Unul dintre „îngerii întunecați” ai primei jumătăți a secolului XX a fost Vyaceslav Molotov, responsabil direct sau indirect de moartea a milioane de nevinovați. Bolșevic înrăit, acesta a fost responsabil de numeroase evenimente tragice ale istoriei. Este cetățean de onoare al Clujului. 

Secolul XX a fost unul dintre cele mai turbulente veacuri din istoria omenirii, fiind marcat de două războaie mondiale care au răpit viețile a peste 100 de milioane de vieți, de Holocaust, deportări, crime ideologice, politice, religioase dar și numeroase conflicte pentru putere. În secolul XX, harta lumii a fost retrasată cu brutalitate. Este secolul bombei atomice, al Războiului Rece și al conflictului teribil dintre ideologii. Totodată, a fost și un veac populat cu cele mai teribile „eminențe Cenușii” ale umanității. Printre acestea și Veaceslav Molotov, mâna dreaptă a lui Stalin, pentru o perioadă „prințul moștenitor” al Uniunii Sovietice, un bolșevic zelos care a semnat direct sau indirect condamnarea la moarte a milioane de oameni. El a fost și un artizan al politicii extrene al URSS, cu momente foarte importante, precum celebrul pact de neagresiune din Germania și Uniunea Sovietică, care a avut drept condiție și răpirea Basarabiei, invazia Finlandei și debutul Războiului Rece. Un personaj controversat poreclit „C*r de fier”, descris fie drept „mediocritatea întruchipată”, fie un diplomat de mare forță și rafinament. Și în prezent, Molotov, aghiotantul lui Stalin, este cetățean de onoare într-unul dintre cele mai importante orașe din România.

„C*r de fier”, un bolșevic pur sânge și vegetarian

Molotov se numea, de fapt, Veaceslav Mihailovici Skryabin și s-a născut pe 9 martie 1890 în satul Kukarka, gubernia Veatka. În ciuda bolșevismului său pregnant de mai târziu, Veaceslav nu avea origine „sănătoasă”. Mai precis, era fiul unui antreprenor, un comerciant din Kukarka. De-a lungul adolescenței, a fost descris ca fiind „timid” și „tăcut” și l-a ajutat întotdeauna pe tatăl său cu afacerile. A urmat cursurile unei școli secundare din Kazan, unde s-a împrietenit cu colegul său revoluționar Aleksandr Arosev. În ciuda preocupărilor capitaliste ale tatălui său, Veaceslav Skryabin a devenit foarte atras de doctrina marxistă. În cele din urmă, s-a alăturat Partidului Muncitor Social-Democrat Rus (OSDR) în 1906 și a gravitat curând spre facțiunea bolșevică radicală a organizației, condusă de Vladimir Ilici Lenin.

Pentru convingerile sale, Skryabin a fost exilat în Vologda, dar a fugit și s-a întors în orașul țarilor. După această experiență, a luat pseudonimul de „Molotov”, derivat din cuvântul rusesc molot (baros), deoarece considera că numele său trebuia să aibă o rezonanță „industrială” și „proletară”.  În 1911, s-a înscris la Institutul Politehnic din Sankt Petersburg și s-a alăturat redacției unui nou ziar bolșevic clandestin, numit „Pravda”. Cu această ocazie, l-a întâlnit pe Iosif Stalin pentru prima dată, cel de care avea să-și lege ulterior destinul. Molotov nu a avut o slujbă concretă și s-a dedicat profesiei de „revoluționar” scriind la „Pravda” și contribuind la organizarea partidului muncitoresc clandestin. S-a mutat de la Sankt Petersburg la Moscova în 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial. În anul următor, la Moscova, Molotov a fost din nou arestat pentru activitatea sa de partid și de data aceasta deportat la Irkutsk, Siberia de Est. În 1916, a evadat din exilul siberian și s-a întors în capitală, care fusese redenumită Petrograd de către regimul țarist.  Molotov a devenit membru al comitetului Partidului Bolșevic din Petrograd în 1916. Când a izbucnit Revoluția din Februarie în 1917, a fost unul dintre puținii bolșevici cu o oarecare poziție în capitală. Sub conducerea sa, „Pravd” a adoptat o viziune de „stânga” pentru a se opune Guvernului Provizoriu format după revoluție. Molotov a devenit membru al Comitetului Militar Revoluționar, care a planificat Revoluția din Octombrie și i-a adus efectiv pe bolșevici la putere. Deci, a fost un om-cheie al Revoluției Bolșevice, alături de Lenin și Troțki.

Ulterior, după moartea lui Lenin, în 1924, Molotov a devenit un susținător loial al lui Stalin împotriva rivalilor săi la conducerea partidului, adică Troțki, Kamenev, Zinoviev și Buharin. A fost răsplătit cu diferite funcții în partid. Molotov părea un tip tăcut și obedient, un individ monoton și fanatic al partidului. Lenin l-a poreclit „c*r de fier” fiindcă stătea nemișcat în scaun oricât de lungi erau discuțiile politice și ședințele ideologice bolșevice. Nu părea să dea semne de plictiseală și nici de oboseală. Despre el, Troțki a spus că era „mediocritatea personificată”. În ciuda aparențelor, Moltov s-a dovedit însă un individ abil, inteligent și un foarte bun organizator.

A fost genul de individ care s-a ascuns sub o mască a mediocrității și a imaginii unui birocrat incolor pentru a lucra nestingherit în culise. În 1928, Molotov a fost numit prim-secretar al Partidului Comunist din Moscova și a deținut această funcție până la 15 august 1929. Jurnalistul american John Gunther scria că Molotov ar fi fost vegetarian și abstinent la alcool. Alții spun că, de fapt, Molotov bea cel puțin la fel de mult ca Stalin și nu a confirmat că ar fi fost vegetarian. 

„Cardinalul” lui Stalin, omul care a trimis la moarte milioane de oameni

Molotov a devenit curând adjunctul lui Stalin, omul care-l influența în multe privințe și care îi făcea pe plac dictatorului și se grăbea să-i pună în practică ideile. De numele lui Molotov se leagă două dezastre sociale și economice care au căzut pe capul poporului rus și au răpit milioane de vieți. În primul rând, este vorba despre industrializarea forțată și elaborarea primului cincinal din istoria unei țări comuniste. În timpul unui congres al partidului comunist ținut la Moscova pe 23 februarie 1929, Molotov a subliniat necesitatea de a întreprinde „cea mai rapidă creștere posibilă a industriei”, atât din motive economice, cât și pentru că, susținea el, Uniunea Sovietică se afla în pericol permanent și iminent de atac. Deși membrii importanți ai partidului, precum Rîkov sau Buharin, s-au opus, spunând că un ritm prea rapid ar putea duce la probleme economice și sociale serioase – dislocări de populație sau utilizarea unei cantități prea mari de materii prime – Molotov, susținut de Stalin, s-a impus. În timpul plenului Comitetului Central din 19 decembrie 1930, Molotov i-a succedat lui Alexey Rîkov în funcția de președinte al Consiliului Comisarilor Poporului, adică un fel de prim-ministru. În această funcție, Molotov a supravegheat implementarea Primului Plan Cincinal pentru industrializare rapidă. 

În al doilea rând, Molotov a fost cel care a implementat și supravegheat cu atenție colectivizarea forțată sub regimul lui Stalin. El a fost cel care, în cadrul plenarei  Comitetului Central din 10-17 noiembrie 1929, a anunțat decizia de a introduce agricultura colectivă în locul proprietății agricole și a fermelor individuale. În multe zone din Rusia, țăranii dezamăgiți de „progresul” adus de bolșevici s-au revoltat. Moltov a ordonat, în aceste cirscumstanțe, ca „toții culacii (n.r. chiaburii) să fie tratați ca pe cei mai vicleni și neînvinși dușmani”.  În anii care au urmat, milioane de „culaci” au fost mutați cu forța în tabere speciale și condamnați la muncă silnică. Numai în 1931, aproape două milioane au fost deportați. La scurt timp, măsurile revoluționare pentru care militase Molotov și-au arătat neajunsurile. Perturbarea producției agricole, deportarea unui număr mare de țărani gospodari și pricepuți, dar și prețul extrem de crescut al industrializării a provocat o foamete cumplită. Exact cum avertizase Rîkov, industria forțată și planificată a însemnat un export masiv, nefiresc, de cereale pentru a plăti pentru tehnologie și materii prime. Foametea și munca silnică au dus la moartea a 11 milioane de oameni. 

