Actualitate
EXCLUSIV! Singurul român care a absolvit Stanford și Harvard cu merite deosebite s-a întors acasă! Planurile politice pe care le are în România! Dezvăluiri în premieră | Nationalul.ro
Cu toate că Sebastian Burduja, Tianu pentru prieteni, putea să rămână în SUA, unde deja i se înfățișa o carieră de succes, el a ales să se întoarcă în România și să încerce să schimbe ceva în bine în țara lui. Și nu a venit singur, ci împreună cu soția lui, de origine americană, Holly.
În anul 2016, Sebastian a fondat partidul Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor, care a fost cumva ca o continuare a unui alt proiect al lui de mare succes, Liga Studenților Români din Străinătate. Tot el a pus bazele și Fundației CAESAR, care se bucură de o largă aprecieze internațională.
A încercat în alegeri cu PACT, dar este greu când nu au la îndemână toate instrumentele pe care le au marile partide, așa că din 2019 el s-a alăturat PNL, împreună cu întregul său partid. Și astfel va deveni probabil unul dintre cei mai tineri vicepreședinți pe care i-a avut partidul vreodată. Revista Capital i-a luat un interviu și iată ce am aflat.
Interviu cu Sebastian Burduja
Spune-mi trei lucruri interesante despre tine, pe care le știu foarte puțini sau nimeni.
Primul: iubesc tenisul și am făcut tenis de performanță până la 14 ani. Am avut șansa să învăț pe zgura de la Piatra Neamț de la un mentor adevărat, Romeo Stoica, nu doar tainele tenisului, ci și ce înseamnă să ai rezultate prin muncă, disciplină, cunoaștere și autocontrol. Am urcat până pe locul 40 la nivel național. Când a fost să aleg între școală și tenis, am ales școala.
Al doilea: mă trezesc foarte devreme dimineața și înainte de orice altceva îmi fac patul. Am învățat asta la cămin, în SUA, și-apoi am regăsit sfatul într-un celebru discurs al lui William McRaven, amiral în marina americană: If you want to change the world, start off by making your bed every morning („Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a-ți face patul în fiecare dimineață”). Ziua începe mai bine când lucrurile sunt puse în ordine, iar lucrurile cu adevărat mari nu se pot face fără a avea grijă de lucrurile aparent mici.
Al treilea: venind înspre zona politică, puțină lume știe că la 16 ani, vârsta minimă legală la care puteam să fiu membru al unui partid, m-am dus la celebrul sediu al Partidului Național Liberal – Sector 1 (între Romană și Universitate) și m-am înscris. Am rezonat dintotdeauna cu valorile liberale – libertate, proprietate, stat eficient, meritocrație etc. – iar acum simt că am revenit pe deplin acasă.
De ce ai ales PNL?
PNL este singurul partid care a demonstrat că poate să îmbunătățească viața românilor. Restul e gargară. Mergeți la Oradea, la Alba Iulia, la Timișoara și Arad, la Reșița și la Botoșani, la Roman, la Sebeș și în multe alte comunități conduse de primari liberali. Se respiră un aer european, se vede viziunea și munca unor gospodari adevărați, care pur și simplu se pricep la management. Nimeni nu poate contesta aceste rezultate, obținute în ciuda tuturor piedicilor ridicate de la „centru” de guvernările PSD.
De aceea, PNL este singura șansă de a construi România europeană, liberă de comunism. Un partid autentic de dreapta, care a pus bazele României moderne, inclusiv mizând pe generații de tineri educați în străinătate și reveniți acasă. Un partid a cărui destin se confundă cu destinul României, cu realizări de excepție înainte de Primul Război Mondial și în perioada interbelică, urmate de bezna anilor de comunism. Un partid care are deplina legitimitate de a-și continua opera de construcție a României, întreruptă brutal de tancurile sovietice și de neocomunismul tranziției de după 1989. Abia acum, la 30 de ani de la Revoluție, PNL își reia locul pe deplin meritat drept cea mai puternică forță politică a României.
Nu în ultimul rând, doar PNL poate să bată PSD. Pe 27 mai PNL trebuie să fie pe primul loc, peste PSD, iar acesta va fi începutul sfârșitului. Nu pentru un om, fie el și un semizeu de Belina, Liviu Dragnea, nu pentru un partid, fie el și partidul stat – PSD, ci pentru toate fantomele comunismului care bântuie încă România: corupție, nepotism, sărăcie, centralizare, politizare, birocrație, stat mare, îmbâcsit și capturat.
Mai există PACT? Va mai exista vreodată PACT?
Am spus-o încă de la lansarea din ianuarie 2016: PACT este o stare de spirit. Pas cu pas, va cuprinde toată România. PACT nu e jucăria mea sau a colegilor mei. PACT este despre schimbarea României în bine, nu despre a avea un partid care să împartă funcții și să fragmenteze și mai mult votul românilor.
Să spunem lucrurilor pe nume. Față de momentul lansării PACT, acum mai bine de trei ani, situația României s-a înrăutățit dramatic. Un român pleacă la fiecare trei minute. Suntem mai puțini decât eram în 1918. Suntem tot mai izolați în Europa și tot mai departe de aliații noștri din NATO și UE. Chiar nu mai e loc și nu mai avem timp de orgolii, de dezbinare sau de indiferență.
Avem datoria morală să fim uniți și să oferim o alternativă clară românilor, iar această alternativă este Partidul Național Liberal. PNL are capacitatea de a scoate România din prăpastie, ducând la nivelul fiecărei comunități modelul de management consacrat de Ilie Bolojan la Oradea sau de Mircea Hava la Alba Iulia.
