În cadrul conferinței de presă de la final de an, Vladimir Putin a folosit mai multe tehnici consacrate de dezinformare, arată o analiză a portalului EUvsDisinfo, care combate propaganda pro-Kremlin.

La 19 decembrie 2025, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a apărut din nou în cadrul emisiunii sale anuale televizate de tip „call-in”, „Linia directă cu Vladimir Putin”, răspunzând la întrebări trimise de cetățeni.

„Discursurile și aparițiile publice ale lui Putin reprezintă un pilon major al campaniilor Rusiei de Interferență și Manipulare Străină a Informațiilor (FIMI). Prin formularea narațiunilor dezinformatoare la cel mai înalt nivel, declarațiile publice ale lui Putin oferă legitimitate și puncte-cheie de comunicare pe care mass-media de stat, actorii FIMI și rețelele asociate le amplifică la nivel global pentru a influența opinia publică și a distorsiona realitatea”, se arată într-o analiză a specialiștilor de la EUvsDisinfo.

EUvsDisinfo, parte a East StratCom Task Force din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, a fost fondată în 2015 pentru a urmări, analiza și demonta dezinformarea pro-Kremlin.

Aceste apariții includ, de regulă, tehnici consacrate de dezinformare, dintre care unele sunt identificate mai jos.

Difuzată pentru prima dată în 2001, emisiunea „Linia directă” a devenit o constantă a calendarului politic rus, fiind organizată aproape în fiecare an, cu doar câteva întreruperi. Din 2023, aceasta a fost comasată cu conferința de presă de final de an, anterior separată, și rebranduită ca o analiză anuală cu Putin.

Probleme locale? Globul de cristal al lui Putin are răspunsuri

Formatul emisiunii nu a lăsat loc de îndoială că întrebările au fost atent selectate, iar răspunsurile pregătite dinainte. Multe dintre întrebări s-au concentrat pe probleme locale foarte specifice, permițându-i lui Putin să își demonstreze cunoașterea problemelor cotidiene și să se prezinte ca fiind personal implicat în rezolvarea lor. De multe ori, își începea răspunsurile afirmând că știa deja despre problemă. Noutatea din acest an a fost însă schimbarea de ton: în trecut, Putin promitea de regulă că va interveni pentru a rezolva problemele ridicate (indiferent dacă o făcea sau nu), dar de această dată a susținut adesea că lucrurile sunt deja rezolvate. Alte întrebări au fost mai personale sau mai lejere – precum „Credeți în dragoste la prima vedere?”. Această tehnică bine-cunoscută de dezinformare, apelul la emoție, pare să fi fost concepută pentru a umaniza liderul autoritar.

Miza a fost ridicată mai sus când Kirill Bajanov, reporter la televiziunea regională Canal 4 din Ekaterinburg, a început intervenția sa în fața președintelui printr-o prezentare standard. El a venit cu un afiș pe care scria „Vreau să mă căsătoresc”.

„Vladimir Vladimirovici, bună ziua. Sunt Kirill Bajanov, de la televiziunea regională Canal 4, Ekaterinburg.”

„Dar sunteți îmbrăcat de parcă vă pregătiți pentru căsătorie”, i-a spus Putin, observând ținuta acestuia.

„Știu că iubita mea urmărește acum transmisiunea în direct. Olycika, mărită-te cu mine. Și, din moment ce toate acestea s-au întâmplat aici, Vladimir Vladimirovici, ne-ar plăcea să te vedem la nunta noastră”, a spus jurnalistul.

Putin a reacționat cu umor, sfătuind cuplul să nu amâne fericirea, spunând: „Puteți aștepta la nesfârșit, așa că mai bine nu amânați”.

Momentul a stârnit zâmbete în sală și a oferit o pauză neașteptată în cadrul conferinței maraton.

Gestionarea criticilor prin contestarea legitimității lor

Fuziunea dintre Linia directă și conferința de presă a lărgit și publicul – acesta îi include acum și pe jurnaliști. Invitarea jurnaliștilor din țări desemnate de Moscova drept „neprietenoase” – anul acesta au fost prezenți reprezentanți ai presei din SUA, Marea Britanie și Franța – permite presei pro-Kremlin să afirme că „nu există cenzură” în Rusia. Oferindu-le jurnaliștilor occidentali spațiu pentru întrebări critice, Putin a folosit o formă de falsă echivalență, transformând schimbul într-o reprezentație pentru publicul intern, prin care a respins criticile ca fiind nejuste și a prezentat Occidentul drept fundamental părtinitor.

Oferta de pace a Rusiei – sau, mai degrabă, capitularea

În zilele premergătoare evenimentului, a avut loc o nouă rundă de discuții de pace privind Ucraina, cu participarea reprezentanților Statelor Unite și ai Ucrainei. De asemenea, cu o zi înainte de emisiunea lui Putin, liderii europeni au convenit acordarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Nu este de mirare că Putin a început prin a aborda „chestiuni de război și pace”, după cum a spus moderatorul emisiunii. Putin a reiterat că Rusia este pregătită să încheie conflictul „prin mijloace pașnice”, folosind din nou tehnica whataboutism-ului pentru a invoca presupusele „cauze profunde” ale războiului. El a declarat că acesta poate fi încheiat doar în condițiile stabilite de el în 2024 – și anume retragerea trupelor ucrainene din Donbas și renunțarea Ucrainei la aderarea la NATO.