Molotov nu s-a oprit aici și nici nu a învățat din greșeli. În ciuda foametei, în septembrie 1931, Molotov a trimis o telegramă secretă liderilor comuniști din Caucazul de Nord, precizând că toată colectarea de cereale pentru export mergea „dezgustător de încet”. În decembrie același an, a călătorit la Harkov, în Ucraina. Deși liderii locali i-au spus că recolta este proastă și că este o criză de alimente și cereale, Molotov le-ar reproșat că sunt incompentenți. Anul următor, în vară, a cerut ca cerealele pentru export să fie trimise fără „concesii sau ezitări”. Chiar dacă condamna întreaga zonă la foamete. Mai mult decât atât, printr-o telegramă secretă, a cerut autorităților ucrainene să intensifice colectarea de cereale. Un tribunal de la Kiev, în 2010, l-a considerat pe Molotov unul dintre vinovații pentru genocidul ucrainean care a urmat în 1933. Este vorba despre Holdomor, înfometarea intenționată a poporului ucrainean. 

După o perioadă în care a căzut în dizgrația lui Stalin, Molotov a revenit la dreapta dictatorului sovietic în 1938, tocmai la țanc pentru a participa și coordona epurările de la finele anilor ’30. Au fost epurări născute din paranoia lui Stalin, care vedea trădători peste tot. Numai în 1938, 20 din cei 28 de comisari ai poporului din guvernul lui Molotov au fost executați. În timpul „Marii Epurări”, așa cum a rămas în istorie această „curățenie” generală în sânul partidului și a societății sovietice, Molotov a aprobat 372 de liste pe care se aflau numele celor ce trebuiau executați, mai multe decât orice alt oficial sovietic, inclusiv Stalin. Molotov a fost unul dintre puținii oameni în compania căruia Stalin a discutat deschis despre epurări. Când Stalin a primit o notă care îl denunța pe vicepreședintele Gosplanului, G.I. Lomov, i-a transmis-o lui Molotov, care, la rândul său, a scris pe ea: „Pentru arestarea imediată a acelui nenorocit de Lomov”.

Molotov nu și-a cruțat nici măcar apropiații. Cel mai bun prieten al său din adolescență, Alexander Arosve, alături de care a împărțit exilul său în Vologda, a fost abandonat. În 1937, temându-se să nu fie arestat, Arosev a încercat de trei ori să-l sune pe Molotov, care a refuzat să-i vorbească. Arosev a fost arestat și împușcat. „Socialismul necesită un efort imens. Și asta include sacrificii. S-au făcut greșeli în acest proces. Dar am fi putut suferi pierderi mai mari în război, poate chiar înfrângerea,  dacă conducerea ar fi ezitat și ar fi permis dezacorduri interne, ca fisurile într-o stâncă. Dacă conducerea s-ar fi prăbușit în anii 30, ne-am fi aflat într-o situație extrem de critică, de multe ori mai critică decât s-a dovedit în realitate. Îmi asum responsabilitatea pentru această politică de represiune și o consider corectă. Trebuie să recunosc că am spus întotdeauna că s-au comis greșeli și excese grave, dar politica în general a fost corectă”, mărturisea mult mai târziu Veaceslav Molotov. 

Un ministru de externe care nu știa nicio limbă străină, dar era extrem de arogant

În preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, Molotov a trecut de la colectivizare, industrializare și epurări la politică externă. După ce Hitler a invadat Cehoslovacia, încălcând Acordul de la München din 1938, Stalin a conchis că Marea Britanie și Franța, care semnaseră acordul, nu ar fi aliați de încredere împotriva expansiunii germane. Acest lucru l-a făcut să negocieze cu Germania nazistă. În mai 1939, Maxim Litvinov, comisarul poporului pentru afaceri externe (n.r. echivalentul unui ministru de externe), a fost demis iar Molotov a fost numit să-i succeadă. Așa cum mărturisea personal, Molotov nu părea foarte potrivit pentru această funcție. Nu știa nicio limbă străină, era abrupt în abordare. „Nu știu nicio limbă străină. Aceasta a fost principala mea lacună în diplomație”, preciza Molotov. 

