Fără îndoială, numărul cetățenilor din Ucraina care își trag rădăcinile etnice din români este cu mult mai mare. Libertatea de identificare etnică, însă, trebuie respectată.
Am citit în presă, iar apoi m-am informat pe lângă contactele mele din Ucraina, că luna trecută Duma ucraineană a adoptat „noua lege a minorităților naționale”.
Ea prevede creșterea numărului cursurilor școlare în limba ucraineană și scăderea numărului de cursuri în limba maternă a minorităților etnice. Ideea aceasta a fost lansată în 2017, dar promulgată ca lege pe 13 decembrie.
Persoanele cu care am tratat subiectul sunt îngrijorate deoarece schimbările legislative vor rezulta inevitabil în diminuarea identității etnice a grupurilor minoritare. Ceea ce este inacceptabil.
În primul rând o „lege a minorităților naționale” nu este necesară. Este arhaică. Nu își mai are locul în Mileniul III.
Nu mai suntem în Secolul XIX, nici în Imperiul Țarist. Libertatea și autonomia personală în domeniul identității etnice sunt garantate în dreptul internațional.
Este recomandabil ca autoritățile din România să se opună aplicării acestei legi. Ea nu doar contravine convențiilor internaționale, dar si bunului simț. Suntem vecini de 1000 de ani. Politicile de asimilare etnică sunt incompatibile cu prietenia și relațiile sănătoase de vecinătate.
Subiectul acesta nu e discutat în mass media, atât națională, cât și internațională, dar trebuie discutat. Tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care Ungaria se opune susținerii Ucrainei în conflictul cu Rusia: politica de asimilare a minorităților etnice demarată de Ucraina cu mulți ani în urmă.
În Rutenia trăiesc aproximativ 150.000 de maghiari. Același motiv este și una dintre justificările populației ruse din oblasturile limitrofe Rusiei pentru a se separa de Ucraina și a se alipi Rusiei.
Autoritățile Ucrainei ar trebui să adopte o atitudine mai maleabilă și tolerantă. Occidentul a dovedit o simpatie rar întâlnită față de Ucraina în conflictul cu Rusia.
Săptămâna trecută SUA a anunțat un nou ajutor militar pentru Ucraina. Iar Franța și Germania au făcut la fel, pentru prima dată pe durata războiului și după multe luni de ezitare.
Ne-am făcut și noi partea și am dovedit că suntem vecini buni și ospitalieri. Într-o conversație recentă cu contactele mele din Odessa mi s-a comunicat că pe durata conflictului creștinii din România au donat aproximativ 200 tone de alimente refugiaților ucraineni sosiți în satele de la nord de Dunăre. Lăudabil. Efortul acesta ne-a costat bani, timp, benzină, ore interminabile la granițe.
Nu cerem mult înapoi din partea vecinilor noștri ucraineni. Nu cerem bani, nici teritorii. Cerem respect și libertate pentru păstrarea și dezvoltarea integrității etnice a românilor din Ucraina.
Vă mulţumim şi vă apreciem,
Echipa ARN – www.aliantarenastereanationala.ro
*******
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Sursa foto :https://google. com
Acest material a fost trimis de către Asociația Renașterii Naționale în exclusivitate pentru Ziarul Nationalul.ro.
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți linkul de donații mai jos:
DONEAZĂ PENTRU JURNALISMUL INDEPENDENT




