Connect with us

Actualitate

Pericolul autocrației din Europa

Mihai Daniel

Publicat

pe

Motto  ”Democraţia este nonautocraţie, contrariul perfect al autocraţiei. Aceasta înseamnă că democraţia denotă un sistem politic caracterizat prin refuzul puterii personalizate, a puterii asupra cetăţenilor. Puterea nu este «proprietatea» nimănui. Aşadar, conducătorii vor deţine această funcţie ca urmare a desemnării libere, neîngrădite, de către cei care urmează să fie conduşi. Cu alte cuvinte, oricând puterea celorlalţi de a desemna pe cineva este contrafăcută sau anihilată pentru că dezacordul este zădărnicit ori nu ni se oferă alternative – democraţia este ucisă chiar când începe să funcţioneze.”

definiţie de Giovanni Sartori

Recursul emoțional al tuturor teoriilor conspirației reziduale, care se multiplică și iau amploare duce la instabilitate. Totul se metamorfozează, iar formele de impunere, de guvernare își pierd din atribuțiile esențiale. Mecanismul este unul atent monitorizat , dar pretutindeni au apărut chiar unii ce se erijează în „specialiști” care, foarte bine și temeinic pregatiți au drept obiectiv propagarea acestor forme autoritare de impunere a sclaviei postmoderniste în ”adevăruri indubitabile” care se află și nu se elimină decât până la următoarea formă. De fapt, fără să ne mai ferim de cuvinte, tot acest angrenaj face parte din proiectul denumit The New Order, despre care se cunosc foarte puține aspecte.

Mecanismul presupune un efort corelat, susținut, pe deplin integrat în structurile fiecăruia dintre noi, îndeosebi în cele psiho-somatice, în care acești „apologeți ai Noii Ordini” fac eforturi susținute și doresc să-i acceptăm cu toate idiosincraziile lor…

Totuși, dacă de la naștere am primit de la Dumnezeu daruri și haruri precum inteligența, intuiția, analiza, comparația,evaluarea etc ca metode chiar și gradul de receptivitate al nostru poate să ne dea semnale puternice. O importanță aparte, din stadiul de zvon până la cel de informație pe deplin asumată, conștientizată și reverificată ne revine pe deplin, ad integram.Totul se poate lumina, se poate limpezi, numai cercetând cu atenție, argumentând sau identificând cauzele și mai apoi, descoperind chiar  ” firul roșu”, în toată splendoarea și eficacitatea, simplitatea sa.

Din capul locului vă spun că nu am pretenția că le-aș fi descoperit recent sau discutat în premieră. Suma totală de elemente care alcătuiesc acest tablou aflat mereu în mișcare poate surprinde pe absolut oricine. Însă, nu fac apologia vreunei direcții sau regimuri (de orice natură),ci, doresc doar să vă semnalez pericolele mascate foarte bine de către „înalta clasă” care are scopul bine conturat de a ne îngrozi și a ne asupri în continuu.

În cele ce urmează, urmând „politica pașilor mărunți” am să vă expun, câte ceva din trend-ul general, pe deplin meschin al actualei cât și viitoarei configurații a ceea ce denumim a fi construcție cu caracter politic, guvernamental. Toate acestea se petrec chiar sub ochii noștri, ai tuturor celor care viețuim pe aceste meleaguri. Sumă de evenimente necesită o tratare mult mai amplă, chiar mai serioasă, dar din lipsă de timp ,energie și spațiu,voi încerca să rezum sau să realizez un fel de frescă, fără a avea la dispoziție vreo culoare sau opinie vehiculată, interpretată sau răstălmăcită.

Spațiul public cunoaște multe puncte de vedere, mai mult sau mai puțin savante, mai mult sau mai puțin de luat în considerare. Dar, din acest punct de vedere, nimeni și nimic nu mă poate condamna a emite, a susține și a motiva ,a problematiza, pe baza evidențelor.De aceea, nu pot rămâne impasibil la evenimentele trecute, indiferent se gradul lor de impact și nocivitate. Mai mult decât atât , cu ceea ce mi-a hărăzit Bunul Dumnezeu vreau să aduc, asemenea unui puzzle toate piesele existente, ca imaginea să fie cât mai grăitoare .

Iar, din moment ce am pornit,aș dori ca pe parcursul acestui material să nu aveți idei preconcepute vis a vis de temele,elementele incluse deoarece toate aceste adevărate piedici se multiplică prin teorii poluatoare, denigratoare care au acea forță de a ne tot ține în necunoaștere ,în beznă și…pe loc.

