Textul Evangheliei de astăzi 26 Noiembrie 2023,ne descoperă câtă dragoste și milă are Dumnezeu pentru toți oamenii: drepți și păcătoși, bogați sau săraci, bolnavi ori sănătoși. Se remarcă de altfel și dragostea și zelul misionar al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a făcut posibil să-i caute pe toți și să se adreseze tuturor categoriilor de vârstă și tuturor condițiilor sociale.

În cazul de față, întâlnirea lui Hristos cu un tânăr din categoria celor mai bogați ai vremii în această lume, dar săraci pentru lumea de dincolo, este relatată amănunțit de către toți cei trei evangheliști (Mc. 10, 17-22; Lc. 18, 18-27; Mt. 19, 16-22), notând în unanimitate că acea convorbire ar fi avut loc în Perea, după ce Iisus tocmai îi binecuvântase pe copii.

Ni se propune astăzi spre rememorare și meditatie un text care relatează întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu un oarecare tânăr bogat. E un text dens, scurt. Lectura lui nu dureazaă mai mult de trei minute. E un text realizat, așa cum ne-au obișnuit evangheliștii, cu economie de cuvinte, dar cu mare bogatie de înțelesuri. 

Textul este, de obicei, tâlcuit de către exegeți si de către Sfinții Părinți și alți predi­catori, ca adresâdu-se la două categorii de creștini: prima parte, care vorbește despre mântuire se adresează tuturor, iar partea a doua, care se referă la desăvârșire , ar privi numai pe cei care se dedică treptelor înalte de viață creștină, monahilor, Sfinților.

Ideea centrală pornește de la textul Evangheliei după Sfântul Apostol Matei în care se spune: „De voiești să fii desăvârșit , du-te, vinde-ți averile și le dă săracilor și vei avea comoară în cer” (Sfântul Apostol Matei Capitolul 19, versetul 21)

Spre deosebire de Apostolu Matei, Evanghelistul Marcu mai are ceva în plus, deoarece precizează : „A alergat la El, a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat: «Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?»”

Sfântul Evanghelist Marcu este mult mai clar în a ne descoperi credința și sinceritatea acelui tânăr care nu venea la Iisus ca să-L ispitească, așa cum frecvent făceau cărturarii și fariseii, ci venea cu dorința arzătoare și cu convingerea că doar „Bunul Învățător” îi putea da sfatul cel mai autorizat cu privire la viața veșnică. Faptul că vine alergând într-un suflet la Iisus denotă cât de importantă și urgentă era preocuparea sa pentru problemele religioase și evident pentru viața de dincolo.

La rândul său, Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, deși era tânăr, acesta făcea parte din elita socială a iudeilor. Acest evanghelist ne mai dă un amănunt extrem de important, și anume acela că Iisus „l-a privit cu drag”. Evident nu pentru că știa bine poruncile sau măcar o parte dintre ele, ci pentru că se străduia să le și pună în practică. Este primul caz în care cineva Îi cere Domnului cu totul altceva decât redarea sănătății, învierea vreunui prieten sau a vreunui membru al familiei ori vreo poziție socială de seamă, ca în cazul fiilor lui Zevedeu.

Acesta Îi cere să-i arate și lui care este calea cea mai sigură spre viața veșnică, ceea ce denotă că auzise vorbindu-se despre ea, dar nu știa ce anume trebuia întreprins pentru a avea garanția că va ajunge și el acolo. Faptul că vine la Iisus ca să-I ceară sfatul nu-i o noutate, fiindcă exista deja o tradiție destul de bine înrădăcinată ca fiii lui Israel să meargă la profeți și la preoți pentru a-i consulta în cele ce țineau de religia lor. Și aceasta o făceau mai cu seamă în zilele de sărbătoare, la lunile noi și în zilele de sabat, când timpul le permitea acest lucru.

Chiar dacă Hristos n-a adus ultima învățătură despre necesitatea săvârșirii de fapte bune pentru accederea în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu, și cu toate că iudeilor li se descoperise mai de demult acea învățătură, erau totuși mulți care doreau să știe despre viața viitoare. Sfântul Apostol Pavel vorbește și el despre o sentință cu totul nepărtinitoare a lui Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia conform cu faptele sale din viața pământească (Rom. 2, 6).

