Motto  ”Democraţia este nonautocraţie, contrariul perfect al autocraţiei. Aceasta înseamnă că democraţia denotă un sistem politic caracterizat prin refuzul puterii personalizate, a puterii asupra cetăţenilor. Puterea nu este «proprietatea» nimănui. Aşadar, conducătorii vor deţine această funcţie ca urmare a desemnării libere, neîngrădite, de către cei care urmează să fie conduşi. Cu alte cuvinte, oricând puterea celorlalţi de a desemna pe cineva este contrafăcută sau anihilată pentru că dezacordul este zădărnicit ori nu ni se oferă alternative – democraţia este ucisă chiar când începe să funcţioneze.”

definiţie de Giovanni Sartori

Recursul emoțional al tuturor teoriilor conspirației reziduale, care se multiplică și iau amploare duce la instabilitate. Totul se metamorfozează, iar formele de impunere, de guvernare își pierd din atribuțiile esențiale. Mecanismul este unul atent monitorizat , dar pretutindeni au apărut chiar unii ce se erijează în „specialiști” care, foarte bine și temeinic pregatiți au drept obiectiv propagarea acestor forme autoritare de impunere a sclaviei postmoderniste în ”adevăruri indubitabile” care se află și nu se elimină decât până la următoarea formă. De fapt, fără să ne mai ferim de cuvinte, tot acest angrenaj face parte din proiectul denumit The New Order, despre care se cunosc foarte puține aspecte.

Mecanismul presupune un efort corelat, susținut, pe deplin integrat în structurile fiecăruia dintre noi, îndeosebi în cele psiho-somatice, în care acești „apologeți ai Noii Ordini” fac eforturi susținute și doresc să-i acceptăm cu toate idiosincraziile lor…

Totuși, dacă de la naștere am primit de la Dumnezeu daruri și haruri precum inteligența, intuiția, analiza, comparația,evaluarea etc ca metode chiar și gradul de receptivitate al nostru poate să ne dea semnale puternice. O importanță aparte, din stadiul de zvon până la cel de informație pe deplin asumată, conștientizată și reverificată ne revine pe deplin, ad integram.Totul se poate lumina, se poate limpezi, numai cercetând cu atenție, argumentând sau identificând cauzele și mai apoi, descoperind chiar  ” firul roșu”, în toată splendoarea și eficacitatea, simplitatea sa.

Din capul locului vă spun că nu am pretenția că le-aș fi descoperit recent sau discutat în premieră. Suma totală de elemente care alcătuiesc acest tablou aflat mereu în mișcare poate surprinde pe absolut oricine. Însă, nu fac apologia vreunei direcții sau regimuri (de orice natură),ci, doresc doar să vă semnalez pericolele mascate foarte bine de către „înalta clasă” care are scopul bine conturat de a ne îngrozi și a ne asupri în continuu.

În cele ce urmează, urmând „politica pașilor mărunți” am să vă expun, câte ceva din trend-ul general, pe deplin meschin al actualei cât și viitoarei configurații a ceea ce denumim a fi construcție cu caracter politic, guvernamental. Toate acestea se petrec chiar sub ochii noștri, ai tuturor celor care viețuim pe aceste meleaguri. Sumă de evenimente necesită o tratare mult mai amplă, chiar mai serioasă, dar din lipsă de timp ,energie și spațiu,voi încerca să rezum sau să realizez un fel de frescă, fără a avea la dispoziție vreo culoare sau opinie vehiculată, interpretată sau răstălmăcită.

Spațiul public cunoaște multe puncte de vedere, mai mult sau mai puțin savante, mai mult sau mai puțin de luat în considerare. Dar, din acest punct de vedere, nimeni și nimic nu mă poate condamna a emite, a susține și a motiva ,a problematiza, pe baza evidențelor.De aceea, nu pot rămâne impasibil la evenimentele trecute, indiferent se gradul lor de impact și nocivitate. Mai mult decât atât , cu ceea ce mi-a hărăzit Bunul Dumnezeu vreau să aduc, asemenea unui puzzle toate piesele existente, ca imaginea să fie cât mai grăitoare .

Iar, din moment ce am pornit,aș dori ca pe parcursul acestui material să nu aveți idei preconcepute vis a vis de temele,elementele incluse deoarece toate aceste adevărate piedici se multiplică prin teorii poluatoare, denigratoare care au acea forță de a ne tot ține în necunoaștere ,în beznă și…pe loc.

Se pot discuta si scrie tomuri întregi despre toate posibilele și imposibilele explicații mai mult (sau mai puțin savante) ale fenomenelor politice care au anvergură si un anumit grad de complexitate, dar moda actuală, trend-ul general dictat invizibil este de a ne lăsa păgubași, de a nu mai dori să înțelegem, să ne explicăm, în măsura posibilităților ceea ce , sub ochii nostri se tot derulează, chiar în ritm amețitor.

Cunoaștem de altfel și „logica” Sistemului, deoarece este identică la fel ca în ”glorioasele”  vremuri ale secolului trecut și se traduce prin acea nevoie disperată de a acoperi absolut totul cu minciună, dar în care să fie presărate multe fapte, evenimente cu frânturi sau reacții ieșite din comun,cu un grad apreciabil de veridicitate,special menite de „a ne ține în priză” la un nivel aparent, însă obedienți aproape la tot ceea ce se livrează, ca informație de către Sistem.

Situația socio-politică a bătrânului continent, recent intrat în anul 2019, cu toate incapacitățile și convulsiile sale creează deja o imagine destul de îngrijorătoare deoarece spectrul puterilor mondiale antrenează forțe binecunoscute. Din start, nu se mai poate vorbi la ora actuală doar de o ”axă a Răului”, deoarece aceasta s-a tot multiplicat asemeni unui cameleon și a știut să pătrundă în vârful piramidei și chiar să dicteze separări, crize de orice natură cât și procese de migrații, adevărate revoluții sociale, cu impact imediat sau întârziat.Nu voi insista pe acest subiect, dar vă promit o detaliere a sa pe viitor,într-un alt material.

Acum, mai mult ca niciodată, fără de patimă sau ură avem aceasta datorie de a ne reveni, de a ”ne trezi în simțiri, în cuget”, așa cum versurile pline de sevă, de autentică vibrație și patriotism ale lui Andrei Mureșianu ne tot răsună în ureche, ori de câte ori ascultăm sau fredonăm imnul de stat. Dar, ceva ne tot împiedică, deoarece printr-un artificiu pe deplin ascuns, anumite resorturi, anumite „rotițe” ale mecanismului funcționează mai mult a pagubă, iar căderea la figurat în gol ne este asigurată…Sistemul își schimbă înfățișarea precum lupul năravul, iar automat nu mai ne oferă „în dar”,”perspective” sau ”șanse” și ocaziile dispar oarecum brusc.De aici, mai există doar un pas iremediabil spre accidente, nu în sensul larg , ci restrâns al definirii. După cum se știe,Sistemul este cel care oferă tuturor cetățenilor, tuturor contribuabililor, buni plătitori de taxe și impozite (dintre cele mai diverse) „egalitatea de șanse”, ceva asemănător unui spectacol real, pe deplin cinic dar și  acea senzație anapoda, pe deplin multiplicată caleidoscopic, în care bruma de idei și sentimente satisfăcătoare de a avea acces special și privilegiat la cunoaștere este cumva rapid amestecată, răstălmăcită de acei „apologeți ” în atâtea si atâtea… ”adevăruri.”

Dar,poate vă întrebați, pe deplin justificat -cine sunt ei?” Am ajuns în momentul în care chiar îi cunoaștem, deoarece ne situăm în plină perioadă , de-a dreptul efervescentă, atunci când secularismul și liberalismul sunt „lăsate”  (sau ghidate),  spre haos…  New World Order este în concepția lor cea care va pune lucrurile în Ordine (într-un echilibru de mijloc,  acceptat de majoritate).

Mafia minorităților (de orice fel,natură, cauză) și presiunile puse asupra familiei au creeat ideea „dușmanului comun”  împotriva căruia creștinii din toate denominațiunile vor fi nevoiți să se unească. Unind pe toți împotriva „dușmanului comun”  se formează mentalitatea de rezistență, cea care este singura în măsură de a răzbi.

Numai că apologeții, adevărații prieteni ai Sistemului nu stau cu mâinile în sân și nici nu fluieră melodios.Dimpotrivă, din ce în ce mai pregnant dau senzația aceasta, un pic sufocantă că ar deține controlul cvasi-total…Numai că, nu trebuie să ni se înnabușe niciodată aspirațiile,credința și mai ales speranța. De aceea, nefiind și nefăcând parte din mulțimea doritoare de recompense vă ofer acest material în care am etalat anumite probleme reale, fără a avea pretenția nejustificată de a vă oferi și soluțiile…

De altfel, de aceea care dintre dumneavoastră, stimați cititori ai acestei platforme online independente, ar crede orice ar spune Sistemul, pentru încă o dată, apelez la toate formele și chiar formulele existente în acea istorie nealterată, mult mai puțin cunoscută,nepredată în școli, dar mereu vie,pe deplin mușcătoare față de noi toți, cei din societate.

”Cunoașterea înseamnă putere”, iar de aceea, fără a mă ridica pe vreun soclu doresc să vă expun câte ceva din acest conglomerat cu „valențe „multifuncționale, în care, din această stare de relaxare, de autentică delăsare,un tumult evident este pe cale de a se propaga.

Din capul locului, îmi doresc ca dumneavoastră să aveți acel discernământ de a separa, pe cât se poate ”grâul de neghină”, iar prima condiție în acest excurs temerar o constituie parcurgerea da capo al fine a materialului.Menționez că veți găsi motivația lui iar fiecare dintre dumneavoastră vă găsi și cheia prin care va decodifica textul, fără a apela la „chei” interpretative.

Din punct de vedere strict profesional, jurnalistic am dorit ca acest material să fie doar unul cu caracter general, fără a particulariza sau a problematiza multiplele chestiuni care pot face , cu ușurință subiectul unor ample și variate teme de cercetare,indiferent de cauză sau nivel.

Odată lămurite aceste aspecte cu celeritate, dar și cu acea energie debordantă, vreau să vă asigur că am cercetat multe dintre cauzele tuturor elementelor ce fac obiectul acestui material și, totodată îmi asum absolut tot ceea ce este inclus. Recursul obișnuit la respectarea cu strictețe a evenimentelor trecute, interpretate prin experiența personală o puteți considera ca fiind un alt element pe deplin veridic, din moment ce nu am dat de niciun fel de cenzură, în acest spatiu mediatic unde mă desfășor.

Punctul de plecare îl reprezintă tocmai un sistem de operare, de guvernare-autocrația-care, în această lume polarizată, mai mereu aflată în evidența unor curente politice contrare, mai mereu situată în imposibilitatea de a discerne si de a-și trasa un drum alege ceea ce denumesc a fi „noua sclavie postmodernă.” Acest fenomen își are originea și în dorința multora de a fi conduși, deoarece, mai mult decât ar fi evident, există, din vârful piramidei până aproape de bază mereu fel de fel de ”cai troieni”, agenți care ne povățuiesc și ne dirijează, așa cum își dorește febril , într-un final Sistemul.

Fără a mai intra în tenebrosul domeniu al teoriei conspirației, aș mai dori a  aminti și de modul în care, prin nenumăratele convulsii ale celor două mari puteri arhi-cunoscute (pe care nu doresc a le enunța, din variate motive personale) se afectează carierele celor care lucrează, promoveaza echilibrul, independent, separarea puterilor in stat, buna vecinătate, interdependența,separarea puterilor în stat cât și relațiile diplomatice care, din nefericire au atins un stadiu foarte dificil.

Pentru cei care mai cred că există Dreptate, Adevăr, Echilibru și Echidistanță, acest material se vrea a fi unul de ”neuitat”, în sensul că spune „lucrurilor pe nume”.De aceea, fără a-mi propune acestea, concluziile și comentariile dumneavoastră vor fi suficiente în a vă explica și a vă aduce  public, la cunoștință felul în care am ajuns noi, ca membrii unei societăți, a unei națiuni care se vrea liberă.

Polarizarea Europei, fărâmițarea ca și construcția ce s-a dorit supra-statala a devenit o certitudine, din moment ce, în mai puțin de câteva luni se va face anunțul oficializării nedoritului BREXIT. Acesta va arunca multe pete întunecate asupra Uniunii Europene vis a vis de politicile și manevrele de resuscitare a capitalului imens din UK. Din acel moment se vor ridica o multitudine de scenarii care pot deveni certitudini, din moment ce și alte teritorii pot urma exemplul britanic. Gardienii bătrânului continent se pot deja declara învinși, poate chiar surprinsi de turnura acestor evenimente, în care o super-putere mondială își declară independența față de o construcție supra-statală care s-a dovedit a fi doar un mare și nedorit plan prefăcut în fiasco. Din rațiuni de vun simț,  mă fwresc să cimentez și să nominalizez greșelile marxante care au generat acest moment, pe care istoria deja l-a consemnat și așteaptă să fie definutivat.

Însă, îndrăznesc să emit anumite păreri, fără a avea pretenția de a fi considerate „judecăți de valoare „.De aceea, pe de o parte, istoria se pare că nu se vrea a mai fi confiscată, a mai fi alterata cu politici si turnuri dictatoriale, deoarece exemplul poporului britanic poate fi rapid copiat și de alte națiuni europene, așa cum am amintit.

Pericolul lipsei de consens, de asumare a ceea ce ar fi trebuit să reprezinte democrația s-a înnoit în promovarea  autocrației, care posedă chiar forța de a speria pe oricine. În actualitate, în forurile superioare ale puterii europene se discută deosebit de aprins cu privire la aceste mecanisme de impunere, de guvernare. In stricto sensu, dacă ne aducem aminte, fără a apela prea mult la tomurile invocate din biblioteca fiecăruia, autocrația este un concept politic. Termenul provine din limba greacă: autos („auto”) și kratos („guvern” sau „putere”). Autocrația desemnează sistemul de guvernare a cărui autoritate revine unei singure persoane fără a avea limite: autocratul.

Un roi ou une reine avec du pouvoir absolu, «the rule of one» Le pouvoir est hérité et accordé par le dieu, «Divine Right». Louis XIV, ou «le roi soleil»,

Concepția absolutistă a suveranității a definit monarhia absolută a celebrului monarh Ludovic al XIV-lea din Franța secolului al XVII-lea, dar termenul se aplică în special regimului autocratic al țarilor din Polonia, a căror putere nu a fost condiționată teoretic de niciun organism intermediar, legi, tradiții sau obiceiuri și practici pe care ar fi trebuit sa le respecte.

În ceea ce denumim a fi majoritar, din punct de vedere al regimurilor actuale, chiar in republicanism se consideră sinonime autocrația cu monarhia (care înseamnă “guvernarea unuia singur”), deși acest concept nu este adecvat pentru a caracteriza monarhiile constituționale moderne, care sunt parlamentare sau limitate.

Utilizarea sa cea mai comună este ca un parametru de participare la puterea politică, spre deosebire de altele ca oligarhia sau democrația.

Din acest moment, pentru absolut toți cei care repetă și promovează teoriile oficiale ale Uniunii Europene, acceptarea acestor explicații simple aduce, de asemenea, un alt șir de recompense-independente, din moment ce, conform Constituției Europene în vigoare „puterea este legitim exprimată prin vot.”

Acum, ca o acoladă peste timp, fără a vă deturna atenția de la evenimentele expuse , îndrăznesc să vă atrag atenția și asupra altor aspecte, deosebite.În epoca noastră plina de lideri cu mosteniri populiste, dictatoriale (Viktor Orban, Recep Tayip Erdogan, Vladimir Putin,) reminiscente ale ” trecutului glorios” al secolului al XX-lea, există o puternică şi chiar potrivnică mișcare de opoziție a ceea ce se definește a fi setea de autocrație, atunci când liderii transformă democrația într-un instrument de opresiune.

Autocrația este jucăria preferată de a face loc oricând unei reveniri, de a realiza o pătrundere în universul cognitiv, cultural și ideatic al unor seminții, indiferent de localizarea lor pe hartă.Ridicolul și absolutizarea acestei intransigente direcții în care există,se dezvoltă si se tot îndreaptă Europa părea să fi fost învinsa, dar de mai bine de un deceniu a prins rădăcini și amenință tocmai acel ”echilibru” mult visat de catre cei care au fondat Uniunea Europeană. Ca amănunt mai îmbucurător este faptul că aceasta reprezintă o versiune mai elegantă, mai subtilă și în cele din urmă mai sofisticată decât a strămoșilor nostrii, care s-au luptat cu tot ceea ce a însemnat putere autoritară.

De la George Orwell la Arthur Koestler-unii dintre cei mai inspirați, militanți scriitorii europeni din secolul trecut, cel al XX-lea, care au fost obsedați de ideea de „marea minciună a Sistemului”, omenirea s-a confruntat numai și numai cu idei false, (semi)-eșecuri, generatoare de crize, revoluții confiscate, suprimate sau chiar direcționate spre folosul viitorilor ”noi” salvatori, ”noi’ lideri.

Marile construcții ideologice care erau comunismul și fascismul au promovat continuu dezordine, iar propaganda prin toate mijloacele acelor vremuri, prin acele cărți, acele fotografii, acele postere, pancarde care aveau rolul precis de a convinge, de a inocula idei, concepte sau acțiuni cereau fidelitate partidului sau liderului. Masa de manevră și ”idioții utili” mărșăluiau în formație, paradele erau animate și aprinse de entuziasm, de torțe.După cum bine intuiți,erau antrenate direct de Sistem, prin opresivul si competentul organ al poliției terorii. Iar toate aceste lucruri s-au pastrat în filmoteca multor televiziuni sau colecții private ale tuturor statelor comuniste, ca mărturii evidente ce nu pot fi interpretate sau considerate a fi doar ”acte culturale”. Datorită impactului social, emoțional, au frizat multe aspecte ale absurdului, ale condiției aproape inumane la care cei de dinaintea noastră au tot fost supuși…

Ei-participanții la asemenea demonstrații de abnegație, la asemenea probe de forță au cerut practic prelungirea violențelor, special pentru a impune și amenința, prin mecanismul acesta deosebit de pervers, impunerea ”ordinii” în acele state și chiar de a stopa iluzoriile violențe văzute numai de către aparatul statal, cu acea dorință expresă de a se menține la butoanele puterii. Propaganda a reușit în toate statele foste comuniste și, prin aceasta, pentru mai bine de 45-50 de ani s-a cerut un anumit fel de educație pe deplin specializată, pe de-a-ntregul forțată, în care controlul total al culturii, politizarea jurnalismului, sportului, literaturii și artelor erau la ordinea zilei.

Prin contrast, mișcările politice singulare ale Europei secolului XXI cer mult mai puțin de la aderenții lor. Ei nu au nevoie de credință într-o ideologie cu sufletul la gură, și, astfel, ei nu au nevoie de violență sau de teroarea poliției . Ei nu forțează oamenii să creadă cu tot dinadinsul în absurd, ca de pildă, c-ar fi negru alb, războiul ar genera pace sau ca fermele de stat ar fi atins 1.000 la sută din producția lor planificata, la cincinal, așa cum părinții și bunicii noștri au tot fost intoxicați.

Cei mai mulți dintre noi, urmasii acestor convulsii istorice nu avem nimic din plusurile sau minusurile inerente ale acestora, din moment ce nu putem implementa propaganda aceea feroce s6i totodata nu avem cum anume manageria conflictele cu care aceștia s-au confruntat.

Realitățile sunt cu totul altele, dar conflictul este poate mult mai perfid, mult mai intens, din moment ce , aceleași forțe ideologice, opresoare (cu denumiri schimbate) se luptă pentru controlul total.

Americanii sunt desigur familiarizați cu modurile în care o minciună poate crește polarizarea și inflamarea xenofobiei. Ce poate fi mai elocvent, numai dacă ne gândim cum actualul președinte al SUA, Donald Trump a intrat în politica americană, din postura de magnat,de prosper om de afaceri… pe usa din spate a establishement-ului politic? Iar, tocmai premisa falsă în care fostul președinte Barack Obama nu a fost născut în America-este de fapt o teorie a conspirației a cărei puteri a fost serios subestimată la momentul respectiv este o altă temă care a născut controverse și care evident a pavat calea pentru alte minciuni, de la „violatorii mexicani” la scandalul „Pizzagate.”

Dar,revenind prin Europa, în Polonia, România dar și în Ungaria de asemenea, avem acum exemple de ceea ce se dorea a se întâmpla atunci când o minciună cu o putere medie-o teorie a conspirației-este propagată în primul rând de către un partid politic ca structură centrală a campaniei sale electorale. Următorul pas e realizat de un partid de guvernământ, cu forța deplină a unui aparat modern , cu structură centralizată de stat, cu media favorabilă, total aservita, în spatele acestei ideologii profund populiste, irationale.

Cu toate acestea, pentru a se desăvârși acest tablou, pentru a arunca praf în ochii mai vigilenți ai câtorva din opinia publica și îndeosebi pentru a discredita vocile răzlețe care se ridică și critica pe deplin fondat toată aceasta mascaradă, s-a creat o marota, o iluzie care întreține ura, discordia socială. În Ungaria, minciuna este de fapt una pe deplin enunțată , pe deplin originală fiind credința, împărtășită de guvernul rus și de alt drept american, în puterile supraomenești ale lui George Soros, miliardarul evreu de origine maghiară care se presupune că ar complota (chiar daca nu se știe daca mai este în viață) să doboare națiunile Europei prin intermediul importului de migranți.Putem răsuflă ușurați, din moment ce chiar nu s-a dovedit această bazaconie vreodată și sperăm niciodată !

Acum, pe final, revenind la idea de baza aș menționa faptul că tocmai autocrația, această ” blândă putere” este de a face o revenire, o pătrundere în părți ale lumii a unor idei și  concepte totalitare, iliberale.De aceea, în cazul în care se estima ca cele două curente extreme ar fi fost diminuate sau ar fi dat impresia c-ar părea să fi fost învinse ar fi existat tocmai această fostă perioadă de tranziție pe care cu toții am surmontat-o.

Dar, cu acea urmă de ironie amară, cu acel sentiment de zdrobire, nu consider deloc ca aceasta să fie o versiune mai elegantă, mai subtilă și, în cele din urmă, mai sofisticată decât cea experimentată de strămoșii noștri, prin acceptarea sau lupta cu puterea autoritară. Argumentele sunt valide, pe deplin necontestate, din moment ce, tocmai aceasta răsucire a structurilor democratice și a principiilor în instrumente de opresiune și control de stat a condus la o supra-saturație, o lehamite a maselor, a popoarelor îmbătrînite ale Europei. Este, de asemenea, destul de posibil ca în viitorul nu tocmai îndepărtat, principiile și normele acestei ”noi” forme de conducere să se schimbe, din ce în ce  mai puternic și mai mult decât ceea ce tot experimentăm, de mai bine de 10-15 ani.

Oamenii de știință din domeniul social și politic au tot avansat idei in care au teoretizat, cu mult timp o idee strălucitoare, prin eleganta și importanța ei.Ea se leagă tocmai de acea creștere și prosperitate care contribuie la susținerea democrațiilor, cu prezența unei clase de mijloc robuste care păzește un diapozitiv în autoritarismul existent.Însă aceste guverne europene dovedesc că dividendele, puterea pur economica a democrației poate fi folosită și ca instrument de cimentare a puterii.

Banii îi ajută pe lideri să-și păstreze populațiile fericite. De asemenea, a cheltui , a răsplăti popula6tia a devenit o noțiune desueta, din moment ce, cu totul arbitrar Sistemul le dă bani numai celor care ”merită” sau ”au proiecte fezabile”, sau au slujit un număr de ani lor („pensiile speciale”).Cu alte cuvinte ard, aruncă bani aiurea, pe satisfacerea orgoliilor, a vanității acestora, prin operațiunile de influență și, desigur, rețelele de patronaj populate de acoliții, de favorizații celor aflați ”la butoane”.

În România, liderul social democraților de guvernământ – un om de afaceri bogat-un fost șofer ajuns politician, pe numele său complet Liviu Nicolae Dragnea – a fost condamnat de două ori pentru corupție și acuzații de fraudare a voturilor. Acesta a fost în mijlocul acuzațiilor ulterioare chiar mai mare decat aceea a valorizării a unor funcționari, pe când era șeful CJ Teleorman.Ajuns prin parvenitism într-una dintre cele mai înalte demnități și funcții din țară, nu ezită să batjocorească orice pătură socială, indiferent de cauze sau…motive.De aceea, tocmai conceperea acestui aparat- guvernul său, manevrat la ora actuala de catre o persoana lipsită de orice noțiuni sau pregătire în prealabil -Viorica Vasilica Dăncilă, o femeie care se încurcă și citește greșit până și discursurile de pe hârtie-reprezintă o altă contra-performanță a acestui sinistru personaj…

Iar, din moment ce nu prea mai există acei câini de pază ai democrației, instituirea corupției a fost o marcă comercială a autorității executive în creștere în altă parte în regiune.Există chiar un nedorit efect contagios în toate structurile societății, dar cu precădere în lumea fistichie, pe deplin fal6sa a politicii românesti.

Și, cu toate acestea mulți români nu par prea deranjați.România este încă a doua țară săracă a UE, conform tuturor clasamentelor întocmite, cu segmente mari ale populației care se târăsc, se chinuie să supraviețuiască și au parte de o viață săracă, în special în zona rurală agrară.

Numai că în București-un oraș dezvoltat, fiind și capitală a țării, (care a fost ridicata și reconstruită în stilul socialist, destul de anost si trist de fostul dictator Nicolae Ceaușescu ce a fost ucis de neo-comuniști chiar în sfânta zi de Crăciun în 1989)-există acum un pic de speranță, poate chiar de încredere în viitor. Iar acest lucru nu se datorează în exclusivitate restaurantelor si cluburilor, a locurilor chiq sau a celor de dans din Centru Vechi sau a nenumaratelor mall-uri cu destul de mare strălucire pentru a rivaliza orice în Occident- ci a trezirii conștiinței multora la realitate!

Între timp, poporul român se poate lăuda cu cea mai mare catedrală ortodoxă din lume ridicată în apropierea centrului orașului, cu cel mai mare clopot al Europei ce face parte dintr-un ansamblu monumental, aflat în faza de a fi folosit.

Într-o națiune devotată, cel mai mult se datorează credinței, din moment ce proiectul finanțat de guvern a câștigat credibilitatea partidului de guvernământ si sustinerea Bisericii Ortodoxe Romane.

Revenind, o să apelez la memoria dumneavoastră, a celor mai în vârstă și o să vă rog să vă aduceți aminte, atât c5at mai puteți, de acele zile teribile, de dinainte de momentul Decembrie 1989, atunci când ascultam și eram vasali, eram atât de ”iubiți și stimați” , dar pe deplin exploatați de către Uniunea Sovietică. Atunci, în acele vremuri crâncene, nu exista dreptul la libera exprimare , deoarece numai statul avea dreptate (conform jocului de cuvinte ”Statu(l) ia tot.”) Nu trebuie să uităm că ceea ce denumim noi americanizat mass-medie, publishing etc a fost la cheremul unor inepți, a unor securiști feroce care au cenzurat și au curmat nenumărate vieți și destine, invocând controlul total facut de către ei, cei care reprezentau de facto Statul și partidului comunist.

Astăzi, din fericire, înca mai ne putem bucura că există puterea libertății cuvântului, care derivă din ceea ce ar trebui să reprezinte puterea capitalismului care nu ar fi trebuit să confere politicienilor o influență mai mare asupra presei.

În zilele noastre, prin toată Europa Centrală, ziarele și posturile de televiziune au fost achiziționate de oligarhi aliați cu politicieni de partid de guvernământ.În unele cazuri, oligarhii și politicianul sunt unul și același.

Odată lamurite si aceste aspecte se așteaptă la venirea consecințelor, care nu vor întârzia să apară, deoarece este logic traseul prognozat, chiar menit pentru Europa,Acum fix după multe decenii de expansiune constantă a drepturilor și libertăților, notiunile de pro-democrație ale Watchdog Freedom House a înregistrat inversări ascuțite, cu cota de națiuni numite a fi considerate „libere”au fost mereu în scădere, de la momentul premergator crizei din 2007. Țările din fiecare regiune a lumii au suferit obstacole, în domenii precum  cel al scrutinelor, al exprimării în alegeri libere și corecte, în domeniul sensibil al independenței presei, în domeniul respectării și impunerii drepturilor majorităților și chiar a reiterarii asa-zisului ”stat de drept.”

Nu mai avem niciun dubiu să consemnăm faptul ca în Europa Centrală și de Est, o regiune care acum trei decenii a fost la periferie, tocmai avangarda ultimului mare act al secolului XX- triumful democrației iliberale- este prelungirea peste timp a dictaturii Ciumei Roșii din spatele „cortinei de fier”. Conduse de cadre de nădejde , de ”tineri activiști”,de fapt urmași ideologici ai acestor curente, aceștia își desfășoară nestingheriți activitatea, își exercită puterea și controlul, fiind chiar lăsați în acest sens! Se inaugurează astfel o altă Apocalipsă, o neavenită și chiar nedorită cale, o ” nouă eră” ce prevestește ori un conflict major ori chiar un sfârșit, un presupus capăt al istoriei, din moment ce, mai mult ca oricand astăzi, regiunea se află în prima linie a marșului istoriei, numai că… în sens invers. Societatea civilă, cea care mai există și crede în valorile democratice,în libertatea și demnitatea umană,cea care mai are credința necesară. Numai că aceasta,din păcate, are palide intervenții, pentru a accepta și a da impresia că lupta a devenit doar una de fațadă, în loc să fi fost una…de gherilă.Din varii motive, din lașitate în principal, mesajul acestora se dorește să nu fie perceput iar, cei care bat în retragere, se vor plânge numai atunci când vor observa fel de fel de provocări, de probleme… în timp ce o nouă rasă de autocrați ne va sfida pe față și va avansa.

Sursa foto : pro-influence.com,rhconseilpme.blogs.com,blogs.lesechos.fr,blog.economie-numerique.net,Secole.ro, Kairos

Acest material a fost conceput si oferit de catre Prof. Dr,Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta, redactor-sef al platformei online Criteriul Național