Se pot discuta si scrie tomuri întregi despre toate posibilele și imposibilele explicații mai mult (sau mai puțin savante) ale fenomenelor politice care au anvergură si un anumit grad de complexitate, dar moda actuală, trend-ul general dictat invizibil este de a ne lăsa păgubași, de a nu mai dori să înțelegem, să ne explicăm, în măsura posibilităților ceea ce , sub ochii nostri se tot derulează, chiar în ritm amețitor.

Cunoaștem de altfel și „logica” Sistemului, deoarece este identică la fel ca în ”glorioasele”  vremuri ale secolului trecut și se traduce prin acea nevoie disperată de a acoperi absolut totul cu minciună, dar în care să fie presărate multe fapte, evenimente cu frânturi sau reacții ieșite din comun,cu un grad apreciabil de veridicitate,special menite de „a ne ține în priză” la un nivel aparent, însă obedienți aproape la tot ceea ce se livrează, ca informație de către Sistem.

Situația socio-politică a bătrânului continent, recent intrat în anul 2019, cu toate incapacitățile și convulsiile sale creează deja o imagine destul de îngrijorătoare deoarece spectrul puterilor mondiale antrenează forțe binecunoscute. Din start, nu se mai poate vorbi la ora actuală doar de o ”axă a Răului”, deoarece aceasta s-a tot multiplicat asemeni unui cameleon și a știut să pătrundă în vârful piramidei și chiar să dicteze separări, crize de orice natură cât și procese de migrații, adevărate revoluții sociale, cu impact imediat sau întârziat.Nu voi insista pe acest subiect, dar vă promit o detaliere a sa pe viitor,într-un alt material.

Acum, mai mult ca niciodată, fără de patimă sau ură avem aceasta datorie de a ne reveni, de a ”ne trezi în simțiri, în cuget”, așa cum versurile pline de sevă, de autentică vibrație și patriotism ale lui Andrei Mureșianu ne tot răsună în ureche, ori de câte ori ascultăm sau fredonăm imnul de stat. Dar, ceva ne tot împiedică, deoarece printr-un artificiu pe deplin ascuns, anumite resorturi, anumite „rotițe” ale mecanismului funcționează mai mult a pagubă, iar căderea la figurat în gol ne este asigurată…Sistemul își schimbă înfățișarea precum lupul năravul, iar automat nu mai ne oferă „în dar”,”perspective” sau ”șanse” și ocaziile dispar oarecum brusc.De aici, mai există doar un pas iremediabil spre accidente, nu în sensul larg , ci restrâns al definirii. După cum se știe,Sistemul este cel care oferă tuturor cetățenilor, tuturor contribuabililor, buni plătitori de taxe și impozite (dintre cele mai diverse) „egalitatea de șanse”, ceva asemănător unui spectacol real, pe deplin cinic dar și  acea senzație anapoda, pe deplin multiplicată caleidoscopic, în care bruma de idei și sentimente satisfăcătoare de a avea acces special și privilegiat la cunoaștere este cumva rapid amestecată, răstălmăcită de acei „apologeți ” în atâtea si atâtea… ”adevăruri.”

Dar,poate vă întrebați, pe deplin justificat -cine sunt ei?” Am ajuns în momentul în care chiar îi cunoaștem, deoarece ne situăm în plină perioadă , de-a dreptul efervescentă, atunci când secularismul și liberalismul sunt „lăsate”  (sau ghidate),  spre haos…  New World Order este în concepția lor cea care va pune lucrurile în Ordine (într-un echilibru de mijloc,  acceptat de majoritate).

Mafia minorităților (de orice fel,natură, cauză) și presiunile puse asupra familiei au creeat ideea „dușmanului comun”  împotriva căruia creștinii din toate denominațiunile vor fi nevoiți să se unească. Unind pe toți împotriva „dușmanului comun”  se formează mentalitatea de rezistență, cea care este singura în măsură de a răzbi.

Numai că apologeții, adevărații prieteni ai Sistemului nu stau cu mâinile în sân și nici nu fluieră melodios.Dimpotrivă, din ce în ce mai pregnant dau senzația aceasta, un pic sufocantă că ar deține controlul cvasi-total…Numai că, nu trebuie să ni se înnabușe niciodată aspirațiile,credința și mai ales speranța. De aceea, nefiind și nefăcând parte din mulțimea doritoare de recompense vă ofer acest material în care am etalat anumite probleme reale, fără a avea pretenția nejustificată de a vă oferi și soluțiile…

De altfel, de aceea care dintre dumneavoastră, stimați cititori ai acestei platforme online independente, ar crede orice ar spune Sistemul, pentru încă o dată, apelez la toate formele și chiar formulele existente în acea istorie nealterată, mult mai puțin cunoscută,nepredată în școli, dar mereu vie,pe deplin mușcătoare față de noi toți, cei din societate.

”Cunoașterea înseamnă putere”, iar de aceea, fără a mă ridica pe vreun soclu doresc să vă expun câte ceva din acest conglomerat cu „valențe „multifuncționale, în care, din această stare de relaxare, de autentică delăsare,un tumult evident este pe cale de a se propaga.

Din capul locului, îmi doresc ca dumneavoastră să aveți acel discernământ de a separa, pe cât se poate ”grâul de neghină”, iar prima condiție în acest excurs temerar o constituie parcurgerea da capo al fine a materialului.Menționez că veți găsi motivația lui iar fiecare dintre dumneavoastră vă găsi și cheia prin care va decodifica textul, fără a apela la „chei” interpretative.

Din punct de vedere strict profesional, jurnalistic am dorit ca acest material să fie doar unul cu caracter general, fără a particulariza sau a problematiza multiplele chestiuni care pot face , cu ușurință subiectul unor ample și variate teme de cercetare,indiferent de cauză sau nivel.

Odată lămurite aceste aspecte cu celeritate, dar și cu acea energie debordantă, vreau să vă asigur că am cercetat multe dintre cauzele tuturor elementelor ce fac obiectul acestui material și, totodată îmi asum absolut tot ceea ce este inclus. Recursul obișnuit la respectarea cu strictețe a evenimentelor trecute, interpretate prin experiența personală o puteți considera ca fiind un alt element pe deplin veridic, din moment ce nu am dat de niciun fel de cenzură, în acest spatiu mediatic unde mă desfășor.

Punctul de plecare îl reprezintă tocmai un sistem de operare, de guvernare-autocrația-care, în această lume polarizată, mai mereu aflată în evidența unor curente politice contrare, mai mereu situată în imposibilitatea de a discerne si de a-și trasa un drum alege ceea ce denumesc a fi „noua sclavie postmodernă.” Acest fenomen își are originea și în dorința multora de a fi conduși, deoarece, mai mult decât ar fi evident, există, din vârful piramidei până aproape de bază mereu fel de fel de ”cai troieni”, agenți care ne povățuiesc și ne dirijează, așa cum își dorește febril , într-un final Sistemul.

 

Fără a mai intra în tenebrosul domeniu al teoriei conspirației, aș mai dori a  aminti și de modul în care, prin nenumăratele convulsii ale celor două mari puteri arhi-cunoscute (pe care nu doresc a le enunța, din variate motive personale) se afectează carierele celor care lucrează, promoveaza echilibrul, independent, separarea puterilor in stat, buna vecinătate, interdependența,separarea puterilor în stat cât și relațiile diplomatice care, din nefericire au atins un stadiu foarte dificil.

Pentru cei care mai cred că există Dreptate, Adevăr, Echilibru și Echidistanță, acest material se vrea a fi unul de ”neuitat”, în sensul că spune „lucrurilor pe nume”.De aceea, fără a-mi propune acestea, concluziile și comentariile dumneavoastră vor fi suficiente în a vă explica și a vă aduce  public, la cunoștință felul în care am ajuns noi, ca membrii unei societăți, a unei națiuni care se vrea liberă.

Polarizarea Europei, fărâmițarea ca și construcția ce s-a dorit supra-statala a devenit o certitudine, din moment ce, în mai puțin de câteva luni se va face anunțul oficializării nedoritului BREXIT. Acesta va arunca multe pete întunecate asupra Uniunii Europene vis a vis de politicile și manevrele de resuscitare a capitalului imens din UK. Din acel moment se vor ridica o multitudine de scenarii care pot deveni certitudini, din moment ce și alte teritorii pot urma exemplul britanic. Gardienii bătrânului continent se pot deja declara învinși, poate chiar surprinsi de turnura acestor evenimente, în care o super-putere mondială își declară independența față de o construcție supra-statală care s-a dovedit a fi doar un mare și nedorit plan prefăcut în fiasco. Din rațiuni de vun simț,  mă fwresc să cimentez și să nominalizez greșelile marxante care au generat acest moment, pe care istoria deja l-a consemnat și așteaptă să fie definutivat.

Însă, îndrăznesc să emit anumite păreri, fără a avea pretenția de a fi considerate „judecăți de valoare „.De aceea, pe de o parte, istoria se pare că nu se vrea a mai fi confiscată, a mai fi alterata cu politici si turnuri dictatoriale, deoarece exemplul poporului britanic poate fi rapid copiat și de alte națiuni europene, așa cum am amintit.

