Legendele despre amazoane sunt printre cele mai celebre din mitologia greacă. Dincolo de mituri, însă, au existat cu adevărat femeie care au practicat războiul la cel mai înalt nivel. Singura armată profesionistă formată exclusiv din femei a funcționat în Benin, cu o reputație feroce.

Toată lumea a auzit de Amazoane, acele femei războinice din mitologia greacă. Se spune că erau pricepute în mânuirea armelor și își tăiau unul dintre sâni pentru a trage mai bine cu arcul, dar și pentru a arunca sulița cu mai multă ușurință. Locuiau în comunități interzise aproape complet bărbaților. Aceștia erau primiți doar pentru a întreține relații sexuale, și în felul acesta pentru a putea perpetua populația de amazoane. Nou-născuții băieți, se spune, erau uciși. 

Regatul care trăia din comerțul cu sclavi și temutele sale femei bodyguard

Inițial o armată de sclave și infractoare, armata de femei din Dahomey a ajuns să reprezinte o elită războinică de temut. Erau considerate de călătorii străini mult mai eficiente și mai bine pregătite în arta războiului, decât bărbații. Povestea adevăratelor amazoane africane începe în Benin, o națiune vest-africană, astăzi, vorbitoare de limbă franceză, cu ieșire la Oceanul Atlantic. Benin este faimos totodată pentru că este locul de naștere al ritualurilor „voodoo”. Pe teritoriul de astăzi al Beninului, în secolul al XVII lea s-a născut un stat foarte puternic, numit Regatul Dahomey. Acesta a dominat întreaga zonă timp de trei secole, până la începutul veacului XX. 

Regatul a ajuns la apogeu în secolul al XVIII-lea, în special după capturarea orașului de coastă Whydah, oferindu-i acces direct la comercianții europeni care-și construiseră avanposturi comerciale pe coasta africană. Cei din Dahomey s-au îmbogățit din comerțul cu sclavi, furnizându-le europenilor, un număr impresionant de captivi, prinși în cadrul războaielor regionale. Se presupune că Regatul din Dahomey, a furnizat până la 20% din totalul comerțului transatlantic cu sclavi, schimbându-i pe bani și mai ales arme. Dahomey era un stat extrem de organizat, centralizat și stratificat, unde fiecare poziție guvernamentală avea un omolog masculin și unul feminin pentru a asigura responsabilitatea. În plus, era o societate puternic militarizată, care a dus numeroase campanii de cucerire și pradă în teritoriile africane din împrejurimi. De altfel, un simbol al forței Regatului din Dahomey este și tronul regilor, montat pe cranii umane.

Acesta se află expus la Muzeul de Istorie, din fosta capitală a regatului, numită Abomey. Muzeul a fost amenajat în fostul palat al regilor. Pe lângă toate acestea, regatul Dahomey a fost faimos mai ales datorită unui lucru unic.

Avea o armată compusă strict din femei, așa numitele „Amazoane din Dahomney”. Povestea acestor forțe de elită care a surprins până și pe ofițerii europeni, și-a avut originea în haremul regilor din Dahomey. Conform tradițiilor din Dahomey, în palatul regal nu putea rămâne peste noapte niciun bărbat. Așa că regii și-au format un detașament de gărzi de corp format exclusiv din femei, recrutate din harem. Călătorii străini au conformat prezența acestora încă din secolul al XVIII lea. 

„Comerciantul francez Pruneau de Pommegorge, de exemplu, a relatat că regele era păzit „doar de femeile sale”; iar comerciantul englez Robert Norris, care a vizitat palatul regal în 1772, a remarcat că postul de gardă de la intrare era ocupat de 40 de femei înarmate cu muschete și macete”, precizează Robin Law în „The Amazons of Dahomey”.

Călătorii străini au fost fascinanți și impresionați de statura acestor femei dar și de faptul că erau foarte bine pregătite fizic. 

O forță de temut recrutată din rândul prizonierilor și infractorilor

Cu alte cuvinte, inițial, femeile din haremul regelui din Dahomey erau recrutate doar pentru a asigura paza palatului și a servi drept gărzi de corp pentru suveran. Adică nu ajungeau pe câmpul de luptă. Lucrurile s-au schimbat radical pe la mjilocul veacului al XIX lea când regele Gezo a hotărât înființarea unei armate întregi formată doar din femei. Inclusiv comandanții și personalul auxiliar erau tot femei. „Cea mai veche relatare care sugerează existența unei forțe de luptă mari formate din amazoane este cea a ofițerului francez de Monleon din 1844. Deși face distincție între „o armată de bărbați” și „o gardă compusă din bărbați și femei”, el a înțeles că acestea din urmă au luptat și în bătălie, afirmând că femeile și-au demonstrat „adesea” curajul și citând în special cazul unui atac asupra unui sat (neidentificat), când au obținut victoria după ce bărbații au fost înfrânți”, preciza Robin Law în aceeași lucrare. 

