Transelectrica a finalizat lucrările la staţia electrică de transformare 400 kV Reşiţa şi retehnologizarea staţiei electrice de transformare de 220/110 kV Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, au fost finalizate, a anunţat, marţi, compania.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Proiectul face parte din planul de dezvoltare a infrastructurii energetice din vestul României și are rolul de a crește capacitatea de transport a energiei electrice, siguranța sistemului și interconectarea cu rețeaua europeană.

La ceremonia de inaugurare au participat conducerea companiei, autorități locale și județene, reprezentanți ai contractorilor implicați în proiect, dar și aproximativ 50 de studenți ai Facultății de Inginerie Electrică și Energetică din cadrul Universitatea Politehnica Timișoara, însoțiți de prodecanul Attila Simo. Din partea autorităților locale au fost prezenți prefectul județului Caraș-Severin, Cristian Gâfu, și vicepreședintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Ioan Crina.

Lucrările au fost realizate de asocierea formată din Siemens Energy România, în calitate de lider, alături de Electrogrup, Retrasib și subcontractorul Energotech, precum și de Dacom Impex.

Investiție strategică pentru „Axul Banat”

Proiectul a presupus construirea unei noi stații de 400 kV și retehnologizarea completă a nivelurilor de tensiune de 220 și 110 kV existente. Stația Reșița devine astfel un nod esențial al magistralei energetice de 400 kV din vestul țării, cunoscută drept „Axul Banat”, care asigură transportul energiei electrice între Porțile de Fier, Reșița, Timișoara și Arad.

În paralel, Transelectrica derulează și alte proiecte pentru trecerea întregului ax energetic Porțile de Fier – Reșița – Timișoara – Săcălaz – Arad la tensiunea de 400 kV.

Directorul general al Transelectrica, Ștefăniță Munteanu, a declarat că investițiile realizate în ultimii ani în vestul țării depășesc 600 de milioane de lei și urmăresc atât creșterea siguranței sistemului energetic, cât și dezvoltarea economică a regiunii.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„În ultimii ani, Transelectrica a derulat și încă derulează în zona de vest a țării investiții însumate la peste 600 de milioane de lei, pentru stabilitatea sistemului electroenergetic din această zonă a țării, pentru siguranța și continuitatea alimentării cu energie electrică, pentru creșterea cu 1000 MW a capacității de racordare atât a noilor mari consumatori, cât și a noilor producători, pentru creșterea capacității de schimb transfrontalier cu vecinii din Serbia”, a afirmat acesta.

Ștefăniță Munteanu a descris proiectele realizate în zonă drept unele dintre cele mai dificile investiții de infrastructură energetică din România.

„Sunt investiții colosale care au avut nevoie de măiestrie inginerească, multă muncă, încăpățânare, puterea și perseverența de a înfrunta toate dificultățile întâmpinate pentru a deveni realitate”, a spus CEO-ul Transelectrica.

„Adevărul” a organizat Energy Forward 2026. George Niculescu, ANRE: Vom introduce un indicator de satisfacție a clienților

Acesta a enumerat printre proiectele majore finalizate linia electrică aeriană de interconexiune Reșița – Pancevo, LEA 400 kV Porțile de Fier – Anina – Reșița și noua stație de transformare de la Reșița, care „a pus Reșița pe harta nodurilor autostrăzii energetice de 400 kV”.

Capacitate de interconectare mai mare cu Serbia

Una dintre cele mai importante consecințe ale investiției este creșterea capacității de transport de energie între România și Serbia.

Finalizarea stației de 400 kV Reșița permite operaționalizarea ambelor circuite ale liniei electrice aeriene Reșița – Pancevo, ceea ce duce la majorarea capacității de transport transfrontalier până la 1.000 MW.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În același timp, noua infrastructură permite evacuarea energiei produse la Porțile de Fier la nivelul de tensiune de 400 kV și reprezintă un pas important pentru închiderea inelului energetic de 400 kV din vestul țării.

Integrarea energiei regenerabile și reducerea pierderilor

Transelectrica susține că investiția va contribui și la optimizarea fluxurilor de energie și reducerea pierderilor tehnologice din rețea.

Totodată, noua stație creează condițiile necesare pentru racordarea unor noi capacități de producție din surse regenerabile, într-un context în care România accelerează investițiile în energie verde.

Compania precizează că trecerea la tensiunea de 400 kV răspunde noilor cerințe de operare ale Sistemului Electroenergetic Național și aliniază infrastructura energetică românească la standardele europene și la noile fluxuri regionale de energie.

