Connect with us

Actualitate

Pericolul autocrației din Europa

Mihai Daniel

Publicat

pe

Motto  ”Democraţia este nonautocraţie, contrariul perfect al autocraţiei. Aceasta înseamnă că democraţia denotă un sistem politic caracterizat prin refuzul puterii personalizate, a puterii asupra cetăţenilor. Puterea nu este «proprietatea» nimănui. Aşadar, conducătorii vor deţine această funcţie ca urmare a desemnării libere, neîngrădite, de către cei care urmează să fie conduşi. Cu alte cuvinte, oricând puterea celorlalţi de a desemna pe cineva este contrafăcută sau anihilată pentru că dezacordul este zădărnicit ori nu ni se oferă alternative – democraţia este ucisă chiar când începe să funcţioneze.”

definiţie de Giovanni Sartori

Recursul emoțional al tuturor teoriilor conspirației reziduale, care se multiplică și iau amploare duce la instabilitate. Totul se metamorfozează, iar formele de impunere, de guvernare își pierd din atribuțiile esențiale. Mecanismul este unul atent monitorizat , dar pretutindeni au apărut chiar unii ce se erijează în „specialiști” care, foarte bine și temeinic pregatiți au drept obiectiv propagarea acestor forme autoritare de impunere a sclaviei postmoderniste în ”adevăruri indubitabile” care se află și nu se elimină decât până la următoarea formă. De fapt, fără să ne mai ferim de cuvinte, tot acest angrenaj face parte din proiectul denumit The New Order, despre care se cunosc foarte puține aspecte.

Mecanismul presupune un efort corelat, susținut, pe deplin integrat în structurile fiecăruia dintre noi, îndeosebi în cele psiho-somatice, în care acești „apologeți ai Noii Ordini” fac eforturi susținute și doresc să-i acceptăm cu toate idiosincraziile lor…

Totuși, dacă de la naștere am primit de la Dumnezeu daruri și haruri precum inteligența, intuiția, analiza, comparația,evaluarea etc ca metode chiar și gradul de receptivitate al nostru poate să ne dea semnale puternice. O importanță aparte, din stadiul de zvon până la cel de informație pe deplin asumată, conștientizată și reverificată ne revine pe deplin, ad integram.Totul se poate lumina, se poate limpezi, numai cercetând cu atenție, argumentând sau identificând cauzele și mai apoi, descoperind chiar  ” firul roșu”, în toată splendoarea și eficacitatea, simplitatea sa.

Din capul locului vă spun că nu am pretenția că le-aș fi descoperit recent sau discutat în premieră. Suma totală de elemente care alcătuiesc acest tablou aflat mereu în mișcare poate surprinde pe absolut oricine. Însă, nu fac apologia vreunei direcții sau regimuri (de orice natură),ci, doresc doar să vă semnalez pericolele mascate foarte bine de către „înalta clasă” care are scopul bine conturat de a ne îngrozi și a ne asupri în continuu.

În cele ce urmează, urmând „politica pașilor mărunți” am să vă expun, câte ceva din trend-ul general, pe deplin meschin al actualei cât și viitoarei configurații a ceea ce denumim a fi construcție cu caracter politic, guvernamental. Toate acestea se petrec chiar sub ochii noștri, ai tuturor celor care viețuim pe aceste meleaguri. Sumă de evenimente necesită o tratare mult mai amplă, chiar mai serioasă, dar din lipsă de timp ,energie și spațiu,voi încerca să rezum sau să realizez un fel de frescă, fără a avea la dispoziție vreo culoare sau opinie vehiculată, interpretată sau răstălmăcită.

Spațiul public cunoaște multe puncte de vedere, mai mult sau mai puțin savante, mai mult sau mai puțin de luat în considerare. Dar, din acest punct de vedere, nimeni și nimic nu mă poate condamna a emite, a susține și a motiva ,a problematiza, pe baza evidențelor.De aceea, nu pot rămâne impasibil la evenimentele trecute, indiferent se gradul lor de impact și nocivitate. Mai mult decât atât , cu ceea ce mi-a hărăzit Bunul Dumnezeu vreau să aduc, asemenea unui puzzle toate piesele existente, ca imaginea să fie cât mai grăitoare .

Iar, din moment ce am pornit,aș dori ca pe parcursul acestui material să nu aveți idei preconcepute vis a vis de temele,elementele incluse deoarece toate aceste adevărate piedici se multiplică prin teorii poluatoare, denigratoare care au acea forță de a ne tot ține în necunoaștere ,în beznă și…pe loc.

Se pot discuta si scrie tomuri întregi despre toate posibilele și imposibilele explicații mai mult (sau mai puțin savante) ale fenomenelor politice care au anvergură si un anumit grad de complexitate, dar moda actuală, trend-ul general dictat invizibil este de a ne lăsa păgubași, de a nu mai dori să înțelegem, să ne explicăm, în măsura posibilităților ceea ce , sub ochii nostri se tot derulează, chiar în ritm amețitor.

Cunoaștem de altfel și „logica” Sistemului, deoarece este identică la fel ca în ”glorioasele”  vremuri ale secolului trecut și se traduce prin acea nevoie disperată de a acoperi absolut totul cu minciună, dar în care să fie presărate multe fapte, evenimente cu frânturi sau reacții ieșite din comun,cu un grad apreciabil de veridicitate,special menite de „a ne ține în priză” la un nivel aparent, însă obedienți aproape la tot ceea ce se livrează, ca informație de către Sistem.

Situația socio-politică a bătrânului continent, recent intrat în anul 2019, cu toate incapacitățile și convulsiile sale creează deja o imagine destul de îngrijorătoare deoarece spectrul puterilor mondiale antrenează forțe binecunoscute. Din start, nu se mai poate vorbi la ora actuală doar de o ”axă a Răului”, deoarece aceasta s-a tot multiplicat asemeni unui cameleon și a știut să pătrundă în vârful piramidei și chiar să dicteze separări, crize de orice natură cât și procese de migrații, adevărate revoluții sociale, cu impact imediat sau întârziat.Nu voi insista pe acest subiect, dar vă promit o detaliere a sa pe viitor,într-un alt material.

Acum, mai mult ca niciodată, fără de patimă sau ură avem aceasta datorie de a ne reveni, de a ”ne trezi în simțiri, în cuget”, așa cum versurile pline de sevă, de autentică vibrație și patriotism ale lui Andrei Mureșianu ne tot răsună în ureche, ori de câte ori ascultăm sau fredonăm imnul de stat. Dar, ceva ne tot împiedică, deoarece printr-un artificiu pe deplin ascuns, anumite resorturi, anumite „rotițe” ale mecanismului funcționează mai mult a pagubă, iar căderea la figurat în gol ne este asigurată…Sistemul își schimbă înfățișarea precum lupul năravul, iar automat nu mai ne oferă „în dar”,”perspective” sau ”șanse” și ocaziile dispar oarecum brusc.De aici, mai există doar un pas iremediabil spre accidente, nu în sensul larg , ci restrâns al definirii. După cum se știe,Sistemul este cel care oferă tuturor cetățenilor, tuturor contribuabililor, buni plătitori de taxe și impozite (dintre cele mai diverse) „egalitatea de șanse”, ceva asemănător unui spectacol real, pe deplin cinic dar și  acea senzație anapoda, pe deplin multiplicată caleidoscopic, în care bruma de idei și sentimente satisfăcătoare de a avea acces special și privilegiat la cunoaștere este cumva rapid amestecată, răstălmăcită de acei „apologeți ” în atâtea si atâtea… ”adevăruri.”

Dar,poate vă întrebați, pe deplin justificat -cine sunt ei?” Am ajuns în momentul în care chiar îi cunoaștem, deoarece ne situăm în plină perioadă , de-a dreptul efervescentă, atunci când secularismul și liberalismul sunt „lăsate”  (sau ghidate),  spre haos…  New World Order este în concepția lor cea care va pune lucrurile în Ordine (într-un echilibru de mijloc,  acceptat de majoritate).

Mafia minorităților (de orice fel,natură, cauză) și presiunile puse asupra familiei au creeat ideea „dușmanului comun”  împotriva căruia creștinii din toate denominațiunile vor fi nevoiți să se unească. Unind pe toți împotriva „dușmanului comun”  se formează mentalitatea de rezistență, cea care este singura în măsură de a răzbi.

Numai că apologeții, adevărații prieteni ai Sistemului nu stau cu mâinile în sân și nici nu fluieră melodios.Dimpotrivă, din ce în ce mai pregnant dau senzația aceasta, un pic sufocantă că ar deține controlul cvasi-total…Numai că, nu trebuie să ni se înnabușe niciodată aspirațiile,credința și mai ales speranța. De aceea, nefiind și nefăcând parte din mulțimea doritoare de recompense vă ofer acest material în care am etalat anumite probleme reale, fără a avea pretenția nejustificată de a vă oferi și soluțiile…

De altfel, de aceea care dintre dumneavoastră, stimați cititori ai acestei platforme online independente, ar crede orice ar spune Sistemul, pentru încă o dată, apelez la toate formele și chiar formulele existente în acea istorie nealterată, mult mai puțin cunoscută,nepredată în școli, dar mereu vie,pe deplin mușcătoare față de noi toți, cei din societate.

”Cunoașterea înseamnă putere”, iar de aceea, fără a mă ridica pe vreun soclu doresc să vă expun câte ceva din acest conglomerat cu „valențe „multifuncționale, în care, din această stare de relaxare, de autentică delăsare,un tumult evident este pe cale de a se propaga.

