În multe vizite pe fugă, primul lucru pe care îl observă familia este curățenia. Apoi vine mâncarea, mirosul din camere, poate și zâmbetul de la recepție. Dar, sincer, eu m-aș uita încă din primele minute la altceva, la felul în care stau oamenii împreună sau, dimpotrivă, la felul în care stau singuri.

Un cămin poate avea pereți proaspăt vopsiți și mobilier nou, dar dacă rezidenții își petrec zilele în tăcere, cu televizorul mergând în gol și cu ochii pierduți pe fereastră, ceva esențial lipsește. Nu doar confortul ține un om în viață, ci și legătura cu ceilalți. Mai ales la bătrânețe, când timpul nu mai aleargă, ci stă pe loc și apasă.

De asta întrebarea nu ar trebui să fie doar dacă părintele tău va fi îngrijit bine, ci și dacă va avea cu cine să vorbească, unde să râdă, la ce să participe, ce motiv va avea să se îmbrace dimineața și să iasă din cameră. Socializarea nu este un bonus drăguț pe care îl bifezi într-o broșură. Este una dintre diferențele reale dintre un loc corect administrat și un loc în care oamenii doar sunt ținuți în siguranță.

De ce contează atât de mult viața socială într-un cămin

Pe măsură ce înaintează în vârstă, mulți părinți pierd, puțin câte puțin, rețeaua care îi ținea ancorați în lume. Dispar vecinii vechi, se răresc drumurile prin oraș, apar probleme de mobilitate, moare un partener de viață, se mută copiii. Din afară, toate astea par schimbări practice. Înăuntru, însă, ele se simt ca o micșorare a lumii.

Un om care nu mai are conversații regulate începe adesea să se retragă. Vorbește mai puțin, se irită mai repede, își pierde pofta de mâncare sau interesul pentru lucrurile care înainte îi făceau plăcere. Uneori nu spune clar că se simte singur. Spune doar că nu are chef, că e obosit, că nu mai vrea nimic.

Aici se vede rolul unui program bun de socializare. El nu umple timpul de dragul ocupației. El pune din nou viața în mișcare, într-un ritm suportabil, uman, fără presiune și fără infantilizare, ceea ce e foarte important.

Un adult în vârstă nu are nevoie să fie tratat ca un copil care trebuie distrat. Are nevoie să fie invitat într-o comunitate în care să se simtă respectat, văzut și util. Diferența e mare și se simte imediat în atmosferă.

Un program bun nu înseamnă spectacol, ci ritm de viață

Mulți oameni își imaginează activitățile de socializare ca pe niște evenimente rare, poate un concert din când în când sau o serbare de sărbători. Sigur că și acestea au farmecul lor. Dar adevărata viață socială dintr-un cămin se construiește în lucrurile mici, care se repetă și capătă sens.

O cafea băută împreună dimineața, o discuție de după prânz, un joc simplu într-un grup mic, o plimbare scurtă în curte, un atelier la care revii săptămână de săptămână, toate acestea dau structură zilei. Oamenii încep să știe unde merg, pe cine găsesc acolo, ce urmează. Iar această previzibilitate liniștește.

Când vizitezi un cămin, încearcă să observi exact asta. Există doar afişe lipite pe pereți, cu promisiuni frumoase, sau chiar vezi relații vii între oameni? E o diferență enormă între un calendar tipărit și o comunitate reală.

Ce ar trebui să găsească părintele tău, concret, în materie de socializare

Primul lucru pe care l-aș căuta ar fi întâlnirile zilnice informale. Nu ceva rigid, nu o activitate în care toată lumea trebuie să stea la aceeași masă și să facă același lucru. Mai degrabă un spațiu bine gândit în care rezidenții se pot întâlni firesc, cu ceai, cafea, ziare, muzică discretă și cineva din personal care știe să pornească o conversație fără s-o forțeze.

Apoi aș vrea să existe grupuri mici de discuție. Nu toți bătrânii suportă aglomerația sau programele zgomotoase. Unii înfloresc când stau în cerc, cu încă cinci sau șase persoane, și vorbesc despre copilărie, despre meseria lor, despre cum era orașul altădată, despre mâncare, grădini, vacanțe sau muzica pe care au dansat când erau tineri.

Pare simplu, dar nu e deloc puțin lucru. Când cineva este ascultat cu interes, își recapătă un fel de demnitate calmă. Simte că povestea lui nu a fost îngropată odată cu anii.