Dezinformare reciclată: repetiția este cheia

Alte două tehnici de dezinformare – proiecția și repetarea narațiunilor false – au fost, de asemenea, folosite. „Mingea este în totalitate în terenul adversarilor noștri occidentali, mai ales al liderilor regimului de la Kiev și al susținătorilor lor europeni”, a spus Putin, de parcă armata rusă nu ar fi cea care împinge războiul înainte. Prin proiecție, Putin a încercat să transfere vina pentru lipsa unui acord de pace asupra Ucrainei și UE – o narațiune dezinformatoare familiară Kremlinului. El a mai susținut că Rusia nu a început războiul din Ucraina, ci doar a reacționat la acțiunile ostile ale guvernului ucrainean sau, în limbajul lui Putin, ale „regimului de la Kiev”, pe care îl acuză că a atacat civili în Donbas după ceea ce el numește o „lovitură de stat” în 2014.

Repetarea constantă a narațiunilor false urmează o logică simplă: dacă spui ceva suficient de des, poate ajunge să fie perceput drept adevăr. Repetiția poate face chiar și cele mai absurde afirmații să pară plauzibile – dacă nu în ochii societăților democratice, atunci cel puțin pentru publicul rus pe care Putin încearcă să-l convingă. Deși la începutul invaziei pe scară largă majoritatea societății ruse susținea intervenția militară, această tendință pare să se fi schimbat, având în vedere costurile umane și economice ale războiului. Cu toate acestea, folosirea proiecției și a repetiției pentru a da vina pe Occident pentru prelungirea conflictului rămâne o tehnică de manipulare extrem de eficientă în Rusia.

Nu poți câștiga războiul? Pretinde că l-ai câștigat deja

Putin a petrecut mult timp discutând situația de pe front, susținând că inițiativa a trecut complet de partea Rusiei și că forțele ruse avansează pe întreaga linie de contact. El a catalogat drept „false” fotografiile președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Kupiansk și a afirmat că Ucraina nu mai are rezerve strategice pentru a menține sau avansa frontul. Într-un exemplu de selectare tendențioasă a faptelor, Putin a promovat propaganda economică a Kremlinului, menită să proiecteze stabilitate și reziliență în ciuda sancțiunilor internaționale. El a subliniat că statul combate cu succes inflația și că, pentru moment, dispune de suficiente rezerve pentru a finanța războiul. Acest mesaj nu este destinat doar publicului intern; el servește și la repoziționarea lui Putin în negocierile de pace.

Referindu-se la posibilitatea utilizării activelor rusești înghețate pentru sprijinirea Ucrainei, Putin a descris acest lucru drept „un jaf”, reluând o veche narațiune FIMI a Kremlinului. El a avertizat asupra unor „consecințe grave”, amenințând țările europene cu pierderea reputației și a încrederii în zona euro din partea altor state care își dețin rezervele acolo.

„Chiar o să atacăm Europa? Ce prostie este asta?”

Răspunzând unei întrebări a BBC despre posibilitatea unor viitoare „operațiuni militare speciale”, Putin a spus că nu vor exista atâta timp cât Rusia va fi „tratată cu respect”. În opinia sa, liderii politici occidentali au creat situația actuală și continuă să escaladeze tensiunile vorbind deschis despre pregătiri de război cu Rusia. Strategia evidentă a fost delegitimarea criticilor, prezentându-le ca fiind părtinitoare și ostile. „Chiar o să atacăm Europa? Ce prostie este asta?”, a întrebat retoric, susținând apoi că guvernele occidentale prezintă deliberat Rusia drept un inamic pentru a-și masca propriile eșecuri economice și sociale. Această narațiune, care descrie UE drept alimentând „rusofobia” pentru a distrage atenția de la problemele interne, este un element constant al propagandei Kremlinului.

Putin l-a ironizat și pe secretarul general al NATO, Mark Rutte, pentru afirmația că membrii alianței ar putea fi „următoarea țintă a Rusiei”, spunându-i să citească Strategia de Securitate Națională a Casei Albe, care nu desemnează Rusia drept inamic sau țintă: „Nu știți nici măcar să citiți?”. În același timp, răspunzând unei întrebări despre securitatea enclavei ruse Kaliningrad, el a avertizat că orice amenințare în regiune ar declanșa o „escaladare fără precedent”, care ar putea duce la un conflict militar de amploare. Un jurnalist al unei publicații de stat din Belarus a citat o declarație anterioară a lui Putin despre „porcii europeni” atunci când a întrebat despre garanțiile de securitate pentru Belarus, iar Putin a afirmat că securitatea Statului Unional Rusia–Belarus „este în mâini sigure și va fi pe deplin garantată”.

Emisiunea anuală televizată a lui Putin nu servește doar ca platformă pentru mesaje controlate, ci și ca un vehicul puternic pentru dezinformarea provenită de la cele mai înalte niveluri ale statului rus. Prin combinarea întrebărilor atent selectate cu răspunsuri repetate și regizate, Kremlinul proiectează o imagine de deschidere, consolidând în același timp narațiuni care mută vina pentru invazia Ucrainei, prezintă Rusia drept victimă și susțin reziliența economică în ciuda sancțiunilor tot mai dure. Aceste narațiuni, preluate de mass-media de stat și amplificate de actorii FIMI, sunt concepute pentru a normaliza agresiunea, a submina suveranitatea Ucrainei și a eroda încrederea în instituțiile occidentale. Recunoașterea și expunerea acestor tactici sunt esențiale pentru a le contracara influența și pentru a proteja integritatea discursului public.