Din capul locului, îmi doresc ca dumneavoastră să aveți acel discernământ de a separa, pe cât se poate ”grâul de neghină”, iar prima condiție în acest excurs temerar o constituie parcurgerea da capo al fine a materialului.Menționez că veți găsi motivația lui iar fiecare dintre dumneavoastră vă găsi și cheia prin care va decodifica textul, fără a apela la „chei” interpretative.

Din punct de vedere strict profesional, jurnalistic am dorit ca acest material să fie doar unul cu caracter general, fără a particulariza sau a problematiza multiplele chestiuni care pot face , cu ușurință subiectul unor ample și variate teme de cercetare,indiferent de cauză sau nivel.

Odată lămurite aceste aspecte cu celeritate, dar și cu acea energie debordantă, vreau să vă asigur că am cercetat multe dintre cauzele tuturor elementelor ce fac obiectul acestui material și, totodată îmi asum absolut tot ceea ce este inclus. Recursul obișnuit la respectarea cu strictețe a evenimentelor trecute, interpretate prin experiența personală o puteți considera ca fiind un alt element pe deplin veridic, din moment ce nu am dat de niciun fel de cenzură, în acest spatiu mediatic unde mă desfășor.

Punctul de plecare îl reprezintă tocmai un sistem de operare, de guvernare-autocrația-care, în această lume polarizată, mai mereu aflată în evidența unor curente politice contrare, mai mereu situată în imposibilitatea de a discerne si de a-și trasa un drum alege ceea ce denumesc a fi „noua sclavie postmodernă.” Acest fenomen își are originea și în dorința multora de a fi conduși, deoarece, mai mult decât ar fi evident, există, din vârful piramidei până aproape de bază mereu fel de fel de ”cai troieni”, agenți care ne povățuiesc și ne dirijează, așa cum își dorește febril , într-un final Sistemul.

 

Fără a mai intra în tenebrosul domeniu al teoriei conspirației, aș mai dori a  aminti și de modul în care, prin nenumăratele convulsii ale celor două mari puteri arhi-cunoscute (pe care nu doresc a le enunța, din variate motive personale) se afectează carierele celor care lucrează, promoveaza echilibrul, independent, separarea puterilor in stat, buna vecinătate, interdependența,separarea puterilor în stat cât și relațiile diplomatice care, din nefericire au atins un stadiu foarte dificil.

Pentru cei care mai cred că există Dreptate, Adevăr, Echilibru și Echidistanță, acest material se vrea a fi unul de ”neuitat”, în sensul că spune „lucrurilor pe nume”.De aceea, fără a-mi propune acestea, concluziile și comentariile dumneavoastră vor fi suficiente în a vă explica și a vă aduce  public, la cunoștință felul în care am ajuns noi, ca membrii unei societăți, a unei națiuni care se vrea liberă.

Polarizarea Europei, fărâmițarea ca și construcția ce s-a dorit supra-statala a devenit o certitudine, din moment ce, în mai puțin de câteva luni se va face anunțul oficializării nedoritului BREXIT. Acesta va arunca multe pete întunecate asupra Uniunii Europene vis a vis de politicile și manevrele de resuscitare a capitalului imens din UK. Din acel moment se vor ridica o multitudine de scenarii care pot deveni certitudini, din moment ce și alte teritorii pot urma exemplul britanic. Gardienii bătrânului continent se pot deja declara învinși, poate chiar surprinsi de turnura acestor evenimente, în care o super-putere mondială își declară independența față de o construcție supra-statală care s-a dovedit a fi doar un mare și nedorit plan prefăcut în fiasco. Din rațiuni de vun simț,  mă fwresc să cimentez și să nominalizez greșelile marxante care au generat acest moment, pe care istoria deja l-a consemnat și așteaptă să fie definutivat.

Însă, îndrăznesc să emit anumite păreri, fără a avea pretenția de a fi considerate „judecăți de valoare „.De aceea, pe de o parte, istoria se pare că nu se vrea a mai fi confiscată, a mai fi alterata cu politici si turnuri dictatoriale, deoarece exemplul poporului britanic poate fi rapid copiat și de alte națiuni europene, așa cum am amintit.

Pericolul lipsei de consens, de asumare a ceea ce ar fi trebuit să reprezinte democrația s-a înnoit în promovarea  autocrației, care posedă chiar forța de a speria pe oricine. În actualitate, în forurile superioare ale puterii europene se discută deosebit de aprins cu privire la aceste mecanisme de impunere, de guvernare. In stricto sensu, dacă ne aducem aminte, fără a apela prea mult la tomurile invocate din biblioteca fiecăruia, autocrația este un concept politic. Termenul provine din limba greacă: autos („auto”) și kratos („guvern” sau „putere”). Autocrația desemnează sistemul de guvernare a cărui autoritate revine unei singure persoane fără a avea limite: autocratul.

Un roi ou une reine avec du pouvoir absolu, «the rule of one» Le pouvoir est hérité et accordé par le dieu, «Divine Right». Louis XIV, ou «le roi soleil»,

Concepția absolutistă a suveranității a definit monarhia absolută a celebrului monarh Ludovic al XIV-lea din Franța secolului al XVII-lea, dar termenul se aplică în special regimului autocratic al țarilor din Polonia, a căror putere nu a fost condiționată teoretic de niciun organism intermediar, legi, tradiții sau obiceiuri și practici pe care ar fi trebuit sa le respecte.

În ceea ce denumim a fi majoritar, din punct de vedere al regimurilor actuale, chiar in republicanism se consideră sinonime autocrația cu monarhia (care înseamnă “guvernarea unuia singur”), deși acest concept nu este adecvat pentru a caracteriza monarhiile constituționale moderne, care sunt parlamentare sau limitate.

Utilizarea sa cea mai comună este ca un parametru de participare la puterea politică, spre deosebire de altele ca oligarhia sau democrația.

 

Din acest moment, pentru absolut toți cei care repetă și promovează teoriile oficiale ale Uniunii Europene, acceptarea acestor explicații simple aduce, de asemenea, un alt șir de recompense-independente, din moment ce, conform Constituției Europene în vigoare „puterea este legitim exprimată prin vot.”

Acum, ca o acoladă peste timp, fără a vă deturna atenția de la evenimentele expuse , îndrăznesc să vă atrag atenția și asupra altor aspecte, deosebite.În epoca noastră plina de lideri cu mosteniri populiste, dictatoriale (Viktor Orban, Recep Tayip Erdogan, Vladimir Putin,) reminiscente ale ” trecutului glorios” al secolului al XX-lea, există o puternică şi chiar potrivnică mișcare de opoziție a ceea ce se definește a fi setea de autocrație, atunci când liderii transformă democrația într-un instrument de opresiune.

Autocrația este jucăria preferată de a face loc oricând unei reveniri, de a realiza o pătrundere în universul cognitiv, cultural și ideatic al unor seminții, indiferent de localizarea lor pe hartă.Ridicolul și absolutizarea acestei intransigente direcții în care există,se dezvoltă si se tot îndreaptă Europa părea să fi fost învinsa, dar de mai bine de un deceniu a prins rădăcini și amenință tocmai acel ”echilibru” mult visat de catre cei care au fondat Uniunea Europeană. Ca amănunt mai îmbucurător este faptul că aceasta reprezintă o versiune mai elegantă, mai subtilă și în cele din urmă mai sofisticată decât a strămoșilor nostrii, care s-au luptat cu tot ceea ce a însemnat putere autoritară.

De la George Orwell la Arthur Koestler-unii dintre cei mai inspirați, militanți scriitorii europeni din secolul trecut, cel al XX-lea, care au fost obsedați de ideea de „marea minciună a Sistemului”, omenirea s-a confruntat numai și numai cu idei false, (semi)-eșecuri, generatoare de crize, revoluții confiscate, suprimate sau chiar direcționate spre folosul viitorilor ”noi” salvatori, ”noi’ lideri.

Marile construcții ideologice care erau comunismul și fascismul au promovat continuu dezordine, iar propaganda prin toate mijloacele acelor vremuri, prin acele cărți, acele fotografii, acele postere, pancarde care aveau rolul precis de a convinge, de a inocula idei, concepte sau acțiuni cereau fidelitate partidului sau liderului. Masa de manevră și ”idioții utili” mărșăluiau în formație, paradele erau animate și aprinse de entuziasm, de torțe.După cum bine intuiți,erau antrenate direct de Sistem, prin opresivul si competentul organ al poliției terorii. Iar toate aceste lucruri s-au pastrat în filmoteca multor televiziuni sau colecții private ale tuturor statelor comuniste, ca mărturii evidente ce nu pot fi interpretate sau considerate a fi doar ”acte culturale”. Datorită impactului social, emoțional, au frizat multe aspecte ale absurdului, ale condiției aproape inumane la care cei de dinaintea noastră au tot fost supuși…

Ei-participanții la asemenea demonstrații de abnegație, la asemenea probe de forță au cerut practic prelungirea violențelor, special pentru a impune și amenința, prin mecanismul acesta deosebit de pervers, impunerea ”ordinii” în acele state și chiar de a stopa iluzoriile violențe văzute numai de către aparatul statal, cu acea dorință expresă de a se menține la butoanele puterii. Propaganda a reușit în toate statele foste comuniste și, prin aceasta, pentru mai bine de 45-50 de ani s-a cerut un anumit fel de educație pe deplin specializată, pe de-a-ntregul forțată, în care controlul total al culturii, politizarea jurnalismului, sportului, literaturii și artelor erau la ordinea zilei.

Prin contrast, mișcările politice singulare ale Europei secolului XXI cer mult mai puțin de la aderenții lor. Ei nu au nevoie de credință într-o ideologie cu sufletul la gură, și, astfel, ei nu au nevoie de violență sau de teroarea poliției . Ei nu forțează oamenii să creadă cu tot dinadinsul în absurd, ca de pildă, c-ar fi negru alb, războiul ar genera pace sau ca fermele de stat ar fi atins 1.000 la sută din producția lor planificata, la cincinal, așa cum părinții și bunicii noștri au tot fost intoxicați.

Cei mai mulți dintre noi, urmasii acestor convulsii istorice nu avem nimic din plusurile sau minusurile inerente ale acestora, din moment ce nu putem implementa propaganda aceea feroce s6i totodata nu avem cum anume manageria conflictele cu care aceștia s-au confruntat.

Realitățile sunt cu totul altele, dar conflictul este poate mult mai perfid, mult mai intens, din moment ce , aceleași forțe ideologice, opresoare (cu denumiri schimbate) se luptă pentru controlul total.

 

Americanii sunt desigur familiarizați cu modurile în care o minciună poate crește polarizarea și inflamarea xenofobiei. Ce poate fi mai elocvent, numai dacă ne gândim cum actualul președinte al SUA, Donald Trump a intrat în politica americană, din postura de magnat,de prosper om de afaceri… pe usa din spate a establishement-ului politic? Iar, tocmai premisa falsă în care fostul președinte Barack Obama nu a fost născut în America-este de fapt o teorie a conspirației a cărei puteri a fost serios subestimată la momentul respectiv este o altă temă care a născut controverse și care evident a pavat calea pentru alte minciuni, de la „violatorii mexicani” la scandalul „Pizzagate.”

Dar,revenind prin Europa, în Polonia, România dar și în Ungaria de asemenea, avem acum exemple de ceea ce se dorea a se întâmpla atunci când o minciună cu o putere medie-o teorie a conspirației-este propagată în primul rând de către un partid politic ca structură centrală a campaniei sale electorale. Următorul pas e realizat de un partid de guvernământ, cu forța deplină a unui aparat modern , cu structură centralizată de stat, cu media favorabilă, total aservita, în spatele acestei ideologii profund populiste, irationale.

Cu toate acestea, pentru a se desăvârși acest tablou, pentru a arunca praf în ochii mai vigilenți ai câtorva din opinia publica și îndeosebi pentru a discredita vocile răzlețe care se ridică și critica pe deplin fondat toată aceasta mascaradă, s-a creat o marota, o iluzie care întreține ura, discordia socială. În Ungaria, minciuna este de fapt una pe deplin enunțată , pe deplin originală fiind credința, împărtășită de guvernul rus și de alt drept american, în puterile supraomenești ale lui George Soros, miliardarul evreu de origine maghiară care se presupune că ar complota (chiar daca nu se știe daca mai este în viață) să doboare națiunile Europei prin intermediul importului de migranți.Putem răsuflă ușurați, din moment ce chiar nu s-a dovedit această bazaconie vreodată și sperăm niciodată !

Acum, pe final, revenind la idea de baza aș menționa faptul că tocmai autocrația, această ” blândă putere” este de a face o revenire, o pătrundere în părți ale lumii a unor idei și  concepte totalitare, iliberale.De aceea, în cazul în care se estima ca cele două curente extreme ar fi fost diminuate sau ar fi dat impresia c-ar părea să fi fost învinse ar fi existat tocmai această fostă perioadă de tranziție pe care cu toții am surmontat-o.

Dar, cu acea urmă de ironie amară, cu acel sentiment de zdrobire, nu consider deloc ca aceasta să fie o versiune mai elegantă, mai subtilă și, în cele din urmă, mai sofisticată decât cea experimentată de strămoșii noștri, prin acceptarea sau lupta cu puterea autoritară. Argumentele sunt valide, pe deplin necontestate, din moment ce, tocmai aceasta răsucire a structurilor democratice și a principiilor în instrumente de opresiune și control de stat a condus la o supra-saturație, o lehamite a maselor, a popoarelor îmbătrînite ale Europei. Este, de asemenea, destul de posibil ca în viitorul nu tocmai îndepărtat, principiile și normele acestei ”noi” forme de conducere să se schimbe, din ce în ce  mai puternic și mai mult decât ceea ce tot experimentăm, de mai bine de 10-15 ani.

Oamenii de știință din domeniul social și politic au tot avansat idei in care au teoretizat, cu mult timp o idee strălucitoare, prin eleganta și importanța ei.Ea se leagă tocmai de acea creștere și prosperitate care contribuie la susținerea democrațiilor, cu prezența unei clase de mijloc robuste care păzește un diapozitiv în autoritarismul existent.Însă aceste guverne europene dovedesc că dividendele, puterea pur economica a democrației poate fi folosită și ca instrument de cimentare a puterii.

Banii îi ajută pe lideri să-și păstreze populațiile fericite. De asemenea, a cheltui , a răsplăti popula6tia a devenit o noțiune desueta, din moment ce, cu totul arbitrar Sistemul le dă bani numai celor care ”merită” sau ”au proiecte fezabile”, sau au slujit un număr de ani lor („pensiile speciale”).Cu alte cuvinte ard, aruncă bani aiurea, pe satisfacerea orgoliilor, a vanității acestora, prin operațiunile de influență și, desigur, rețelele de patronaj populate de acoliții, de favorizații celor aflați ”la butoane”.

În România, liderul social democraților de guvernământ – un om de afaceri bogat-un fost șofer ajuns politician, pe numele său complet Liviu Nicolae Dragnea – a fost condamnat de două ori pentru corupție și acuzații de fraudare a voturilor. Acesta a fost în mijlocul acuzațiilor ulterioare chiar mai mare decat aceea a valorizării a unor funcționari, pe când era șeful CJ Teleorman.Ajuns prin parvenitism într-una dintre cele mai înalte demnități și funcții din țară, nu ezită să batjocorească orice pătură socială, indiferent de cauze sau…motive.De aceea, tocmai conceperea acestui aparat- guvernul său, manevrat la ora actuala de catre o persoana lipsită de orice noțiuni sau pregătire în prealabil -Viorica Vasilica Dăncilă, o femeie care se încurcă și citește greșit până și discursurile de pe hârtie-reprezintă o altă contra-performanță a acestui sinistru personaj…

Iar, din moment ce nu prea mai există acei câini de pază ai democrației, instituirea corupției a fost o marcă comercială a autorității executive în creștere în altă parte în regiune.Există chiar un nedorit efect contagios în toate structurile societății, dar cu precădere în lumea fistichie, pe deplin fal6sa a politicii românesti.

Și, cu toate acestea mulți români nu par prea deranjați.România este încă a doua țară săracă a UE, conform tuturor clasamentelor întocmite, cu segmente mari ale populației care se târăsc, se chinuie să supraviețuiască și au parte de o viață săracă, în special în zona rurală agrară.

Numai că în București-un oraș dezvoltat, fiind și capitală a țării, (care a fost ridicata și reconstruită în stilul socialist, destul de anost si trist de fostul dictator Nicolae Ceaușescu ce a fost ucis de neo-comuniști chiar în sfânta zi de Crăciun în 1989)-există acum un pic de speranță, poate chiar de încredere în viitor. Iar acest lucru nu se datorează în exclusivitate restaurantelor si cluburilor, a locurilor chiq sau a celor de dans din Centru Vechi sau a nenumaratelor mall-uri cu destul de mare strălucire pentru a rivaliza orice în Occident- ci a trezirii conștiinței multora la realitate!

Între timp, poporul român se poate lăuda cu cea mai mare catedrală ortodoxă din lume ridicată în apropierea centrului orașului, cu cel mai mare clopot al Europei ce face parte dintr-un ansamblu monumental, aflat în faza de a fi folosit.

Într-o națiune devotată, cel mai mult se datorează credinței, din moment ce proiectul finanțat de guvern a câștigat credibilitatea partidului de guvernământ si sustinerea Bisericii Ortodoxe Romane.

 

Revenind, o să apelez la memoria dumneavoastră, a celor mai în vârstă și o să vă rog să vă aduceți aminte, atât c5at mai puteți, de acele zile teribile, de dinainte de momentul Decembrie 1989, atunci când ascultam și eram vasali, eram atât de ”iubiți și stimați” , dar pe deplin exploatați de către Uniunea Sovietică. Atunci, în acele vremuri crâncene, nu exista dreptul la libera exprimare , deoarece numai statul avea dreptate (conform jocului de cuvinte ”Statu(l) ia tot.”) Nu trebuie să uităm că ceea ce denumim noi americanizat mass-medie, publishing etc a fost la cheremul unor inepți, a unor securiști feroce care au cenzurat și au curmat nenumărate vieți și destine, invocând controlul total facut de către ei, cei care reprezentau de facto Statul și partidului comunist.

Astăzi, din fericire, înca mai ne putem bucura că există puterea libertății cuvântului, care derivă din ceea ce ar trebui să reprezinte puterea capitalismului care nu ar fi trebuit să confere politicienilor o influență mai mare asupra presei.

În zilele noastre, prin toată Europa Centrală, ziarele și posturile de televiziune au fost achiziționate de oligarhi aliați cu politicieni de partid de guvernământ.În unele cazuri, oligarhii și politicianul sunt unul și același.

Odată lamurite si aceste aspecte se așteaptă la venirea consecințelor, care nu vor întârzia să apară, deoarece este logic traseul prognozat, chiar menit pentru Europa,Acum fix după multe decenii de expansiune constantă a drepturilor și libertăților, notiunile de pro-democrație ale Watchdog Freedom House a înregistrat inversări ascuțite, cu cota de națiuni numite a fi considerate „libere”au fost mereu în scădere, de la momentul premergator crizei din 2007. Țările din fiecare regiune a lumii au suferit obstacole, în domenii precum  cel al scrutinelor, al exprimării în alegeri libere și corecte, în domeniul sensibil al independenței presei, în domeniul respectării și impunerii drepturilor majorităților și chiar a reiterarii asa-zisului ”stat de drept.”