Investiții de aproape un miliard de lei în 2026

Șeful Transelectrica a anunțat că ritmul investițiilor va continua să crească în următorii ani.

Potrivit acestuia, Adunarea Generală a Acționarilor a aprobat pentru 2026 un buget de investiții de 914 milioane de lei, cu aproximativ 30% mai mare decât anul trecut.

„Ne propunem ca, în următorii ani, să ajungem progresiv la investiții anuale de până la 1,3 miliarde de lei”, a declarat Ștefăniță Munteanu.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Investiția de la Reșița face parte din prima etapă a programului de modernizare a magistralei energetice de 400 kV din vestul României – Axul Banat – proiect susținut inclusiv prin Fondul pentru Modernizare și integrat în rețeaua europeană ENTSO-E.

În loc să
tot transmită avertismente privind politicile publice, marea lor majoritate
ignorate de o clasă politică prea puțin ancorată în realitatea economică,
guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, ar trebui să își seteze drept prioritate
aderarea la euro, negocierea unor condiții flexibile de aderare, practic să ne
scoată din zona influenței politicilor cu iz fanariot de la București.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Cel mai longeviv șef de bancă națională din UE are această
obligație. Să nu ne lase pradă
politicienilor convinși că doar prin creșterea taxelor, prin impozitul
progresiv și alte artificii fiscale se pot rezolva problemele de finanțare ale
României.

Isărescu are această obligație măcar morală. Să facă lobby pentru o aderare la euro în condiții
mai flexibile.

Problema
deficitului bugetar se va rezolva mai repede decât ne-am fi așteptat. Stabilitatea
cursului de schimb poate fi atinsă, iar inflația va fi depășită din 2027.

Ce ne mai rămâne
de îndeplinit? Problema dobânzilor, a deficitului bugetar și a datoriei
publice. Toate aceste ținte pot fi negociate, dacă Isărescu își dorește acest
lucru, dacă vine cu un proiect de țară concret, cu un studiu de impact, cu
propuneri concrete care să modifice Tratatul de la Maastricht.

Suntem capabili să facem lobby pentru acest proiect de țară?
Ne dorim acest lucru? Vecinii
bulgari au transformat adoptarea monedei unice într-o prioritate absolută. Și
acum încep să culeagă roadele. Investitorii străini nu mai văd în țara vecină
doar o piață emergentă cu forță de muncă ieftină, ci un teritoriu sigur,
complet integrat în mecanismele financiare de la Bruxelles și Frankfurt.

 Acest statut le oferă companiilor garanția că
activele lor nu vor fi devalorizate de șocuri valutare locale și că riscul de
țară este redus la minimum.

Lobby la pachet cu Ungaria

În esență,
România nu își mai permite luxul de a aștepta pasivă corectarea indicatorilor
prin metode tradiționale, de durată. Avem nevoie o ofensivă diplomatică
agresivă la nivel european.

Cred că ar trebui
să facem front comun cu Ungaria, o altă economie regională majoră care se
lovește de bariere similare, pentru a construi un grup puternic de lobby la
Bruxelles și la sediul Băncii Centrale Europene.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Dacă nu suntem
capabili să angajăm și în acest caz o firmă de lobby, la fel ca în cazul
relației cu SUA.

Într-o Europă
amenințată de fragmentare și de presiuni externe, integrarea monetară rapidă a
Flancului Estic devine o temă majoră de securitate continentală, nu doar un
calcul matematic de deficit.

Trebuie să avem
curajul de a „arde etapele” și de a ne propune un obiectiv extrem de
ambițios, dar vital: trecerea efectivă la moneda unică în următorii 2-3 ani.
Această forțare controlată a calendarului ar acționa ca o ancoră de salvare
pentru întreaga economie.

Ce înseamnă aderarea la euro?

Adoptarea euro
aduce în primul rând o inflație redusă structural și eliminarea riscului de
devalorizare a leului. Pentru oamenii simpli, pentru mediul de afaceri, cel mai
palpabil avantaj va fi accesul la credite cu dobânzi mult mai mici, similare
celor din Germania sau Franța, eliminând povara actuală a costurilor mari de
finanțare în lei.

Mai mult,
prezența sub umbrela BCE va impune României o rigoare de fier în politicile
fiscale, interzicând practic risipa bugetară și populismul economic.