Este evident că tânărul primise în casă o educație religioasă adecvată și aflase destule despre judecata dreaptă a lui Dumnezeu mărturisită de către psalmist și de alte multe texte biblice. După Sfântul Pavel, prin credința în Hristos-Dumnezeu, omul poate obține ca dar din partea cerului slava, cinstea și nemurirea veșnică după care însetează și flămânzește fiecare om.

„Pentru ce Mă numești bun?”
Din răspunsul Domnului, printr-o întrebare reiese că acel tânăr a venit la Iisus ca la un om de rând, dar învățat, și de aceea îi zice: „Pentru ce Mă numești bun?” Ca și când ar fi un simplu și obișnuit învățător. Dacă Mă numești bun doar ca pe un om, te înșeli, fiindcă nimeni dintre oamenii cei muritori nu poate fi cu adevărat bun. Chiar dacă omul mai face și câte un bine pe pământ și se spune despre el că este un om bun, el poate fi catalogat astfel doar înaintea oamenilor, și, evident, dacă este pus în comparație tot cu oamenii, dar în nici un caz acesta nu poate fi considerat la fel și înaintea lui Dumnezeu-Bunătatea absolută. Din răspunsul Domnului aflăm două lucruri importante; primul ar fi să urmăm exemplul lui Iisus și să nu primim a fi lăudați pe drept sau pe nedrept, iar al doilea, să fim atenți cu câtă consecvență Îl cinstește Hristos pe Părintele Său, Căruia singur îi atribuie calificativul de „Bun”. Înaintea lui Dumnezeu, denumit și „Binele suprem”, nu există nici un om bun, curat și drept pe deplin, nici unul măcar, după cum spune și Sfântul Pavel: „Nu se află nici un om pe pământ care să aibă pricepere, nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar” (Rom. 3, 10-12).

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune și el că „singur Dumnezeu este bun prin fire; iar bun prin hotărârea voinței este numai acela care-L imită pe Dumnezeu. Scopul acestuia este să unească pe cei răi cu Cel bun prin fire, ca să se facă și ei buni. De aceea omul cu voința de a săvârși binele când este batjocorit, el binecuvântează; când este prigonit, rabdă; când este blestemat, mângâie; iar când este ucis, se roagă cu prisosință”. A face binele din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu înseamnă altceva decât a trăi în toate zilele conform voii Sale. Or, până la Hristos, acest lucru nu l-a putut face nici unul dintre muritori, doar Fiul lui Dumnezeu Care, prin întrupare, a devenit asemenea oamenilor, cu deosebirea că El n-a ieșit niciodată din cuvântul sau voia Părintelui Său.

Mântuitorul Iisus Hristos – Bunătatea dumnezeiască întrupată– atrage atenția cu tărie acestui dregătorr lumesc, care vedea în Iisus doar un om, un învățător, că Binele e în Cel Unic bun – Dumnezeu – și din acest unic Izvor al binelui ne conectăm toți, și așa ne putem afla toți unitatea în bine și adevăr.

Din moment ce îl întreabă: “Știi poruncile? Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”.

În poruncile dumnezeiești se află viața divină, viața de veci a Autorului lor: Dumnezeu cel viu. A păzi poruncile cu acea conștiință că în ele e prezent Cel Veșnic, înseamnă începutul ieșirii din lumea neascultării, a orgoliului narcisist, a păcatului, a morții, și a intra în lumina zilei celei neînserate a Împărăției lui Dumnezeu. Căci, dacă, spre exemplu, cel ce ucide poartă în el deja sămânța morții, cel ce dă viață și salvează viața își descoperă arvuna vieții.

După mai bine de două mii de ani ne punem o serie de întrebări :”Simțea o asemenea stare tânărul bogat? Nu cumva simțirea, dulceața bogățiilor acestei lumi, îl ținea în lumea celor ce se trec și pier?”

Într-adevăr, răspunsul lui: “Toate acestea le-am p pazit din tineretile mele” arata aceasta lipsa tragica.

