Cea de-a doua ediție Romanian International Acting Masterclass – RIAM a reunit la București, între 28 octombrie și 1 noiembrie 2026, actori români și profesioniști din industria internațională de film, potrivit unui comunicat transmis de Be Igloo PR. Programul organizat de Platforma de Artă a inclus o conferință și patru zile de pregătire practică pentru două grupe de actori.

RIAM 2026 s-a deschis pe 28 octombrie, în Aula Ministerului Culturii, iar între 29 octombrie și 1 noiembrie participanții au lucrat direct cu directori de casting, regizori, producători și agenți internaționali de talente.

Programul practic a inclus lucrul pe scene în fața camerei, exerciții de audiție și casting și feedback individual din partea profesioniștilor invitați.

Potrivit informațiilor transmise, una dintre temele centrale ale ediției a fost pregătirea actorilor români pentru accesul la producții internaționale, de la cunoașterea limbilor străine și disciplină profesională până la înțelegerea cerințelor unui casting.

Profesioniști din Spania, Italia și România

Printre invitații ediției s-a numărat Juan León, director de casting din Spania cu peste două decenii de experiență și colaborări la producții asociate Netflix, El Deseo – casa de producție a lui Pedro Almodóvar –, Diagonal TV și Antena 3 Spania.

La RIAM a participat și Isabella M. B. Gullo, agent internațional de talente care reprezintă inclusiv actori români.

Din program au mai făcut parte regizorul Jesús del Cerro, directorii de casting Dominica Cîrciumaru și Florentina Bratfanof, producătorul Andrei Boncea și actrița Olimpia Melinte.

Potrivit comunicatului, participanții au putut vedea direct cum este evaluată activitatea lor din perspectiva unui director de casting, a unui regizor, a unui producător și a unui agent de talente.

Limba străină, disciplina și pregătirea pentru casting

În cadrul programului au fost discutate și oportunitățile disponibile actorilor români pe piețele internaționale.

Juan León a indicat existența unor oportunități pentru actorii români în Spania, unde unii dintre aceștia lucrează deja.

În ceea ce privește piața italiană, comunicatul evidențiază importanța pregătirii lingvistice și a disciplinei profesionale.

Din perspectiva selecției actorilor, Dominica Cîrciumaru a pus accentul pe autenticitate, experiență, disciplină și pregătire.

Daniel Hara: „Talentul există. Responsabilitatea noastră este să contribuim la dezvoltarea lui”

Daniel Hara, fondatorul Platformei de Artă și organizator RIAM, a declarat:

„Avem nevoie de artă, iar pentru asta trebuie să avem grijă și de oamenii care o fac. În România avem actori foarte talentați, cu un potențial extraordinar. Mulți au însă nevoie de îndrumare ca să înțeleagă ce pot face mai departe: cum să se pregătească, unde să caute oportunități și ce se așteaptă de la ei într-o producție internațională. De aceea am creat RIAM. Ne dorim să învețe lucrând, față în față cu profesioniști care cunosc această industrie și care îi pot ajuta să își vadă mai clar atât punctele forte, cât și lucrurile pe care le au de îmbunătățit. Talentul există. Responsabilitatea noastră este să contribuim la dezvoltarea lui.”

Conferința RIAM a fost deschisă și publicului

Ediția din 2026 a inclus și deschiderea conferinței RIAM către publicul larg.

Pentru evenimentul din 28 octombrie au fost puse la dispoziție 200 de locuri pentru persoane interesate de casting, cariera în film și modul în care funcționează relațiile profesionale din industrie.

Conferința a abordat criteriile de selecție pentru producțiile internaționale, rolul agenților în reprezentarea actorilor și colaborarea dintre actor, regizor, director de casting și producător.

Romanian International Acting Masterclass este un program de formare artistică și de întâlnire între profesioniști din industria filmului, organizat de Platforma de Artă.

Cea de-a doua ediție s-a desfășurat sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii.

Articol preluat din stiricompanii.ro

Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România (FPIOR) atrage atenția că o nouă majorare a salariului minim, fără o reformă a fiscalității și fără măsuri care să reducă presiunea asupra mediului economic, riscă să devină o sursă suplimentară de venit pentru stat, nu un sprijin real pentru angajați. 

Într-un context în care costurile de funcționare cresc, iar puterea de cumpărare este erodată de prețuri și taxe, FPIOR cere Guvernului să privească dincolo de valoarea brută a salariului minim și să analizeze cât ajunge efectiv în buzunarul angajatului și cât încasează bugetul public. 

Patronatele nu contestă nevoia oamenilor de a câștiga mai mult, ci refuză să susțină o politică prin care nota de plată a scumpirilor generate, inclusiv, de deciziile statului este transferată tot către firme și salariați. Președintele executiv al Federației, Călin Cozma, avertizează că actualul mecanism fiscal transformă majorările salariale într-o povară pentru angajatori și într-o oportunitate de colectare pentru stat.

„Dacă statul vrea mai mulți bani de la noi, ar putea măcar să îi ceară cinstit, nu să îi pună în cârca cetățenilor. Pentru 200 de lei, statul încasează aproape 300. Dacă voiau să ajute cetățenii, ar fi anulat TVA la produsele de bază. Acestea nu sunt măsuri cinstite”, declară Călin Cozma, președintele executiv FPIOR.

Federația subliniază că opoziția patronatelor față de o nouă creștere a salariului minim, în actualele condiții, nu are legătură cu valoarea muncii oamenilor sau cu lipsa nevoii de venituri mai mari. Dimpotrivă, presiunea financiară asupra angajaților este evidentă, iar creșterea salariilor este necesară. 

“Nimeni nu contestă necesitatea creșterii veniturilor tuturor angajaților, cu precădere a categoriilor celor mai vulnerabile, celor cu venituri mici. Dar fără o strategie corectă legată de acest aspect, doar creșterea fără discernământ a salariului minim va pune presiune mai mare pe firme și pe angajați. Obiectivul este scăderea taxări pe muncă pe veniturile mici. Să nu uităm ca suntem țara cu cea mai mare taxare pe venituri mici din UE”, afirmă și Valentin Șoneriu, președinte FPIOR. 

El a adăugat că ”Guvernul trebuie, la un moment dat, să înțeleagă că ar trebui să le lase acestor categorii de angajați mai mulți bani în buzunar, prin reducerea taxării veniturilor respective. Dacă vrea să aibă un impact real, ar trebui să existe zero impozitare pe salariul minim”.  Șoneriu spune că, evident, această propunere trebuie corelată cu alte soluții care să nu afecteze bugetul statului.

Problema este însă că statul încearcă să răspundă unei probleme pe care tot politicile sale fiscale și economice au amplificat-o, transferând costurile către cei care muncesc și către companiile care îi angajează.

Datele invocate de patronate arată că, în cazul unei companii conduse de un antreprenor care își asumă direct riscurile activității, profitul brut anual rămas după cheltuieli ar ajunge la 24.699 de lei în scenariul unei majorări cu 300 de lei a salariului minim și la 23.538 de lei în cazul unei creșteri cu 500 de lei. Aproape 700.000 de firme ar fi expuse acestei presiuni, potrivit estimărilor prezentate de reprezentanții patronatelor.

„Nu poți să ceri permanent mediului privat să acopere nota de plată a unor decizii publice și să prezinți fiecare creștere de taxe sau de costuri drept o măsură în favoarea cetățeanului. Dacă vrei să crești veniturile oamenilor, trebuie să te asiguri că banii ajung la ei, nu că cea mai mare parte se întoarce la stat. Altfel, nu vorbim despre sprijinirea angajaților, ci despre o nouă metodă de colectare”, atrage atenția Călin Cozma.

Federația consideră că Guvernul trebuie să înceapă cu o analiză reală a efectelor fiscalității asupra salariilor și asupra companiilor, urmată de un dialog concret cu partenerii sociali. O politică salarială sustenabilă nu poate fi construită prin decizii unilaterale și prin transferarea succesivă a costurilor către angajatori și angajați.

FPIOR solicită ca orice discuție privind majorarea salariului minim să fie însoțită de măsuri care să reducă povara fiscală, să protejeze puterea de cumpărare și să permită firmelor să își păstreze capacitatea de a investi și de a crea locuri de muncă. 

Despre 

Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România este cea mai mare organizație națională din domeniu, care reunește peste 1.000 de companii și reprezintă 24 de județe ale țării, plus municipiul București, 29 de patronate și peste 26 000 de angajați. 

Cele mai multe firme nu au nevoie de un proiect mare de transformare digitală ca să simtă efectele inteligenței artificiale. Au nevoie de câteva sarcini bine alese, care consumă zilnic ore de muncă și care urmează aceleași reguli de fiecare dată. Acolo apare câștigul real. Restul e, de multe ori, entuziasm de prezentare.

Un antreprenor cu zece angajați pierde ușor o zi pe săptămână cu facturi introduse manual, emailuri la care se răspunde cu aceleași trei fraze și rapoarte copiate dintr-un fișier în altul. Nimeni nu contestă că munca trebuie făcută. Întrebarea este cine o face și cu ce cost.

1. Procesarea documentelor și a facturilor primite

Facturile de la furnizori vin în formate diferite, pe email, în PDF sau scanate. Un sistem cu recunoaștere de text și un model AI antrenat pe documente financiare poate extrage furnizorul, data, valoarea și cota de TVA, apoi le poate trimite direct în programul de contabilitate. Contabilul verifică doar excepțiile.

Diferența se vede în special la firmele cu sute de documente pe lună. Acolo, o eroare de tastare la un CUI sau la o sumă poate bloca o lună întreagă de reconcilieri.

2. Răspunsurile la întrebările frecvente ale clienților

„Când ajunge comanda?”, „Pot returna produsul?”, „Aveți pe stoc mărimea 42?”. Un asistent conversațional conectat la stocuri și la sistemul de livrări răspunde la astfel de întrebări în câteva secunde, la orice oră. Operatorii umani rămân pentru reclamații, negocieri și cazurile în care clientul e deja nervos.

Greșeala frecventă e lansarea unui chatbot care nu știe nimic despre comanda clientului. Un asistent fără acces la date reale enervează mai mult decât un formular de contact.

3. Programarea întâlnirilor și gestionarea calendarului

Clinicile, service-urile auto, firmele de consultanță și saloanele pierd timp la telefon doar pentru a găsi o oră liberă. Instrumentele de programare cu AI propun intervale, trimit confirmări, reamintesc clientului cu o zi înainte și mută automat programarea dacă cineva anulează. Rata de neprezentare scade vizibil când reamintirea vine la momentul potrivit.

4. Analiza vânzărilor și prognoza stocurilor

Un model care învață din istoricul de vânzări poate anticipa când se termină un produs, ce cantitate trebuie comandată și ce articole stau degeaba în depozit. Pentru un magazin cu câteva mii de coduri de produs, asta înseamnă mai puțin capital blocat în marfă și mai puține rupturi de stoc în săptămânile aglomerate.

Prognozele nu sunt perfecte. Dar sunt mult mai bune decât intuiția cuiva care deschide Excelul o dată pe lună.

5. Redactarea primelor variante de conținut

Descrieri de produs, newslettere, postări pentru rețelele sociale, oferte comerciale. AI-ul scrie rapid o primă variantă, iar un om din echipă o ajustează pe tonul firmei și verifică informațiile. Timpul de la idee la text publicat se reduce considerabil.

Textul generat fără nicio intervenție se recunoaște însă ușor. Clienții simt când un brand vorbește ca toate celelalte.

6. Filtrarea candidaților în recrutare

La un anunț pentru un post de vânzări pot veni două sute de CV-uri. Un sistem AI le poate sorta după criteriile stabilite de echipa de HR: experiență, competențe, disponibilitate, zonă. Decizia finală rămâne la oameni, iar criteriile trebuie verificate periodic, pentru că un algoritm prost configurat poate elimina sistematic candidați buni.

7. Monitorizarea plăților și recuperarea creanțelor

Facturile neîncasate la timp sufocă firmele mici mai des decât lipsa comenzilor. Un sistem automat poate urmări scadențele, trimite notificări politicoase înainte de termen, apoi mesaje mai ferme după depășire. Echipa financiară primește doar lista clienților care nu au reacționat la niciun mesaj.

Cum alegi ce automatizezi primul

Începe cu o listă simplă a sarcinilor repetitive din firmă și notează, pentru fiecare, câte ore consumă pe săptămână și cât de grav ar fi un eventual rezultat greșit. Sarcinile cu volum mare și risc mic sunt cele mai bune candidate. Procesarea facturilor și reamintirile de plată intră aproape mereu în această categorie. Deciziile de credit sau concedierile, nu.

Automatizarea nu se oprește la birou. Firmele de producție testează deja roboți colaborativi pe linii mici, unde un singur echipament preia operațiunile monotone și lasă oamenii pe controlul calității.

Mai contează un lucru, adesea ignorat: datele. Un instrument AI lucrează doar cu ce primește. Dacă lista de clienți are dubluri, iar stocurile din program nu corespund cu cele din raft, rezultatele vor fi la fel de haotice. Curățenia în date durează câteva săptămâni și nu arată spectaculos. Fără ea, nicio automatizare nu ține.

Cine vrea să urmărească evoluția instrumentelor disponibile pentru firme găsește analize și exemple practice în secțiunea IT și inovație, iar pentru ghiduri despre finanțare, taxe sau management merită consultate și alte resurse pentru antreprenori, scrise pe înțelesul celor care conduc efectiv o afacere.

Firmele care câștigă cel mai mult din AI nu sunt neapărat cele mai mari. Sunt cele care au avut răbdare să aleagă o singură problemă, să o rezolve bine și abia apoi să treacă la următoarea.