În plan extern, ca membru al celui mai puternic grup din Parlamentul European – Partidul Popular European – PNL discută de la egal la egal cu partenerii noștri externi, având capacitatea să poziționeze România în primul rând în Europa – și nu e deloc doar un slogan de campanie, ci un fapt demonstrat cu vârf și îndesat.
„Sunt convins că PNL va da României cea mai bună guvernare din ultimii 70 de ani!”
Ce obiective ai în PNL?
Am venit în PNL să facem echipă pentru România. PACT aduce trei atuuri importante în acest parteneriat. Mai întâi, o echipă de oameni care se pricep la ce fac, pregătiți pe bune în Vest, dar și în țară, oameni cu o carieră în spate și cu rezultate demonstrate, de la Sorbona la Stanford, Harvard și Yale, de la MIT la Oxford. Acești experți vor contribui cu idei și soluții în comisiile de specialitate și la programul de guvernare PNL. Apoi, venim cu o rețea unică în diaspora, construită pe bazele Ligii Studenților Români din Străinătate, pe care am fondat-o acum 10 ani, azi cea mai mare organizație românească în lume, cu prezență în peste 50 de țări. Și, desigur, venim cu experiența unor campanii foarte grele în România profundă și roșie, începând cu 2016 (Giurgiu, Neamț, Constanța etc.). Știm să punem osul la treabă și-am făcut mereu ce a trebuit: și strategii de țară, și campanie din om în om, și lipit afișe la minus zece grade (aviz amatorilor, nu folosiți aracet).
Ce vrei să faci cu PNL?
PNL este cel mai important partid al României și merită să câștige toate alegerile din 2019 și 2020: europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare. Eu sunt convins că PNL va da României cea mai bună guvernare din ultimii 70 de ani, o guvernare care va reda românilor încrederea în ei înșiși și cheful de a trăi aici, acasă. Eu am acest vis: să aducem milioanele de români alungați din țara lor înapoi în România. Diaspora acasă! Când românii vor începe să se întoarcă, va însemna că suntem pe drumul cel bun. Că și-au regăsit puterea de luptă, speranțele și încrederea că aici își pot crește copiii și nepoții.
Dacă nu ați trecut deja prin asta, vă rog să vă imaginați ce înseamnă să pleci și cât de greu este să-ți rupi rădăcinile. De fapt, ce poate fi mai trist? Fiecare român care pleacă nu este doar o cifră, nu este doar un pașaport. Fiecare român care pleacă lasă în urmă un oraș sau un sat mai gol, mai trist și mai îmbătrânit. Lasă în urmă copii – și sunt 250.000 de copii rămași singuri acasă, o întreagă generație pierdută. Lasă în urmă spitale, școli și companii românești fără cea mai importantă resursă: oamenii. În următorii cinci ani, piața muncii din România va avea un deficit de jumătate de milion de oameni.
Ca să îi aducem înapoi sau ca să îi determinăm să nu mai plece, trebuie să uităm de sloganuri și de promisiuni pompoase. Românii au nevoie de o țară civilizată în care să existe lucruri elementare: un sistem de educație care să nu mai formeze analfabeți funcționali, spitale în care să nu intre cu teamă că vor pleca și mai bolnavi, autostrăzi și drumuri pe care să circule în siguranță, un sistem public transparent, modern și digital, stabilitate și liniște. Trebuie să ne întoarcem la lucrurile simple și să livrăm impact.
Ai o politică pentru tineri? O strategie prin care să-i aduci înapoi sau să-i determini să nu mai plece. La noi se promovează în continuare nonvalorile.
Tinerii vor să fie ascultați și înțeleși. Vor să simtă că aici pot avea un viitor și că își pot îndeplini visurile, fără să li se taie aripile de către un stat abuziv și învechit. De fiecare dată în istorie, tinerii au adus marile schimbări. Au curaj, au ambiție, au putere de acțiune. Mereu am mizat și voi miza pe tineri.
Încă din ianuarie 2013 am propus o strategie națională pentru întoarcerea tinerilor acasă – SMART Diaspora. Multe dintre propuneri rămân valabile și sunt bazate pe experiența altor state: de la măsuri fiscale la centre de cercetare și programe de sprijinire a antreprenoriatului. Exemple de oameni care fac deja lucrurile acestea există cu duiumul și la noi. Vă dau două, complementare: RePatriot, inițiativa Romanian Business Leaders de repatriere prin antreprenoriat; și programul Diaspora Start-Up, unde atât LSRS cât și Fundația CAESAR au contribuit la atragerea diasporei acasă prin fonduri europene nerambursabile pentru lansarea unor afaceri noi.
„Aș da o ordonanță de urgență pentru recuperarea banilor furați!”
Ai o funcție importantă în PNL acum și o mare responsabilitate. Cu ce vii nou în PNL?
N-am vizat niciodată funcții, dar cred foarte mult în conceptul de responsabilitate. Am înțeles în momente foarte grele că viața este despre a fi responsabil, nu despre a fi fericit. A fi responsabil înseamnă a munci până la epuizare pentru a lăsa ceva în urmă pentru alții. Viața e despre adevăruri simple: când pleci nu iei nimic cu tine. Ce rămâne în urmă e doar ce-ai făcut pentru cei din jur.
În PACT am spus că cea mai importantă funcție este cea de membru. Ca start-up politic, am avut mereu această obsesie: să răspundem așteptărilor membrilor noștri, să plecăm de la nevoile și dorințele lor, să construim de jos în sus. Așa a apărut ideea de „franciză politică”, prin care am dat cluburilor locale PACT un manual complet, la cheie, despre implicarea politică a fiecărei comunități: cu roluri pentru fiecare membru al echipei, cu fișe de proiect și indicatori de performanță. Documentul e open source, în țara în care toată lumea se teme că se fură idei, tocmai pentru că ideile bune trebuie să circule liber.