Cu toate acestea, a ajuns să fie apreciat ca diplomat. Prima sa misiune importantă a fost semnarea celebrul Pact Ribbetrop-Molotov, un pact de neagresiune între URSS și Germania Nazistă. Cea mai importantă parte a acordului a fost protocolul secret, care prevedea împărțirea Poloniei, Finlandei și a statelor baltice între Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Același pact prevedea și anexarea Basarabiei de către sovietici. Protocolul i-a dat lui Hitler undă verde pentru invazia Poloniei, care a început pe 1 septembrie 1939.

Deși pactul a fost semnat de Molotov și Ribbentrop, cei care au decis conținutul tratatului au fost Stalin și Hitler. Ulterior, se spune că Molotov l-a determinat pe Hitler, prin aroganța sa, să invadeze URSS mai repede. Mai precis, Molotov a fost trimis de Stalin în 1940 să-i ceară lămuriri lui Hitler despre planurile sale în Europa de Est și care va fi rolul Uniunii Sovietice în Axă. Molotov a fost primit la Berlin și a avut o atitudine extrem de arogantă. „Întrebările au căzut asupra lui Hitler. Niciun vizitator străin nu i-a vorbit vreodată în acest fel în prezența mea. Hitler nu a sărit în sus și nu s-a grăbit spre ușă. A preferat o politețe blândă”, preciza interpretul ministrului de extrene al Germaniei, doctorul Paul Schmidt. 

Mai târziu, când cele două delegații au trebuit să se retragă într-un adăpost antiaerian în timpul unui atac al Forțelor Aeriene Regale Britanice, Molotov a ridiculizat sarcastic afirmația lui von Ribbentrop, conform căreia Marea Britanie pierduse deja Al Doilea Război Mondial și era aproape terminată. „Dacă este așa, atunci de ce suntem în acest adăpost și ale cui sunt bombele care cad asupra noastră?, a replicat cu aroganță Molotov. „Într-adevăr, această vizită de stat fatidică l-a convins în cele din urmă pe Hitler să atace gigantica Uniune Sovietică în iunie următor și a dus, în cele din urmă, la distrugerea celui de-al Treilea Reich”, a precizat Blaine Taylor într-un articol de specialitate pentru Warfare History Network. Ulterior, Molotov s-a remarcat și la alte întâlniri inclusiv cu delegațiile americane fiind considerat unul dintre artizanii Războiului Rece.

„Simpatic, uneori prietenos cu colegii săi occidentali în afara sălii de conferințe, Molotov s-a dovedit a fi certăreț, tenace și ocazional virulent, un maestru al artei manevrelor, la masa de ședințe. Prim-ministrul britanic Winston Churchill l-a numit „un om de o abilitate remarcabilă și de o cruzime fără scrupule”. Capul său ca o ghiulea de tun, mustața neagră și ochii inteligenți, fața sa subțire, abilitatea verbală și comportamentul imperturbabil erau manifestări adecvate ale calităților și priceperii sale. Era mai presus de orice un om potrivit să fie agentul și instrumentul unei mașini incalculabile”, preciza Departamentul de Stat al Statelor Unite, în anii ’50. 

„C*r de fier”, cetățean de onoare al Clujului

Molotov este și cetățean de onoare al Clujului. Acesta a primit această onoare la 2 aprilie 1947, în timp ce România se afla în plin proces de stalinizare, cu Armata Roșie pe teritoriul ei. Evident, Molotov nu a venit niciodată pe la Cluj, dar titulatura a rămas consemnată în Registrul de Intrare al Primăriei Cluj din acel an. După 1989, nu i-a fost retrasă această distincție. Celebrul cocktail Molotov, acel dispozitiv incendiar improvizat dintr-o sticlă plină cu un combustibil lichid și o bucată de material pe post de fitil, a fost numit tot în „onoarea” lui Molotov. Soldații finlandezi, în timpul Războiului de Iarnă din 1939-1940, provocat tot de Molotov, au numit acele dispozitive incendiare în mod ironic. Adică doreau să-i servească „cocktailuri” lui Molotov.