Actualitate
Golgheteri uitați la națională. De ce nu au jucat Oblemenco, Craioveanu și Dănciulescu pentru România
Pentru meciurile cu Bosnia (vineri, 21 martie, acasă, ora 21.45) și cu San Marino (luni, 24 martie, deplasare, ora 21.45), selecționerul Mircea Lucescu i-a ales pe atacanții Denis Drăguș (Trabzonspor), Denis Alibec (Farul Constanța) și Daniel Bîrligea (FCSB). Nu și pe golgheterul la zi al campionatului intern, Louis Munteanu (CFR Cluj), cel care uluiește prin ușurința cu care înscrie.
Gică Craioveanu a fost nedreptățit la națională, dar avea și o concurență acerbă
FRF a precizat că jucătorul lansat de Viitorul se află în lotul lărgit și „poate face joncțiunea cu seniorii la solicitarea selecționerului Mircea Lucescu”. Cu o căruță de goluri date pentru echipa de club (20 în Superligă), Louis Munteanu a fost sărit elegant din „schemă”, iar asta l-a supărat pe fotbalist și i-a iritat pe conducătorii de la CFR Cluj. Jucătorul a fost lăsat să joace în meciurile cu Portugalia și cu Olanda, pregătitoare pentru Euro 2025.
N-a vrut să-l supere pe Hagi?
Fotbaliști cu sute de meciuri sau goluri în Liga 1 au fst ocoliți fie din pricina concurenței, fie din ambițiile unor selecționerilor, fie din cauză că îmbrăcau tricoul unei outsidere din prima divizie. Mulți îl bănuiesc pe „Il Luce” că, în cazul de față, la mijloc este dragostea și respectul pe care i le poartă lui Gică Hagi, iar din acest motiv nu a renunțat la cel care pare a fi „intrusul” lotului, Denis Alibec, de la Farul. Nici Drăguș n-ar avea ce să caute în lot, având o perioadă inconstantă la Trabzonspor, unde este mai mult „rezervă”, fiind o vreme accidentat. Singurul care își merită pe deplin convocarea este Bîrligea, aflat în mare formă la campioana FCSB.
Oblemenco, tunarul omis
Munteanu n-ar fi primul golgheter al campionatului ignorat de selecționer. De-a lungul timpului, naționala a avut mai mulți jucători exponențiali care n-au fost pe placul selecționerului. Cel mai cunoscut exemplu, și cel mai îndepărtat ca timp, este Ion Oblemenco. Tunarul Băniei, care acum dă numele arenei centrale din Craiova, a fost de patru ori golgheterul țării. Petre Deselnicu a rămas în istorie cu declarația: „L-am pupat de mai multe ori pe Oblemenco decât mi-am pupat soția”, ca o apreciere supremă pentru golurile înscrise de colegul său. Atacant la Universitatea Craiova în perioada 1966-1977, Ion Oblemenco nu a jucat niciun meci pentru echipa națională de seniori a României. A bifat însă 12 apariții și a marcat cinci goluri pentru reprezentativa U23. În 1970, anul în care naționala mergea la Mondialul din Mexic, Oblemenco devenea pentru a doua oară golgeterul primei ligi. „Nu se poate integra în mecanismul dificil și complex al naționalei”, declara Angleo Niculescu în momentul anunțării lotului pentru aventura mexicană. De-a lungul carierei de jucător, Ion Oblemenco a jucat la Rapid București, Universitatea Craiova și pentru Dunărea Galați. Ca antrenor, a lucrat la Universitatea Craiova, Chimia Râmnicu Vâlcea Olt Scornicești și Hassania Agadir (Maroc). Ion Oblemenco s-a stins din viață la data de 1 septembrie 1996, la vârsta de 51 de ani, în Maroc.
9 golgheteri n-au prins naționala
Pe lângă Ion Oblemenco, diverși selecționeri n-au avut ochi pentru Ion Ciosescu, Mihai Adam, Sabin Ilie sau Cătălin Cursaru, alți 4 câștigători ai titlului de cel mai bun marcator din fosta Liga 1 (defuncta Divizie A) care n-au fost selecționați la echipa națională. Arpad Thierjung, Petre Grosu, Vasile Oană și Marian Savu n-au bifat nici măcar un minut sub „tricolor”. Dacă la Sabin Ilie era vorba despre concurența teribilă din acele vremuri, cazurile Cătălin Cursaru și Vasile Oană au legătură cu faptul că ei s-au făcut remarcați la formații din provincie care făceau parte din Cooperativa fotbalului: FCM Bacău, respectiv Gloria Bistrița. Erau bănuiți că multe goluri le-au marcat fără să întâmpine opoziție, rezultatul anumitor partide fiind decis în culise.
Craioveanu, sacrificatul Generației de Aur
În Generația de Aur, cel care nu prindea lotul era Gică Craioveanu, de la Real Sociedad (1995-1998), Villarreal (1998-2002) și Getafe (2002-2006). Atacantul a povestit că a avut o discuție aprinsă cu Anghel Iordănescu, la un turneu premergătorul turneului final din SUA. Anghel Iordănescu îl pusese să joace număr 9, iar atacantul i-a transmis că nu poate evolua pe acea poziție. De acolo a început o ceartă, iar Craioveanu nu a mai prins Mondialul. „Am ratat Mondialul din America după o ceartă cu nea Puiu, într-un cantonament în Hong Kong. Am coborât mai târziu la antrenament împreună cu Stângă. Atunci m-a certat și mi-a zis că nu e mulțumit de randamentul meu. „Bre, nea Puiu! Eu nu știu să joc pe 9. Eu nu sunt nouar! Randamentul meu nu poate să fie bun, că nu știu să joc cu spatele la poartă, să mă bat cu ei. Eu nu sunt un pivot! Mie îmi place să cer mingea în diagonală, în profunzime!”. A început să țipe la mine. „Bă oltene, tu faci aici ce vreau eu, nu ce vrei tu!”. „Bre, n-am dat cu parul, doar ți-am spus”. D-asta nu m-a luat la Mondial”, a dezvăluit Gică Craioveanu.