Activitățile de conversație trebuie să fie vii, nu ceremonioase

Am văzut locuri în care socializarea era tratată de parcă oamenii ar fi fost invitați la un seminar. Scaune aliniate, voce oficială, teme sterile, participare de ochii lumii. Să fim serioși, foarte puțini rezistă într-un astfel de decor mai mult de zece minute.

Un program bun de conversație pornește din lucruri omenești. O fotografie veche, o melodie cunoscută, un obiect din trecut, o știre ușoară, o amintire de sezon, mirosul de cozonac sau de busuioc. Cei care coordonează astfel de întâlniri trebuie să aibă tact, răbdare și, mai ales, interes real pentru oameni.

Se simte imediat când cineva întreabă mecanic și când cineva chiar vrea să afle. Iar rezidenții, chiar dacă uneori par distrați sau retrași, au un radar foarte fin pentru fals.

Mișcarea în grup este și ea socializare, nu doar exercițiu

Părintele tău ar trebui să găsească și activități de mișcare ușoară făcute împreună. Gimnastica blândă pe scaun, exercițiile de mobilitate, stretching-ul adaptat, dansul lent, plimbările în curte sau prin grădină nu ajută doar corpul. Ele creează și legături.

Când oamenii se mișcă împreună, apare un sentiment discret de apartenență. Se încurajează, se compară cu umor, se ajută, se așteaptă unii pe alții. O doamnă spune că azi ridică brațul mai sus decât săptămâna trecută, altcineva râde și zice că s-a antrenat în secret. Din astfel de momente se leagă prietenii.

În plus, mișcarea în grup rupe monotonia. Ziua nu mai curge la fel de greu când ai un reper clar și un motiv să ieși din cameră. Poate sună mărunt, dar uneori exact asta schimbă dispoziția unui om.

Jocurile și atelierele pentru minte trebuie să fie inteligente și decente

Un cămin bun nu se rezumă la rebusuri puse pe masă și la câteva piese de puzzle rătăcite într-o cutie. Ar trebui să existe jocuri de societate ușor de urmărit, ateliere de memorie, exerciții de atenție, lecturi comentate, chiar și mici concursuri amicale. Totul, însă, într-o formă care respectă vârsta și biografia oamenilor.

Nimeni nu vrea să-și vadă părintele pus să coloreze planșe infantile doar ca să pară ocupat. Există o linie fină între stimulare și infantilizare. Un loc atent o vede și nu o trece.

Atelierul bun nu îl face pe rezident să se simtă elev pedepsit, ci participant. Îi dă o provocare potrivită, îl ajută să își pună mintea la treabă și îi lasă loc să se exprime fără teamă că greșește.

Muzica face uneori mai mult decât zece conversații

Sunt oameni în vârstă care tac zile întregi și totuși încep să fredoneze imediat ce aud o melodie cunoscută. Muzica ajunge în locuri unde vorba intră mai greu. De aceea, un program de socializare bine gândit ar trebui să includă audiții muzicale, seri tematice, mici concerte live și, din când în când, chiar dans.

Nu mă refer la petreceri gălăgioase, organizate doar pentru poze. Mă refer la momente în care cineva pune romanțe, șlagăre vechi, muzică populară sau melodii de tinerețe și lasă oamenii să-și amintească. Uneori apare o lacrimă. Alteori apare un chef de povestit care ține o oră.

Muzica îi ajută și pe cei mai timizi să participe fără să fie obligați să vorbească mult. Stau acolo, bat ritmul cu degetele, zâmbesc, completează un refren, iar asta, în felul lui, este tot socializare.

Activitățile creative aduc sens, nu doar ocupație

Mulți bătrâni au făcut toată viața ceva cu mâinile. Au cusut, au gătit, au reparat, au croit, au pictat garduri, au îngrijit flori, au făcut gemuri, au legat viță, au croșetat, au ținut o gospodărie întreagă în picioare. Când intră într-un cămin și nu mai fac nimic concret, apare repede sentimentul că nu mai sunt de folos.

De aceea, aș căuta ateliere creative care nu sunt puse în scenă doar ca să treacă timpul. Lucrul manual, aranjamentele florale, gătitul simplu, decorurile de sezon, îngrijirea unor plante, pictura, modelajul sau chiar mici proiecte de bricolaj adaptate pot reda un tip de bucurie foarte sănătoasă. Bucuria de a vedea ceva ieșind din mâinile tale.

