Evanghelia acestei duminici de dinainte a Înălțării Sfintei Cruci, ca de altfel întreaga Evanghelie după Ioan, este centrată pe adâncul lucrurilor. Omul este chemat să trăiască cu Dumnezeu, nu să producă, nu să îmbunătăţească viaţa materială. Omul este chemat la un salt spectaculos, extraordinar, în existenţa lui, de la trăirea materială lumească, care poate fi mai rea sau mai bună, la trăirea cu Dumnezeu.
Acest salt este un proces duhovnicesc, un proces de trezire a duhului omului. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, ca să-l ridice pe om la nivelul vieţuirii dumnezeieşti, duhovniceşti, să devină duh, să devină iubitor, pe deplin treaz, dar și văzător cu această capacitate dăruită omenirii, din prea plinul Iubirii Sale către noi, a jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos…
Evanghelia Duminicii de dinaintea Înălțării Sfintei Cruci
„În vremea aceea era un om dintre farisei care se numea Nicodim și care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător; că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Duhul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim și I-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? Adevărat, adevărat zic ție, că noi ceea ce știm grăim și ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiți. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Sf. Apostol Ioan, Capitolul Trei,versetele 13-17)
Această convorbire între Mântuitorul Iisus Hristos cu rabinul Nicodim este o întâlnire la nivel înalt, am putea spune. Mântuitorul Hristos Se întâlneşte cu un rabin, cărturarul Nicodim.
Un aspect demn de remarcat este acela referitor la faptul că iniţiativa întâlnirii nu îi aparţine lui Hristos, din moment ce Nicodim vine la Hristos, seara, așa cum precizează pericopa evanghelică.
Mai mult decât atât, din evanghelia după Sfântul Apostol Ioan ni se spune că un fruntaş al iudeilor, foarte probabil un om în vârstă, vine la un rabin tânăr, în vârstă de 30 de ani.
Trebuie să înţelegem această pornire a lui Nicodim, din punct de vedere al faptului că acest cărturar iudeu avea inima și mintea deschisă. Cunoaștem foarte bine că aproape toți fariseii şi cărturarii erau foarte ostili Mântuitorului Iisus Hristos.
Nicodim este astfel o excepţie în ceea ce priveşte atitudinea faţă de Mântuitorul Hristos a claselor conducătoare iudaice. El era membru al Sinedriului, un fel de parlament al iudeilor din vremea aceea, de acum mai bine de două mii de ani.
Sfântul Apostol Evanghelist Ioan ne lasă să înţelegem că Nicodim vine la Hristos cu sinceritate și totodată interesat de aflarea esenței învățăturii mesianice.
Semnele şi minunile pe care le făcea Mântuitorul Hristos îl conving pe Nicodim, aşa cum mărturiseşte el însuşi-„că sunt de la Dumnezeu.” Prin urmare, interesul major este generat de minunile receptate de Nicodim ca semne dumnezeieşti., nicidecum cele pământeşti, ci de a cunoaște și a încerca a se împărtăşi de cele cereşti.
Nicodim îi simbolizează și îi reprezintă totodată pe toți cei care își pun întrebări în ceea ce privește și de ce este atât de importantă această ajungere a noastră la cer şi împărtăşirea de cele cereți.
Răspunsul dat de Mântuitorul Iisus Hristos arată care este acea finalitate a existenţei noastre, pentru care am fost creaţi şi, în consecinţă, numai în asemenea mod ne împlinim existenţa.
Izbăvirea, eliberarea, mântuirea, împlinirea, vederea împărăţiei, viaţa veşnică, toate aceste sintagme sau expresii exprimă împlinirea existenţială a omului, finalitatea pentru care el a fost creat. Ele nu sunt posibile decât prin împărtăşirea de Dumnezeu. Aceasta este marea taină a credinţei noastre ortodoxe şi aceasta face Biserica prin lucrarea ei continuă, deoarece Îl împărtăşeşte pe Dumnezeu omenirii.
Biserica Ortodoxă însăşi este segmentul de omenire care se împărtăşeşte la propriu de Dumnezeu. Biserica este formată din suma celor care prin botez au primit Duhul lui Dumnezeu.
De altfel, evenimentul la care Mântuitorul Hristos face foarte clar trimitere, în dialogul cu Nicodim, este cel al botezului:„De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5).
Mântuitorul vorbeşte despre o naştere din duh, în contrast, bineînţeles, cu naşterea din trup, pe care o cunoaştem. Naşterea din trup presupune naşterea prin sămânţă. Cauza naşterii este semănarea unei seminţe care întâlneşte un ogor rodnic şi se zămisleşte acolo o fiinţă umană. Paralel cu această naştere trupească, şi mult superioară ei, este naşterea din Duh, naşterea de sus, naşterea din cer, din apă şi din duh. Acest eveniment, care nouă ne scapă de cele mai multe ori, deşi este mai important decât naşterea trupească, se săvârşeşte în Taina Sfântului Botez, printr-un gest foarte simplu din punct de vedere fizic.
În discuţia cu Nicodim, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a subliniat dimensiunea duhovnicească a realităţii, componenta duhovnicească a lucrurilor.
Însemnătatea componentei duhovnicești a lucrurilor semnifică lumea creată în ansamblul ei, ca şi orice parte a ei, au două componente: o componentă fizică şi o componentă duhovnicească.
Componenta duhovnicească este ceea ce noi numim gând, intenţie, motivaţie, mişcare lăuntrică. Trupul şi fizicul sunt manifestări, expresii ale realităţii duhovniceşti.
Noutatea pe care o aduce Hristos şi despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, ca de altfel, în general, toată Evanghelia Mântuitorului Hristos, este posibilitatea ce se oferă omului de a se împărtăşi de Duhul dumnezeiesc şi de a trăi la nivel duhovnicesc-dumnezeiesc. Aceasta estenaşterea din nou, despre care vorbeşte Hristos, sau cea de-a doua naştere, naşterea din duh. Atât de importantă este această posibilitate ce se oferă oamenilor în Hristos, încât ea a fost echivalată cu o nouă creaţie.
Aşa cum la început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, tot aşa, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, avem un pământ nou şi un cer nou. Aşa cum a făcut Dumnezeu în continuare pe om din ţărână, la prima creaţie, tot aşa, prin Hristos Dumnezeu, face pe omul cel nou, „făptura cea nouă”, din duh. Cerul cel nou şi pământul cel nou vor lua chip desăvârşit la sfârşitul veacurilor, atunci când se va schimba chipul acestei lumi.
***
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe
