Actualitate
Una dintre cele mai șocante și ireale bătălii din istorie. Cum au reușit să țină piept 65 de oameni unei armate de câteva mii
În secolul al XIX-lea, pământul Mexicului a fost martorul unei bătălii legendare, devenită un simbol universal al sacrificiului și al datoriei de neclintit. Considerată un adevărat «Termopile al Americii Centrale», această confruntare a scris prima pagină de glorie a Legiunii Străine, transformând o mână de soldați în eroi eterni.
Bătălia de la Camaron FOTO wikipedia
Bătălia de la Termopile din anul 480 î.Hr., purtată în timpul celei de-a doua invazii persane a Greciei, condusă de Xerxes I, a rămas ca un simbol absolut al eroismului și al curajului extrem, în ciuda șanselor potrivnice. În jur de 300 de spartani curajoși, conduși de regele Leonidas I, și o forță grecească de aproximativ 7000 de oameni au blocat trecătoarea Termopile pentru a opri înaintarea armatei persane în Grecia. În fața a mii de inamici au rămas, așa cum spun poveștile, doar 300 de spartani care au luptat până la ultimul om.
În istorie mai există însă câteva „Termopile”. Inclusiv o bătălie în care raportul de forțe a fost atât de mare, iar eroismul combatanților atât de impresionant, încât se spune că vitejia și dârzenia spartanilor lui Leonidas a fost, în sfârșit, egalată. Este vorba despre bătălia de la Camarón, de pe teritoriul Mexicului de astăzi. Evenimentul s-a petrecut la 30 aprilie 1863, în timpul intervenției franceze în Mexic, când un mic detașament al Legiunii Străine Franceze a rezistat eroic, mai bine de 12 ore, în fața unui inamic covârșitor numeric. Mai precis, în jur de 60 de soldați ai Legiunii Străine au rezistat unei armate mexicane de câteva mii de soldați.
O țară înecată în sânge și visele nepotului lui Napoleon
Totul a început cu visele coloniale ale lui Napoleon al III-lea, nepotul faimosului Napoleon Bonaparte. Napoleon al III-lea se proclamase împărat, iar Franța devenise din nou un imperiu, de această dată mai degrabă colonial. Ambițiile imperiale îl făceau pe Napoleon al III-lea să viseze la cuceriri, asemeni faimosului său unchi. America Centrală și, în special, Mexicul au început să-l ispitească pe Napoleon al III-lea.
Iar motivele erau simple. Mexicul tocmai ieșise dintr-un război devastator cu americanii, dar era afectat și de convulsii civile. Războiul americano-mexican (1846–1848) a fost un conflict armat declanșat de anexarea Texasului de către SUA în 1845, dar și de disputele teritoriale asupra granițelor. SUA au invadat Mexicul, obținând o victorie rapidă care a dus la Tratatul de la Guadalupe Hidalgo. Prin acest tratat, Mexicul a pierdut aproximativ 55% din teritoriu (inclusiv California, Nevada, Utah, Arizona și New Mexico), primind în schimb 15 milioane de dolari.
Țara era însă în haos și falimentară după ani de război civil. În 1861, președintele Benito Juárez a suspendat plata datoriilor către puterile europene: Franța, Spania și Marea Britanie. Imediat, toate aceste mari puteri coloniale și-au pus în gând să pună mâna, fiecare, pe teritorii mexicane în contul datoriei. Napoleon al III-lea avea chiar planuri și mai mari: dorea să cucerească Mexicul și să pună bazele unui imperiu catolic satelit în America Latină, pentru a contrabalansa influența crescândă a Statelor Unite. În plus, era vorba și despre accesul la resursele miniere ale Mexicului, dar și despre dorința de a stabili noi piețe de desfacere pentru produsele franceze.
Inițial, forțele celor trei mari puteri creditoare au debarcat la Veracruz. Când spaniolii și britanicii au realizat că Napoleon al III-lea nu vrea doar banii, ci vrea să cucerească țara, s-au retras. Campania a început prost pentru francezi. În bătălia de la Puebla, din 5 mai 1862, mexicanii obțin o victorie surprinzătoare împotriva trupelor franceze, mult mai bine dotate. Încurajate, armatele mexicane încep o contraofensivă împotriva trupelor franceze. În acest context are loc bătălia de la Camarón.
Un sat prăpădit din estul Mexicului și o trupă de soldați de elită
În primăvara anului 1863, Camarón era un sat amărât din estul Mexicului, aflat pe drumul bântuit de febră galbenă care lega Veracruz de Puebla. La Puebla se afla armata franceză, care încerca să se refacă după înfrângerea din anul precedent. Napoleon al III-lea era sigur de victorie și îi ceruse lui Maximilian, un prinț din familia de Habsburg, să se pregătească pentru a lua tronul Mexicului, ca rege-marionetă al Franței. În Mexic veniseră, odată cu Napoleon al III-lea, și trupele Legiunii Străine Franceze, o armată de elită, fondată în 1831, formată din soldați veniți din toată Europa. Erau extrem de bine antrenați.
Legiunea Străină a fost însărcinată cu protejarea drumului de la Veracruz la Puebla, vital pentru aprovizionarea armatei franceze. Drumul era într-o stare deplorabilă, astfel încât un convoi avansa doar 13–16 kilometri pe zi, iar așezările de pe traseu erau focare de boli. Numai soldații Legiunii Străine, foarte bine antrenați fizic și, mai ales, psihic, puteau face față unei asemenea misiuni. Căldura era sufocantă, raidurile mexicane dese și violente, iar malaria, dizenteria și febra galbenă făceau ravagii.
Într-o noapte de la sfârșitul lunii aprilie 1863, un spion indian a adus vestea colonelului Pierre Jeanningros că următorul convoi de provizii pentru armata franceză urma să fie atacat de trupele mexicane. Jeanningros nu putea să-și disloce unitatea sa, afectată de bolile care bântuiau prin zonă, așa că îl trimite pe căpitanul Jean Danjou, un militar foarte experimentat, secondat de Napoléon Vilain, dar și de veteranul Clément Maudet, pentru a escorta convoiul cu provizii către Puebla. Danjou și cei doi secunzi comandau 62 de subofițeri și soldați proveniți din toate colțurile Europei. Printre ei se aflau belgieni, elvețieni, germani, francezi, polonezi, olandezi și danezi. Era o companie tipică pentru Legiune, unită de o loialitate legendară față de unitatea din care proveneau, dar și unii față de alții.
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
La scurt timp după miezul nopții, pe 30 aprilie, Danjou și oamenii săi au pornit pe „drumul febrei”, de la Veracruz la Puebla, pentru a escorta convoiul, trecând printr-o serie de sate uitate de lume fără a întâlni inamicul. Compania a ajuns în cele din urmă la Camarón, un sat pustiit. Aici, Danjou a ordonat un popas pentru a se aproviziona cu apă. Atunci, oamenii care stăteau de pază au văzut inamicul: erau câteva unități de cavalerie mexicane. Danjou și-a dat seama că era doar avangarda.
Un Termopile al Mexicului și cei 65 care au intrat în legendă
Danjou a ordonat retragerea spre Camarón pentru a acoperi drumul atât de vital pentru armata franceză. Cavaleria mexicană a atacat. Disciplinați, legionarii francezi au format un careu. A urmat o salvă ucigătoare, iar oameni și cai au căzut ca secerați. Un alt atac, o altă salvă, alți morți – doar din tabăra mexicană. Totuși, Danjou știa că nu putea face față mult timp atacurilor cavaleriei, mai ales că erau deja sute de inamici. A ordonat retragerea în Camarón.
Cei 65 de legionari s-au adăpostit lângă o „hacienda” (fermă mexicană) dărăpănată. Au ales acel loc fiindcă erau apărați de un zid de aproape trei metri înălțime. În plus, construcția avea două porți care puteau fi apărate ușor. Danjou și-a dispus rapid oamenii pe la ferestre, prin deschizături și în orice loc care putea deveni un punct de tragere. În trupa lui Danjou erau oameni cu o experiență aparte în război, oameni care cunoșteau bine acest meșteșug.
„Compania lui Danjou era un amestec fascinant de destine. Caporalul Évariste Berg fusese cândva ofițer și decorat cu Legiunea de Onoare, dar fusese exclus din armată pentru abateri disciplinare. Ulterior se înrolase în Legiune, care nu punea mare preț pe trecutul oamenilor. Louis Maine, un veteran al războiului din Crimeea și, la rândul său, decorat, renunțase la gradul de sergent pentru a se înrola ca simplu legionar. Sergentul Vincent Morzycki, veteran al campaniilor din Italia, era fiul unei mame franceze și al unui ofițer polonez. Astfel pregătiți și adăpostiți în mica lor fortăreață improvizată, oamenii lui Danjou se aflau în pragul unei confruntări care avea să intre în legendă”, preciza Robert Barr Smith în „Battle of Camarón: Legendary Last Stand of the French Foreign Legion”, din Warfare History Network.
Imediat, cei 65 de legionari au văzut dimensiunile armatei mexicane: erau peste 3200 de soldați din armata regulată. O situație aproape imposibilă, în fața căreia oricine s-ar fi predat. Nu și soldații Legiunii Străine. Deși au rămas fără apă și muniție suplimentară (fiindcă catârii cu provizii s-au speriat și au fugit), legionarii au început să lupte cu disciplina și precizia caracteristice. Focul mexican era ucigător, dar oamenii lui Danjou răspundeau cu mult calm și cu foc precis. Glonțul și victima.
„Fiecare legionar rămăsese doar cu cele 60 de cartușe din cartușieră. Situația era agravată de lipsa apei, dispărută odată cu animalele speriate. În incinta în care se adăpostiseră nu exista nicio sursă, iar setea avea să devină o tortură aproape insuportabilă. Pentru răniți era de-a dreptul cumplit; până la sfârșitul zilei, unii aveau să ajungă să-și lingă propriul sânge pentru a-și umezi buzele”, preciza Barr Smith în același material.
În acea dimineață, Francisco Milán, comandantul mexican, a oferit legionarilor șansa de a se preda. Danjou a refuzat, deși oamenii sufereau și aveau deja pierderi mari. „Legionarii mor mai bine decât orice alți oameni din lume”, ar fi spus acesta. În cele din urmă, Danjou a fost ucis după ce a primit un glonț direct în piept. Vilain a preluat comanda celor 40 de oameni rămași și a continuat lupta.
Francezul cu sânge corsican care a scris destinul României. A dus o viață aventuroasă și a transformat Franța într-o super putere europeană
„Aceștia nu sunt oameni, sunt demoni”
Vilain a refuzat o nouă ofertă de capitulare. Legionarii rămași făceau ravagii în rândul mexicanilor. Era o situație incredibilă: 65 de oameni țineau piept câtorva mii de mai bine de 10 ore. După ora prânzului, au mai venit 1000 de soldați mexicani. Era clar că soarta legionarilor era pecetluită. Dar nimeni nu renunța la luptă. Vilain a fost împușcat și el. Aproape toți legionarii erau răniți, iar țevile puștilor deveniseră atât de fierbinți încât nu mai puteau fi atinse.
Căldura era sufocantă, răniții agonizau, iar unul câte unul supraviețuitorii cădeau în praf. Cei care mai puteau lupta luau cartușele morților și răniților și continuau să tragă, ținând în loc atacatorii și doborându-i cu zecile. „Căldura ne apăsa, soarele se reflecta din zidurile albe ale curții și ne orbea. Când deschideam gura să respirăm, aveam impresia că inhalăm foc”, mărturisea legionarul Louis Maine.
După o rezistență îndârjită de aproape 12 ore, aproape toți legionarii au fost uciși. Au mai rămas doar cinci, printre care și caporalul Maine. Nu mai aveau decât un cartuș de fiecare. Au tras în plin, și-au fixat baionetele și au șarjat către mulțimea de soldați mexicani. Au fost împușcați, dar trei dintre ei au supraviețuit rănilor. Au fost cruțați datorită unui colonel din armata mexicană care a intervenit pentru ei.
Cei 65 de legionari francezi au pus la pământ nu mai puțin de 800 de mexicani. Adică aproximativ 12 oameni pentru fiecare legionar. „Aceștia nu sunt oameni, sunt demoni!”, ar fi exclamat Francisco Milán, comandantul trupelor mexicane.
Actualitate
La ce trebuie să fie atentă România în timpul negocierilor dintre UE și Rusia. „Riscă să producă un nou Donbas”
Negocierile
UE-Rusia bat la ușă, iar mizele sunt uriașe pentru București.
Expertul de la Oxford, Corneliu Bjola, dezvăluie liniile roșii pe
care România trebuie să le impună UE în fața Rusiei.
Macron, Putin, Merkel și Zelenski în timpul negocierilor de pace de la Paris. FOTO EPA-EFE
Negocierile
dintre europeni și Rusia, în dosarul ucrainean, ar putea începe în
viitorul apropiat, deși liderii europeni nu s-au înțeles încă în
privința numelui celui care va reprezenta UE. Surse ale Politico
vorbesc despre faptul că liderii celor mai importante state din UE,
președintele Franței, Emmanuel Macron, și cancelarul german,
Friedrich Merz, s-ar opune ca președintele Consiliului European,
António Costa, să preia inițiativa. Deși Franța și Germania au
început discuțiile cu Moscova pe cont propriu, acum cei doi
contraatacă și spun că Bruxelles-ul nu ar trebui să se grăbească.
În
același timp, statele de pe flancul estic al NATO, inclusiv România,
privesc cu anumite rezerve amestecate cu teamă viitoarele discuții
ale UE cu Rusia. Ca de fiecare dată în astfel de momente, planează anumite suspiciuni că cei mari ar putea face concesii pe seama celor mici. Minsk 1 și Minsk 2, acordurile semnate de Franța și Germania cu Federația Rusă, sunt doar cele mai recente exemple în care est-europenii consideră că cele două puteri europene ar fi putut da dovada de mai multă fermitate în negocierile cu Moscova și că acest lucru ar fi putut preveni invadarea Ucrainei.
Dincolo de neînțelegerile dintre statele europene în privința
acestui dosar, presa a vehiculat o serie de nume pentru viitorul
negociator european. Lideri de calibru precum Angela Merkel sau Mario
Draghi au apărut pe o listă care cuprinde mai multe opțiuni.
Politologul
Corneliu Bjola, de la Universitatea Oxford, este director al Oxford
Digital Diplomacy Research Group.
Într-o analiză pentru „Adevărul”,
Bjola vorbește despre liniile roșii pe care ar trebui să le impună
Bucureștiul și celelalte capitale est-europene, dar și despre
mesajul pe care acestea ar trebui să-l transmită Bruxelles-ului
înaintea negocierilor cu Moscova.
Mario Draghi, profilul ideal pentru negocierea cu Rusia
În
opinia lui Corneliu Bjola, fostul șef al Băncii Centrale Europene
și ex-premier al Italiei, Mario Draghi, ar fi cel mai potrivit să-i
reprezinte pe europeni în discuțiile cu Rusia. Corneliu Bjola
remarcă și faptul că în interiorul UE nu există încă un
consens că un stat de pe flancul nordic ar trebui să dea tonul
negocierii.
„Mario
Draghi mi se pare, cred, cel mai apropiat de profilul de care Europa
are astăzi nevoie. El este perceput ca un european convins, cu un
discurs consecvent în favoarea integrării aprofundate și chiar a
unei „federalizări pragmatice” a UE, dar nu este asociat cu
epoca dependenței energetice față de Rusia sau cu aranjamente
sulfuroase de tipul Nord Stream. Draghi a dovedit, în criza euro, că
poate lua decizii extrem de dificile și creative. Celebrul „whatever
it takes” a combinat disciplina financiară cu capacitatea de a
construi pachete complexe, acceptabile pentru Nord și Sud
deopotrivă. Aceste calități sunt esențiale într-o negociere care
nu va privi doar trasarea unor lines de demarcație sau încetarea
ostilităților, ci și reconstrucția Ucrainei, arhitectura viitoare
a sancțiunilor, ordinea energetică europeană și, nu în ultimul
rând, garanțiile de securitate pentru Europa în ansamblu”, este
poziția lui Corneliu Bjola.
Miza strategică a României pe Flancul Estic al NATO
Pentru
România și celelalte țăril situate pe flancul de Est al NATO, negocierile
ce vor urma cu Federația Rusă sunt extrem de importante. Corneliu
Bjola crede că Bucureștiul trebuie să transmită un mesaj clar
liderilor europeni, pentru ca aceștia să țină cont, atunci când
vor avea loc discuțiile, și de poziția României și a țărilor
din regiune. Politologul român nu crede că Bruxelles-ul va
sacrifica interesele est-europenilor pentru a face concesii majore
Moscovei, dar îndeamnă la prudență și la acțiune.
„Dacă
viitorul negociator european s-ar consulta cu statele membre înainte
de a începe discuțiile, mesajul României ar trebui să fie clar
și, în același timp, lucid cu privire la propriile limite. Ca stat
de frontieră al NATO și al UE, aflat direct la Marea Neagră,
România are un interes vital ca orice arhitectură de pace să nu
legitimeze anexări teritoriale prin forță și să nu producă un
„nou Donbas” permanent, un conflict înghețat la câteva sute de
kilometri de granițele sale”, spune Bjola.
UE anunță negocieri cu Rusia, iar vechea spaimă revine în Est. Avertisment pentru România: „Există motive de îngrijorare”
Pericolul unui conflict înghețat la Marea Neagră și vulnerabilitatea regiunii
România
și statele din zonă ar trebui, mai spune acesta, să țină cont de
faptul că, fără o Ucraina puternică, securitatea în bazinul
Mării Negre va fi mereu problematică. Asta înseamnă că orice
acord care ar face mari concesii Rusiei ar vulnerabiliza țările din
zonă.
„Securitatea
Ucrainei este inseparabilă de securitatea Mării Negre și de
stabilitatea Republicii Moldova, iar acest lucru trebuie spus
răspicat: un acord care lasă Rusiei libertatea de a menține,
amplifica sau repoziționa capacități militare ofensive în
regiune, inclusiv sisteme care ar controla spațiul aerian și
maritim, ar fi un acord împotriva intereselor României”, mai
afirmă expertul.
Corneliu Bjola crede că UE trebuie să dea dovadă de fermitate cu Rusia. FOTO: Arhivă personală
În
același timp, Corneliu Bjola consideră că România și celelalte
state de pe flancul estic ar trebui să își susțină punctul de
vedere cu tărie la Bruxelles și în marile cancelarii europene.
Problema ar fi, în viziunea expertului, că Bucureștiul a fost mult
prea preocupat în ultimul timp să intre în grațiile
Washingtonului, fără a participa efectiv la inițiativele europene.
Această abordare reprezintă o provocare importantă pentru
administrația de la București, condusă de președintele Nicușor
Dan.
„România
ar trebui, de asemenea, să insiste ca orice calendar de ridicare a
sancțiunilor să fie strict condiționat de retragerea treptată și
verificabilă a trupelor ruse și de respectarea clauzelor de
securitate ale acordului de pace, nu de simple declarații politice
ale Moscovei. Din păcate, însă, trebuie spus că, în ultimul an,
politica externă a Bucureștiului a fost centrată aproape exclusiv
pe menținerea unei relații asimetrice și fără rezultate cu
administrația Trump, chiar cu prețul absenței din formatele
europene relevante, precum Weimar Plus sau inițiativele de
securitate europeană, einschließlich propunerea franceză privind
extinderea umbrelei nucleare.
Cum se poate apăra România pe mare. „Trebuie să avem tot pachetul: și legea, și oamenii, și mijloacele tehnice, și instituțiile pregătite să apere țara”
Trebuie
spus însă că, spre deosebire de Budapesta lui Viktor Orbán,
România nu a blocat inițiative europene majore, ceea ce este în
sine un lucru pozitiv, dar nici nu a contribuit în mod decisiv la
definirea lor și a ezitat să se asocieze unor proiecte europene mai
ambițioase. În aceste condiții, cel mai util lucru pe care îl
poate face Bucureștiul, pe termen scurt, este să nu blocheze
soluțiile constructive și să își recapete treptat credibilitatea
participând activ, nu doar formal, la procesul de definire a
pozițiilor comune europene”, explică Bjola.