Nu mai avem niciun dubiu să consemnăm faptul ca în Europa Centrală și de Est, o regiune care acum trei decenii a fost la periferie, tocmai avangarda ultimului mare act al secolului XX- triumful democrației iliberale- este prelungirea peste timp a dictaturii Ciumei Roșii din spatele „cortinei de fier”. Conduse de cadre de nădejde , de ”tineri activiști”,de fapt urmași ideologici ai acestor curente, aceștia își desfășoară nestingheriți activitatea, își exercită puterea și controlul, fiind chiar lăsați în acest sens! Se inaugurează astfel o altă Apocalipsă, o neavenită și chiar nedorită cale, o ” nouă eră” ce prevestește ori un conflict major ori chiar un sfârșit, un presupus capăt al istoriei, din moment ce, mai mult ca oricand astăzi, regiunea se află în prima linie a marșului istoriei, numai că… în sens invers. Societatea civilă, cea care mai există și crede în valorile democratice,în libertatea și demnitatea umană,cea care mai are credința necesară. Numai că aceasta,din păcate, are palide intervenții, pentru a accepta și a da impresia că lupta a devenit doar una de fațadă, în loc să fi fost una…de gherilă.Din varii motive, din lașitate în principal, mesajul acestora se dorește să nu fie perceput iar, cei care bat în retragere, se vor plânge numai atunci când vor observa fel de fel de provocări, de probleme… în timp ce o nouă rasă de autocrați ne va sfida pe față și va avansa.

Sursa foto : pro-influence.com,rhconseilpme.blogs.com,blogs.lesechos.fr,blog.economie-numerique.net,Secole.ro, Kairos

Acest material a fost conceput si oferit de catre Prof. Dr,Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta, redactor-sef al platformei online Criteriul Național

 

Comentarii Facebook
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Curtea Constituțională dezbate astăzi inițiativa „Fără penali în funcții publice”

Mihai Daniel

Publicat

pe

Curtea Constituțională dezbate astăzi inițiativa „Fără penali în funcții publice”. Judecătorii CCR vor verifica dacă demersul USR respectă limitele legii fundamentale și dacă îndeplinește condițiile tehnice, respectiv numărul de semnături.

Judecatorii de la CCR vor verifica daca initiativa cetateneasca a USR indeplineste conditiile tehnice, respectiv numarul de semnaturi. In data de 21 septembrie 2018, USR a depus la Parlament a doua transa de semnaturi pentru initiativa Fara penali in functii publice, peste 780.000, indeplinind astfel conditiile impuse de lege pentru declansarea referendumului, respectiv 500.000 de semnaturi din 21 de judete.

Initiativa Fara Penali in functii publice propune ca articolul 37 din Constitutie, care reglementeaza dreptul de a fi ales, sa fie completat cu un nou alineat, avand urmatorul continut: „Nu pot fi alesi in organele administratiei publice locale, in Camera Deputatilor, in Senat si in functia de Presedinte al Romaniei cetatenii condamnati definitiv la pedepse privative de libertate pentru infractiuni savarsite cu intentie, pana la intervenirea unei situatii care inlatura consecintele condamnarii„.

Dupa pronuntarea CCR, initiativa va intra in circuitul parlamentar, cu dezbateri in comisii si vot in plenul Camerei Deputatilor si Senat, urmand ca apoi sa se organizeze un referendum decizional care trebuie sa aiba cvorum si vot majoritar, se arata pe pagina Fara Penali in Functii Publice.


Iniţiativa Fără Penali în funcţii publice propune ca articolul 37 din Constituţie, care reglementează dreptul de a fi ales, să fie completat cu un nou alineat, având următorul conţinut: „Nu pot fi aleşi în organele administraţiei publice locale, în Camera Deputaţilor, în Senat şi în funcţia de Preşedinte al României cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării”.

Pe 12 februarie, Uniunea Salvaţi România anunţa că semnăturile iniţiativei civice “Fără penali în funcţii publice” au ajuns la Curtea Constituţională a României, după peste 100 de zile de întârziere, iar, potrivit legii, judecătorii CCR au la dispoziţie 60 de zile calendaristice pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii textului propus, potrivit Agerpres.

“După aproape cinci luni de tergiversări, Camera Deputaţilor a predat Curţii Constituţionale listele semnate de cei peste un milion de români care susţin iniţiativa cetăţenească “Fără penali în funcţii publice”. Nota informativă prin care secretarul general a comunicat Biroului permanent al Camerei Deputaţilor un număr fals al semnăturilor m-a determinat să asist la întocmirea procesului-verbal de predare-primire, pentru a mă asigura că nu lipseşte absolut nicio semnătură. Nu credeam că va fi nevoie, dar în aceste condiţii nu ne-am putut baza pe buna credinţă a persoanelor implicate. Astăzi însă am reuşit să bifăm încă un pas care să ducă iniţiativa mai aproape de declanşarea referendumului”, preciza preşedintele grupului de iniţiativă, avocatul Mihai Badea.

USR susţinea că, “la comanda politică a lui Liviu Dragnea”, angajaţii Secretariatului General au trecut în nota informativă care urma să fie trimisă Curţii Constituţionale un număr de 591.097 de semnături, deşi Uniunea a depus în Parlament 931.249 de semnături, dintre care 825.624 validate de primării.

Legat de aceasta initiativa, deputatul PSD Catalin Radulescu a explicat, la inceputul lunii februarie, ca a fost depusa plangere la Parchetul General, deoarece peste 500.000 de semnaturi ar fi fost falsificate de USR.

In replica, USR a anuntat ca va depune plangeri penale pentru abuz in serviciu pe numele Silviei Mihalcea, secretar general al Camerei Deputatilor, si impotriva lui Georgica Toba, seful Departamentului Legislativ, pentru fals in acte, privind initiativa „Fara penali”.

Sursa foto : Europa FM,Gandul.info

Departamentul Politica Interna al platformei Criteriul National

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Despre Illuminati- Episodul al Cincilea

Mihai Daniel

Publicat

pe

Motto ”Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!Ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.” (Eclesiastul Capitolul 1 , 14-15)

Înainte de toate, ca de fiecare dată, pentru a lămuri odată pentru totdeauna și a nu lăsa loc interpretărilor, vreau să vă asigur că acest material se dorește a fi socotit al cincilea episod al serialului recent lansat intitulat –”Despre Illuminati”.Pe parcursul acestui material, nu voi aduce niciun fel de atingere sau prejudiciu acestei caste, dar pe de altă parte nu voi face rabat de la cele mai (ne)semnificative informaţii cu sau despre acest subiect deosebit de interesant și mai mereu ocolit de majoritatea. Aceste coordonate sunt deja fixate asemenea unor condiții de facto, iar absolut toate cele enumerate în primul episod , în al doilea episod , în al treilea episod  dar și în al patrulea episod se vor mai mult decât o simplă enumerare a unor evenimente cronologice, ci mai degrabă o promisiune, o autentică decolare, în virtutea dreptului de a scoate la lumină și de a vă oferi fiecăruia dintre dumneavoastră o parte din ceea ce se știe, dar se ține secret.

 

Pentru a atinge scopul de dominaţie asupra întregii lumi, planul lui Adam Weishaupt, fondatorul oficial al Ordinului Illuminati din Bavaria în secolul al XVIII-lea, prevedea următoarele acţiuni din partea agenţilor Illuminati.


Prima directivă se centra pe coruperea prin bani şi sex urma să fie utilizată pentru a obţine controlul celor aflaţi în posturi de conducere pe diverse paliere ale guvernării şi în alte sectoare de activitate. Odată ce aceste persoane influente cădeau în capcanele întinse de Illuminati, ele trebuiau ţinute în ascultare prin diferite forme de şantaj -ameninţarea cu ruina financiară, darea în vileag a unor elemente de scandal,ameninţarea cu rănirea sau chiar uciderea acelor persoane sau a membrilor familiilor lor.

Cea de-a doua directivă se referea la palierul educaţional, din moment ce, predând în colegii şi universităţi, membrii grupării Illuminati aveau sarcina de a-i cultiva pe studenţii cu o înzestrare mentală excepţională şi proveniţi din familii respectabile, spre o tendinţă internaţionalistă, cu scopul de a transforma din ei posibili candidaţi la o formaţiune specială în domeniul internaţionalismului.

O astfel de formaţiune alcătuită din studenţi selecţionaţi de Illuminati trebuia să fie finanţată din burse universitare, cum ar fi, de pildă, Bursa Rhodes. Toţi studenţii selectaţi trebuiau, mai întâi, să fie convinşi că oamenii cu talente speciale au dreptul să-i conducă pe cei mai puţin înzestraţi sub pretextul că masele nu ştiu niciodată ceea ce este bun pentru ele în plan fizic, mental ori spiritual.

Cea de-a treia directivă compila acţiuni complexe, care la prima vedere nu erau convergente. Astfel, toţi oamenii influenţi aflaţi sub controlul grupării Illuminati, precum şi studenţii anume selecţionaţi şi antrenaţi de ei trebuiau să fie utilizaţi ca agenţi ai organizaţiei şi să acţioneze în culisele tuturor guvernărilor, ca experţi şi specialişti. De la ei se aştepta să-i sfătuiască pe înalţii funcţionari ai ţărilor să adopte acele politici care, pe termen lung, ar fi putut servi planurilor secrete ale Illuminati în legătură cu o conspiraţie mondială şi să aducă distrugerea guvernelor şi a religiilor pe care ar fi avut datoria să le slujească.

De asemenea, membrii Illuminati trebuiau să obţină controlul absolut asupra presei pentru ca toate ştirile şi informaţiile să poată fi manipulate cu scopul de a convinge masele că un guvern mondial este singura soluţie pentru toate problemele, de orice natură. Ei trebuie şi azi să aibă în proprietate şi să controleze toate reţelele radioului şi ale televiziunii.Parcurgand aceste patru puncte ale strategiei grupării Illuminati, trebuie să acceptăm că mijloacele de informare în masă sunt astăzi controlate la toate nivelurile şi că, aşa cum vicleanul Adam Weishaupt planificase încă din 1776, sunt infiltrate şi controlate şi toate structurile puterii. Din nefericire, puţini cetăţeni sunt la curent cu această stare de lucruri şi de aceea nu reuşesc să înţeleagă adevărata semnificaţie a celor mai multe dintre evenimentele ce au loc în prezent.

Dar, cu voia dumneavoastră, propun revenirea în primele zile ale existenţei grupării Illuminati. Documentele vremii atestă anumite lucruri pe care Marea Britanie şi Franţa-pe atunci cele două mari puteri ale lumii- le-au avut de traversat. Se cunoaşte de altfel că nedreptul Adam Weishaupt le-a ordonat celor din Illuminati să incite la războaie coloniale, inclusiv la lupta pentru independenţa americană, cu scopul de a slăbi Imperiul Britanic. Pentru distrugerea Imperiului Francez, tot el a ordonat organizarea Revoluţiei Franceze.Weishaupt a hotărât ca Revoluţia Franceză să aibă loc în 1789. Cu toate acestea, în 1784, cu ajutorul ”divinei providenţe”, guvernul Bavariei a intrat în posesia unor documente ce dovedeau existenţa Ordinului Illuminati.Respectivele documente ar fi putut salva Franţa dacă ea n-ar fi refuzat să le dea crezare.

În ce a constat acel act al providenţei divine?

În anul 1784, Weishaupt a realizat ceva care îl va înscrie în galeria istoriei, deoarece din cauza emiterii ordinului de pregătire a Revoluţiei Franceze, acesta a determinat cursul nefericit al evenimentelor. Un scriitor german, pe numele său Zwack, a reprodus acest ordin într-o carte de uz intern care conţinea întreaga istorie a grupării Illuminati, precum şi planul lui Weishaupt. O copie a acestei cărţi a fost trimisă castei Illuminati din Franţa, care erau conduşi de rebelul , revoluţionarul Maximilien de Robespierre, căruia Weishaupt îi dăduse ordin să aţâţe la tulburări revoluţionare.

Dar, se produc multe lucruri neprevăzute, din moment ce mesagerul care transporta această carte este lovit de un fulger şi ucis pe când călătorea între Frankfurt şi Paris. Poliţia timpului descoperă asupra lui documentelesubversive şi le remite autorităţilor în drept.După o cercetare amănunţită a dovezilor complotului, guvernul Bavariei dispune ca poliţia să facă o descindere în lojile Marelui Orient care tocmai fuseseră organizate de Weishaupt, precum şi la domiciliul celor mai influenţi dintre partizanii acestuia. Astfel, conform tuturor mărturiilor vremii sunt descoperite şi mai multe dovezi, autorităţile fiind convinse că documentele confiscate erau copii autentice ale planului conspiraţiei prin care Illuminati prevedeau să se folosească de războaie şi de revoluţii pentru a instaura un guvern mondial asupra căruia, odată realizat, înţelegeau să preia controlul.

Aceste episoade au ecou, iar  în a doua jumătate a anului 1785, guvernul Bavariei interzice activitatea grupării Illuminati şi a închis lojile Marelui Orient. În 1786, se dispune aducerea la cunoştinţa publică a tuturor detaliilor conspiraţiei, titlul englez al textului respectiv fiind The Original Writings of the Order and Sect of the Illuminati. Copii ale acestei cărţi au fost trimise tuturor şefilor de stat şi ai Bisericii din Europa. Însă puterea aparţinând Illuminati era aşa de mare, că avertismentul guvernului bavarez a fost trecut cu vederea, cu mare lejeritate.

Nu e mai puţin adevărat că numele de „Illuminati” a devenit nepopular, iar grupul s-a hotărât, în aceste condiţii, să lucreze în secret.În tot acest timp, maleficul Adam Weishaupt le-a dat ordin membrilor Illuminati să infiltreze lojile francmasoneriei albastre şi să formeze, chiar în interiorul acestora, propria societate secretă. Doar acei masoni care se arătau devotaţi internaţionalismului şi aceia a căror conduită era o dovadă că se lepădaseră de Dumnezeu puteau fi iniţiaţi în Ordinul Illuminati.


Pentru a infiltra lojile masonice din Marea Britanie, Adam Weishaupt l-a invitat pe continent pe John Robison. Acesta era francmason de rit scoţian de grad foarte înalt. Era profesor de filozofie naturală la Universitatea din Edinburgh şi secretar al Royal Society din capitala Scoţiei. Robison nu a căzut în plasa întinsă de Illuminati care voiau să-l facă să creadă că obiectivul urmărit de ei era o dictatură în sprijinul populaţiei. Robison şi-a păstrat gândurile pentru sine, astfel ca Illuminati să-i acorde pe mai departe încrederea lor şi să-i încredinţeze, spre studiu,un plan al conspiraţiei lui Weishaupt pe care să-l păstreze în deplină siguranţă.
Întrucât avertizarea făcută de guvernul bavarez a fost trecută cu vederea, în 1789 a izbucnit Revoluţia Franceză, exact cum anticipase şi… pregramase Weishaupt. Totuşi, pentru a alerta alte guverne privind pericolul iminent şi pentru a-i informa pe francmasoni că lojile lor au fost infiltrate de Illuminati, Robison a publicat în 1789 o carte intitulată Proofs of a Conspiracy to Destroy All Governments and Religions. Din nefericire,chiar  şi acest avertisment a fost nesocotit.

Imediat după războaiele napoleoniene, Illuminati au crezut că naţiunile erau atât de disperate şi de stoarse de vlagă în urma atâtor lupte, încât orice soluţie li s-ar putea părea binevenită. Slugile obediente Ordinului Illuminati au convocat atunci ceea ce s-a numit Congresul de la Viena. În această adunare, ei s-au străduit să creeze prima Ligă a Naţiunilor – o primă tentativă de guvern mondial. În viziunea lor, suveranii Europei erau într-atât de afundaţi în datorii către ei, încât, de voie, de nevoie, le-ar fi executat orice poruncă.

Numai că ţarul Rusiei a înţeles complotul care se planifica şi l-a anihilat. Bancherii străini au jurat arunci că-l vor distruge într-o bună zi pe ţar împreună cu întreaga sa familie. Ameninţarea a fost dusă la îndeplinire în anul 1917.
Respingerea brutală, urmată de un dezastru, din partea ţarului Rusiei la Congresul de la Viena nu a dus nicidecum la distrugerea conspiraţiei grupării Illuminati,  doar i-a silit să adopte o altă strategie. Conştienţi că, pentru moment, ideea unui guvern mondial a fost înăbuşită în faşă, Illuminati au decis că singura cale de a-şi păstra puterea era întărirea controlului asupra sistemului monetar al naţiunilor europene.

Imediat după Congresul de la Viena, bancherii internaţionali au forţat guvernul Marii Britanii să schimbe statutul Băncii Angliei, astfel încât controlul total asupra acestei bănci să le revină lor, control pe care îl deţin şi astăzi. Weishaupt a murit în 1830, dar a avut grijă dinainte să pregătească o variantă perfecţionată a conspiraţiei Ordinului Illuminati, astfel încât să controleze, să finanţeze şi să conducă, sub diferite forme şi pretexte, orice organizaţie internaţională, prin plasarea în centrele şi posturile cheie de la vârful acestor organizaţii a propriilor agenţi.


În 1848, fondatorul unei ideologii nocive- Karl Marx a scris Manifestul Comunist sub directa îndrumare a membrilor grupării Illuminati. Concomitent, profesorul Karl Ritter de la Universitatea din Frankfurt a scris replica la lucrarea lui Marx sub conducerea altor membri ai Illuminati.În 1834, liderul revoluţionar italian Giuseppe Mazzini a fost ales de Illuminati la conducerea programului lor revoluţionar desfăşurat în toată lumea, rol pe care acesta l-a îndeplinit până la moartea sa, în 1872.

Câţiva ani înainte de-a muri, nedreptul Mazzini a atras în cercul grupării Illuminati un general american pe nume Albert Pike. Acesta a fost într-atât de fascinat de ideea unui guvern mondial, încât s-a plasat în cele din urmă în fruntea acestei conspiraţii luciferiene.Din 1859 până în 1871, Pike a pregătit un plan ce prevedea trei războaie mondiale şi diferite revoluţii în puncte diferite ale globului…
Primul Război Mondial trebuia să aibă loc pentru a le permite membrilor Illuminati să distrugă regimul ţarilor în Rusia. Bancherii internaţionali se juraseră să atingă acest obiectiv de când, la Congresul de la Viena, ţarul le dejucase planurile…

Sigla super-think-tank-ului american Council on Foreign Relations (CFR), organizaţie ce conduce politica SUA, fiind totodată principalul braţ american al Grupului Bilderberg, reprezintă un cavaler templier dezbrăcat care îl invocă pe Baphomet (Lucifer). Faptul că templierul este gol arată că avem de a face cu un vrăjitor, dar şi că acesta ar fi dezbărat de necesităţile materiale, căutând sau având o altfel de putere. Cu mâna sa dreaptă, cavalerul templier face gestul mano cornoto, ceea ce este o invocare a misterioasei divinităţi căreia templierii se închinau după întoarcerea din Orientul Mijlociu (Ierusalim), căci gestul reproduce coarnele zeităţii semito-păgâne, identificată de Ordo Templi Orientis şi de Illuminati cu Lucifer.
Sigla CFR conţine şi un mesaj: cuvântul latin ubique („pretutindeni”), care înseamnă că puterea organizaţiei ajunge peste tot, dar se referă şi la omniprezenţa divinităţii (care este prezentă peste tot, în acelaşi timp). Semnul mano cornuto a frapat media mondială atunci când, destul de des, a fost practicat în public de importante personalităţi politice ale lumii occidentale, deoarece gestul este consacrat de către satanişti, de la care a fost preluat şi de către o parte din formaţiile de muzică rock şi heavy metal, sau de fanii acestora. Dar semnul este mai degrabă comun mişcărilor sataniste şi Illuminati-lor luciferieni (căci aceştia aparţin la rândul lor unei „Fraternitas Lucis”)şi există acum organizaţiil mondialiste ale acestora care îşi  desfăşoară activitatea. Iar,unii şi alţii îi au ca model pe Baphomet-Lucifer, pe care, împingând lucrurile şi mai departe, sataniştii îl identifică direct cu Satan (ceea ce primii nu admit).


Se pot „remarca” preşedinţii SUA făcând gestul mano cornuto, aceştia îşi comunică mai degrabă fidelitatea faţă de organizaţiile politice oculte şi de putere (precum Council on Foreign Relations), decât faţă de Biserica
Satanistă a lui Anton LaVey, deşi toate acestea au împreună o importantă sumă de valori, referinţe şi origini. Atunci când preşedintele SUA George W. Bush (ca şi întreaga sa familie: fiicele, soţia şi mama sa, Laura şi Barbara Bush) a făcut semnul mano cornuto la inaugurarea mandatului său prezidenţial în anul 2005, el a şocat întreaga lume, având în vedere faptul că semnul este binecunoscut ca fiind asociat şi revendicat de către satanişti sau, după alţii, de către Ordinul Illuminati-lor (care îşi închipuie că primind „lumina luciferică” sunt „iluminaţi”).

De aceea, gestul lui Bush Jr. a fost numit şi „Illuminati Devil Hand Signal”. Ceea ce se ştie sigur este că în tinereţe George W. Bush a făcut parte din societatea secretă Skull & Bones, o organizaţie afiliată ocultei mondiale (în construirea „noii ordini mondiale”), dintre ai cărei membri sunt recrutaţi o parte din membri CFR.

Chiar dacă o parte din mass-media a remarcat cu mare tam-tam gestul „Mano Cornuto” făcut de familia Bush (în mod repetat şi după anul 2005), semnul a fost făcut şi anterior, şi până astăzi, de către o seamă de importanţi politicieni occidentali, precum preşedinţii SUA Ronald Reagan şi Bill Clinton, premierul italian Silvio Berlusconi,
preşedintele francez Sarkozy şi alţii.

Acelaşi semn al coarnelor cu mâna, mano cornuto, a fost practicat şi de către Hillary Clinton, (soţia expreşedintelui SUA Bill Clinton), atunci când candida în interiorul Partidului Democrat american pentrudesemnarea la candidatura pentru fotoliul de preşedinte al SUA. După ce Barak Obama a învins-o pe Hillary în interiorul Partidului democrat, el a preluat de la aceasta şi gestul mano cornuto pentru a-şi fideliza foştii adepţi ai
acesteia.
Deşi presa a analizat gestul mano cornuto la politicieni abia după anul 2005, când întreaga familie Bush s-a afişat făcând gestul mano cornuto (o revistă americană, Cleveland Plain Dealer, plecând de la acest eveniment a publicat un articol tematic al semnelor mâinii, Signs of the Times, fiind analizate o serie de semne făcute cu mâna, majoritatea masonice), revista Time îl prezentase pe Bush jr. încă din 4 iunie 2001 făcând gestul mâinii în chip de coarne, dar faptul trecuse aproape neobservat.


Numărul personalităţilor americane (politice, mai ales) surprinse făcând gestul mano cornuto este relativ mare. Sunt evocaţi vicepreşedinţii SUA Dan Quayle şi Dick Cheney, senator John Edwards sau conducerea concernului McDonalds, dar şi republicana Sarah Palin, care a afişat gestul în 2008, când se afla în campania de vicepreşedinte al SUA (şi despre care astrologii spun că va fi cândva prima femeie preşedinte ai SUA).

Bohemian Club

Biografii părintelui „Bisericii Sataniste” arată că ar fi avut mai degrabă origini „boemiene”, deoarece mama sa era o ţigancă maghiară din Transilvania, iar acest fapt a întărit presupusele relaţii ulterioare dintre satanism şi organizaţia ocultă americană Bohemian Club („Clubul Boemian”, din care au făcut parte toţi preşedinţii Statelor Unite din secolul XX, inclusiv cei doi George Bush -tatăl şi fiul -, dar şi o parte a preşedinţilor democraţi).Evident că membrii Bohemian Club din SUA nu au mai păstrat sensul original al cuvântului boemieni, acela de ţigani, dar multe dintre tradiţiile acestora (ale ţiganilor) au fost prezente în practicile rituale de la începuturile clubului, precum divinaţia sau elemente de magie neagră, conservate şi astăzi, chiar dacă dezvoltate şi elaborate.Termenul de boemian vine din evul mediu european, desemnându-i pe ţigani (rromi) care plecând din regiunea Boemiei (Cehia de azi) au fost lăsaţi să vagabondeze în tot Occidentul. Iată ce scria în anul 1825 francezul Jacques Collin de Plancy în celebra sa lucrare despre acest termen: „Toată lumea a auzit vorbindu-se de boemieni (ţigani), de acele grupuri vagaboande care, sub numele de boemieni, biscaeieni şi egipteni, s-au răspândit în Germania, Olanda, Franţa, îndeletnicindu-se cu ghicitul. Olandezii îi numeau heyden, adică păgâni,pentru că erau priviţi ca oameni fără credinţă… Ar fi fost normal să fie crezuţi ei înşişi pe cuvânt şi să spunem că erau o familie a evreilor, amestecată în timp cu creştini vagabonzi . Numai că, tocmai aici Plancy greşeşte, boemienii sau ţiganii sunt de origine din zona Indiei, dar au minţit adesea privind originea lor reală…

Populaţia europeană a masacrat şi a aruncat în mlaştini o mare mulţime dintre ei. Cercetătorii stabilesc data acestor atrocităţi ruşinoase în jurul anului 1348. În acţiunea de suprimare generală, mulţi ţigani s-au salvat de ruguri refugiindu-se în păduri.Pentru a fi în siguranţă ei s-au reunit şi şi-au făcut galerii subterane pe mari întinderi,aluzie la faptul că unii dintre ţigani se ascundeau sau se întruneau în secret în peşteri. Când furia contra ţiganilor s-a mai potolit, poporul acesta a fost acceptat în sate, apoi în oraş. Dar mulţi din ei au continuat viaţa lor de vagabondaj, trăinddin ghicit şi fel de fel de excrocherii.În 1427 aceste cete rătăcitoare au ajuns în Franţa şi, cum veneau din Boemia, li s-a spus boemieni… Cum femeile ţigănci practicau ghicitul fără aprobare de la Biserică, episcopul de Paris i-aexcomunicat, obligându-i să plece… Preoţii îi dădeau în judecată ca pe urmaşi ai lui Ham, inventatorul magiei,
fiind acuzaţi de practicarea magiei. Delrio afirmă că erau atât de experţi în vrăji, încât atunci când le dădeai un
bănuţ, toate celelalte piese ce le aveai în pungă zburau s-o întâlnească pe prima. Delancre ne asigură chiar că ţiganii ar fi pe jumătate demoni…” (Collin de Plancy, Dictionnaire infernal, Paris 1825). Sensul expresiei boemian folosit de către mega-organizaţia oligarhică americană este mai degrabă unulcultural, aşa cum pretind membri ei înşişi. Termenul a trecut de la desemnarea exclusivă a ţiganilor în secolul XVII,desemnând în general artiştii ambulanţi (mulţi dintre aceştia ţigani circari) ajungând în timp să descrie stilul de viaţă netradiţional, dedat plăcerilor (consumului de alcool, bunăoară) şi fără grija zilei de mâine al artiştilor, scriitorilor, muzicanţilor şi actorilor din majoritatea oraşelor europene. Termenul boemian a ajuns finalmente să desemneze o atitudine politică anti-statală şi anti-socială în epocă, anti-morală chiar, care cultiva relaţiile sexuale în afara căsătoriei sau ne-ortodoxe, sfidând astfel Biserica şi morala creştină.