Mântuitorul Însuși i-o aduce la cunostinta. “Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de-Mi urmeaza Mie”. “Una iti lipseste!”.azit din tineretile mele” arata aceasta lipsa tragica.

Mantuitorul Insusi i-o aduce la cunostinta. “Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de-Mi urmeaza Mie”. “Una iti lipseste!”.

***

Evanghelia Duminicii a XXX a după Rusalii

„În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.” (Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, Capitolul 18,versetele 18-27)

Mântuitorul – Bunătatea dumnezeiască întrupată– atrage atenția cu tărie acestui dregător lumesc, care vedea în Iisus doar un om, un învățător, că Binele e în Cel Unic bun – Dumnezeu – și din acest unic Izvor al binelui ne conectăm toți, și așa ne putem afla toți unitatea în bine și adevăr. Apoi îl întreabă: “Știi poruncile? Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”.

În poruncile dumnezeiești se află viața divină, viața de veci a Autorului lor: Dumnezeu cel viu. A păzi poruncile cu acea conștiință că în ele e prezent Cel Veșnic, înseamnă începutul ieșirii din lumea neascultării, a orgoliului narcisist, a păcatului, a morții, și a intra în lumina zilei celei neînserate a Împărăției lui Dumnezeu. Din moment ce, dacă, spre pildă , cel ce ucide poartă în el deja sămânța morții, cel ce dă viață și salvează viața își descoperă arvuna vieții.

Ne putem întreba, după mai bine de două mii de ani următoarele :”Simțea o asemenea stare tânărul bogat? Nu cumva simțirea, dulceața bogățiilor acestei lumi, îl ținea în lumea celor ce se trec și pier?”

Într-adevăr, răspunsul lui: “Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele” arată această lipsă cu adevărat tragică, identificată de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Mantuitorul Însuși i-o aduce la cunoștință . “Auzind Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: vinde toate câte ai și le împarte săracilor, și vei avea comoară în ceruri; și vino de-Mi urmează Mie”.

Acest “Una îți lipseste!” pare pentru foarte mulți o adevărată…. piatră de poticnire.

Iisus îi mai spune tânărului, desigur cu alte cuvinte, chiar ceea ce le spusese Dumnezeu israeliților de nenumărate ori prin glasul profeților Săi: „Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!” Se subînțelege că este vorba de poruncile lui Dumnezeu (Ieș. 20, 1-17). Și din alte texte evanghelice rezultă că omul ar putea fi mântuit și ar intra în viața cea veșnică, adică în Împărăția lui Dumnezeu, dacă ar reuși să împlinească toate poruncile. Din nefericire însă, nimeni nu poate împlini toate poruncile, așa cum bine spunea și Apostolul Pavel, iar Facerea ne arată clar că cel care s-a făcut vinovat de nerespectarea unei singure porunci a lui Dumnezeu a avut parte de moarte. Din Evanghelia de astăzi rezultă clar că se impune ca și noi creștinii să cunoaștem măcar cele zece porunci, ca să le și împlinim. Cunoașterea și respectarea poruncilor ne apără sufletul de accidentele de moarte, care sunt păcatele.

Și cu o altă ocazie, un învățător al Legii, dar de data aceasta numai ca să-L ispitească, L-a întrebat: „Învăță-torule, care este cea mai mare poruncă din lege?” Oricum, din dialogul lui Iisus cu tânărul reiese cu evidență că împlinirea doar formală a poruncilor nu-l face pe omul credincios neapărat și drept înaintea lui Dumnezeu. În cazul de față, tânărul de altfel foarte credincios avea o dorință arzătoare de a obține viața veșnică și era convins că îi mai lipsește ceva foarte important.