A ratat și Europenele
Atacantul oltean a ratat și Europeanul din 96, de această dată din cauza unei accidentări. „Grande” și-a adus aminte că a fost avertizat de „secundul” Gabi Balint, înaintea meciului care i-a adus accidentarea. „Am fost accidentat. M-am accidentat chiar la ultimul meci cu Bilbao. Dacă-i băteam, retrogradau. Și rivalitatea era mare. Am jucat, iar în minutul 24 m-am accidentat și n-o să uit toată viața mea că înaintea meciului m-a sunat Gabi Balint. „Oltene, nu juca, oricum sunteți pe 7 și acolo terminați!”. Atunci m-am accidentat la 2-0 pentru noi și în minutul 24. Asta a fost!”, a mai povestit Craioveanu. El a prins Mondialul din Franța. „Am foarte puține meciuri la națională. Atunci erau și foarte mulți jucători, de top, era mai greu să prind să joc. Eu eram titular în Spania tot timpul și la națională nici nu eram chemat. Cui să-i mai reproșez?”. S-a mai spus că rivalitatea cu Gică Popescu i-ar fi cauzat lui Craioveanu. El refuză să creadă zvonurile care îl dau pe Gică Popescu drept cel care l-a sabotat la echipa națională. Care ar fi fost motivul? Craioveanu s-a căsătorit în anii ’90 cu fosta logodnică a lui Popescu, Oana Deselnicu, fiica fostului fotbalist al Universității Craiova, Petre Deselnicu. Cu 25 de meciuri și 4 goluri la națională și-a terminat cariera Craioveanu.
Regretul lui Timofte
Nici Ioan Timofte n-a bifat prea multe apariții, deși făcea furori la Porto (1991-1994) și la Boavista (19994-2000). Timofte II a fost convocat doar de 10 ori la echipa națională, în condițiile în care, timp de 9 ani, a evoluat excelent în Portugalia. „Toată lumea aștepta să fiu convocat la Mondialul din 1994, dar nu am fost, din păcate. Este marele regret al carierei mele. Niciodată nu am spus că meritam să fiu titular în fața marilor fotbaliști pe care România îi avea atunci, Hagi, Ilie Dumitrescu, Răducioiu, Dorinel Munteanu. Dar cred că în lotul de 22 meritam și trebuia să fiu”, declara ulterior Timofte II. În atacul României și-au făcut loc la turneul final Ion Vlădoiu, Marian Ivan și Viorel Moldovan, cel din urmă preluând apoi tricoul cu numărul 9 de la Florin Răducioiu.
Dănciulescu, victima unui scandal
Mai spre zilele noastre, Ionel Dănciulescu rupea porțile la Dinamo, dar n-a izbutit să se impună sub tricolor. Rămâne în istorie că și-a pus numele pe tabelă, și încă de două ori, în seara zilei de 28 aprilie 2004, în care echipa națională a României a zdrobit o reprezentativă a Mannschaft-ului din care făceau parte Kahn, Lahm, Hamann sau Kuranyi. Germania a plecat umilită din Giulești, scor 1-5. Rezultatul neverosimil a făcut ocolul lumii, fiind considerat una dintre marile surprize din acea perioadă. A fost însă doar un meci amical. Ionel Danciulescu a terminat fotbalul cu 8 selecții, 2 goluri marcate la națională. Chiar dacă a marcat de 214 ori în prima ligă, Dănciulescu nu s-a numărat niciodată printre favoriții selecționerilor. După debutul în echipa națională în 1999, într-un amical cu Estonia, „Danciu” a mai prins doar șapte selecții în 10 ani. Victor Pițurcă, selectionerul care i-a oferit lui Danciulescu debutul, nu l-a mai chemat niciodată în cel de-al doilea său mandat. Totul a pornit de la conflictul pe care atacantul l-a avut în 2001 cu Gigi Becali și Pițurcă, în urma căruia Danciulescu a plecat de la Steaua la Dinamo.
Nume mari, egalii anonimului Strătilă
Pe lângă lista fotbaliștilor fără prezență la echipa națională, multe alte nume mari din Liga 1 nu au reușit decât o prezență sub „tricolor”. Și aceea într-un meci amical! De exemplu, golgeterul all-time al derby-urilor Steaua – Dinamo, Florea Voinea, a jucat mai puțin de o repriză. La fel, un meci are și Mihail Majearu, câștigător al CCE cu Steaua. Alte nume: Viorel Năstase, Ion Ionuț Luțu, Nae Manea. Cei 5 sunt egalii lui Sorin Strătilă, fostul dinamovist având tot un meci la prima reprezentativă, 1-0 cu San Marino.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Comunicateacum 3 zileHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Comunicateacum 2 zileCum să alegi ușa de garaj perfectă pentru casa ta
-
Lifeacum o ziCum își aleg românii formele de divertisment în 2026
-
Uncategorizedacum o ziPuterea unui smartphone pliabil, într-o nouă generație. HUAWEI Mate X7 – excelență în fotografie și durabilitate remarcabilă
-
Uncategorizedacum 8 oreGarmin lansează campania „Ziua Îndrăgostiților 2026” – cadouri inteligente pentru cei dragi, între 2 și 14 februarie