Zona euro nu este
doar un club al țărilor bogate, ci reprezintă singurul mecanism capabil să
ofere României protecție totală în fața crizelor financiare și să garanteze un
flux constant de investiții străine directe, esențiale pentru dezvoltarea pe
termen lung.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Fosta fabrică de oțet din Margina a ajuns astăzi o ruină năpădită de vegetație, dar turnul ei spectaculos și clădirea sa impozantă din cărămidă roșie continuă să atragă privirile șoferilor care traversează localitatea pe drumul național dintre Deva și Lugoj.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Fosta fabrică de oțet din Margina, construită din cărămidă roșie în primii ani ai secolului XX, a fost închisă la sfârșitul anilor ’90 și a ajuns în ruină, însă clădirea sa, cu un turn spectaculos, rămâne un loc de popas pentru mulți călători, care se opresc pentru a-i face fotografii.

Reperul de la marginea Autostrăzii cu tuneluri

Mai puțin de 1.000 de oameni locuiesc în satul Margina din județul Timiș, așezare atestată documentar din Evul Mediu, pe valea râului Bega, traversată astăzi de Drumul Național 68A Deva – Lugoj. Localitatea a devenit mai frecvent amintită în ultimii ani datorită lucrărilor la Autostrada Lugoj – Deva (A1), din care a mai rămas de finalizat segmentul de 13,5 kilometri dintre Margina și Holdea.

Numită și „autostrada cu tuneluri”, pentru că va cuprinde două tuneluri care însumează aproximativ 2,3 kilometri pe fiecare sens, autostrada din vestul României a reintrat în șantier din 2024, iar finalizarea ei este așteptată la începutul anului 2027.

Până atunci, șoferii care circulă dinspre centrul României spre Timișoara, Arad și frontiera Nădlac coboară de pe autostrada A1 în nodul rutier Holdea, parcurg 14 kilometri pe drumul național DN 68A, traversând localitățile Coșava, Coșevița și Margina, și pot reintra pe autostradă prin nodul Margina (video), finalizat în 2017. Traseul lor urcă sinuos peste dealurile Coșavei, aflate la limita județelor Hunedoara și Timiș, și coboară în podișul Făgetului, urmând apoi cursul Begăi spre Lugoj și Timișoara.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În Margina, privirea călătorilor este adesea „furată” de silueta fostei fabrici de oțet, o clădire ridicată în primii ani ai secolului XX, din cărămidă roșie, cu un turn circular înalt de peste 30 de metri. În spatele ei, vegetația luxuriantă acoperă alte ruine industriale, construite în deceniile următoare.

„Ce vedeți verde era asfalt, clădiri, recipiente, linii de tren, depozite ș.a. În spate, aproape de râul Bega, a fost construită de la zero o secție automată. A funcționat în probe câteva zile! Ruine, furt, dezmembrări!”, se plânge un localnic.

O istorie de peste un secol

Vechea fabrică a fost închisă la sfârșitul anilor ’90, odată cu platforma industrială Solventul din Timișoara, un fost combinat de spirt și solvenți, a cărui primă uzină a fost înființată în 1869. În anii ’60, fabrica de oțet din Margina a devenit secție a combinatului „Solventul” din Timișoara, care avea peste 3.000 de angajați. Aproape 700 de muncitori lucrau la fabrica de oțet din Margina, extinsă în perioada comunistă.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Fabrica de la Margina era cunoscută mai ales pentru oțetul de calitate produs aici, obținut din vinurile slabe aduse cu vagoane-cisternă. Aici era valorificat și lemnul din pădurile vaste ale zonei, din care se produceau metanol, adică alcool de lemn, și mangal, iar în secția Solventului erau obținuți compuși chimici precum acetatul de butil, folosit în industria lacurilor și vopselelor și în industria farmaceutică”, își amintea Ernest, un localnic din Făget, fost lucrător în fabrică.

Ce se ascunde în adâncurile Munților Poiana Ruscă. Secretele industriei abandonate după două secole

Vinurile slabe aduse la Margina erau transformate în spirt prin distilare, completând producția obținută la distileriile de lemn de la Margina, unde se produceau alcool metilic industrial și oțet alb din fagii pădurilor.

„În anii ’70, eu am cărat vin de la Vinalcool Tâmboiești la această fabrică. Se produceau aici și castraveți murați”, își amintește, nostalgic, un localnic.

Atunci, o școală de chimie a fost înființată la Margina, pentru ca elevii din satele comunei să poată învăța tainele meseriei de „muncitor-chimist”, înainte de a se angaja la fabrica locală.