Inițial, spun specialiștii, acestea au fost recrutate din rândul prizonierilor de război sau a celor care încălcau legea și erau condamnate la închisoare sau diferite pedepse. „Se spune că Gezo, așa cum s-a menționat anterior, și-a recrutat forța inițială de amazoane din captivi străini. Această utilizare a soldaților străini era, de fapt, o caracteristică a armatei dahomiene în general, inclusiv a componentei sale masculine. Forbes, în 1850, de exemplu, observa că „ofițerii sunt băștinași, soldații străini, prizonieri de război sau captivi cumpărați”, iar după înfrângerea de la Abeokuta din 1864 s-a raportat că „din patru captivi, doar unul s-a născut în Dahomey”(….) Pe lângă această formă de recrutare, forța amazoniană din Dahomey a fost alcătuită parțial și din criminale. Potrivit lui Burton, femeile prinse în adulter și în general femeile care se dovedeau intolerabile pentru soții lor erau astfel „trimise la rege și înrolate corespunzător”, se arată în „The Amazons of Dahomey”.

Ulterior erau recrutate doar femei native din Dahomey. Acest nou mod de recrutare a început abia după moartea lui Gezo (în 1858), sub succesorul său, Glele. O relatare contemporană din 1851 menționa deja că „aproape toate” amazoanele erau fiice ale șefilor dahomieni, recrutate la vârsta de 8 sau 9 ani. Cu alte cuvinte aceste femeie erau recrutate la o vârstă fragedă și supuse, ani de zile, antrenamentelor dure, pentru a le potența forța fizică dar și priceperea în mânuirea armelor. Exploratorul scoțian John Duncan, care a vizitat Dahomey în 1845 și a fost martor la paradele femeilor-soldat, a estimat numărul acestora la 6.000, iar cu o altă ocazie, la 8.000.

Mai mult, Duncan a înțeles clar că amazoanele erau o forță de luptă, care fusese utilizată în recenta cucerire a țării Mahi, la nord-est. Le-a văzut purtând scalpuri drept trofee și a făcut aluzie la o comandantă amazoană care luase mulți captivi în războaiele din ultimii doi ani. Înarmate cu macete și muschete, femeile din Dahomey reprezentau o forță de temut. Luau trofee îngrozitoare, fie capete ale inamicilor, fie scalpuri. Multe dintre ele deveneau războinici faimoși cu mulți sclavi și numeroase trofee. 

Mult mai performante decât bărbații pe câmpul de luptă

Războinicele din Dahomey au participat la numeroase bătălii. Acestea s-au distins pe câmpul de luptă, iar călătorii sau ofițerii străini remarcau faptul că erau mult mai eficiente decât bărbații, mult mai curajoase, mult mai pricepute în mânuirea armelor. De exemplu, Forbesc scria despre campania celor din Dahomey împotriva tribului Atakpame, când amazoanele au obținut victoria după ce soldații bărbați au fost biruiți și au fugit.

„ Observatorii europeni au apreciat constant forța amazoniană mai mult decât pe cea a soldaților dahomieni de sex masculin. Duncan, în 1845, afirma, de exemplu, că „aspectul lor este mai marțial decât generalitatea bărbaților; și, dacă aș întreprinde o campanie, aș prefera femeile soldaților de sex masculin din această țară”. În mod similar, Wilmot nota în 1863: „Sunt mult superioare bărbaților în toate – în aspect, îmbrăcăminte, siluetă, activitate, în performanțele lor ca soldați și în curaj”, preciza Robin Law.

Totodată, englezul Burton a remarcat că amazoanele trăgeau cu muschetele de la umăr (și, prin urmare, probabil puteau ținti mai precis), în timp ce soldații bărbați trăgeau de la șold, cu rezultate dezastruoase. Francezii, în anul 1890, au calculat, în mod similar, că, în timp ce unui soldat dahomian de sex masculin îi lua aproximativ 50 de secunde să reîncarce și să tragă cu arma, amazoanele puteau face acest lucru în mai puțin de 30 de secunde.

Apusul amazoanelor Africii a avut loc odată cu schimbările economice și de tehnologie a armamentului. Odată cu abolirea sclaviei, comerțul Regatului Dahomey s-a reprofilat pe uleiul de palmier. Dar în cele din urmă s-a prăbușit. Fără banii câștigați din comerțul cu europenii, cei din Dahomey nu au mai putut ține pasul cu tehnologia militară. La finele secolului al XIX lea, amazoanele luptau cu arme primitive comparativ cu forțele coloniale. Tocmai de acea au pierdut bătălia de la Ageon în fața francezilor.  

Doar 17 din cele 434 de amazoane care au participat la acea bătălie s-au mai întors în viață. Ulterior, Beninul a ajuns sub stăpânirea colonială a Franței iar detașamentele de femei războinice au fost desființate. 

.

.

Jumătate dintre persoanele din UE aveau, la 1 ianuarie 2025, peste 44,9 ani, vârsta medie la care s-a ajuns. Tendința de îmbătrânire a populației „bătrânului continent” continuă, iar implicațiile sunt majore.

Vârsta medie a populației Uniunii Europene a ajuns, în 2025, la 44,9 ani, o creștere cu mai mult de 2 ani față de 2015, variind între 39,6 ani în Irlanda și 49,1 ani în Italia.

„La nivelul UE, vârsta medie a crescut cu 2,1 ani față de 2015, când era de 42,8 ani. Creșteri au fost înregistrate în toate țările UE, cu excepția Germaniei și Maltei (fiecare cu -0,4 ani). Îmbătrânirea populației a fost cea mai pronunțată în Slovacia și Cipru, unde media a crescut cu 4,0 ani, urmate de Italia (+3,9 ani), Grecia și Polonia (fiecare +3,8 ani) și Portugalia (+3,7 ani)”, arată raportul „Structura populației și îmbătrânirea”, publicat recent de Eurostat.

Cum se modifică piramida populației

Creșterea ponderii populației în vârstă de 65 de ani și peste a continuat între 2015 și 2025, iar fenomenul nu se va opri, arată previziunile.

Ratele natalității constant scăzute și speranța de viață mai mare transformă forma piramidei populației din UE, arată cercetătorii, aceștia avertizând că probabil cea mai importantă schimbare va fi tranziția accentuată către o structură a populației mult mai îmbătrânită, o evoluție care este deja evidentă în mai multe țări ale UE.

Numărul pensionarilor este în creștere, numărul celor activi pe piața muncii scade, tendința va continua în deceniile următoare, astfel că viitorul va aduce o creștere a poverii asupra persoanelor de vârstă activă în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor sociale necesare populației îmbătrânite pentru o serie de servicii conexe.

Din 450,6 milioane de persoane doar 14,4% sunt copii

Populația UE la 1 ianuarie 2025 a fost estimată la 450,6 milioane de persoane. Copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani reprezentau doar 14,4% din populația UE, în timp ce persoanele considerate a fi în vârstă de muncă (15-64 de ani) reprezentau 63,6% din populație, arată datele Eurostat. Persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste au avut o pondere de 22,0% (o creștere de 0,4 puncte procentuale față de anul precedent și o creștere de 2,9 puncte procentuale față de acum 10 ani).

Țara cu cea mai mare pondere a copiilor în totalul populației, dintre țările UE, a fost Irlanda (18,5%), urmată de Suedia (16,8%) și Franța (16,6%). La polul opus s-au situat Italia (11,9%), Malta (12,1%) și Portugalia (12,6%). „Comparativ cu 2024, doar două țări ale UE (Luxemburg și Germania) au avut o pondere constantă a copiilor în populație în 2025, în timp ce în celelalte țări această pondere a scăzut. În ceea ce privește ponderea persoanelor în vârstă în populația totală, Italia (24,7%), Portugalia (24,3%) și Bulgaria (24,0%) au avut cele mai mari ponderi, în timp ce Luxemburg (15,2%), Irlanda (15,7%) și Cipru (18,3%) au avut cele mai mici ponderi. În 2025, comparativ cu 2024, ponderea persoanelor în vârstă a crescut în 26 de țări ale UE, în timp ce Malta a avut o pondere constantă”, se mai arată în raportul citat.

În ultimii 10 ani, ponderea populației în vârstă de 65 ani și peste a crescut la nivelul UE cu 2,9 puncte procentuale (p.p.), cele mai mari creșteri având loc în Polonia (5,6 p.p.), Slovacia (4,8 p.p.) și Croația (4,3 p.p.), spre deosebire de cele mai mici creșteri din Malta (0,4 p.p.), Luxemburg (1,0 p.p.) și Suedia (1,2 p.p.).

Vârsta medie a crescut în ultimii 10 ani în aproape toate țările UE, „campioane” fiind Slovacia și Cipru, unde vârsta medie s-a mărit cu 4 ani. În Germania, în schimb, vârsta medie a scăzut de la 45,9 ani în 2015 la 45,5 ani în 2025. La fel s-a întâmplat și în Malta, scăderea fiind de la 40,4 ani în 2015 la 40,0 ani în 2025.

La nivelul anului 2025, la fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste erau puțin peste trei persoane de vârstă activă.

„Raportul de dependență a persoanelor în vârstă pentru UE a fost de 34,5% la 1 ianuarie 2025, cu puțin peste 3 persoane în vârstă activă pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste. Raportul de dependență a persoanelor în vârstă în țările UE a variat de la minime de 22,0% în Luxemburg, 23,8% în Irlanda și 26,6% în Malta, cu aproape 5 persoane în vârstă activă pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste, la maxime de 39,0% în Italia, 38,7% în Bulgaria și 38,6% în Portugalia, unde existau mai puțin de 3 persoane în vârstă activă pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste. Între 2024 și 2025, raportul de dependență a persoanelor în vârstă a crescut în UE cu 0,6 puncte procentuale, de la 33,9% în 2024 la 34,5% în 2025. Acesta a crescut în toate țările UE”, se precizează în raport.

Raportul total de dependență pe categorii de vârstă, care ia în calcul faptul că persoanele de vârstă activă trebuie să întrețină atât copiii cât și vârstnicii, era în 2025 de 57,1% în UE, ceea ce indică faptul că existau mai puțin de două persoane în vârstă de muncă pentru fiecare persoană dependentă. „Cel mai mic raport total de dependență pe categorii de vârstă dintre țările UE în 2025 a fost observat în Malta (44,0%), iar cel mai mare în Franța (62,5%).

O tendință generală de creștere poate fi observată pentru raporturile de dependență ale persoanelor în vârstă și de dependență totală din UE. Raportul de dependență al persoanelor în vârstă a crescut cu 5,5 puncte procentuale în ultimul deceniu (de la 29,0% în 2015 la 34,5% în 2025), în timp ce raportul de dependență totală a crescut cu 4,8 puncte procentuale în aceeași perioadă (de la 52,3% în 2015 la 57,1% în 2025”, mai precizează Eurostat.

Populația UE în 2100: 419,5 milioane

Îmbătrânirea populației Europei a început să se manifeste cu câteva decenii în urmă, iar tendința va continua și în deceniile următoare, estimându-se că în 2100 populația va fi cu aproximativ 30 milioane mai mică.

„În încercarea de a analiza tendințele viitoare privind îmbătrânirea populației, Eurostat și-a actualizat proiecțiile demografice la nivel național în primăvara anului 2023, acoperind perioada 2023-2100. Se preconizează că populația UE va crește până la un vârf de 453,3 milioane de persoane în jurul anului 2026, iar ulterior va scădea treptat la 419,5 milioane de persoane până în 2100.

Comparația piramidelor de vârstă pentru 2025 și 2100 arată că se preconizează că populația UE va continua să îmbătrânească. În următoarele decenii, se preconizează că numărul persoanelor în vârstă va crește semnificativ. Până în 2100, piramida va căpăta mai mult forma unui bloc, îngustându-se considerabil la mijlocul piramidei (în jurul vârstei de 45-54 de ani)”, mai arată raportul.

Persoanele în vârstă de 65 de ani și peste vor reprezenta 32,5% din populația UE până în 2100, comparativ cu 22,0% în 2025. De asemenea, se preconizează că raportul de dependență a persoanelor în vârstă din UE va crește de la 34,5% în 2025 la 59,7% până în 2100, iar raportul de dependență totală a persoanelor în vârstă se preconizează că va crește de la 57,1% în 2025 la 83,9% până în 2100, în timp ce vârsta medie va ajunge la 50,2 ani în 2100.

Efectul politic al îmbătrânirii populației

Efectele îmbătrânii populației, un proces care se accelerează, vor fi numeroase, arată Robert Santa, cercetător-șef al Re-Think.