Emblema siglă a Bohemian Club este bufniţa ale cărei două ciufuri de pene de pe cap (două egrete cu aspect de urechi sau de corniţe) îi autorizează pe membrii organizaţiei să poată adopta la rândul lor salutul secret prin gestul mano cornuto, asemenea sataniştilor, de care îi leagă şi o serie de ritualuri macabre.
Semnificaţia simbolică a Bufniţei ca emblemă a Bohemian Club poate fi una controversată, căci, deşi membrii organizaţiei spun că această pasăre nocturnă simbolizează înţelepciunea, nimic din tradiţiile legate de simbolistică nu justifică explicaţia. Dimpotrivă, ea reprezintă tradiţional funebrul şi magia neagră. Iată adevărata simbolistică a Bufniţei: „Pasăre esenţialmente nocturnă, în stare să vadă în cea mai deplină întunecime şi să vâneze astfel, bufniţa a fost condamnată să devină o pasăre a nenorocirii, simbolizând noaptea, angoasa, coşmarul, moartea subită şi imprevizibilă. Anticul istoric roman Pliniu spunea că prezenţa ei prevesteşte sterilitatea iar strigătul ei este prevestitor de moarte. Spre deosebire de cucuvea -pasăre nocturnă asemănătoare, dar care nu are pe cap cele două egrete sau corniţe –  nu are nici un fel de însuşiri bune. În fapt, este contrariul cucuvelei. De aceea îl desemnează pe ocultist în sensul rău, cel care efectuează «opera neagră»… Simbolistica medievală a mai folosit bufniţa ca simbol al evreului, tot în sens negativ însă (bufniţa apărând ca o imagine a orbirii poporului evreu, carea închis ochii în faţa soarelui…)

Pictorul Hieronymus Bosch a plasat în centrul fântânii vieţii din Grădina Deliciilor, o bufniţă pândind în partea de jos a fântânii fermecate.” (Jean-Paul Clebert, Le dictionnaire du symbolisme animal, Paris 1971) Dacă adăugăm că în spatele bufniţei, „preoţii” din Bohemian Club plasează o lună plină, avem o imagine completă a simbolisticii acestora, căci luna plină este un accesoriu obligatoriu al sabaturilor acestor vrăjitori.

Bohemian Club a fost înfiinţat în 1872 de către un grup de cinci ziarişti din California, ca un club exclusiv masculin. Aceştia doreau chipurile „să copieze stilul şi spiritul boem al artiştilor europeni”, dar ziariştii au fost înlăturaţi în timp de către membrii mai potenţi, oamenii de afaceri şi politicienii care, intraţi în club ca finanţişti şi protectori, au devenit majoritari.

Vintage engraving of a Evening at the Bohemian Club, San Francisco 19th Century. Founded in 1872 from a regular meeting of journalists, artists and musicians.

Sediul central al clubului este şi astăzi în San Francisco, pe Taylor Street, la numarul 624, în imediata apropiere Districtului Financiar al oraşului, dar întrunirile sale rituale anuale se desfăşoară pe domeniul de 11 km pătraţi Bohemian Grove (Dumbrava Boemiană), situat tot în California, lângă orăşelul Monte Rio, în ţinutul Sonoma (la aproximativ 100 km de San Francisco). Locul este de o frumuseţe naturală rară, fiind format din dealuri acoperite de păduri de sequoia roşii gigantici şi din canioane naturale tăiate de un râu (pentru pieile roşii, alungate din zonă,locurile erau sacre).
Punctul central al domeniului este un lac pe malul căruia se înalţă o statuie în formă de bufniţă, având peste 13 metri înălţime. Aici se află şi sanctuarul unde se Marele Preot Boemian efectuează ritualul nocturn anual. Tot locul este plin de simboluri masonice, păgâne (zise druidice) şi satanice.

Cum am mai arătat, bufniţa este emblema şi reprezintă o zeitate a clubului, iar deviza inscripţionată sub aceasta sau pe porţile domeniului este luată din Shake-speare: „weaving spiders come not here” („păianjenii să nu intre aici” – Visul unei nopţi de vară, actul secund, scena a doua). Sensul este ocult, dar mulţi cred că este un joc de cuvinte, în engleză păianjen (spider) fiind apropiat de cuvântul spion (spier, spy), ceea ce înseamnă că deviza este un îndemn la secret şi la înlăturarea spionilor (spider mai este însă şi o altă denumire a crucii în engleză). Cei mai probabil – spun cercetătorii istoriei clubului – deviza adoptată de „boemieni” sugerează că atât clubul cât şi membrii săi trag o graniţă pentru media (ziariştii fiind „weaving spiders”), Bohemian Club creându-şi chiar o reputaţie pentru secretul maxim şi severa securitate.


Pe malul lacului mai sus descris, la baza uriaşei Bufniţe de piatră are loc în fiecare an, în luna iulie când esteLună plină, celebrul deja ritual „Cremation of Care” (Arderea Grijei), ce include elemente dramatice, muzică,operă şi poezie, ritual care ascunde mai mult decât au lăsat „boemienii” să afle lumea.Ritul desfăşurat la baza acestei statui care închipuie o zeitate antică feminină (cum pretind „boemienii” apărându-se de acuza că Bufniţă ar fi de fapt zeitatea păgână Moloch, căreia evreii îi aducea copii ca jertfe) ar fi fost inventat în 1893 de către un membru de frunte al clubului elitist, avocatul new-york-ez Joseph D. Redding (devenit în acelaşi an „Mare Preot al Boemiei”, fiind totodată şi Mare Maestru în Ritual Scoţian Vechi şi Acceptatîntr-o lojă din New York). În numărul din 25 iunie 1899, o cronică a ziarului The New York Times descria astfel ritualul:

„Preoţii druizi (boemieni) purtau însemnele Ordinului lor pe veşminte. Peste 500 de persoane participau la spectacol, iar lumini electrice şi cu calciu erau folosite pentru a ilumina scena. Exista o orchestră simfonică şi un mare cor. Un altar druidic şi o piatră sa-crificială dădeau un aer de realism întregii scene. Domnul Redding oficia ca Mare Preot al Boemiei. Apare apoi o procesiune de opt preoţi druizi trăgând opt prizonieri înlănţuiţi: un galez, un celt, un roman, un barbar şi doi bărbaţi din Îndepărtatul Nord. Fiecare captiv îşi pleda fără succes cauza în faţa adunării, sfârşind prin a fi condamnat la moarte. Doar galezul, care reprezenta Boemia, a reuşit să se apere convingător, scăpând de pedeapsă. O cupă trecută din mână în mână a fost atunci băută de către druizi, prizonieri şi boemieni. Me-phisto şi un număr de demoni se grăbeau să ia Grija de pe catafalc… Atunci şeful druizilor i-a condus în pădure cu o torţă aprinsă pe care a folosit-o şi la focul funeral…”.De când a fost elaborat, ritualul a fost modificat parţial până astăzi, principalul element, rămas neschimbat,fiind însă sacrificarea unei fiinţe umane prin incinerare pentru a se afla viitorul în rămăşiţele acesteia. „Boemienii” arată răspicat celor curioşi din afară că totul este o înscenare, că nimeni nu este ucis în realitate şi că prin acest ceremonial este ucisă Grija („Dull Care”), care îi chinuie pe membrii clubului. Scepticii constată însă că, oricum, avem de a face cu reproducerea unor ritualuri păgâne sau satanice.Astăzi, membri clubului şi invitaţii lor care se întrunesc în luna iulie în California la Bohemian Grove, toţi bărbaţi, provin din rândurile celor mai bogate sau influente familii din SUA, fiind consideraţi „elita masculină a Americii”.

Au fost prezenţi aici toţi preşedinţii americani din 1923 până în 2018, vicepreşedinţi şi secretari de stat, proprietari şi directori ai marilor corporaţii şi multinaţionale, şefii principalelor instituţii financiare (bănci, fonduri de investiţii, mari firme de brokeraj), magnaţi din domeniul energetic (inclusiv petrol şi energie nucleară) şi principalii contractori militari. Aproape toţi sunt de rasă albă, negrii (precum Colin Powel) fiind o excepţie (maxim 2-3 indivizi). S-au făcut remarcaţi şi mai mulţi participanţi europeni, mai ales din rândul celor mai importanţi politicieni (liderii europeni se deplasează discret la întrunirea de la Bohemian Grove pentru a discuta şi dezbate cu elita americană chestiuni de politică şi afaceri).
(foto Lakeside 1991 -cancelarul german Helmut Schmidt adresându-se elitei lumii la discuţia de pe malul lacului de la Bohemian Grove. În autobiografia sa, Men and Powers, a Political Retrospective, Helmut Schmidtspunea că este membru al Council on Foreign Relations (Consiliul pentru Relaţii Externe), al Trilateral Commission (Comisia Trilaterală) şi al Grupului Bilberberg. Mai spunea că liderii organizaţiilor globaliste călătoresc spre Grove (Dumbrava Boe-miană) în fiecare vară. Mai vorbea şi despre anumite alte „dumbrave secrete” („secret groves”) în Germania, unde se efectuează ritualuri druidice, dar indica Bohemian Grove ca fiind locul său favorit pentru a participa la asemenea ritualuri. (În altă parte, Schmidt a mărturisit că tatăl său era evreuclandestin, deşi a fost ofiţer în armata Germaniei naziste )

Dezbaterile au loc pe malul lacului (Lakeside) unde se află statuia de 13 metri a Zeiţei Bufniţe de pe imensul domeniu Bohemian Grove. Deoarece auditoriul de aproape 2000 de persoane stă pe ambele maluri ale micului lac,discursul care are loc în timpul zilei, spre deosebire de ritualuri – este amplificat de o staţie de sonorizare.

În data de 2 august 1982, Newsweek magazine scria că „cea mai prestigioasă tabără de vară – Bohemian Grove – este acum în sesiune…; cu foarte puternica sa clientelă care caută intimitate şi ritualuri kabbalistice, Bohemian Grove trezeşte puternice suspiciuni…; cel mai important eveniment sunt însă «discuţiile pe malul lacului» («lakeside talks») unde au vorbit în trecut Alexander Hague şi Casper Weinberger. În acest an vorbitorul a fost Henry Kissinger cu tema«The Challenge of the ’80s» («Provocarea anilor ’80»).”

Maclean’s magazine din 23 martie 1981 dezvăluia că în cadrul dezbaterilor de a Bohemian Grave, participă militarii, politicienii şi preşedinţi ai SUA. Din acest club fac parte celebrii Henry Kissinger, George Shultz, S. D. Bechtel (proprietarul companiei Bechtel), Jr., Thomas Watson Jr. (IBM), Phillip Hawley. În anul 1967 a avut loc „agreement-ul înţelegerea) dintre Ronald Reagan care, la un pahar cu Richard Nixon, a acceptat ca la alegerile prezidenţiale din SUA ce urmau să stea de o parte, ceea ce a ajutat formarea destinului SUA”. Subiectele acestor dezbateri-prezentări ale personalităţilor politice sunt de „maxim interes”, se spune, cum ar fi războiul din Irak, armele nucleare, criza energetică, problemele ecologice, sistemul medical, evoluţia preţurilor, globalizarea, urbanizarea etc. „Informaţiile prezentate aici nu sunt pentru urechile tuturor. Sunt informaţii confidenţiale care rareori apar în presă, despre numărul real de victime ale războaielor, despre nivelul real al „bunăstării” populaţiei, despre efectele distructive ale vaccinurilor etc”.


Revista americană Mother Jones din august 1981 (volumul 6 pag. 28) dădea o listă parţială cu câţiva dintre membri proeminenţi ai clubului: „William Howard Taft, The-odore Roosevelt, Harry Truman, Herbert Hoover, George P. Shultz, Stephen Bechtel, Jr., Gerald R. Ford, Henry Kissinger, Richard M. Nixon, Jimmy Carter, Ronald Reagan, Bill Clinton, Dick Cheney, ambii preşedinţii Bush, William F.BuckIey, Jr., Fred L.Hartley, Merv Griffin, Thomas Haywood, Joseph Coors, Edward Teller, A. W. Clausen, William French Smith, John E.Swearingten, Casper W. Weinberger, Justin Dart, William E. Simon şi sute de alţi politicieni şi businessmeni importanţi”.
Odată ajunşi pe domeniul californian, elitiştii „boemieni” sunt împărţiţi în peste 100 de „case” sau de „tabere”, funcţie de relaţiile, poziţia şi ocupaţia socială a fiecăruia. Fiecare „tabără” de pe domeniul boemian conţine vile luxoase, bungalouri, restaurante-can-tină şi bufete de la care participanţii se alimentează în continuu cu băuturi alcoolice (paharele stau aproape permanent în mâinile acestora).Cea mai celebră „tabără-casă” a Bohemian Grove este Mandalay, din ea făcând parte mari afacerişti americani, mari contractori AT&T), William Casey (CIA) şi Ralph Bailey (Dupont, companie deţinută de familia Rothschild).

Vă voi prezenta profilul componenţei celor mai importante „case” boemiene:
Mandalay (mari afaceri, domeniul militar, politicieni şi preşedinţi SUA),
Hill Billies (mari afaceri, bănci, universităţi şi media; din aceasta fac parte cei 2 preşedinţi George Bush -tatăl şi fiul -, împreună cu A. W. Clausen – Banca Mondială),
Cave Man (think-tank-uri, companii petroliere, bănci, contractori militari, universităţi şi media),
Stowaway (familia Rockefeller, companii petroliere, bănci, think-tank-uri),
Owl’s Nest (preşedinţi SUA, înalţi ofiţeri de armată, contractori militari),
Hideaway şi Midway (fundaţii, înalţi ofiţeri de armată, contractori militari),
Isle of Aves (militari, înalţi ofiţeri de armată, contractori militari),
Lost Angels (bănci, contractori militari, media),
Silverado Squatters (mari afaceri, contractori militari),
Sempervirens (corporaţii californiene),
Hillside (militari, şefi de stat major).
Se spune că tabăra Mandalay „este dedicată relaţiilor internaţionale şi este compusă din oficiali ai statului american sau conectaţi la serviciile secrete. Mandalay este singura tabără din interiorul Bohemian Grove în care nu poţi intra, iar înainte de a intra cineva te întreabă cine eşti şi cu cine ai întâlnire. Dacă eşti legitimat pentru a intra, eşti dus cu un troliu electric marca Bechtel în vârful dealului pe care este aşezată tabăra. Mulţi membri ai taberelor Hill Billies sau Stowaway (Rockefellerii şi Morganii) au fost la Mandalay într-un timp sau altul.” (Joel van der Reijden, Bohemians and The Bohemian Grove, 2005)

Anul 1900 a coincis cu izbucnirea unui scandal legat de aceste dezbateri şi discuţii secrete care au loc la Bohemian Grove depeste 100 de ani. Acesta a fost declanşat de către doi membri, un autor-ziarist Ambrose Bierce (autor al The Devil’s Dictionary), şi proprietarul unui trust de presă, William Hearst. Bierce a scris în acel an un „poem politic” în ziarul prietenului său „boemian” în care prefigura asasinarea preşedintelui McKinley care s-a şi întâmplat întocmaipeste câteva luni. Acest fapt a stârnit stupoare, deoarece Hearst, patron al ziarului, aspira la funcţia de
preşedinte şi îl critica continuu pe McKinley.Deşi bine reprezentată la întrunirile boemiene, familia bancherilor evrei Rothschild, implicată de sute de anibîn culisele istoriei mondiale, este totodată vecină cu domeniul de la Bohemian Grove prin domeniul viticol din apropiere, la Napa Valey, dezvoltat de Phillip Rothschild la începutul secolului al XX-lea. Cum am văzut, mulţi dintre boemieni dau până aici o scurtă fugă pentru „un tur organizat al cultului diavolului însoţit şi mascat de o degustare de vin roşu” (D.B.Smith şi A.Hitchcock, The History of the House of Rothschild, 2006 referire la faptul că aici există o construcţie ce reproduce o piramidă masonico-Illuminati, ca şi un templu subteran secret satanist (al„bisericii sataniste” a lui Anton LaVey)

*******************************************************************************************************

În încheierea acestui episod, vă promit că voi continua „această călătorie” şi astfel interesul pentru subiect. Cu speranţa că toate aceste lucruri nu vor fi trecute cu vederea, desconsiderate, iar prin acest demers jurnalistic coroborat cu aceste cunoștințe mai mult sau mai puțin vechiculate despre şi secretele puterea acestor malefici  dumneavoastră veți fi cei câştigați, vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 

Sursa foto : Snopes.com,NEW AGE NEWS,Secretul Cunoasterii,Pinterest

Acest material a fost conceput și oferit de către Prof. Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei online independente Criteriul Național

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Gothaer Asigurări Reasigurări își dezvoltă planul strategic pe termen mediu de 3 ani

Publicat

pe

logo

 

La finalul anului trecut, Gothaer a anunțat o modificare a focusului strategiei cu privire la activitatea grupului în România. După 2 luni de analiză atentă și modificări în cadrul conducerii companiei, Gothaer își poate completa declarația cu anumite aspecte strategice cheie referitoare la prezența viitoare a companiei pe piața de asigurări din România.

Cu un nou CEO alături, Leslie J. Breer (sub rezerva aprobării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară), Gothaer dezvoltă în prezent un nou model de afaceri mai durabil și un plan de afaceri pe 3 ani. În plus, un nou CFO se va alătura companiei în următoarele săptămâni.

“Credem că orice companie ar trebui și chiar trebuie să facă un pas în lateral din când în când pentru o retrospectivă asupra activității sale, în scopul alinierii acesteia cu condițiile economice actuale și totodată cu așteptările acționarilor săi. Din acest motiv, Gothaer a început să își analizeze portofoliul, liniile de business, costurile și performanța companiei în general, pentru a-și modela dezvoltarea viitoare pe piața locală. Obiectivul nostru principal este să atingem pragul de break-even, iar pentru acest lucru avem toate mijloacele necesare și o mare experiență în România”, a declarat Dr. Christopher Lohmann, CEO Gothaer Allgemeine AG și Președinte al Consiliului de Administrație Gothaer Asigurări Reasigurări.

Unul dintre pilonii principali care stau la baza acestei abordări este orientarea către client în toate aspectele, pentru care Gothaer este deja recunoscută. Buna reputație pe care o are compania pe piață și gradul de satisfacție a clienților constituie active de valoare, pe care compania mizează, în timp ce își dezvoltă viitoarea strategie.

Conducerea Gothaer știe faptul că viitoarea strategie poate fi livrată cu succes de către echipa sa și cu sprijinul partenerilor săi comerciali – care rămân prioritatea de top a companiei și totodată principalul canal de vânzare.

Când vorbim despre viitorul companiei Gothaer pe piața de asigurări din România, trebuie să luăm în considerare faptul că aceasta beneficiază de o considerabilă stabilitate financiară din partea grupului din care face parte și a reasigurătorilor săi renumiți. Avem încredere că planurile noastre viitoare vor fi îndeplinite pe plan local așa cum preconizăm, pentru a ne atinge obiectivele. Prevederile și normele Solvency II sunt îndeplinite, aplicate și respectate corespunzător în toate aspectele activității noastre pentru dezvoltarea viitoare a business-ului. Toate eforturile investite în ultimii ani pentru a face Gothaer recunoscută drept un partener de încredere în domeniul asigurărilor dau roade acum și este momentul să privim înainte spre următorul pas normal: profitabilitatea”, a adăugat Dr, Lohmann.

***

Despre Gothaer Asigurări Reasigurări

Gothaer Asigurări Reasigurări îşi propune să fie prima opţiune a clienţilor săi, având standarde înalte în ceea ce priveşte calitatea produselor şi serviciilor oferite şi bazându-se totodată pe experienţa vastă şi pe sprijinul Grupului Gothaer. Gothaer este un asigurător în plină dezvoltare, cu peste 200 de angajaţi şi un volum de prime brute subscrise de 119 mil. lei. Produsele Gothaer sunt accesibile prin intermediul sediilor din Bucureşti şi din alte oraşe mari din România, prin intermediul partenerilor săi comerciali, precum şi online, pe Gothaer.ro.

 

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Top Stiri Nationalul.ro