Începutul sfârșitului pentru combinatul Solventul

Ioan Costa, fostul primar al comunei Margina, relata că, în anii ’60-’70, la Margina se producea esență de oțet din lemn de fag, vândută la sticle de 330 ml și destinată în principal exportului. Tot aici se producea cărbune pentru mici și grătare, ambalat la pungi și exportat în Occident, dar și diluanți și alte produse chimice. Oțetul din vin era un produs special al fabricii.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Procesul de fermentare se făcea pe cale naturală. Erau niște microorganisme pe care le întrețineau și care ajutau la fermentarea oțetului. O tranșă de oțet dura și 14 zile până ajungea la maturitatea completă. În momentul de față nu se mai face nicăieri în Europa oțet natural pe acest principiu. Calitatea nu se compară. Și acest oțet din vin mergea mult la export”, relata Costa.

Declinul uzinei a început în anii ’90. În 1991, foștii directori ai fabricii se plângeau că nu mai au materie primă pentru fabricarea oțetului, care reprezenta atunci circa 10% din producția totală a fabricii, bazată în principal pe mangal și acetat de butil. În afara oțetului și a mangalului, secția Solventului de la Margina producea și compuși cu utilizări industriale diverse: acetat de sodiu, folosit în industria chimică, textilă sau la tăbăcării, alcool izoamilic, utilizat ca solvent, și amestecuri de cimentare, destinate unor procese industriale.

„Se întâmplă o adevărată tragedie la Margina. Factorii răspunzători, la toate nivelurile, cunosc aceasta, dar nimeni nu mișcă un deget; în curând, instalația de producere a oțetului va pieri sub ochii noștri, după ce, 60 de ani, a funcționat ireproșabil și ar mai putea produce încă multă vreme. Nu avem vin din care să fabricăm oțetul; nu avem zahăr, nici melasă; nu avem o surcea în toată fabrica, în timp ce noi suntem mare producător de mangal”, atrăgea atenția, încă din 1991, Bujor Par, fostul director al fabricii din Margina.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La începutul anilor ’90, fabrica încă mai producea 70-80 de tone de oțet lunar, față de 500 de tone în deceniile precedente. În anii următori, unele secții au fost închise, iar numărul angajaților s-a redus. În plus, fabrica era reclamată pentru problemele de mediu cauzate de deversările apelor reziduale cu conținut ridicat de fenoli pe sol și în apropierea râului Bega.

În 1997, Fondul Proprietății de Stat (FPS) a inițiat procedura de privatizare a uzinei „Solventul” Timișoara, incluzând în tranzacție și fabrica din Margina. Atunci, uzina din Timișoara mai avea peste 1.000 de salariați, în timp ce la Margina mai lucrau sub 200 de oameni. În anul următor, societatea a intrat în lichidare judiciară, iar angajații au fost trimiși treptat în șomaj.

Autostrada muzeu din vestul României, închisă circulației de nouă ani. Va fi inaugurată odată cu marile tuneluri de pe A1

Fostele fabrici chimice au avut destine diferite

Activele fostului combinat Solventul au fost adjudecate abia în 2005 de societatea Valkiria Invest București. Pachetul a inclus platforma Solventul din Timișoara, întinsă pe circa 44 de hectare, și fosta fabrică din Margina, cu terenul aferent, de circa 20 de hectare. În scurt timp, a început dezmembrarea fostului combinat și demolarea construcțiilor sale, inclusiv a unor clădiri-monument din secolul al XIX-lea. Același lucru s-a întâmplat și la fabrica din Margina, chiar dacă aici clădirea principală nu a mai fost demolată complet.

La Timișoara, în toamna anului 2025, grupul de investiții Reuben Brothers a anunțat transformarea fostei platforme industriale Solventul într-un cartier urban cu funcțiuni mixte: locuințe, birouri, retail, servicii și facilități publice.

„Platforma Solventul are potențialul de a deveni un reper de regenerare urbană nu doar pentru Timișoara, ci pentru întreaga regiune. Expertiza dovedită a Nhood România ne oferă siguranța că acest parteneriat va duce la crearea unui ecosistem urban complex și sustenabil. Împreună vom construi un spațiu vibrant, unde comunitatea locală să se poată bucura de o calitate a vieții mai bună, având la dispoziție zone rezidențiale, spații de lucru și locuri de întâlnire, dar care păstrează totodată tradiția locală”, informau oficialii Reuben Brothers, într-un comunicat de presă din octombrie 2025.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La Margina, fosta fabrică s-a transformat treptat într-o junglă, dominată de silueta clădirii sale emblematice. În anii următori, cred localnicii, odată cu finalizarea „autostrăzii cu tuneluri”, tot mai puțini călători își vor aminti de ea.