„În primul rând, cea mai mare provocare este legată de sistemele de pensii în Europa. Pentru că în marea majoritate a țărilor acestea nu au fost adaptate la noile realități demografice. Și în majoritatea țărilor sunt sisteme de pensii pay-as-you-go, în care contributorii actuali plătesc în sistemele de asigurare socială pentru persoanele pensionate în clipa de față. Și multe state au în clipa de față obligații de pensii care cresc tot mai mult, costă tot mai mult ca pondere din produsul intern brut interne, sunt tot mai greu de acoperit. Și în foarte multe țări pensiile sunt și blindate prin legi. De exemplu, în anumite state, sunt corelate automat cu rata inflației, motiv pentru care s-au ajuns la situații în care pensionarii câștigă la fel de bine ca populația de vârstă activă, care este tot mai mică și care plătește respectivele pensii. Și atunci avem țări precum Franța, de exemplu, care au deficite și le este foarte greu să le acopere ad integrum”, a semnalat Santa.

România se va confrunta și ea cu o presiune majoră după 2030, odată cu pensionarea „decrețeilor”, atrage atenția Santa. „Acest proces de îmbătrânire și în România are deja efecte vizibile demografic, pentru că numărul celor care intră în piața muncii e deja mai mic decât numărul celor care se pensionează. Vor fi multe efecte ale acestei îmbătrâniri, plus efectul politic. Electoratul este mai bătrân decât vârsta medie, iar cei sub 18 ani nu votează. Și atunci automat politicienii din Europa acum tind să-și orienteze politicile și măsurile foarte mult în funcție de nevoile populației mai în vârstă, motiv pentru care familiile beneficiază de un ajutor limitat în majoritatea țărilor și motiv pentru care nu ai măsuri care să încurajeze inversarea acestei tendințe. Deci este o furtună perfectă care lovește în multe, multe puncte”, a arătat Robert Santa.

Scăderea natalității nu mai ține doar de cauze economice, ci are și componente culturală și socială, astfel că aproape nicio țară nu mai reușește să corecteze această problemă.

„Din țările dezvoltate, una singură, Israel, are o fertilitate peste nivelul de înlocuire generațională. Deci e o problemă globală care nu a fost corectată corespunzător. E drept, în nicio țară familiile nu beneficiază de ajutoare comparabile cu populația pensionată, de exemplu”, a adăugat Santa.

Problema nici nu poate fi soluționată ușor, este de părere cercetătorul, motiv pentru care politicienii din aproape toată Europa timp să evite mai degrabă subiectul, chiar dacă vorbim de criza fundamentală a continentului și de principalul motiv pentru care acum se confruntă cu oarecare declin. Însă îmbătrânirea populației nu este o încercare doar pentru Europa, în Japonia populația scăzând cu aproximativ 1 milion de persoane pe an.

„Situația aceasta este absolut catastrofală, iar modul în care va arăta lumea va fi foarte diferit. Anticipăm depopulare rurală, depopulare regională, rate foarte ridicate de dependență, presiune asupra sistemului de sănătate. Este o problemă care nu e abordată, pentru că este greu de soluționat. Și în general, ca politician, având nevoie de a fi ales în ciclu de 4 ani, vei lua măsuri care probabil implică costuri fix pentru acest electorat îmbătrânit care are o pondere tot mai mare în rândul votanților”, a mai subliniat Santa.

Migrația a schimbat structura populației dar nu a inversat trendul

Țările dezvoltate ale Europei au atras ca un magnet migranții. În timp, s-a ajuns la schimbarea structurii populației, însă nu și la inversarea tendinței de îmbătrânire. Sunt țări în care ponderea populației născute în afara teritoriului național este de peste 20%, iar în rândul nou-născuților sunt ponderi chiar mai mari. În Anglia, ponderea nou-născuților de origine european-britanică este de doar 53%, față de aproape 100% acum 60 de ani, precizează cercetătorul.

Întorcându-ne la România, Robert Santa spune că este puțin probabil ca în anii următori scăderea naturală la noi în țară să fie mai mică de 100.000 locuitori pe an, dacă nu este compensată de migrație.

Efectele fenomenului în care populația scade și îmbătrânește simultan, care se resimt deja, se vor accentua. Depopularea regională va continua, pentru că zonele puternic îmbătrânite tind să nu mai fie atractive, iar tinerii vor continua să se îndrepte spre mai mari poli de dezvoltare. Dacă traiul se va tot scumpi, tinerii vor fi descurajați să aibă copii, iar procesul de îmbătrânire va continua.