Scenarii de pace pentru Ucraina: Condițiile ridicării graduale a sancțiunilor
În
ceea ce privește un compromis cu Federația Rusă, europenii ar
trebui să traseze anumite linii roșii, susține Corneliu Bjola. Un
astfel de compromis, dacă va exista, ar fi de dorit să fie mai
degrabă în termeni de calendar și de mecanisme, nu în termeni de
principii, mai spune Bjola.
„Se
pot imagina formule graduale de ridicare a unei părți din
sancțiuni, în măsura în care Rusia își retrage treptat trupele,
respectă un regim de demilitarizare convenit și acceptă un grad
înalt de transparență militară. Se pot discuta, de asemenea,
aranjamente de securitate pentru Ucraina, de la un sistem de garanții
bilaterale și multilaterale, apropiat de un NATO-light, până
la o variantă europeană de securitate colectivă. În ceea ce
privește teritoriile ocupate, pot fi explorate formule temporare de
administrare sub egida ONU sau a unei misiuni internaționale, dar
numai dacă acestea sunt acceptate de societatea ucraineană și sunt
concepute ca o etapă către restabilirea unei păci durabile în
Ucraina și în regiunea Mării Negre, nu ca o soluție permanentă
de înghețare a conflictului”, încheie Corneliu Bjola.
Actualitate
Secretele de miliarde ale familiei premierului rus Mihail Mișustin. Proprietăți ascunse, un mariaj de fațadă și afaceri cu echipamente militare destinate Ucrainei
O investigație publicată de Centrul „Dosare” aruncă în aer imaginea de tehnocrat curat a premierului rus Mihail Mișustin. Ancheta scoate la iveală modul în care apropiații acestuia au spălat miliarde de ruble și cum o companie controlată din umbră de familia sa a manipulat transporturi militare destinate chiar armatei ucrainene, în plin război.
Premierul rus Mihail Mișustin/FOTO:EPA/EFE
În timp ce Kremlinul impune legi drastice privind „patriotismul” și cere sacrificii totale populației ruse, elitele de la Moscova continuă să își securizeze averile uriașe prin metode demne de romanele de spionaj. Cea mai recentă anchetă a jurnaliștilor de la Centrul „Dosare” o are în centru pe Natalia Stenina, sora premierului rus Mihail Mișustin. Documentele financiare scurse în spațiul public dezvăluie o discrepanță astronomică între veniturile oficiale ale acesteia și realitatea din conturile sale bancare.
Matematica corupției
În cursul anului 2022, Natalia Stenina a plasat nu mai puțin de 12 miliarde de ruble (peste 130 de milioane de dolari) într-un depozit la Gazprombank. Conform datelor analizate, sora premierului a încasat doar din dobânzi suma de un miliard de ruble într-un singur an. Cu un an înainte, în aceeași bancă, conturile sale adăposteau alte 6 miliarde de ruble.
Unde este anomalia? În registrele oficiale de muncă, Stenina figurează din 2017 ca directoare de publicitate la compania „Tekadom”, parte a grupului deținut de oligarhul Emin Agalarov, unde încasează un salariu lunar cuprins între 25.000 și 60.000 de ruble (aproximativ 300–700 de dolari). Analiștii financiari au calculat că, din acest salariu legal, sora oficialului rus ar fi avut nevoie de mii de ani pentru a economisi suma depusă în bancă. Chiar și dividendele istorice primite anterior de la grupul privat UFG (aproximativ 10 milioane de dolari) reprezintă doar o fracție infimă din averea reală afișată.
Mariajul fictiv și rețeaua imobiliară de pe Rubliovka
Pentru a legaliza și ascunde proveniența acestor fonduri, s-a apelat la scheme clasice de fațadă. Între 2008 și 2020, Stenina a fost căsătorită oficial cu Aleksandru Udodov, un om de afaceri din cercul intim al lui Mișustin. Însă investigația demonstrează că mariajul a fost complet fictiv.
Scurgerile de informații arată că, în toți acești ani, Stenina a continuat să locuiască și să își împartă viața cu primul ei soț, Serghei Stenin, tatăl celor doi copii ai săi, în timp ce Udodov nu a împărțit niciodată cu ea vreo adresă, mașină sau măcar un zbor cu avionul.
„Nu l-am văzut niciodată pe Udodov în compania Nataliei Stenina”, a declarat Kiril Kaciur, fost partener de afaceri al acestuia. Rolul lui Udodov a fost strict cel de interfață financiară. Prin intermediul lui, sora premierului a primit „donații” constând în vile și terenuri de lux pe șoseaua Rubliovo-Uspenskoe, în faimoasa zonă rezidențială Nikolina Gora, proprietăți care în registrele publice rusești apar astăzi secretizate sub proprietatea generică „Federația Rusă”.
Regretatul opozant Aleksei Navalnîi l-a etichetat încă din 2020 pe Udodov drept un „escroc fiscal” specializat în recuperări ilegale de TVA, un paravan care vindea pe piață influența politică a lui Mișustin.
Bani rusești și logistică militară pentru Ucraina
Cea mai explozivă dezvăluire a anchetei vizează însă compania germană VG Cargo, operată de Udodov și Kaciur în incinta aeroportului Frankfurt-Hahn. Deși procuratura germană a investigat firma pentru spălare de bani, dosarul a fost închis suspect în 2021 din „lipsă de probe suficiente”. În acel moment, compania rula profituri nete de milioane de euro.
Ceea ce a urmat după declanșarea invaziei ruse în Ucraina depășește însă orice scenariu geopolitic. Potrivit mărturiilor unor foști angajați obținute de Centrul „Dosare”, la doar câteva săptămâni de la ordinul de atac dat de Vladimir Putin, prin hub-ul logistic din Frankfurt controlat de VG Cargo a început să treacă asistența militară occidentală destinată Ucrainei.
Compania controlată de omul de încredere al premierului rus a manipulat, descărcat și trimis mai departe spre Kiev mărfuri cu dublă utilizare și tehnologii militare avansate destinate să lovească forțele ruse pe front.
Deși Udodov a încercat să își piardă urmele la finele anului 2022, transferând oficial controlul VG Cargo către o firmă din Azerbaidjan (Sheer One Investments) pentru a evita sancțiunile americane, legăturile sale au rămas active. Ulterior, el s-a folosit de aceeași structură germană pentru a încerca să introducă ilegal în Rusia obiecte de artă și antichități din SUA.
Actualitate
Presa britanică: Keir Starmer ar putea demisiona zilele următoare. Premierul, sub presiune după scăderea dramatică a popularității
Premierul britanic Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare, potrivit unui articol publicat de un ziar britanic, care susține că liderul laburist ar urma să anunțe luni un calendar pentru plecarea sa. Informația nu a fost confirmată oficial, iar o sursă guvernamentală a declarat că Starmer rămâne concentrat asupra atribuțiilor sale de guvernare.
Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare. FOTO: AFP
Speculațiile privind viitorul politic al premierului s-au intensificat după ce rivalul său din interiorul Partidului Laburist, Andy Burnham, a câștigat vineri un loc în Parlament, ceea ce îi oferă posibilitatea de a lansa o provocare oficială pentru conducerea formațiunii.
Potrivit ziarului The Observer, Starmer și-ar fi petrecut weekendul la reședința oficială de la Chequers, unde ar fi analizat situația împreună cu soția sa înainte de a lua o decizie finală. Publicația susține că mai multe persoane importante din Partidul Laburist se așteaptă la o declarație clară privind viitorul său politic chiar de luni.
Cu toate acestea, premierul a transmis vineri că nu intenționează să cedeze fără luptă și a avertizat că disputele interne riscă să destabilizeze partidul aflat la guvernare.
Popularitatea premierului, în cădere liberă
Keir Starmer a condus Partidul Laburist către victorie în alegerile din 2024, însă popularitatea sa s-a erodat rapid pe fondul unor scandaluri și al mai multor schimbări de direcție politică. Criticii susțin că guvernul nu a reușit să livreze îmbunătățirile economice și sociale promise în campania electorală.
Potrivit unei analize Reuters, peste 100 de parlamentari laburiști – aproximativ un sfert din grupul parlamentar al partidului – au cerut public demisia lui Starmer sau stabilirea unui calendar clar pentru retragerea sa.
Dacă și-ar părăsi funcția, Marea Britanie ar ajunge la al șaptelea prim-ministru în puțin peste un deceniu, o situație fără precedent în ultimele aproape două secole și care reflectă instabilitatea politică și nemulțumirea publică față de performanțele guvernelor succesive.
Andy Burnham, favorit pentru succesiune
În cazul unei retrageri a lui Starmer, Andy Burnham este considerat principalul favorit pentru preluarea conducerii Partidului Laburist și a guvernului. În vârstă de 56 de ani, acesta și-a consolidat influența politică în ultimii ani în calitate de primar al Manchesterului.
Victoria sa în alegerile parțiale de vineri a fost interpretată de mulți observatori drept un pas important către o eventuală candidatură la șefia partidului. Deși nu și-a anunțat oficial intenția de a-l provoca pe Starmer, Burnham a promis în discursul său de victorie „o nouă direcție” pentru Regatul Unit.
Totodată, fostul ministru al Sănătății, Wes Streeting, a declarat că este dispus să intre într-o competiție pentru conducerea partidului. Presa britanică speculează deja asupra unui posibil guvern condus de Burnham. The Times a relatat că acesta ar intenționa să o înlocuiască pe ministrul Finanțelor, Rachel Reeves.
La ce trebuie să fie atentă România în timpul negocierilor dintre UE și Rusia. „Riscă să producă un nou Donbas”
Negocierile UE-Rusia bat la ușă, iar mizele sunt uriașe pentru București. Expertul de la Oxford, Corneliu Bjola, dezvăluie liniile roșii...
Secretele de miliarde ale familiei premierului rus Mihail Mișustin. Proprietăți ascunse, un mariaj de fațadă și afaceri cu echipamente militare destinate Ucrainei
O investigație publicată de Centrul „Dosare” aruncă în aer imaginea de tehnocrat curat a premierului rus Mihail Mișustin. Ancheta scoate...
Presa britanică: Keir Starmer ar putea demisiona zilele următoare. Premierul, sub presiune după scăderea dramatică a popularității
Premierul britanic Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare, potrivit unui articol publicat de un ziar britanic,...
Mizele vizitei lui Nicușor Dan în Turcia. Analist: „Încearcă să realizeze un demers de advocacy pentru țara noastră”
Președintele României, Nicușor Dan, a mers sâmbătă la Istanbul, unde a discutat cu președintele Turciei despre consolidarea parteneriatului strategic dintre...
Crimă oribilă în Giurgiu. Un bărbat și-a înjunghiat în gât prietenul, după o ceartă
Un incident violent s-a produs sâmbătă, în localitatea Bălănoaia, județul Giurgiu, unde un bărbat a fost înjunghiat în zona gâtului,...
Cum să dormi bine pe timp de caniculă. Temperatura recomandată în dormitor și sfaturile experților
Canicula poate transforma nopțile într-un adevărat coșmar, iar temperaturile ridicate afectează calitatea somnului și capacitatea organismului de a se odihni....
Ce este o observație GPS de tip Rapid Static?
Dimineața, pe teren, receptorul GNSS pare mai tăcut decât toate celelalte scule. Îl așezi pe trepied, verifici bula, te uiți...
-
Breakingacum 3 zilePolițist din trupele speciale, bătut la băutură de unul dintre cei mai bogați interlopi din București
-
Breakingacum 2 zileCasa Albă a postat un nou meme controversat cu Trump: „Noi chiar am salvat America înainte de GTA 6”
-
Breakingacum 24 de oreTOP 10 | Țări de vizitat în prima vacanță singur, dacă tocmai te-ai despărțit de partenerul de viață
-
Breakingacum 2 zileSingurul palat bizantin din Grecia s-a redeschis
-
Breakingacum 19 oreRăzboi în Ucraina, ziua 1.578. Ucrainenii au lovit tocmai în Siberia, rușii răspund cu un atac asupra orașului Harkov
-
Actualitateacum 3 zile
Limitele puterii americane în Orientul Mijlociu: Ce spune acordul cu Iranul despre noua strategie globală a SUA
-
Actualitateacum 3 zile
ASUS Zenbook Copilot+ PC: performanță mobilă cu noile procesoare AMD Ryzen™ AI 400 Series
-
Actualitateacum 3 zileÎnchiriere mașină pentru city break: cum alegi modelul potrivit în 30 de minute?