Sunt convins că prin PNL vom reuși să împlinim misiunea PACT – să redăm România cetățenilor ei și să recuperăm distanța față de Occident, într-o singură generație. Asta necesită cetățeni, nu doar locuitori. Cetățeni implicați în soarta comunităților lor. De altfel, lucrul acesta deja se întâmplă în unele locuri din țară. A se vedea exemplul Clujului, deschizător de drumuri pe cel puțin două planuri: o strategie de dezvoltare făcută în parteneriat cu cetățenii; și programul de bugetare participativă, un termen complicat pentru un lucru simplu – cetățenii decid ce investiții sunt necesare în comunitate. Din nou, administrația liberală a demonstrat că poate.
Dacă ai fi premierul României care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
Aș da o ordonanță de urgență pentru recuperarea banilor furați, folosind toate mijloacele legale pentru a-i pune la loc în economie. Costul anual al corupției în România este estimat la 38 de miliarde de euro! Vă dați seama ce înseamnă asta? Banii ăștia, în loc să meargă în spitale decente, școli civilizate, autostrăzi și căi ferate și în aducerea românilor acasă, rămân în buzunarele slinoase ale unor nemernici. Un popor întreg nu înțelege cum e posibil să furi ca în codru și, chiar dacă ai „ghinionul” să faci pușcărie, să continui să te lăfăi în milioane furate.
România are nevoie de lideri puternici care să ia hoții de gât, să-i bage la pușcărie și să le ia ce nu-i al lor, chiar dacă au dus banii furați în Brazilia sau i-au trecut pe numele amantei. Doar cu astfel de oameni putem scoate țara din sărăcie, nu cu tot felul de cioflingari care nu sunt în stare nici să gestioneze magazinul din colț, darămite o țară, dar se visează salvatorii națiunii.
Te gândești în viitor să candidezi la alegerile prezidențiale?
Nu mă gândesc la funcții. Dacă aș fi vizat funcții, nu aș fi dat o carieră de succes la Washington, în instituții de prestigiu precum Banca Mondială, pe o cariera politică într-o Românie în care infractorii își dau legi și fac programe de guvernare. M-am întors în țară pentru că doar aici e acasă. Am lucrat în toată lumea și-am descoperit că doar aici pot să-mi pun tot sufletul în ceea ce fac, fără să-mi pară rău și fără să obosesc, chiar dacă simplu nu este. Cred că fac parte dintr-o generație (poate încă prea tăcută) de oameni care vor schimba politica românească din temelii, fără sa vizeze funcții sau poziții bine plătite, ci pur și simplu pentru că vor să lase ceva în urma lor.
„Nu cred în modelul falimentar al oamenilor buni la toate”
Ai un idol/model în politică? Cine este?
O sa vă surprind. Am o listă lungă de lideri politici pe care îi admir, de la Ionel Brătianu la Carol I, de la Kennedy la Reagan. De la fiecare am învățat câte ceva. Dar modelul meu în viață rămâne bunicul meu, Preotul Ioan Pricop. Un stâlp pentru comunitatea lui, pe care a slujit-o vreme de șase decenii, cu har autentic și cu smerenie. România nu i-a oferit prea multe șanse, nici în război, nici în foametea ce a urmat, nici la moartea tatălui de foarte tânăr, nici sub tirania comunismului.
Dar el a iubit întotdeauna România. Visul lui a fost, până în ultima clipă a vieții, să mă vadă întors acasă. Pe patul de moarte, când îi explicam de ce nu pot să revin, că nu pot da cu piciorul la o carieră de succes în America, că nu pot să renunț la tot ceea ce construisem acolo, mi-a spus atât: „În viață să nu faci ce poți, în viață să faci ce trebuie”. Nu mă abat de la aceste cuvinte și de la exemplul bunicului meu nici în viață, nici în politică.
Ce poziție crezi că ți s-ar potrivi cel mai bine în momentul de față? Ministru de…, premier, președinte…altceva?
Din nou, nu poziția e importantă, ci ce faci cu ea. Eu știu la ce mă pricep cel mai bine: soluții pentru dezvoltare. Am văzut ce merge și ce nu merge în alte țări. Știu ce avem de făcut ca România să crească, să devină competitivă, cu locuri de muncă decente și cu infrastructură de secol 21. Știu totodată cum să ținem fruntea sus în Europa și în lume, nu îmbățoșându-ne fără rost, ci câștigându-ne respectul prin reprezentare pe bune și negocieri deștepte. Nu cred în modelul falimentar al oamenilor buni la toate. Cred în România oamenilor potriviți la locul potrivit.
Un exercițiu de imaginație. Suntem în 2029. Cum arată viața politică a lui Sebastian Burduja?
Nu știu cum va arăta viața mea politică, dar știu cum vreau să arate România în 2029, la 40 de ani de la Revoluție. Doi brucani, cum s-ar zice. Vreau o Românie în care fiecare român să-și poată împlini visurile aici, acasă. O Românie liberă, scăpată definitiv din (neo)comunism și sărăcie, cu toate expresiile perverse ale unor decenii care ne-au îngenuncheat, dar nu ne-au biruit: resemnare, tristețe, invidie, ignoranță, impostură. O Românie mai puternică decât a fost vreodată. O Românie în care capra vecinului trăiește, nu moare. O Românie cu chef de viață, nu cu chef de ducă. O România cu cozi la sosire, nu la plecare.
Care este cel mai mare vis al tău?
Eu am fost plecat 12 ani în Statele Unite ale Americii și, zi de zi, visul meu a fost să revin acasă. Acum trei ani și jumătate mi l-am îndeplinit și, de atunci, visul meu a devenit întoarcerea acasă a tuturor românilor alungați în străinătate. Eu nu voi uita niciodată cum m-a întâmpinat România în ianuarie 2016, când plin de entuziasm i-am spus ofițerului de la pașapoarte că m-am întors definitiv în țară, împreună cu familia, iar reacția lui a fost: „nu sunteți normali la cap!” Am auzit această replică în fiecare zi de atunci și încă o aud.
Oare ce mai e normalitatea pentru țara asta? România de astăzi este țara în care a devenit normal ca infractorii să-și dea legi și ordonanțe în interes propriu. Țara în care a devenit normal ca mediul de afaceri să fie un inamic care trebuie răpus prin birocrație, taxe și controale, nu un partener pentru dezvoltare. Țara în care a devenit normal să hulim Europa pentru că cei care ne conduc nu sunt în stare să cheltuie banii europeni gratis. Țara în care a devenit normal să pleci, nu să rămâi și cu atât mai puțin să te întorci. Iar atunci când te întorci în cel mai frumos moment de unitate, 10 august, normal este să fii jignit, gazat și bătut.
Așa că cel mai mare vis al meu este România civilizată, care-și regăsește normalitatea și își recuperează cea mai de preț resursă a ei – oamenii.
Un mesaj pentru tineri.
Pentru cei plecați: să vină acasă. Pentru cei care se gândesc să plece: să rămână. Pentru cei de acasă: să se implice.
Avem nevoie urgentă de tineri implicați în viața politică și civică. Societatea românească este într-un moment de cumpănă. A nu face nimic înseamnă complicitate la crimă. Am întâlnit mulți tineri de mare perspectivă care ridică din umeri: ce să fac, n-am ce să fac. Dacă înțeleg – deși nu accept – atitudinea asta la cineva hârșâit prin România de azi, pe fiecare tânăr care se resemnează vreau să-l zgâlțâi bine și să îi zic așa: luptă, nu renunța, că fără tine suntem cu toții pierduți.
Eu știu foarte mulți tineri minunați, care pot și trebuie să schimbe România în bine. Această integrare PACT-PNL este dovada ca Partidul Național Liberal, un partid cu tradiție și prestigiu, are toată deschiderea de a susține pe scena politică tineri bine pregătiți, integri, responsabili. Nu este doar un slogan, este o realitate. Așa că mesajul meu pentru tineri este acesta: implicați-vă! Dacă nu voi, cine? Dacă nu acum, când? Dacă nu acasă, unde?
Te-ar putea interesa și:
Actualitate
Cum și-au recăpătat culoarea satele din Banat. Radu Trifan: „Nimeni nu vrea să-și crească copiii într-un sat decăzut”
Radu Trifan, fondatorul Asociației Acasă în Banat și managerul Muzeului Satului Bănățean, a cutreierat aproape toate satele din Banat. El a vorbit pentru „Adevărul” despre casele vechi care dispar prin abandon, despre voluntarii care redau culoare așezărilor rurale și morile unicat.
Color the Village este un proiect realizat cu ajutorul voluntarilor. Foto: Acasă în Banat.
Radu Trifan, managerul Muzeului Satului Bănățean din Timișoara și fondator al Asociației Acasă în Banat, a încercat, în ultimii ani, să readucă în atenție satele Banatului, prin inițiative care au ajuns să schimbe înfățișarea lor și percepția turiștilor despre ele.
Cel mai cunoscut proiect al asociației este Color the Village, început în 2019 și ajuns în 2026 la a opta ediție. În fiecare an, sute de voluntari ajung într-un sat din Banat și renovează fațadele caselor vechi care au păstrat arhitectura tradițională, specifică regiunii. După edițiile din Eftimie Murgu, Racovița, Ilidia, Fărășești, Valeapai, Altringen și Grădinari, proiectul a ajuns recent în satul Macedonia, din județul Timiș, ales pentru casele sale cu arhitectură specifică Banatului de Câmpie.
Imaginea 1/12:
Color de Village Foto Acasă in Banat (12) jpg
„Bilanțul? 27 de obiective — case, fosta cooperativă, școala, zugrăvită complet și înfrumusețată cu două picturi, și gardul bisericii. Mulțumiri tuturor celor peste 400 de voluntari de toate vârstele care au venit să ajute, fiecare după puterile lui, din timpul lui, atât cât a putut. Unii dintre ei au venit special din București sau Brașov, Caransebeș ori Oțelu Roșu, ca să dea o mână de ajutor. Mulți au ajuns acum prima dată la Macedonia, pe când alții locuiesc aici de ani buni. Unii au stat trei zile, alții au venit o zi sau numai câteva ore, ca să fie alături de noi. Fiecare ajutor a contat! Să ne tragem sufletul și să ne vedem cu bine la ediția din 2027!”, a informat Asociația Acasă în Banat, la finalul celor trei zile în care voluntarii au înfrumusețat casele din satul aflat la circa 40 de kilometri de Timișoara.
Morile de apă, o comoară a satelor din Banatul Montan
Un alt proiect inedit al asociației s-a numit „Țara Morilor de Apă” și a fost dedicat morilor de apă din Banatul montan, care au rămas repere ale vieții din satele regiunii. Voluntarii Asociației Acasă în Banat au străbătut peste 100 de localități din Caraș-Severin, au parcurs aproape 10.000 de kilometri și au identificat, fotografiat și cartografiat 243 de mori de apă. Dintre acestea, 82 erau încă folosite, 47 erau funcționale, dar oprite, iar 114 erau nefuncționale sau degradate.
Asociația a realizat un ghid al morilor de apă din Caraș-Severin, o expoziție itinerantă și un site dedicat, iar apoi, prin proiectul „Salvăm Morile de Apă”, a intervenit, alături de voluntari și de comunitățile locale, la mori din Gârnic, Șopotu Vechi și Pârvova. Au fost refăcute acoperișuri, pereți, fundații, podețe și canale de aducțiune a apei, iar unele mori au fost repuse în funcțiune sau incluse în trasee turistice locale.
Radu Trifan a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum s-au schimbat satele Banatului în ultimele decenii, ce se pierde odată cu degradarea caselor vechi, cum pot voluntarii să redea culoare comunităților rurale și de ce morile de apă rămân repere importante ale acestor locuri.
Radu Trifan. Foto: Arhiva personală
ADEVĂRUL: Cum vedeți astăzi satele Banatului, după atâtea locuri pe care le-ați vizitat și după atâtea ediții ale proiectului Color the Village?
Radu Trifan: În primul rând, trebuie să spun că vizitez satele Banatului în mod sistematic de aproape 20 de ani. Probabil mi-au mai rămas doar câteva în care nu am ajuns în toți acești ani. Pot spune că, atât în județul Timiș, cât și în județul Caraș-Severin, au mai rămas puține sate pe care să nu le fi văzut.
Am o idee despre aproape fiecare în parte, iar în unele sate am avut proiecte, contacte, conexiuni. Am ajuns în foarte multe sate și prin proiectele umanitare pe care le-am desfășurat, iar în altele datorită cercetării pe care am făcut-o pentru morile de apă. Am căutat morile din Banat și, în felul acesta, am ajuns în multe locuri despre care știam foarte puține lucruri.
Această experiență m-a ajutat foarte mult, atât în activitatea asociației, cât și în proiectul Color the Village, care este complementar. Proiectul s-a desfășurat în sate în care eu fusesem deja și în care noi, ca asociație, avuseserăm deja contacte. Deci nu a fost niciodată un sat cu totul nou pentru noi.
Imaginea 1/11:
Color The Village Foto Asociația Acasă în Banat Facebook (21) jpg
Se mai văd astăzi influențele românești, șvăbești, sârbești sau maghiare în arhitectura satelor bănățene?
Da. În mod clar, ele sunt încă vizibile. Însă, când mă uit în urmă, față de acum 20 de ani, procesul de transformare este foarte vizibil. Există o modernizare accelerată a satelor, care, până la un punct, este bună, pentru că oamenii de la sat își doresc să trăiască mai bine.
Însă, în ceea ce privește patrimoniul, arhitectura vernaculară și trăsăturile care dau coerență și fac din satul bănățean ceea ce este, acolo, din păcate, suferim o pierdere. Suntem pe minus. Din acest punct de vedere, activitatea noastră la asociație este un răspuns tocmai la acest fenomen.
Ce se pierde în aceste sate: casele, elementele de arhitectură, meșterii, memoria locului?
Câte puțin din fiecare. În primul rând, se pierd casele vechi. Multe sunt reconstruite sau modificate folosind tehnici moderne de izolare a fațadelor, iar astfel se renunță la fațadele baroce, frumos colorate, cu influențe șvăbești, chiar și în satele românești.
Se renunță la aceste opere de artă anonime, realizate în urmă cu 100 de ani sau chiar mai mult de meșteri populari care aveau un concept despre estetica locului. În locul lor apar elemente prefabricate, din plastic sau polistiren, materiale comune, de slabă calitate. Toate aceste elemente decorative sunt date jos, de multe ori sub pretextul că sunt prea scumpe sau că nu mai există meșteri. Dar nu este întru totul adevărat.
De multe ori se face un exces de zel și, din păcate, a devenit o modă. O modă care a pornit și de la clădirile publice. Să ne gândim la toate primăriile care au trecut prin moda clădirilor portocalii. La un moment dat, aproape toate primăriile erau renovate și deveniseră niște clădiri portocalii, cu ferestre termopan aproape identice, fără niciun fel de personalitate.
De aici, moda s-a transmis către gospodării, dar și către biserici, școli și alte clădiri publice.
Imaginea 1/10:
Color The Village Foto Asociația Acasă în Banat Facebook (2) jpg
Aceste case vechi, care își păstrează patina timpului, ar putea fi păstrate fără costuri foarte mari? Ce recomandări ați avea?
Sigur că da. Ele se pot păstra, bineînțeles. Condiția principală este întreținerea frecventă. Așa au fost construite și păstrate de-a lungul timpului.
Să ne gândim la bătrânii care, pe vremuri, zugrăveau casa o dată pe an, iar cei mai zeloși chiar de două ori pe an. În Banat, zugrăvirea casei o dată pe an era aproape obligatorie.
Acest obicei s-a pierdut. A venit apoi perioada comunistă, în care, din lipsă de timp, din comoditate sau pentru că oamenii aveau alte priorități, fațadele vechi, de dinainte de 1940, au fost date jos și înlocuite cu fațade cu strop de ciment. Stropul de ciment a fost la mare modă în anii ’60–’70. S-au răspândit acel gri și alte culori care nu fuseseră cunoscute până atunci, iar casele au rămas neîngrijite.
Satul colorat din munți, plin de navetiști. „Facem 100 de kilometri până la Timișoara, dar nu avem de ce să ne mutăm”
Ideea principală era ca oamenii să nu mai fie nevoiți să facă acea zugrăvire anuală. Însă acest lucru nu a făcut decât ca estetica satului să decadă în timp.
Cum reacționează localnicii când văd că vin mulți voluntari să le repare fațadele, porțile sau gardurile?
Reacțiile sunt amestecate. În primul rând, sunt reacțiile de bucurie ale celor care sunt beneficiari sau ale celor care țin la satul lor și se bucură pentru orice pas înainte.
Apoi sunt reacțiile de neîncredere ale celor care nu înțeleg acest demers. Am avut parte de tot felul de experiențe cu localnicii. Unii erau chiar convinși că nu este nevoie de așa ceva, că o casă zugrăvită este mai degrabă o bătaie de cap, pentru că trebuie întreținută mai des, și preferau griul. Spuneau că nu se vede praful, că nu se stropește.
Din păcate, acest mod de a gândi este foarte răspândit. Dar știm foarte bine, prin comparație cu Occidentul, unde mergem în vacanță și vedem acele sate minunate, frumos zugrăvite și întreținute, că estetica locului contează foarte mult.
În satele noastre, acest aspect este adesea neglijat. Oamenii gândesc mai degrabă practic: fațada și exteriorul casei să dea cât mai puțin de lucru, iar eforturile se duc spre interior. De multe ori, o casă arată jalnic la exterior, dar în interior are toate dotările și poate fi amenajată foarte modern.
Ce fel de oameni vin ca voluntari? Sunt din Banat sau vin și din alte zone ale țării?
Marea majoritate a voluntarilor sunt din Banat și, mai precis, din Timișoara. Timișoara este locul care ne aduce cei mai mulți voluntari, pentru că este un oraș cosmopolit, un oraș deschis, cu mulți absolvenți de facultate, oameni cu studii superioare, care rezonează cu mesajul nostru și înțeleg urgența păstrării acestor valori de arhitectură rurală.
Acest lucru se vede și la nivelul orașului. Timișoara este privilegiată din acest punct de vedere. Aici există o cunoaștere și o înțelegere mult mai bună a importanței patrimoniului. Centrul istoric al Timișoarei și cartierele istorice sunt protejate, iar publicul își dorește să le vadă renovate și întreținute.
Însă, de îndată ce ieșim din oraș, situația se schimbă. Pentru noi, publicul din Timișoara este foarte important, pentru că mulți dintre timișoreni se trag, de fapt, din aceste locuri, din satele din Timiș și Caraș-Severin. Mulți au bunici, rude, legături cu satul bănățean. Sunt, cumva, aproape de el.
Pot deveni casele vechi, morile de apă și satele în care a ajuns Color the Village parte dintr-un traseu turistic al Banatului?
Nu neapărat. Eu nu aș vedea lucrurile sub forma unui traseu. Nu aceasta este ideea.
Ideea este să ridicăm nivelul general de conștientizare, pentru că avem patrimoniu valoros și în sate care nu au foarte mult potențial turistic. Dar asta nu le împiedică să rămână niște oaze de arhitectură valoroasă, care contribuie la creșterea calității vieții.
Până la urmă, un turist vine și pleacă. Dar nivelul de trai dintr-o localitate este dat și de calitatea arhitecturii locului respectiv. Dacă ai doar kitschuri, doar case care nu respectă niciun fel de etică arhitecturală, evident că spațiul public și nivelul de trai sunt mai jos decât în orașe sau în alte zone dezvoltate.
Trebuie să conștientizăm că și publicul, și sătenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Nimeni nu vrea să-și crească copiii într-un sat decăzut, cu case abandonate, fără identitate. Iar când copiii văd diferența față de alte locuri, primul lucru pe care și-l doresc este să plece din sat, în alte țări sau oriunde altundeva.
Acest lucru va continua dacă nu facem ceva ca să protejăm ceea ce este frumos în satele din Banat și, în general, în satele din România.
Ce rol au morile de apă în memoria satelor și câte dintre ele mai pot fi salvate? Care sunt pericolele pentru acest patrimoniu?
Noi ne-am axat pe salvarea sau, în orice caz, pe promovarea morilor din Banat pentru că aici s-au păstrat foarte multe mori. Sunt foarte interesante, mai ales în Banatul de munte, unde există numeroase mori cu roată orizontală, cu ciutură, instalații primitive care în alte zone ale țării au dispărut complet.
Nu mai vorbim de Europa, unde aproape că nu mai există acest tip de construcții și instalații. Faptul că noi încă le avem, că sunt in situ și că o bună parte dintre ele sunt încă folosite, le transformă în obiective turistice și în valori de cultură și tehnică populară autentică.
Ele există în Banatul de munte și vrem să le promovăm. Sunt importante din acest punct de vedere, iar tot ce am făcut noi în privința morilor a fost, până la urmă, pentru a ajuta comunitățile să nu-și piardă aceste elemente.
Vorbim despre mori, despre case, dar și despre alte clădiri, pentru că în Banat nu mai avem o varietate foarte mare de obiective. Din păcate, nu mai avem castele, nu mai avem obiective de mare interes, nu avem sate medievale, cum sunt în Transilvania sau în alte părți ale Europei. Tocmai de aceea, ceea ce există este foarte prețios și nu trebuie distrus.
Comuna din România care „s-a mutat” în Austria. „Femeile unde ar fi putut să lucreze aici? Așa se duc acolo, la babe”
Mai există oameni care știu să repare sau să întrețină aceste mori? Sunt greu de reparat?
Marea majoritate a morilor mici au fost deținute în devălmășie, de mai multe familii. Nu putem vorbi despre un morar sau despre un meșter anume, ci despre cunoștințe răspândite la nivelul întregului sat.
Toată lumea știe să folosească o moară de acel tip. Dau exemplul Rudăriei. La Rudăria putem spune că toți localnicii sunt morari și toți știu câte ceva despre cum se întreține și cum se repară o moară. Mai ales bărbații.
Nu sunt cunoștințe tehnice foarte complexe, pentru că vorbim despre mori relativ primitive. În schimb, morile mari, specifice Banatului de câmpie, mai ales în județul Timiș, sunt instalații industriale mult mai complexe. Acolo avem cu adevărat o mare problemă.
Patrimoniul industrial, în ansamblu, se pierde într-un ritm extraordinar. Este păcat să vedem cum, sub ochii noștri, în fiecare an mai dispare câte o moară care are dotări sau instalații vechi de aproape o sută de ani.
În Occident, de exemplu, acest lucru nu se întâmplă. Patrimoniul se păstrează și se pune în valoare. Se fac muzee locale, se dezvoltă mici afaceri de familie în jurul acestor mori. La noi, în schimb, procesul de distrugere continuă.
Cum vă descurcați cu resursele? Reușiți să strângeți voluntari, dar cum stați cu partea materială? Colaborați cu primăriile, găsiți sponsori?
Legat de voluntari, este adevărat că la proiectele mari avem mulți voluntari. Însă, la proiectele mai mici, rămâne o dificultate mare, pentru noi ca și pentru alte asociații, să avem un flux constant de voluntari și oameni dedicați.
Avem un nucleu dur de voluntari, dar este tot timpul nevoie de mai mulți. Nu sunt niciodată suficienți. Este nevoie de mai mult voluntariat.
În ceea ce privește resursele financiare, noi, ca asociație, ne-am concentrat 99 la sută pe fonduri private. Cu mici excepții, am avut doar două proiecte de mici dimensiuni cofinanțate de consilii județene, unde am aplicat și am obținut fonduri publice.
În rest, marea majoritate a fondurilor le-am obținut din donații și sponsorizări. Aici trebuie să spun că suntem într-o poziție cumva privilegiată, pentru că echipa noastră este din Timișoara, iar Timișoara are multe companii mari, multinaționale, cu forță economică și posibilitatea de a finanța proiecte viabile.
Noi ne-am dat tot interesul și am încercat să fim competitivi, pentru că există tot timpul o concurență destul de mare între proiectele depuse de asociații. În bună parte, am reușit să atragem finanțări.
Însă, chiar dacă am atras fonduri, situația economică ne-a pus tot timpul în dificultate. În domeniul nostru, fiind o asociație care se ocupă de renovări, șantiere și lucrări practice, aproape toate materialele de construcții și-au dublat sau chiar triplat prețurile.
Este foarte greu să facem față. Ceea ce făceam la început cu 1.000 de lei, astăzi ne costă 2.500 sau 3.000 de lei. Este dificil să ții pasul cu creșterea prețurilor.
Dar, atât cât reușim, facem ce putem. Iar când nu vom mai putea, atunci nu vom mai face. Suntem însă optimiști. Am încercat să ne descurcăm, iar oamenii au venit aproape de noi.
Actualitate
Debut de coșmar pentru Ronaldo la Mondial! Portugalia s-a chinuit cu RD Congo, 1-1, în grupa K
Portugalia și RD Congo s-au duelat la Houston, într-o partidă din Grupa K a Campionatului Mondial 2026. Meciul a fost așteptat cu mare interes, mai ales după recitalul oferit de Lionel Messi în victoria Argentinei cu Algeria, când starul sud-american a reușit un hat-trick.
Portugalia – RD Congo, 1-1 Foto/Sportpictures
Astfel, atenția s-a mutat asupra lui Cristiano Ronaldo, aflat la un nou turneu final alături de naționala lusitană. De această dată, însă, veteranul portughez nu a reușit să facă diferența în teren, iar gruparea sa a fost nevoită să se mulțumească cu un rezultat dezamăgitor.
Dominare totală a lusitanilor, egalare neașteptată în minutul 45
Portugalia a controlat fără doar și poate prima repriză a meciului cu RD Congo, având peste 80% posesie și deschizând scorul rapid. În minutul 6, Pedro Neto a centrat excelent, iar Joao Neves a marcat cu capul pentru 1-0. Lusitanii au continuat să domine și să țină mingea departe de adversari, însă fără să își creeze foarte multe ocazii.
De cealaltă parte, congolezii au abordat un joc extrem de ofensiv. În minutul 14, Cedric Bakambu a avut un șut blocat. Însă, cea mai mare oportunitate a africanilor înainte de pauză a venit în minutul 34, când Edo Kayembe a șutat periculos de la distanță, spre poartă, dar fără finalizare. Când părea că Portugalia va intra în avantaj la vestiare, RD Congo a dat lovitura în prelungiri. Arthur Masuaku a executat un corner, iar Wissa a reluat cu capul și a restabilit egalitatea, 1-1.
Ronaldo a ratat două oportunități majore
În repriza a doua, Portugalia a continuat să domine clar la posesie, însă fără să reușească să transforme superioritatea în goluri. În minutul 63, RD Congo a fost aproape să înscrie, însă lovitura de cap a lui Steve Kapuadi a trecut pe lângă poartă.
Cristiano Ronaldo a avut două oportunități importante în minutele 69 și 74, dar de fiecare dată a ratat ținta. În minutul 68, spiritele s-au încins pe teren, iar arbitrul a fost nevoit să intervină pentru a calma jucătorii.
Africanii au rămas periculoși pe contraatac și au mai avut o șansă mare în minutul 84, când Cedric Bakambu a ratat incredibil dintr-o poziție excelentă. Portugalia a continuat să preseze până la final, însă Bruno Fernandes a trimis peste poartă în prelungiri și soarta partidei a rămas neschimbată, 1-1 la final.
Actualitate
Crimeea interzice circulația motocicletelor pe timpul nopții. Autoritățile susțin că zgomotul motoarelor împiedică apărarea antiaeriană să detecteze dronele ucrainene
Autoritățile instalate de Moscova la conducere în Crimeea opucată au decis să interzică deplasarea motocicletelor și a altor vehicule similare pe timpul nopții, motivând că zgomotul produs de motoare afectează activitatea unităților de apărare antiaeriană care încearcă să identifice și să neutralizeze dronele lansate de Ucraina.
Motociclist pe podul lui Putin din Crimeea/FOTO:X
Măsura, anunțată marți de liderul instalat de Moscova în peninsulă, Serghei Aksionov, intră în vigoare începând de astăzi și va rămâne aplicabilă pe termen nedeterminat, scrie Moscow Times.
Potrivit noilor reguli, motocicletele, mopedele, scuterele, ATV-urile și alte vehicule motorizate similare nu vor mai putea circula între orele 20.00 și 06.00.
Decizia vine după ce un consilier al lui Aksionov a acuzat motocicliștii că perturbă activitatea grupurilor mobile de apărare antiaeriană în timpul alertelor aeriene. Aceste unități se bazează în mare măsură pe identificarea zgomotelor produse de dronele care se apropie de obiectivele militare și de infrastructura strategică.
Presa de stat rusă a mers și mai departe, susținând că unii motocicliști ar circula intenționat în timpul atacurilor cu drone, la solicitarea unor persoane care comunică prin aplicații de mesagerie și care le-ar oferi recompense financiare modeste pentru această activitate.
„Scopul principal al acestor măsuri este asigurarea siguranței publice și protejarea militarilor, a instituțiilor statului și a obiectivelor speciale”, a transmis Aksionov pe Telegram.
Restricțiile se înmulțesc pe fondul intensificării atacurilor ucrainene
Interdicția privind motocicletele reprezintă doar cea mai recentă măsură adoptată de autoritățile ruse din Crimeea în contextul creșterii presiunii exercitate de armata ucraineană asupra peninsulei anexate.
Săptămâna trecută, traficul feroviar pe timpul nopții a fost suspendat în întreaga regiune, după un atac cu drone atribuit Ucrainei, soldat cu victime și avarierea unei locomotive de pasageri.
În paralel, armata ucraineană susține că Rusia a impus restricții severe și asupra transporturilor militare care utilizează autostrada Novorossia, una dintre cele mai importante rute logistice care leagă sudul Rusiei de teritoriile ucrainene ocupate și de Crimeea.
În ultimele săptămâni, forțele ucrainene și-au intensificat atacurile cu drone asupra convoaielor militare și a cisternelor care transportă combustibil către peninsulă. Potrivit Kievului, aceste operațiuni au afectat serios fluxul de aprovizionare și au contribuit la apariția unor penurii locale de carburanți.
Deși Crimeea este conectată direct cu Rusia prin Podul Kerci, Moscova a limitat în ultimii ani utilizarea acestuia pentru transporturile considerate periculoase, inclusiv cele de combustibil, din cauza riscului reprezentat de atacurile ucrainene.
Ca urmare, aprovizionarea regiunii depinde tot mai mult de coridoarele terestre din nord. Date prezentate de armata ucraineană arată că traficul zilnic pe autostrada Novorossia a scăzut cu peste 40% între începutul lunii mai și începutul lunii iunie, semn al dificultăților logistice cu care se confruntă forțele ruse din zonă.
Decizia de a interzice circulația motocicletelor pe timpul nopții reflectă preocuparea tot mai mare a autorităților ruse față de eficiența campaniei ucrainene cu drone, care continuă să pună presiune asupra infrastructurii militare și a rutelor de aprovizionare din Crimeea.
-
Breakingacum 2 zileCrin Antonescu: „Am găsit găina cu ouă de aur, dar el se ouă peste 2 ani. Nu înțeleg de ce sunt atât de multe pretenții din partea unui partid cu 14%”
-
Breakingacum 2 zileRomânia pe butuci. Valentin Stan: Dezastrul economiei poartă un singur nume
-
Actualitateacum 3 zile
Oana Țoiu, reacție după atacul Rusiei asupra unei mănăstiri UNESCO din Kiev: „Arată cât de goale sunt afirmațiile lui Putin”
-
Actualitateacum 2 zile
Schimbare majoră în obiceiurile românilor: inflația a ucis „ciubucul”. Ce spun datele oficiale din aplicațiile de ride-sharing
-
Actualitateacum 3 zile
Caravana medicală „Obezitatea este o boală” aduce evaluări gratuite în Palas Iași
-
Actualitateacum 2 zileCum înregistrezi o companie străină în scopuri de TVA în România: pas cu pas, 2026
-
Actualitateacum 2 zile
Marea Britanie va furniza uraniu îmbogățit Ucrainei și anunță noi sancțiuni împotriva Rusiei înaintea summitului G7
-
Breakingacum 2 zileCuvinte grele în ședința PNL de la unul dintre prim-vicepreședinți: „Suntem ultimul partid care să ne facem membrii trădători, șobolani”