O problemă reală va deveni plata pensiilor. Inclusiv pentru pensiile private va fi o provocare ca fondurile care le administrează să aibă investiții profitabile pe fondul unei economii afectate de procesul de îmbătrânire a populației. „Pe moment pensiile private sunt opțiuni mai sigure decât pensiile de stat, dar și aici e o întrebare deschisă – dacă nu vor fi, la un moment dat, în viitor, doar teoretizăm acum, afectate de acest proces de îmbătrânire. Va fi foarte greu să susținem pensiile în rândul generației următoare, pentru că vârsta medie în sine se apropie foarte mult de vârsta de pensionare. Spre jumătatea secolului, multe țări europene vor avea o vârstă medie de peste 50 de ani, de exemplu. De fapt ne apropiem deja în câteva state de situația asta”, a mai semnalat Santa.

Pe de altă parte, revenirea românilor acasă, o tendință care dădea speranțe, va depinde foarte mult de dinamica economică, este de părere Robert Santa.

„De exemplu, acum, că situația economică nu este la fel de roz, probabil că ritmul revenirilor se va tempera puțin, dar dacă economia României va continua să aibă acest proces de convergență spre media europeană, probabil că o parte vor reveni. Un punct pozitiv aici este faptul că mulți care au emigrat în perioadele de vârf de emigrare nu erau neapărat foarte tineri, ci erau din generația aceasta a „decrețeilor”, iar un efect pozitiv este că mulți dintre ei vor avea o pensie plătită de alt stat decât România. Ceea ce va tempera din efectul pensionării acestei generații, pentru că, având pensii venite din altă parte, cei care se întorc  în România o cheltuie aici, ceea ce va diminua impactul acestei pensionări a generației decrețeilor”, a mai arătat Santa.

Preşedintele american Donald Trump a anunţat că ţările membre ale aşa-numitului „Consiliu pentru Pace” creat de el care se vor reuni săptămâna viitoare la Washington vor aloca peste 5 miliarde de dolari „iniţiativelor umanitare şi de reconstrucţie” din Fâşia Gaza.

Potrivit lui Trump, anunţul oficial privind această contribuţie va fi făcut în timpul primei reuniuni a acestei organizaţii, înfiinţată şi prezidează de el, reuniune ce va avea loc la Institutul pentru Pace din Washington, institut redenumit recent pentru a include şi numele preşedintelui republican, scrie Agerpres.

„Pe 19 februarie 2026, mă voi întâlni din nou cu membrii Consiliului pentru Pace la Institutul pentru Pace Donald J. Trump din Washington D.C., unde vom anunţa că statele membre au promis peste 5 miliarde de dolari pentru iniţiative umanitare şi de reconstrucţie în Fâşia Gaza„, a scris duminică liderul de la Casa Albă pe platforma de socializare Truth Social.

El a mai menţionat că participanţii la iniţiativa sa de asemenea „au promis mii de membri pentru Forţa Internaţională de Stabilizare şi Poliţie Locală pentru a menţine securitatea şi pacea locuitorilor din Fâşia Gaza”.

„Este foarte important ca Hamas să îşi îndeplinească angajamentul faţă de demilitarizarea totală şi imediată. Consiliul pentru Pace se va dovedi a fi organismul internaţional cel mai important din istorie şi este o onoare pentru mine să-i fiu preşedintele”, a continuat Trump.

El a mai scris în mesajul său despre „potenţialul nelimitat” al Consiliului pentru Pace, pe care l-a creat iniţial pentru a monitoriza planul de pace din Fâşia Gaza după încheierea războiului dintre Israel şi Hamas, dar al cărui rol l-a extins ulterior pentru a include promovarea soluţionării şi a altor conflicte internaţionale.

Această entitate şi-a ţinut reuniunea fondatoare în ianuarie în Elveţia la Forumul de la Davos. Cel puţin 35 de şefi de stat şi de guvern, printre care cei ai Israelului, Argentinei, Arabiei Saudite şi Egiptului, au acceptat să facă parte din această iniţiativă, în care ţările care doresc să devină membre permanente, adică să fie membre mai mult de trei ani, ar trebui să plătească din primul an o cotizaţie de un miliard de dolari.

Majoritatea membrilor fondatori sunt aliaţi ai lui Trump, în timp ce marile puteri şi aproape toate ţările europene au manifestat rezerve faţă de Consiliul de Pace al lui Trump, considerând că acesta slăbeşte ONU.

Comisia Europeană va participa în calitate de observator la reuniunea găzduită de Trump pe 19 februarie, urmând să fie reprezentată acolo de comisara europeană pentru Mediterana, Dubravka Suica.