Nu contează dacă rezultatul este perfect. Contează procesul, conversația dintre participanți, glumele, sfaturile schimbate, mica mândrie de la final. Omul simte din nou că lasă ceva în urmă, chiar dacă e vorba doar de o tavă cu biscuiți sau de un ghiveci îngrijit bine.

Socializarea adevărată înseamnă și utilitate, nu doar recreere

Mi se pare important ca părintele tău să găsească într-un cămin și activități în care rezidenții contribuie la viața locului. Unii pot ajuta la alegerea meniului de sărbători, alții pot citi cu voce tare, pot primi noii rezidenți, pot îngriji biblioteca mică, pot participa la pregătirea unei expoziții sau la amenajarea unui colț de grădină.

În clipa în care un om nu mai este doar beneficiar, ci devine parte din mecanismul comunității, se schimbă ceva profund. Nu mai simte că este purtat de colo-colo. Simte că încă ține de lume și că lumea încă are nevoie de el.

Asta, după mine, este una dintre cele mai valoroase forme de socializare. Nu cea în care doar stai printre oameni, ci cea în care contezi pentru ei.

Legătura cu familia trebuie susținută, nu tolerată

Un cămin bun nu izolează familia, ci o aduce mai aproape într-un mod sănătos. Ar trebui să existe întâlniri gândite frumos, zile în care rudele pot participa la activități, mese comune, ateliere deschise, poate chiar seri în care nepoții vin cu desene, fotografii sau pur și simplu cu gălăgia lor bună.

Sunt locuri unde vizita familiei pare o încurcătură administrativă. Acolo se vede repede că omul este tratat mai mult ca dosar decât ca viață. Într-un loc bun, personalul știe că familia face parte din echilibrul emoțional al rezidentului și încearcă să susțină această relație.

Chiar și când rudele nu pot veni des, tehnologia poate fi folosită cu cap. Apelurile video asistate, mesajele audio, fotografiile trimise regulat sau micile filmări de la activități fac minuni. Îl ajută pe părinte să simtă că nu a dispărut din povestea casei.

Contactul cu exteriorul ține mintea deschisă

Un program bun de socializare nu se închide între patru pereți. Părintele tău ar trebui să aibă acces, pe cât posibil, la întâlniri cu oameni din afara căminului. Vizite ale voluntarilor, colaborări cu școli, coruri mici, preoți, artiști locali, terapeuți, chiar și vecini din comunitate care vin constant, nu ocazional.

Prezența unor oameni noi schimbă aerul. Aduce subiecte proaspete, alte energii, alte ritmuri de vorbire. Îi scoate pe rezidenți din senzația aceea că trăiesc într-un univers închis, separat de restul lumii.

Foarte frumoase sunt și activitățile între generații. Copiii și adolescenții, când sunt bine ghidați, aduc o formă de viață pe care niciun animator nu o poate imita. Iar bătrânii, chiar și cei mai rezervați, se luminează altfel când simt că cineva tânăr îi ascultă cu adevărat.

Ieșirile din cămin contează mai mult decât pare

Dacă starea de sănătate permite, aș considera foarte valoroase ieșirile organizate. O scurtă plimbare într-un parc, o vizită la biserică, o ieșire la o cofetărie liniștită, participarea la un eveniment local, o excursie mică, bine pregătită, toate acestea redau senzația de viață normală.

De multe ori, bătrânețea într-un centru devine apăsătoare nu doar din cauza bolii, ci și din cauza repetării. Aceleași camere, aceleași fețe, aceleași trasee, aceleași ore. O ieșire rupe această buclă și aduce înapoi ceva foarte simplu, dar vital, surpriza.

Nu spun că trebuie organizate lucruri spectaculoase. Uneori e suficient un drum scurt și un colț de verdeață. Important este ca rezidentul să simtă că încă aparține lumii de afară.

Activitățile religioase și spirituale pot avea un rol liniștitor

Pentru mulți părinți, credința nu este doar un obicei, ci o formă de orientare interioară. De aceea, într-un cămin, programele de socializare ar trebui să includă și posibilitatea unor întâlniri spirituale, slujbe, rugăciune comună, discuții cu un preot sau cu persoane care știu să ofere sprijin sufletesc fără să impună nimic.