Din răspunsul dat de Iisus mai aflăm un mare adevăr, care se pare că multora le scapă din vedere. Unii s-ar aștepta ca Hristos să fi pus pe primul loc îndatoririle religioase ale omului. Înaintea lui Dumnezeu, lucrurile stau cu totul altfel. Nu achitarea integrală de îndatoririle religioase ne poate asigura viața veșnică, ci în primul rând atitudinea de iubire față de aproapele, concretizată și prin actele de dreptate față de el, adică respectarea bunurilor sale, a drepturilor și a demnității persoanei sale, secondate de sprijinul material și moral pe care i-l acordăm atunci când se impune și cât putem, desigur. Prin urmare, Iisus ne trimite întotdeauna către frații noștri, întrucât numai prin bunele relații cu aceștia ne certificăm calitatea de creștini și în același timp și buna relație cu Dumnezeu. Iar iubirea față de semeni, alături de credința în Dumnezeu și credincioșia față de poruncile Sale, reprezintă valuta forte pe care o transferăm din timpul acestei vieți în conturile veșniciei.

Din acest dialog mai vedem și extraordinara îngăduință a lui Dumnezeu Care este dispus să renunțe la îndatoririle omului față de El ca să le împlinească pe cele față de semenii săi. Mai observăm că Hristos rezumă cele patru obligații pe care le avem față de aproapele în doar trei cuvinte: `să nu înșeli”!, după cum citim la Sfântul Marcu. De ce? Fiindcă principalele și cele mai primejdioase tentații ale unui om bogat sunt acelea de a se îmbogăți și mai mult, neezitând chiar să fure în mod direct din bunurile aproapelui, aidoma hoțului de buzunare, sau să o facă indirect prin falsificarea actelor ori prin neplata banilor cuveniți angajaților săi, dacă este patron.

Când auzim de cuvântul „desăvârșit”, cădem iarăși pe gânduri. Dacă vrea să devină desăvârșit, Iisus nu-i spune tânărului să meargă ca să facă milostenie în fiecare zi, ci să renunțe total și definitiv la avere. Subliniem că aici există două nuanțe de text. Astfel, la Matei întâlnim: „dacă vrei să fii desăvârșit”; Marcu, în schimb, spune: „un singur lucru îți mai trebuiește”. Cu alte cuvinte, ambii exprimă cam același lucru, și anume că înaintea lui Dumnezeu nu poți pretinde vreodată a fi perfect, iar pe de alta, că tânărul era prea atașat cu inima și sufletul de averile sale. E foarte greu de delimitat de la ce standard îl poți numi pe cineva bogat, întrucât nu există nici un fel de reper în această direcție. Câte un om se poate considera bogat dacă are ce pune pe masă și se bucură de un acoperiș deasupra capului, în timp ce altul poate avea șapte-opt case și milioane de euro la bancă și tot nu se mai satură de strâns. Or, se știe bine că cu sufletul te poți atașa la fel de mult chiar și de un singur obiect care să-ți devină idol, sau de funcții mari ori de alte avantaje lumești.

Teofilact al Bulgariei consideră că Iisus nu l-a sfătuit doar să facă milostenie, ci să renunțe chiar cu totul la avere. Pentru că sunt unii care fac milostenie, dar au viața plină de păcate. De aceea zice Hristos: „Urmează-Mi Mie!”, adică îl îndeamnă să facă toată fapta cea bună, în numele și de dragul lui Hristos. Să aibă, cu alte cuvinte, voința de a sacrifica totul pentru a-L urma pe Hristos. Prin cazul acelui tânăr, Iisus ne mai învață că ar vrea ca toți cei ce cred în El și în Dumnezeu să fie desăvârșiți, după cum și zice în alt loc: „Fiți dar voi desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Mt. 5, 48). De fapt, Hristos îi propune să renunțe la tot ceea ce îi prisosește, din dragoste față de aproapele, pentru a-i facilita omului aceluia progresul spiritual. Și în mod indirect, se mai sugerează aici un amănunt demn de a fi reținut, și anume că în Împărăția lui Dumnezeu „se află multe locașuri” pregătite pentru cei buni și pentru sfinți. Ei bine, locașurile veșnice diferă în funcție de vrednicia și credința omului, de cât a lucrat fiecare din această viață pentru acea casă din ceruri. Nu pot fi însă nicidecum cu toții pe aceeași treaptă sau stare de fericire, fiindcă nu toți au lucrat la fel.

***

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:

https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW

Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe