Comunicate
Guvernul se îndreaptă cu pași rapizi spre un conflict juridic cu Uniunea Europeană
Guvernul și coaliția de guvernare sunt pe cale să facă un pas major greșit în procesul de dezvoltare tehnologică a țării. Este vorba de introducerea în România a tehnologiei de comunicații 5G, de la care se așteaptă o contribuție importantă la dezvoltarea în următorii 10 ani. Comunicațiile vor deveni suportul cel mai important al implementării proceselor de automatizare, de dirijare a proceselor distribuite și de control al traficului de transport și de energie.
Este evident că România nu își poate permite un decalaj major față de alte state europene în ceea ce privește construirea infrastructurii de comunicații 5g. Orice an pierdut în acest domeniu va costa economia între 0,5 și 1% din PIB, iar pe măsură ce timpul trece aceste costuri vor crește și ele. Lipsa unei infrastructuri adecvate de comunicații devine principalul obstacol în calea investițiilor în industrii cu valoare adăugată mare, precum și în investițiile publice menite să permită rezolvarea unor probleme majore, cum ar fi traficul în marile orașe sau digitalizarea serviciilor publice.
Nu în ultimul rând, întârzierea implementării sistemelor de comunicații 5G văduvește bugetul public de încasarea câtorva miliarde de lei proveniți din concesionarea frecvențelor care vor fi alocate aacestor sisteme.
Tocmai din aceste considerente, guvernul ar trebui să își măsoare cu atenție și rigoare fiecare pas pe care îl face în direcția implementării acestei noi tehnologii de comunicații.
Trebuie notat, încă de la început, că Uniunea Europeană în ansamblul său consideră că rețelele de comunicații 5G au multe avantaje, dar vin la pachet cu riscuri serioase de securitate cibernetică și cu posibilitatea de a afecta confidențialitatea datelor transportate. În acest sens, Uniunea Europeană a creeat un set de instrumente (EU 5G toolbox), care urmărește coordonarea de către Comisia Europeană a abordărilor naționale, pentru a evita fragmentarea modului în care statele membre evaluează și gestionează riscurile legate de noua tehnologie.
Uniunea recomandă tuturor statelor membre să adopte o legislație specifică acestui domeniu, care să reglementeze tehnic aspectele considerate critice ale infrastructurii 5G. Cadrul legal al acestei abordări este definit în Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (“Directiva TRIS”).
Ei bine, esența acestei directive se găsește la articolul 5, care impune statelor membre să notifice Comisia Europeană privind orice proiect de lege care conține reglementări tehnice: „Statele Membre comunică de îndată Comisiei orice proiect de reglementare tehnică […]”.
Iar încă de la primul articol, la paragraful (1) litera f) din Directiva TRIS, se definește clar „reglementare tehnică” astfel: „ înseamnă o specificație tehnică sau o altă cerință sau normă cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative relevante, a cărei respectare este obligatorie, de jure sau de facto, în cazul comercializării, prestării unui serviciu, stabilirii unui operator de servicii sau utilizării într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia, precum și actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre, cu excepția celor prevăzute la articolul 7, care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs sau care interzic prestarea sau utilizarea unui serviciu sau stabilirea în calitate de prestator de servicii”
În urma notificării Comisie Europene din partea statului membru, există o perioadă de suspendare de trei luni în care un stat membru nu poate adopta legea. În perioada menționată, procedura legislativă poate totuși să își urmeze cursul normal., dar să nu se finalizeze adoptarea legii. Procedura de notificare prevăzută de Directiva TRIS a fost adoptată pentru a anticipa și a preveni crearea de bariere în calea comerțului pe piața internă.
În acest moment, guvernul nostru și coaliția de la guvernare trec prin Parlament, pe repede înainte, proiectul de lege pentru reglemetarea procedurilor de autorizare 5G, ignorând procedura de notificare prevăzută de legislația comunitară.
Dar proiectul de lege 5G are ca scop reglementarea procesului de autorizare a producătorilor de tehnologii, echipamente și software pentru rețelele 5G, iar aplicarea criteriilor de autorizare prevăzute în Proiectul de Lege 5G poate duce la excluderea din întreaga rețea 5G a echipamentelor furnizate de anumiți producători. Conform Proiectului de Lege 5G, vânzarea tuturor echipamentelor produse de producătorii neautorizați va fi interzisă în România. Interdicția nu va lăsa loc pentru nici o utilizare a echipamentului în cauză, nici măcar una marginală. Cât de dificil este, totuși, în aceste condiții să argumentezi, în mod rezonabil, că Proiectul de Lege 5G nu intră sub incidența articolului 1 alineatul (1) litera f) din Directiva TRIS referitoare la interzicerea fabricării, importului , comercializarea sau utilizarea unui produs sau a furnizării sau utilizării unui serviciu sau stabilirea ca prestator de servicii, în conformitate cu interpretarea Comisiei Europene?
Ba mai există și hotărâri ale Curții Europene de Justiție care creează precedente în acest sens și care au sancționat inclusiv state naționale (Ungaria și Grecia). Concluzia este una singură: pe baza formulării generale a Directivei TRIS, a hotărârilor Curții Europene de Justiție și a îndrumărilor furnizate de Comisia Europeană, obligația de a notifica Proiectul de Lege 5G pare evidentă.
Ceea ce nu se prea discută la noi este faptul că omisiunea de a notifica Proiectul de Lege 5G poate face ca acesta să fie considerat inaplicabil în raport cu părți private, și poate deschide calea unor acțiuni împotriva României pentru constatarea încălcării dreptului Uniunii Europene, în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Iată ce spune acest articol 258 din Tratatul Uniunii:„ În cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile. În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene.” Cu alte cuvinte, România își creează singură un caz la Curtea Europeană de Justiție , care va putea aduce invalidarea legislației 5G, ceea ce va întârzia implementarea tehnologiei câțiva ani buni. Oare de asta avem noi nevoie acum?
Poate nu ar fi lipsit de interes să vedem ce fac celelalte state din UE, în special, Franța și Finlanda, la care proiectele de reglementări notificate în temeiul Directivei TRIS par să prevadă un mecanism de autorizare similar cu cel care urmează să fie reglementat prin Proiectul de Lege 5G. Proiectul finlandez, în particular, nu pare să conțină nicio specificație tehnică. Nici proiectul francez care prevede procedurile de autorizare în sine nu conține astfel de specificații, cu toate că a fost notificat separat de alte reglementări conexe care conțin specificații tehnice. Ei bine, atât Franța cât și Finlanda au notificat Comisia Europeană privind proiectele proprii de lege pentru autorizarea producătorilor și operatorilor 5G. Quod erat demonstrandum!
Acum să nu ne închipuim că numai noi ne confruntăm cu aceste lucruri legate de tehnologia 5G. Inclusiv Germania, motorul și cea mai mare economie a Uniunii Europene parcurge, cuminte, procedurile prevăzute de legislația Europeană. Berlinul a notificat Comisia Europeană pe 17 decembrie 2020 privind proiectul de lege „“Draft Second Act increasing the security of information technology systems”. După care a așteptat cuminte timp de mai bine de trei luni, până pe 22 aprilie 2021, când a primit răspunsul, cu recomandări incluse, din partea Kerstinei Jorna, Director-General în cadrul Comisiei Europene. Și abia apoi Parlamentul de la Berlin a aprobat legea. Cât despre prevederile legii germane, acestea sunt mult mai clare decât ce vrem noi să facem prin proiectul de lege 5G. La nemți, fiecare furnizor de componente depune o declarație pe proprie răspundere că respectă standardele de securitate cibernetică, iar operatorii trebuie să notifice ministerul de interne privind orice contract cu furnizorii. Ministerul de interne are la dispoziție între două și patru luni pentru a verifica conformitatea produselor furnizate cu reglementările tehnice introduse prin legislația 5G. Ministerul de interne, nu CSAT, ca în cazul nostru.
Eu zic că mai clar de atât nu se poate. Totul făcut nemțește, pas cu pas. Oare la noi de ce nu se poate face așa? De ce trebuie tot timpul să fim „originali”?
Comunicate
Inteligența artificială în business: 7 activități pe care companiile le pot automatiza
Cele mai multe firme nu au nevoie de un proiect mare de transformare digitală ca să simtă efectele inteligenței artificiale. Au nevoie de câteva sarcini bine alese, care consumă zilnic ore de muncă și care urmează aceleași reguli de fiecare dată. Acolo apare câștigul real. Restul e, de multe ori, entuziasm de prezentare.
Un antreprenor cu zece angajați pierde ușor o zi pe săptămână cu facturi introduse manual, emailuri la care se răspunde cu aceleași trei fraze și rapoarte copiate dintr-un fișier în altul. Nimeni nu contestă că munca trebuie făcută. Întrebarea este cine o face și cu ce cost.
1. Procesarea documentelor și a facturilor primite
Facturile de la furnizori vin în formate diferite, pe email, în PDF sau scanate. Un sistem cu recunoaștere de text și un model AI antrenat pe documente financiare poate extrage furnizorul, data, valoarea și cota de TVA, apoi le poate trimite direct în programul de contabilitate. Contabilul verifică doar excepțiile.
Diferența se vede în special la firmele cu sute de documente pe lună. Acolo, o eroare de tastare la un CUI sau la o sumă poate bloca o lună întreagă de reconcilieri.
2. Răspunsurile la întrebările frecvente ale clienților
„Când ajunge comanda?”, „Pot returna produsul?”, „Aveți pe stoc mărimea 42?”. Un asistent conversațional conectat la stocuri și la sistemul de livrări răspunde la astfel de întrebări în câteva secunde, la orice oră. Operatorii umani rămân pentru reclamații, negocieri și cazurile în care clientul e deja nervos.
Greșeala frecventă e lansarea unui chatbot care nu știe nimic despre comanda clientului. Un asistent fără acces la date reale enervează mai mult decât un formular de contact.
3. Programarea întâlnirilor și gestionarea calendarului
Clinicile, service-urile auto, firmele de consultanță și saloanele pierd timp la telefon doar pentru a găsi o oră liberă. Instrumentele de programare cu AI propun intervale, trimit confirmări, reamintesc clientului cu o zi înainte și mută automat programarea dacă cineva anulează. Rata de neprezentare scade vizibil când reamintirea vine la momentul potrivit.
4. Analiza vânzărilor și prognoza stocurilor
Un model care învață din istoricul de vânzări poate anticipa când se termină un produs, ce cantitate trebuie comandată și ce articole stau degeaba în depozit. Pentru un magazin cu câteva mii de coduri de produs, asta înseamnă mai puțin capital blocat în marfă și mai puține rupturi de stoc în săptămânile aglomerate.
Prognozele nu sunt perfecte. Dar sunt mult mai bune decât intuiția cuiva care deschide Excelul o dată pe lună.
5. Redactarea primelor variante de conținut
Descrieri de produs, newslettere, postări pentru rețelele sociale, oferte comerciale. AI-ul scrie rapid o primă variantă, iar un om din echipă o ajustează pe tonul firmei și verifică informațiile. Timpul de la idee la text publicat se reduce considerabil.
Textul generat fără nicio intervenție se recunoaște însă ușor. Clienții simt când un brand vorbește ca toate celelalte.
6. Filtrarea candidaților în recrutare
La un anunț pentru un post de vânzări pot veni două sute de CV-uri. Un sistem AI le poate sorta după criteriile stabilite de echipa de HR: experiență, competențe, disponibilitate, zonă. Decizia finală rămâne la oameni, iar criteriile trebuie verificate periodic, pentru că un algoritm prost configurat poate elimina sistematic candidați buni.
7. Monitorizarea plăților și recuperarea creanțelor
Facturile neîncasate la timp sufocă firmele mici mai des decât lipsa comenzilor. Un sistem automat poate urmări scadențele, trimite notificări politicoase înainte de termen, apoi mesaje mai ferme după depășire. Echipa financiară primește doar lista clienților care nu au reacționat la niciun mesaj.
Cum alegi ce automatizezi primul
Începe cu o listă simplă a sarcinilor repetitive din firmă și notează, pentru fiecare, câte ore consumă pe săptămână și cât de grav ar fi un eventual rezultat greșit. Sarcinile cu volum mare și risc mic sunt cele mai bune candidate. Procesarea facturilor și reamintirile de plată intră aproape mereu în această categorie. Deciziile de credit sau concedierile, nu.
Automatizarea nu se oprește la birou. Firmele de producție testează deja roboți colaborativi pe linii mici, unde un singur echipament preia operațiunile monotone și lasă oamenii pe controlul calității.
Mai contează un lucru, adesea ignorat: datele. Un instrument AI lucrează doar cu ce primește. Dacă lista de clienți are dubluri, iar stocurile din program nu corespund cu cele din raft, rezultatele vor fi la fel de haotice. Curățenia în date durează câteva săptămâni și nu arată spectaculos. Fără ea, nicio automatizare nu ține.
Cine vrea să urmărească evoluția instrumentelor disponibile pentru firme găsește analize și exemple practice în secțiunea IT și inovație, iar pentru ghiduri despre finanțare, taxe sau management merită consultate și alte resurse pentru antreprenori, scrise pe înțelesul celor care conduc efectiv o afacere.
Firmele care câștigă cel mai mult din AI nu sunt neapărat cele mai mari. Sunt cele care au avut răbdare să aleagă o singură problemă, să o rezolve bine și abia apoi să treacă la următoarea.
Comunicate
Studenți, fotografi și mentori pornesc „Pe Mureș în jos” pentru a documenta patrimoniul din Mureș și Harghita
Romania Student Tour 2026
„Pe Mureș în jos”
În perioada 29 octombrie – 1 noiembrie 2026, sub egida Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Casa de Cultură a Studenților București organizează etapa de teren a proiectului România Student Tour, program național dedicat promovării patrimoniului natural și cultural al României.
Desfășurată sub genericul „Pe Mureș în jos”, ediția din acest an reunește studenți, fotografi și mentori într-o amplă acțiune de documentare în județele Mureș și Harghita, cu punct de întâlnire la Lunca Bradului. Participanții vor explora Valea și Defileul Mureșului Superior, Munții Hășmașu Mare, Călimani și Gurghiu, precum și numeroase obiective de patrimoniu natural, istoric și cultural.
Programul include documentări la Castelul Kemény din Brâncovenești, Castelul Teleki din Gornești, Palatul Culturii și Cetatea Medievală din Târgu Mureș, Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin, Castelul Urmánczy din Toplița și Izvorul Mureșului, alături de întâlniri cu meșteri populari și personalități implicate în conservarea patrimoniului local.
Prin intermediul fotografiei, participanții vor pune în valoare frumusețea peisajelor, patrimoniul construit și bogăția culturală a comunităților locale. De peste două decenii, Romania Student Tour promovează valorile identitare românești prin imagine.
Fotografiile realizate vor sta la baza albumului iconic „Pe Mureș în jos”, dedicat uneia dintre cele mai spectaculoase regiuni ale țării. Rezultatele proiectului vor fi valorificate prin expoziții, prezentări publice, dezbateri și proiecții multimedia organizate în București, Târgu Mureș, Reghin, Miercurea Ciuc, Toplița și alte localități din zonă.
În palmaresul programului se regăsesc 18 albume fotografice dedicate unor regiuni reprezentative ale României, între care: Pe Argeș în sus; Ţinutul Momârlanilor, Ţara dintre Jiuri; Apuseni, ţara de piatră; Comorile Olteniei de sub munte; Maramureş, moştenirea unui neam; Ţinutul Pădurenilor, inima de fier a Daciei străbune; Civilzaţia Mărginimii; Transilvania inima României; Dobrogea la răscrucea timpurilor; Descoperirea Naturii în Gorjul montan; Ţinutul Vulcanilor, izvor de civilizaţie; Pădurea Craiului, Ţara dintre Crişuri; Din lumea Banatului; Haţeg, ţinutul dinozaurilor; Din tainele Bucovinei, Ţinutul Neamţului, leagăn de legendă; Enigmele Buzăului, Plaiurile Vrancei.
România Student Tour își continuă astfel misiunea de a descoperi, documenta și promova valorile autentice ale României, contribuind la conservarea și punerea în valoare a patrimoniului național.
Paul Bordaș
Fondator România Student Tour
Sursa: optimisti.ro
Comunicate
Chiuvete inox profesionale: cât contează adâncimea cuvei în activitatea zilnică?
O chiuvetă profesională poate avea dimensiunile potrivite pentru spațiul disponibil și totuși să fie incomodă în utilizarea zilnică. Motivul este simplu: lungimea și lățimea nu sunt singurele caracteristici importante, iar adâncimea cuvei influențează direct modul în care pot fi spălate vasele voluminoase, cât de ușor sunt manipulate ustensilele și câtă apă ajunge pe suprafețele din jur. Din acest motiv, alegerea unor chiuvete inox profesionale trebuie să pornească de la activitățile desfășurate efectiv în bucătărie, nu doar de la dimensiunile mobilierului.
De ce este importantă adâncimea cuvei?
Într-o bucătărie de restaurant, zona de spălare este utilizată pentru vase, tăvi, recipiente gastronomice, ustensile și alte echipamente care diferă considerabil ca dimensiune. O cuvă prea puțin adâncă poate îngreuna manipularea recipientelor mari și poate favoriza stropirea suprafețelor învecinate, mai ales atunci când apa este folosită la un debit ridicat.
În schimb, o cuvă foarte adâncă nu reprezintă automat o alegere mai bună. Dacă poziția acesteia nu este corelată cu înălțimea blatului, utilizatorul poate fi nevoit să se aplece frecvent, ceea ce generează disconfort în timpul activităților repetitive.
Prin urmare, chiuvetele de inox profesionale trebuie evaluate și din perspectiva ergonomiei, astfel încât adâncimea să permită manipularea echipamentelor fără mișcări incomode sau solicitarea excesivă a spatelui.
Ce adâncime este potrivită pentru activitatea desfășurată?
Nu există o adâncime universal potrivită pentru toate bucătăriile profesionale. Alegerea depinde de dimensiunea vaselor, volumul zilnic de lucru, tipul operațiunilor și spațiul necesar pentru manevrarea recipientelor.
Într-o unitate în care sunt utilizate frecvent oale înalte, tăvi mari sau recipiente voluminoase, o cuvă mai adâncă poate facilita spălarea și clătirea. Pentru activități mai ușoare, precum spălarea unor ustensile mici, un model mai puțin adânc poate oferi acces mai confortabil.
Totuși, atunci când sunt alese chiuvetele din inox profesionale, adâncimea trebuie analizată împreună cu lățimea cuvei, poziția bateriei și suprafața disponibilă pentru scurgerea vaselor. O cuvă generoasă nu compensează lipsa spațiului necesar pentru depozitarea temporară a recipientelor curate sau murdare.
Cum influențează adâncimea organizarea fluxului de lucru?
Zona de spălare trebuie integrată în circuitul bucătăriei, astfel încât vasele murdare să poată fi preluate, curățate și transferate către spațiul destinat celor igienizate, fără intersectări inutile.
Modelele cu una sau mai multe cuve permit organizarea diferitelor operațiuni în funcție de necesități. De exemplu, separarea spălării de clătire poate fi utilă în anumite configurații, în timp ce o cuvă încăpătoare poate fi necesară pentru echipamentele voluminoase.
În alegerea unor chiuvete inox profesionale, contează și existența suprafețelor laterale, a grătarelor de scurgere sau a accesoriilor care susțin desfășurarea continuă a activității.
Când merită să alegi un model realizat la comandă?
Dimensiunile standard nu răspund întotdeauna particularităților unei bucătării, mai ales dacă spațiul este restrâns sau dacă echipamentele utilizate au dimensiuni atipice.
Com Inox produce spălătoare și chiuvete din oțel inoxidabil AISI 304 sau AISI 430, în diferite configurații, inclusiv soluții adaptate cerințelor beneficiarului. Modelele și caracteristicile disponibile pot fi consultate la adresa https://www.cominox.ro/spalator-vase-chiuveta-inox-profesionala.
Personalizarea permite corelarea dimensiunilor cuvei cu amplasarea instalațiilor, înălțimea de lucru și necesarul de depozitare sau scurgere.
Investiția în chiuvete inox profesionale trebuie privită ca parte a organizării întregii bucătării. Adâncimea corectă nu este neapărat cea mai mare disponibilă, ci aceea care permite spălarea eficientă a echipamentelor, o poziție de lucru confortabilă și integrarea firească în activitatea zilnică.
-
Actualitateacum 3 zilePlatforma pentru angajarea muncitorilor străini se redeschide până la 15 noiembrie: ce trebuie să știe firmele
-
Breakingacum 2 zileRogobete a fost întrebat dacă își dă demisia din Ministerul Sănătății în cazul unui conflict cu ministrul Finanțelor sau în urma altei divergențe. Ce a răspuns
-
Breakingacum o ziUrsula von der Leyen o felicită pe Iliana Iotova după victoria la alegerile prezidențiale din Bulgaria. „Aștept cu nerăbdare să continuăm colaborarea”
-
Economieacum o ziBlack Friday 2026 la Mobila Simex: reduceri de până la 60% la mobilier din lemn masiv, sufragerii, dormitoare și scaune, între 13 și 29 noiembrie
-
Breakingacum o ziSenatorul american Chris Murphy a suferit un AVC în timp ce urmărea un meci de hochei al fiului său. Reacția lui Trump
-
Actualitateacum o zi„E o mică picătură”. Două miliarde de lei pentru datoriile primăriilor, în timp ce facturile neplătite continuă să se adune
-
Actualitateacum 2 zilePorcul din gospodărie, între tradiție și faliment: „În următoarele trei săptămâni trebuie să vândă”
-
Actualitateacum 2 zileȘofer de Bolt, înjunghiat după ce a cerut plata cursei. Agresorul abia ieșise din închisoare





