție, închei această cronică, cu speranța că voi asista, din postura de muzician și jurnalist profesionist (chiar dacă nu am fost acreditat din motive neelucidate de către actuală nouă conducere a Festivalului Internațional George Enescu) și la alte concerte cu adevărat demne de a fi evocate.
Sursa foto :https //google.com
Acest eveniment se bucură de susținerea și promovarea Ziarului Nationalul.ro, iar prezentarea acestei cronici de concert a fost realizată de către domnul profesor. dr. Daniel Mihai, redactor al platformei BPNews. Toate drepturile rezervate!
Actualitate
Scandal în Poliția Olt: un bărbat mușcat de câine în curtea unei secții, pus să curețe sângele cu mopul
O anchetă a fost deschisă de poliţişti după ce un bărbat a fost muşcat de un câine în curtea sediului Poliţiei Brebeni, unde s-a prezentat pentru a face o plângere.
Bărbatul a fost mușcat de câine FOTO: Arhivă
Totul a plecat de la un scandal ce a avut loc într-un bar din comună. Unul dintre bărbații implicați în conflict a mers la sediul poliției pentru a da declarații, iar în fața postului de poliție, a fost mușcat de un câine.
După ce a intrat în sediul poliției, polițiștii i-ar fi dat un mop și l-ar fi pus să spele sângele de pe podea.
Bărbatul a postat și un clip pe un grup de Facebook, șters ulterior, în care se vede cum șterge cu mopul de pe holul sediului Poliției, sângele rezultat de la atacul câinelui. Această înregistrare a declanșat o reacție imediată din partea conducerii inspectoratului.
„Având în vedere informațiile apărute în spațiul public, pe o rețea de socializare, referitoare la un incident în care este implicată o persoană care s-ar fi prezentat la o unitate de poliție din județul Olt, Compartimentul de Relații Publice din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Olt este abilitat să comunice următoarele: din verificările preliminare, persoana în cauză a fost implicată într-un conflict, fiind condusă la sediul poliției pentru clarificarea situației. Ulterior, aceasta ar fi suferit o mușcătură de câine în proximitatea unității de poliție. De asemenea, precizăm faptul că persoana a fost transportată la o unitate medicală, cu autospeciala de poliție, pentru acordarea de îngrijiri de specialitate”, a precizat IPJ Olt.
În ceea ce privește imaginile apărute în spațiul public, conducerea IPJ Olt a dispus efectuarea de verificări, în vederea stabilirii cu exactitate a situației de fapt și dispunerii măsurilor legale ce se impun.
Actualitate
Cât de pregătită este România pentru o nouă criză mondială. „Va fi mult mai periculoasă decât cea din 2008”
Criza mondială va prinde România complet nepregătită, având în vedere criza politică, resursele financiare limitate, recesiunea deja instalată, inflația care erodează consumul, dificultățile financiare ale firmelor și deficitul bugetar mare. Analiștii consultați de „Adevărul” au explicat că șocurile externe vor amplifica presiunea creată de toate aceste probleme.
Criza mondială va prinde România complet nepregătită FOTO: Shutterstock
Datele din economie arată clar că degradarea a început deja în România, nu printr-un șoc spectaculos, ci prin acumularea unor semnale ignorate: consum în scădere, costuri în creștere și o economie tot mai fragilă.
„Realitatea economică a ajuns din urmă piețele financiare, iar pericolul unei recesiuni globale este mai prezent ca oricând. Este suficientă o singură scânteie geopolitică pentru ca bursele să se prăbușească asemeni unui joc de domino”, a declarat pentru „Adevărul” analistul Adrian Negrescu.
Potrivit acestuia, imaginea de ansamblu nu este deloc liniștitoare. „E greu de spus cât de pregătită este economia României în fața acestui tsunami financiar care riscă să se profileze la orizont. Și așa avem o balanță comercială complet deraiată, un deficit bugetar uriaș și o economie care trăiește după regulile recesiunii”. Cu alte cuvinte, vulnerabilitățile sunt deja interne, nu doar importate.
Chiar dacă la nivel bugetar apar semne de stabilizare, „un prim trimestru cu un deficit mai mic și o creștere a încasărilor din taxe și impozite”, economia reală spune altceva. „Datele din economia reală conturează tabloul unei economii aflate în recesiune. Altfel spus, la noi criza este deja prezentă”, a spus Negrescu.
La nivel internațional, adaugă acesta, multă vreme, piețele financiare au navigat pe un val de optimism aparent de neoprit, impulsionate de avansul fulminant al sectorului tehnologic. „Totuși, investitorii au ignorat cu desăvârșire avertismentele venite din economia reală. Astăzi, decalajul uriaș dintre cotațiile acțiunilor și realitatea dură generată de conflictul din Orientul Mijlociu se închide brusc”, precizează analistul.
Negrescu: Șocurile externe generează corecții de proporții pe burse
Adrian Negrescu a amintit că miercuri, prețul barilului de petrol a depășit din nou pragul critic de 110 dolari, iar joi a sărit de 120 de dolari. „Efectele acestei explozii tarifare se simt deja în cele mai sensibile sectoare. Companiile de transport aerian sunt forțate să anuleze zeci de mii de zboruri la nivel global. Acest blocaj este cauzat nu doar de dublarea prețului pentru kerosen, ci și de o penurie acută de carburant care lovește piața de profil. Transportatorii și-au redus drastic cursele, costurile logistice au explodat, iar comerțul mondial înregistrează o încetinire alarmantă”, a explicat Negrescu pentru „Adevărul”.
El a adăugat că iluzia unei energii ieftine și inepuizabile s-a destrămat complet. „Consumul industrial masiv din Asia și necesarul uriaș de energie pentru noile centre de date destinate inteligenței artificiale pun o presiune enormă pe rețelele de electricitate. Investitorii realizează un adevăr fundamental. Nu poți printa barili de petrol și nu poți susține avansul tehnologic fără energie fizică, palpabilă. Problema majoră pe plan global nu mai este doar prețul resurselor, ci disponibilitatea lor fizică, multe state având deja rezervele de urgență epuizate.
Această trezire la realitate anunță o corecție de proporții pe burse. Acțiunile companiilor dependente de lanțuri de aprovizionare ieftine sunt deja lovite de reducerea marjelor de profit. Este preambulul unei crize economice globale? Rămâne de văzut”, a explicat Negrescu.
Gresoi: Criza va fi mai periculoasă decât cea din 2008
Analistul de date Silviu Gresoi a declarat pentru „Adevărul” că „România nu va fi lovită de o criză ca în 2008, dar va resimți una mai periculoasă”.
„Semnalele economiștilor de talie mondială nu indică o repetare a crizei din 2008, ci apariția unui nou tip de risc chiar mai greu de detectat și mai dificil de controlat.
De data aceasta, problema nu se mai localizează la nivelul băncilor, ci în afara lor, în zona creditării non-bancare și a capitalului „invizibil”, unde s-au acumulat volume mari de bani, cu transparență redusă și risc crescut”, a explicat analistul de date pentru „Adevărul”.
România, victimă sigură a noului șoc energetic. Dobânzi ridicate și inflație record – cercul vicios care blochează scăderea ratelor
Potrivit acestuia, pentru România, vulnerabilitățile nu sunt determinate de un singur factor, ci din suprapunerea mai multor presiuni deja existente: deficit bugetar ridicat, inflație persistentă, scăderea puterii de cumpărare și un context geopolitic instabil.
„Economia nu este în colaps, dar este fragilă.
Diferența majoră față de 2008 Financial Crisis este că impactul nu va fi brusc, ci gradual. Nu vom vedea căderi spectaculoase peste noapte, ci o erodare lentă: acces mai dificil la finanțare, consum în scădere, investiții amânate și presiune pe piața muncii.
Sistemul bancar este astăzi mai solid și mai bine capitalizat, ceea ce reduce riscul unui scenariu de tip Lehman. Însă criza care se conturează nu este una a băncilor, ci a încrederii și a lichidității în zone mai puțin vizibile ale economiei.
România nu este nepregătită, dar nici confortabilă. Iar dacă aceste riscuri se suprapun tensiunilor geopolitice, șocurilor energetice și corecțiilor pe piețele financiare efectul va fi resimțit mai ales de populație și companii, nu printr-un șoc, ci printr-o perioadă prelungită de presiune economică”, a explicat analistul.
Care sunt semnalele care prevestesc noua criză mondială
Există tot mai multe paralele între semnalele care au precedat criza din 2008 și cele care apar acum, iar ele conturează un tipar familiar: problemele nu pornesc dintr-un singur loc, ci din acumularea unor vulnerabilități ignorate, potrivit unei analize BBC.
Înainte de colapsul Lehman Brothers, primele fisuri au apărut în zone aparent izolate ale sistemului financiar, fonduri expuse la credite ipotecare riscante care au început să înghețe retragerile sau să se prăbușească. Astăzi, același tip de semnal apare în piața creditului privat, unde giganți precum BlackRock sau Blackstone limitează accesul investitorilor la bani, pe fondul presiunilor de lichiditate. Nu este încă o criză sistemică, dar mecanismul – blocaje locale care pot deveni contagioase – este similar.
Dacă războiul din Iran nu se termină curând, lumea va fi în mijlocul unei catastrofe economice
Un alt element comun este creșterea accelerată a riscului financiar într-o zonă insuficient reglementată. În 2007–2008, problema era piața creditelor subprime; astăzi, atenția se mută spre creditul privat, o industrie care a crescut rapid la trilioane de dolari și care, potrivit Sarah Breeden, combină exact ingredientele periculoase din trecut: levier ridicat, opacitate și interconectare cu restul sistemului.
Și dinamica energiei trimite la același precedent. Înainte de criza financiară, petrolul a urcat agresiv, punând presiune pe economie. Acum, tensiunile geopolitice și blocajele din Strâmtoarea Hormuz împing din nou prețurile în sus, creând un risc suplimentar pentru inflație și creștere economică.
Pe piețele financiare, asemănarea este poate și mai clară: o perioadă de optimism excesiv înaintea unei posibile corecții. Dacă în anii 2000 bula era în tehnologie (dotcom), astăzi capitalul se concentrează masiv în companii legate de inteligența artificială, care domină indicele S&P 500. O eventuală corecție ar avea efecte în lanț, inclusiv asupra economiilor populației.
În fine, există o diferență care face situația actuală potențial mai complicată: spațiul de reacție este mai mic. După 2008, guvernele și băncile centrale au intervenit masiv, dar astăzi datoriile sunt mai mari, iar cooperarea internațională este mai fragilă. Așa cum avertizează economiștii de talie mondială, riscul nu este neapărat repetarea identică a trecutului, ci faptul că aceste fragilități, combinate, pot amplifica un șoc și împinge economia globală spre o nouă recesiune.
Pe scurt, tiparul este același: semnale timpurii ignorate, risc mutat în zone mai puțin vizibile, lichiditate care poate dispărea rapid și o încredere de piață care pare mai solidă decât este în realitate.
Actualitate
Originea controversată a numelui orașului Deva. Ipotezele stranii care îl leagă de Decebal, celți și râuri sacre
Numele Deva, păstrat din vremuri străvechi de orașul din vestul României, are un istoric controversat, dezbătut intens de oamenii de știință. Alte locuri din Europa cu aceeași denumire au completat ipotezele despre originea sa.
Orașul Deva. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
O cetate medievală, ridicată în secolul al XIII-lea pe ruinele unei așezări antice, domină panorama orașului Deva, din județul Hunedoara. Fortăreața de pe Dealul Cetății, restaurată în ultimii ani, a rămas reperul turistic al localității cu 60.000 de locuitori și cea mai veche clădire a Devei. Însă, istoria așezării de pe valea Mureșului a început cu mult timp înainte de construcția cetății sale emblematice.
Legendele stranii despre Decebal
Deva a fost locuită din cele mai vechi timpuri, iar în Antichitate aici ar fi existat o așezare dacică importantă. Legendele care au circulat intens până la începutul secolului XX identificau Deva ca fiind reședința regelui Decebal.
„Credința populară obișnuiește să lege numele orașului Deva de regele dac Decebal. Potrivit legendei, aici s-ar fi aflat strălucitoarea reședință regală fortificată a lui Decebal și tot aici acesta s-ar fi aruncat în propria sabie, când s-a văzut încercuit din toate părțile. Mulți vor să știe — iar acest lucru se poate citi deja și în nuvelele din revistele literare — că orașul nostru Deva și-ar fi primit numele de la sora lui Decebal, Diva Faustina. Ambele sunt greșeli temeinice”, nota omul de știință Téglás Gábor, la începutul anilor 1900.
Potrivit istoricului, Dealul Cetății, de deasupra Devei, a fost folosit drept loc întărit și în vremea dacilor, fapt indicat de numeroasele fragmente de vase și urmele de vetre antice care puteau fi observate de-a lungul timpului. Însă, presupusa legătură a acestuia cu „sora lui Decebal” rămânea doar o legendă.
„Diva Faustina a fost soția împăratului roman Antoninus Pius și a trăit la jumătate de secol după căderea lui Decebal. Această credință legendară nu are, așadar, niciun temei sigur și, prin urmare, nu poate fi susținută. Cu toate acestea, după părerea mea, Deva își datorează totuși numele dacilor, iar romanii l-au păstrat neschimbat, așa cum au făcut în Dacia cu multe alte denumiri, de pildă Germizara, Napoca, Porolissum, Burticum”, arăta Téglás Gábor.
Arheologul adăuga că numele orașului Deva, cu formele Deba sau Daba, ar fi putut avea, la daci și la triburile tracice înrudite cu ei, sensul de așezare, oraș sau localitate, deoarece în ținuturile antice ale Daciei și Traciei s-a păstrat în numele a peste 40 de localități. Cel mai adesea, era folosit în legătură cu numele râului de lângă localitatea respectivă, adăuga acesta.
„Judecând după aceste analogii, dacă și numelui Deva i-ar fi fost asociat un asemenea determinant, acesta ar fi putut fi numele râului Mureș sau al râului Cerna. Din păcate însă, nici la Ptolemeu, nici în lista Anonimului din Ravenna, nici în itinerarii, mai ales în Tabula Peutingeriana, numele Devei nu apare sub nicio formă. Astfel, originea sa dacică poate fi încercată doar cu ajutorul celorlalte nume cunoscute înrudite”, arăta acesta.
„Mormântul lui Decebal”
Romanii s-au așezat la poalele Dealului Cetății și mai jos, pe valea Mureșului, în câteva așezări rurale răzlețe, cele mai apropiate fiind Micia (comuna Vețel) și Măgura Uroiului (orașul Simeria), stații ale drumului militar care traversa ținutul de la poalele Munților Metaliferi.
Descoperirile arheologice din Deva atestă existența mai multor așezări și necropole romane, dar și vestigii ale unor mine de cupru și ale carierei de andezit exploatate în Antichitate. Cariera de andezit Pietroasa, din Deva, ar fi fost locul de unde anticii au transportat blocurile de andezit folosite la construcția templelor din Sarmizegetusa Regia. În secolul al XIX-lea, legenda că Deva fusese „capitala” regelui Decebal încă era considerată credibilă de unii istorici ai epocii.
„Am regăsit câteva vestigii romane în vecinătatea orașului Deva. Se vede și un drum roman care duce de aici la cetatea Arany (n.r. Măgura Uroiului). Un castel se ridică pe un vârf de munte înalt. Acest castel a fost construit de zâne populare, iar tradiția spune că a fost ridicat chiar de regele dac Decebal. Alții îl consideră un castel roman, deoarece cărămizile romane sunt cuprinse în zidurile vechi. În privința lui Decebal, tradiția populară merge atât de departe, încât se spune că, după ce a fost învins, el s-ar fi sinucis aici. Unii îi derivă numele de la Decebal. Potrivit acestora, după ce capul lui Decebal a fost dus la Roma, trupul său a fost îngropat aici, de unde și numele Decidava, dealul lui Decebal”, arăta omul de știință Kőváry László, în 1852.
Într-o altă lucrare, de la începutul secolului XX, istoricul Martin Schuster afirma că numele Deva ar fi provenit din cuvântul dac dava, care însemna munte sau casă.
„În vechime se numea Decidava, care înseamnă muntele lui Decebal ori casa lui Decebal. Acest faimos rege al dacilor, care a luptat multă vreme cu romanii cuceritori și s-a apărat cu curaj împotriva lor, după părerea cărturarilor, în mai multe puncte de la granița de sud-vest din vechea Dacie — acum Transilvania —, a fortificat inițial și muntele cu pricina. Sub castel se află așezarea cu același nume, cu trăsături de oraș, și un deal frumos, unde ar fi fost mormântul lui Decebal”, nota istoricul Martin Schuster, în 1905.
Imaginea 1/11:
Cetatea Devei Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (19) JPG
Cele mai puternice forturi medievale din România. Au rezistat marilor asedii, iar acum sunt cucerite de turiști
Originea numelui Deva a fost intens disputată de oamenii de știință încă din secolul al XIX-lea și a continuat să ridice controverse până în prezent. Unii cercetători au legat numele de termenul tracic sau dacic dava, cu sensul de „așezare”, „localitate” sau „cetate”. Alții au propus origini diferite: un nume de persoană sârbesc, un vechi nume românesc de familie ori un nume legat de un loc. Alte ipoteze leagă originea cuvântului deva de termeni indo-europeni cu sensul de „divin” sau „sacru”.
Deva, origini mitologice
Mircea Valea, Mircea Homorodean și Anghel Nistor, autorii volumului Toponimie hunedoreană, arătau că numele Deva ar fi avut și un sens mitologic, apropiat de toponimul „Fata”, folosit în unele zone pentru locuri cu ruine, stânci proeminente, peșteri sau forme de relief neobișnuite, privite în vechime ca misterioase, rele ori primejdioase.
„Crearea toponimului Deva a avut loc înaintea stăpânirii maghiare în Transilvania, în legătură cu ruinele străvechi de pe dealul învecinat așezării. Populația românească a cunoscut, desigur, aceste vestigii, dând zonei, respectiv așezării, un nume cu o semnificație mitologică, similară cu cea a toponimului Fata, ce desemnează, în diferite părți ale țării, terenuri cu ruine sau formații «bizare» ale naturii. În fapt, ambele toponime pleacă de la eufemisme ale unor personaje fantastice, în speță zâne răuvoitoare”, notau autorii lucrării.
Potrivit cercetătorilor, despre ruinele antice de pe dealul Devei s-au plăsmuit, de-a lungul timpului, o mulțime de legende menite să explice rolul unor ființe supranaturale (zâne, fete de uriași, balauri) în ridicarea și ruinarea cetății.
Deva, orașul roman din ținutul celților
În Europa, alte două localități ocupate în Antichitate de romani au păstrat același nume: Deva Victrix, devenită orașul Chester din Anglia, și Deva, din nordul Spaniei, ambele legate de moștenirea celtică.
„Pe unde au trecut popoarele înrudite cu celții, numele Déva este cunoscut încă din două locuri, anume din Hispania și din Britannia”, nota istoricul Téglás Gábor.
Numit Deva Victrix sau Deva în Antichitate, orașul Chester din nord-vestul Angliei a fost ridicat pe ruinele unui fort legionar construit în anii 70 d.Hr., într-un ținut al celților, și folosit până la începutul secolului al V-lea.
În jurul fortăreței romane s-a dezvoltat o așezare civilă, care a continuat să existe și după plecarea romanilor, devenind, în cele din urmă, orașul Chester de astăzi. Aici a fost construit cel mai mare amfiteatru militar cunoscut din Britania, iar locul găzduiește și singurul sanctuar roman sculptat direct în stâncă, păstrat până în zilele noastre. De asemenea, Deva Victrix avea un mare complex de băi legionare — thermae — destinat în principal soldaților.
Istoricii arătau că numele Deva Victrix provine de la dea sau diva, care însemna în latină „zeiță”, iar fortăreața romană a fost numită după zeița râului Dee. O altă explicație arată că numele roman al fortăreței ar fi fost preluat direct din numele britonic al râului.
Unii cercetători arătau că numele Victrix, dat fortăreței, a fost luat de la titulatura Legiunii XX Valeria Victrix, staționată la Deva, victrix însemnând, în latină, „victorioasă”. Numele orașului Chester provine și el din latinescul castrum — plural castra —, cu sensul de „fort” sau „tabără militară”, terminațiile -chester și -caster fiind frecvente în numele altor orașe engleze care au început ca tabere romane.
Privit în ansamblu, orașul Deva păstrează mai multe asemănări cu Deva britanică în istoricul roman al acesteia. La poalele Cetății Devei, pe valea Mureșului, se află ruinele așezării Micia, una dintre localitățile înfloritoare ale Daciei din timpul romanilor.
Așezarea, întinsă pe aproximativ 25 de hectare în Antichitate, cuprinde unul dintre cele patru amfiteatre romane descoperite până în prezent pe teritoriul României, rămășițele unui castru, ale unor băi termale și ale unor temple.
Castelul din Carpați, redescoperit pe un traseu spectaculos. Misterele cetății Colț, părăsită de secole la poalele Retezatului
„Micia avea port la râul Mureș, punct vamal și o rețea stradală modernă pentru vremea în care era locuită. Deși nu a fost ridicată la statutul de municipiu, în Micia condițiile de trai ale locuitorilor ei erau ca într-un oraș roman”, informa Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Deva, cu origini celtice în Spania
În nordul Spaniei, numele Deva s-a păstrat de la cel al râului Deva, menționat în Antichitate de geograful Ptolemeu și preluat de localitatea Deba (numită anterior Deva) din Țara Bascilor, aflată la vărsarea râului în Marea Cantabrică.
„Numele este în mod clar celtic, provenind din deiwo-, cu sensul de «divin» sau «zeiță». Râurile erau considerate în mod obișnuit divinități minore. De pildă, existau două râuri numite Deva în nordul Britaniei, ambele cunoscute și astăzi sub numele de Dee”, nota Leonard A. Curchin, istoric și cercetător, specialist în Hispania romană.
Deba nu a fost fortăreață romană, ci un oraș medieval fondat în 1343 sub numele Monreal de Deva, pe malul râului Deva, consemnat în cronicile antice și considerat de unii cercetători un vechi hidronim celtic.
Profesorul Martín Sevilla Rodríguez, cercetător spaniol de filologie clasică la Universitatea din Oviedo, arăta că unele toponime și hidronime din nordul Peninsulei Iberice, printre care și Deva, regăsit ca nume al mai multor râuri, localități și insulițe, par să provină din numele unor divinități celtice cunoscute din izvoare antice.
„Diferiți autori au propus pentru hidronimele hispanice Deva o origine celtică, legând atribuirea numelui dēvā, «zeiță», unor cursuri de apă, de cultul celților pentru izvoare, pâraie și râuri, pe care le divinizau ca divinități feminine. Forma dēvā, «zeiță», este un cuvânt celtic atestat în epoca veche atât ca antroponim, cât și ca hidronim. Ca antroponim apare în inscripții din Galia, Britannia și Germania, iar ca hidronim este documentat la Ptolemeu și în vechile itinerarii geografice, cu referire la râuri din Spania, Țara Galilor, Scoția și Irlanda”, nota lingvistul.
Omul de știință arăta că termenul celtic deva, care ar însemna „zeiță”, este legat de alte forme, mai târzii: vechiul irlandez día, vechiul galez duiu-, vechiul cornic duy, cu sensul de „zeu”, și de forme înrudite din alte limbi indo-europene, cum ar fi latinescul deus și sanscritul dēváḥ, „zeu”.
-
Actualitateacum 3 zileMinistrul Educației pune rezultatele slabe la simulări pe umerii părinților. Director: „Din viața copilului lipsește părintele, plecat în străinătate, la muncă”
-
Breakingacum 3 zileDiscurs istoric al regelui Charles în Congresul SUA. Ce mesaje le-a transmis acesta lui Donald Trump și congresmenilor americani
-
Actualitateacum 3 zileSe pregătesc amenzi mai mari pentru gălăgie. Proiectul care dublează sancțiunile pentru tulburarea liniștii a trecut de Comisia juridică
-
Actualitateacum 2 zileCine e liderul PNL care încearcă să-l salveze pe Bolojan. Negocieri dure cu suveraniștii – SURSE
-
Breakingacum 3 zileValentin Stan: Trump nu a vrut să transmită mesajul că un descreierat face agenda administrației Trump și poate să intervină în evenimentele oficiale
-
Actualitateacum 2 zileCele mai bune foarfeci de grădină 2026: Top 7 + alternative – cum alegi corect și eviți greșelile, în funcție de buget, nevoi și utilizare
-
Breakingacum 2 zileUnde pot fi consultate documentele tehnice ale cadastrului
-
Actualitateacum 2 zileCCR dă „undă verde” beneficiilor pentru șefii companiilor de stat: sesizarea lui Nicuşor Dan, respinsă