Aici e important echilibrul. Nu toată lumea trăiește credința la fel și nu toată lumea vrea participare colectivă. Dar pentru cei care își găsesc pacea în astfel de momente, ele pot fi o ancoră foarte serioasă.

În plus, activitățile spirituale creează și comunitate. Oamenii se întâlnesc, schimbă gânduri, își spun numele celor pentru care se roagă, își povestesc necazurile mai ușor. În felul acesta, apropierea nu se face prin forțare, ci prin sens comun.

Un cămin bun știe că nu toți oamenii socializează la fel

Aici multe locuri greșesc. Cred că socializarea înseamnă să aduni toți rezidenții într-o sală și să pui muzică. Pentru unii, asta poate fi plăcut. Pentru alții, este pur și simplu obositor.

Părintele tău ar trebui să găsească și alternative liniștite. Colțuri de lectură, întâlniri unu la unu, discuții scurte pe terasă, activități în grupuri foarte mici, jocuri de masă pentru doi sau trei participanți, plimbări asistate. Nu toată lumea iubește centrul scenei.

Un program matur de socializare oferă opțiuni. Îi lasă omului libertatea de a participa în felul lui, fără să îl facă să se simtă defect dacă nu vrea program zgomotos. Uneori, cea mai bună socializare pentru un om retras este o conversație de douăzeci de minute cu persoana potrivită.

Ce se întâmplă cu rezidenții care au demență sau tulburări cognitive

Aici devine și mai importantă calitatea programelor. Socializarea pentru oamenii cu demență nu poate fi improvizată. Ei au nevoie de activități adaptate, repetitive într-un sens bun, blânde, clare și bine ghidate.

Muzica, obiectele familiare, atingerile sigure, exercițiile senzoriale, lucrul cu imagini, activitățile scurte și ritualurile zilnice pot ajuta mult. Nu pentru că rezolvă totul, ci pentru că reduc agitația și păstrează un fir de legătură cu ceilalți. Acolo unde personalul înțelege asta, se vede imediat mai multă răbdare și mai puțină frustrare.

Familiile ar trebui să întrebe direct dacă există programe distincte pentru rezidenții cu dificultăți cognitive. Dacă răspunsul e vag sau grăbit, eu aș ridica o sprânceană. Pentru că aici nu merge din inerție.

Sărbătorile, aniversările și ritualurile mici țin loc de casă

Într-un cămin, timpul poate deveni foarte uniform. De aceea, marcarea anotimpurilor, a sărbătorilor și a zilelor speciale este mai importantă decât pare. O aniversare sărbătorită cu căldură, o masă festivă, decoruri făcute împreună, o fotografie de grup, un colind, o prăjitură pregătită cu rezidenții, toate acestea creează memorie afectivă.

Poate părea ceva decorativ, dar nu este. Omul are nevoie de repere care spun că viața merge înainte și că zilele nu sunt doar copii una după alta. În lipsa acestor ritualuri, lunile se amestecă și apare o senzație apăsătoare de gol.

Părintele tău ar trebui să simtă că într-un astfel de loc anul are în continuare gust și culoare. Că vine primăvara, că se apropie Crăciunul, că azi e ziua cuiva și merită să ne oprim puțin.

Cum îți dai seama dacă programele sunt reale sau doar de prezentare

Aici, sincer, detaliile spun totul. Uită-te dacă rezidenții vorbesc între ei spontan sau doar când intră cineva din personal în cameră. Uită-te dacă există obiecte folosite, nu doar aranjate frumos. Uită-te dacă pe un panou apar fotografii autentice de la activități, nu imagini perfecte, fără viață.

Ascultă și zgomotul locului. Nu mă refer la gălăgie, ci la sunetul firesc al unei comunități. Pași, râsete scurte, o discuție întreruptă de cineva care își amintește ceva, o melodie în surdină, o invitație la masă, un salut spus pe nume.

Mai ales, întreabă rezidenții, dacă poți, ce fac într-o zi obișnuită. O să afli imediat diferența dintre programul de pe hârtie și viața reală. Un om care spune că are cu cine bea cafeaua dimineața îți oferă un răspuns mai valoros decât trei pagini de prezentare.

Ce întrebări merită puse când cauți un loc potrivit

Când începi să cauți un camin batrani Bucuresti, merită să întrebi nu doar ce servicii medicale există, ci și cine organizează activitățile sociale, cât de des au loc, dacă participarea este adaptată pentru oameni cu mobilitate redusă și cum sunt încurajați noii rezidenți să se integreze.

Întreabă și ce se întâmplă dacă părintele tău refuză la început să iasă din cameră. Un răspuns bun nu va suna ca o plângere. Va suna ca o strategie blândă, răbdătoare, prin care personalul încearcă să îl cunoască și să îl apropie treptat de ceilalți.

Mai poți întreba dacă există colaborări cu voluntari, activități intergeneraționale, ieșiri în exterior și evenimente la care participă și familia. Toate aceste detalii compun de fapt viața de zi cu zi. Iar viața de zi cu zi e totul.

Ce ar trebui să te pună pe gânduri

M-aș îngrijora dacă aș vedea rezidenți mereu închiși în camere, cu ușile întredeschise și televizoarele pornite la întâmplare. M-aș îngrijora dacă personalul ar vorbi despre activități ca despre o obligație bifată, nu ca despre o parte firească din îngrijire. Și m-aș îngrijora dacă toată socializarea s-ar reduce la două sărbători mari pe an și câteva poze puse pe site.

Nu e un semn bun nici când totul pare prea lustruit, prea perfect, prea pregătit pentru vizită. În locurile bune există și puțină dezordine omenească. Un joc lăsat pe masă, o eșarfă uitată pe un fotoliu, o discuție începută și neterminată, urme de viață reală.

Părintele tău nu are nevoie de decor. Are nevoie de un loc în care să poată trăi, cu bune și cu zile mai puțin bune, printre oameni adevărați.

Socializarea bună nu vindecă tot, dar schimbă mult

Sigur că un program frumos nu rezolvă singur durerea, boala sau dorul de casă. Ar fi nedrept să promitem așa ceva. Dar poate face ceva foarte important, poate împiedica prăbușirea tăcută care apare atunci când zilele nu mai au sens și omul nu mai simte că aparține nicăieri.

Un părinte care are cu cine să schimbe două vorbe, care participă la o activitate pe care o așteaptă, care este chemat pe nume, care se simte util și inclus, îmbătrânește altfel. Nu neapărat mai ușor, dar mai demn. Iar demnitatea, la vârsta asta, e o formă de sănătate.

Poate tocmai de aceea familiile care aleg bine observă după un timp schimbări surprinzătoare. Mama începe iar să se pieptene înainte de întâlnirea de muzică. Tata vrea să iasă în curte înainte de ora de gimnastică. Apar mici gesturi care spun că omul s-a întors puțin spre lume.

La final, criteriul cel mai simplu rămâne și cel mai adevărat

Dacă ar fi să reduc totul la o singură idee, aș spune așa: într-un cămin bun, părintele tău nu trebuie doar să fie în siguranță, ci să aibă motive reale să se ridice din pat și să intre în zi. Nu pentru program în sine, nu pentru disciplină, nu pentru fotografie. Pentru că îl așteaptă ceva omenesc.

Poate o cafea băută cu cineva care îi știe povestea. Poate o melodie care îi amintește cine a fost. Poate o plimbare scurtă, o glumă, o prăjitură făcută împreună, o discuție despre cum mirosea teiul pe strada copilăriei. Din lucrurile astea se face, până la urmă, sentimentul de acasă.

Și cred că exact asta ar trebui să cauți. Nu doar un loc care îl găzduiește, ci un loc care îl cheamă, zi după zi, înapoi printre oameni.

Pasionații de automobile și adrenalina motoarelor au un motiv serios de bucurie: STRADAL AutoSHOW revine în 2026 cu o ediție care se anunță mai spectaculoasă ca niciodată. Evenimentul va avea loc în perioada 30-31 mai 2026, la Lacul Ostroveni din Râmnicu Vâlcea, și promite două zile pline de energie, pasiune și automobile impresionante.

Un festival dedicat culturii autoSTRADAL

AutoSHOW s-a impus în ultimii ani ca unul dintre cele mai apreciate evenimente dedicate comunității auto din România. Ediția din 2026 își propune să aducă laolaltă proprietari de mașini modificate, pasionați de tuning, colecționari și iubitori ai automobilismului din toate colțurile țării.

Vizitatorii vor avea ocazia să admire zeci de proiecte auto spectaculoase, de la mașini modificate în cele mai mici detalii până la modele rare și exclusiviste care atrag privirile prin design și performanță.

Atmosferă de festival și experiențe pentru toate vârstele

Organizatorii pregătesc mult mai mult decât o simplă expoziție auto. Evenimentul va include muzică, zone speciale pentru fotografii, concursuri și premii dedicate participanților, transformând întreaga experiență într-un adevărat festival al pasiunii pentru mașini.

Printre atracțiile principale se numără:

Expoziții de mașini modificate și proiecte unice;

Muzică și entertainment pe parcursul întregului eveniment;

Zone foto tematice pentru pasionații de social media;

Concursuri și premii pentru cele mai impresionante automobile;

Întâlniri între comunități auto din întreaga țară.

Lacul Ostroveni, gazda perfectă pentru un eveniment de amploare

Locația aleasă, zona Foișoare de la Lacul Ostroveni, oferă cadrul ideal pentru desfășurarea unui astfel de eveniment. Spațiul generos și peisajul atractiv vor contribui la crearea unei atmosfere speciale, în care participanții și vizitatorii se pot bucura de mașini, muzică și socializare.

O întâlnire de neratat pentru iubitorii de mașini

STRADAL AutoSHOW 2026 se anunță a fi unul dintre cele mai importante evenimente auto ale anului în regiune. Fie că ești proprietar al unui proiect special, pasionat de tuning sau pur și simplu admirator al automobilelor deosebite, acest eveniment oferă ocazia perfectă de a descoperi cele mai noi tendințe din cultura auto și de a întâlni oameni care împărtășesc aceeași pasiune.

Pe 30 și 31 mai 2026, toate drumurile duc la Râmnicu Vâlcea. Motoarele se pregătesc să pornească, iar spectacolul este gata să înceapă. STRADAL AutoSHOW promite să transforme un weekend obișnuit într-o experiență memorabilă pentru toți iubitorii de automobile.

Comunitatea Repatriot a reunit aseară, în București, antreprenori, lideri din business, parteneri și susținători ai proiectelor dedicate conectării românilor de pretutindeni cu țara, în cadrul Galei Repatriot Inspiră 2026.

Într-o perioadă plină de provocări, în care încrederea parcă se construiește mai greu, Gala Repatriot a adus împreună oameni care demonstrează prin ceea ce fac că România poate crește prin încredere, colaborare, responsabilitate și implicare pe termen lung. Evenimentul a avut și un rol important de fundraising pentru proiectele și acțiunile Repatriot dedicate românilor de pretutindeni și reconectării lor cu oportunitățile din țară.

Evenimentul a fost dedicat recunoașterii oamenilor care construiesc cu sens, creează punți între România și comunitățile din afara granițelor și aleg să rămână implicați în viitorul țării.

„Credem că România se construiește prin oameni care aleg să rămână conectați unii cu ceilalți, indiferent unde se află. Încrederea, protecția și colaborarea sunt esențiale pentru o comunitate puternică a românilor de pretutindeni. Gala Repatriot este si despre recunoașterea celor care transformă aceste valori în acțiuni concrete”, a declarat Marius Bostan, fondator Repatriot.

Repatriot este un proiect al Romanian Business Leaders – RBL cea mai importantă organizație de afaceri care grupează antreprenori români din toate domeniile având ca misiune o Românie mai bună pentru generațiile următoare și coordonează proiecte în domeniul antreprenoriatului, educației și bunei guvernări.

“Uitați-vă în jurul vostru și observați că oamenii din sala asta au construit afaceri în mai multe țări, au angajat oameni, au exportat, au adus know-how. Eu nu m-am întors în România pentru că era perfectă, m-am întors pentru că era a mea, pentru că îmi era dor, nu de un loc, ci de un sens.”  a spus  Sergiu Neguț, președinte RBL.

Allianz Țiriac Asigurări a devenit Partener Strategic RePatriot

Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost acordarea unui premiu special companiei Allianz Țiriac, pentru deschiderea și implicarea în proiecte dedicate Diasporei și pentru contribuția la construirea unei relații mai puternice de încredere, mai sigure și mai responsabile între românii de pretutindeni și România. A fost anunțat public parteneriatul strategic pe termen lung dintre Repatriot și Allianz Țiriac Asigurări pentru consolidarea legăturii de încredere dintre România și diaspora sa.

“La Allianz-Țiriac, credem că România nu se termină la graniță. Românii din diaspora continuă să construiască, să investească financiar și emoțional și să rămână conectați la această țară, indiferent unde se află. De aceea, am ales să dezvoltăm primele inițiative și soluții de asigurare dedicate lor, pentru că protecția, încrederea și apartenența nu ar trebui să depindă niciodată de distanță. Parteneriatul cu Repatriot reflectă exact această convingere: că România poate crește atunci când românii rămân conectați unii cu ceilalți și aleg să construiască împreună, oriunde în lume.”, a declarat Virgil Șoncutean.

Philip Choban, fondator și CEO Telios Care, a fost premiat pentru contribuția la dezvoltarea accesului la servicii medicale moderne și sigure pentru românii din țară și diaspora. Philip a regăsit România străbunicilor săi emigrați în 1898 în SUA, trăiește și face afaceri remarcabile în România fiind un exemplu extraordinar de regăsire a rădăcinilor. Gabriel Ioniță, CEO Axionet IoT și susținător al comunității Repatriot încă de la început, a fost premiat pentru implicarea constantă în proiecte care susțin dezvoltarea României prin tehnologie, mobilitate, colaborare și conectare între oameni.

În cadrul Galei au mai fost apreciați Mihai Manole, CEO Tema Energy, pentru contribuția la dezvoltarea infrastructurii și economiei românești, precum și Sergiu Manofu, Managing Partner DY Nutrition, alături de Repatriot încă de la fondare și unul dintre susținătorii constanți ai proiectelor dedicate românilor de pretutindeni. Parcursurile lor antreprenoriale vorbesc despre curaj, responsabilitate și dorința de a construi pe termen lung în România.

Seara a fost o ocazie pentru parteneri și susținători a oferi de obiecte și experiențe speciale de parteneri și susținători ai comunității Repatriot, fondurile strânse urmând să susțină inițiative viitoare dedicate românilor de pretutindeni.

Zece ani de acțiune neîncetată pentru românii de pretutindeni

De peste 10 ani, Repatriot lucrează pentru o conectare mai bună a românilor de pretutindeni cu țara și a interacționat direct cu peste 22.000 de români, a organizat peste 100 de evenimente locale și internaționale, a construit instrumente de sprijin și consiliere pentru afaceri, a oferit oportunități de revenire, a susținut idei și proiecte care au prins viață, s-au dezvoltat și impactează sute de mii de români. Mesajele Repatriot au ajuns direct sau prin mass-media la milioane de români din afara granițelor contribuind la refacerea țesăturii de încredere între români oriunde s-ar afla.

În tot acest timp, Repatriot a construit o comunitate dedicată vindecării unei răni profunde și renașterii încrederii între  România și Diaspora.

În cadrul Galei au fost lansate oficial și înscrierile pentru Repatriot Summit 2026, care va avea loc în perioada 1 – 4 octombrie 2026, la București și la Constanța. Summitul va reuni români din întreaga lume, antreprenori, lideri și profesioniști care contribuie activ la dezvoltarea României și la consolidarea legăturilor dintre diaspora și țară, într-un context dedicat dialogului, colaborării și proiectelor construite împreună. Mai multe pe repatriot.ro.

Până atunci, Repatriot continuă seria întâlnirilor internaționale dedicate românilor de pretutindeni. Comunitatea se pregătește pentru întâlnirea de la Madrid din 30 mai, pentru conferința Repatriot Londra din 23–24 iunie și pentru evenimentul din Palma de Mallorca din 4 septembrie, toate construite în jurul aceleiași idei simple și importante: România crește atunci când românii rămân conectați unii cu ceilalți, oriunde s-ar afla.

Despre Repatriot

Repatriot este o comunitate globală de antreprenori români care promovează reconectarea diasporei cu România prin inițiative de business, educație și leadership civic. Misiunea Repatriot, proiect RBL, este de a întări încrederea între români, oriunde s-ar afla, și de a susține dezvoltarea unei Românii moderne, prospere și libere. Mai multe pe www.repatriot.ro.

Despre Romanian Business Leaders – RBL

RBL este o organizație a antreprenorilor și intraprenorilor imparțială, non partizană, care dezvoltă proiecte cu impact social și care susține o societate bazată pe democrație liberală, integrată pe deplin și solidară cu familia sa europeană. RBL este vocea și vehiculul de acțiune al liderilor din mediul privat de business și din cel asociativ pentru dezvoltarea unei Românii în care generațiile viitoare să iubească să trăiască. Mai multe pe www.rbls.ro.

Pentru alte informații ne puteți scrie la office@repatriot.ro.