Pericolul lipsei de consens, de asumare a ceea ce ar fi trebuit să reprezinte democrația s-a înnoit în promovarea  autocrației, care posedă chiar forța de a speria pe oricine. În actualitate, în forurile superioare ale puterii europene se discută deosebit de aprins cu privire la aceste mecanisme de impunere, de guvernare. In stricto sensu, dacă ne aducem aminte, fără a apela prea mult la tomurile invocate din biblioteca fiecăruia, autocrația este un concept politic. Termenul provine din limba greacă: autos („auto”) și kratos („guvern” sau „putere”). Autocrația desemnează sistemul de guvernare a cărui autoritate revine unei singure persoane fără a avea limite: autocratul.

Un roi ou une reine avec du pouvoir absolu, «the rule of one» Le pouvoir est hérité et accordé par le dieu, «Divine Right». Louis XIV, ou «le roi soleil»,

Concepția absolutistă a suveranității a definit monarhia absolută a celebrului monarh Ludovic al XIV-lea din Franța secolului al XVII-lea, dar termenul se aplică în special regimului autocratic al țarilor din Polonia, a căror putere nu a fost condiționată teoretic de niciun organism intermediar, legi, tradiții sau obiceiuri și practici pe care ar fi trebuit sa le respecte.

În ceea ce denumim a fi majoritar, din punct de vedere al regimurilor actuale, chiar in republicanism se consideră sinonime autocrația cu monarhia (care înseamnă “guvernarea unuia singur”), deși acest concept nu este adecvat pentru a caracteriza monarhiile constituționale moderne, care sunt parlamentare sau limitate.

Utilizarea sa cea mai comună este ca un parametru de participare la puterea politică, spre deosebire de altele ca oligarhia sau democrația.

 

Din acest moment, pentru absolut toți cei care repetă și promovează teoriile oficiale ale Uniunii Europene, acceptarea acestor explicații simple aduce, de asemenea, un alt șir de recompense-independente, din moment ce, conform Constituției Europene în vigoare „puterea este legitim exprimată prin vot.”

Acum, ca o acoladă peste timp, fără a vă deturna atenția de la evenimentele expuse , îndrăznesc să vă atrag atenția și asupra altor aspecte, deosebite.În epoca noastră plina de lideri cu mosteniri populiste, dictatoriale (Viktor Orban, Recep Tayip Erdogan, Vladimir Putin,) reminiscente ale ” trecutului glorios” al secolului al XX-lea, există o puternică şi chiar potrivnică mișcare de opoziție a ceea ce se definește a fi setea de autocrație, atunci când liderii transformă democrația într-un instrument de opresiune.

Autocrația este jucăria preferată de a face loc oricând unei reveniri, de a realiza o pătrundere în universul cognitiv, cultural și ideatic al unor seminții, indiferent de localizarea lor pe hartă.Ridicolul și absolutizarea acestei intransigente direcții în care există,se dezvoltă si se tot îndreaptă Europa părea să fi fost învinsa, dar de mai bine de un deceniu a prins rădăcini și amenință tocmai acel ”echilibru” mult visat de catre cei care au fondat Uniunea Europeană. Ca amănunt mai îmbucurător este faptul că aceasta reprezintă o versiune mai elegantă, mai subtilă și în cele din urmă mai sofisticată decât a strămoșilor nostrii, care s-au luptat cu tot ceea ce a însemnat putere autoritară.

De la George Orwell la Arthur Koestler-unii dintre cei mai inspirați, militanți scriitorii europeni din secolul trecut, cel al XX-lea, care au fost obsedați de ideea de „marea minciună a Sistemului”, omenirea s-a confruntat numai și numai cu idei false, (semi)-eșecuri, generatoare de crize, revoluții confiscate, suprimate sau chiar direcționate spre folosul viitorilor ”noi” salvatori, ”noi’ lideri.

Marile construcții ideologice care erau comunismul și fascismul au promovat continuu dezordine, iar propaganda prin toate mijloacele acelor vremuri, prin acele cărți, acele fotografii, acele postere, pancarde care aveau rolul precis de a convinge, de a inocula idei, concepte sau acțiuni cereau fidelitate partidului sau liderului. Masa de manevră și ”idioții utili” mărșăluiau în formație, paradele erau animate și aprinse de entuziasm, de torțe.După cum bine intuiți,erau antrenate direct de Sistem, prin opresivul si competentul organ al poliției terorii. Iar toate aceste lucruri s-au pastrat în filmoteca multor televiziuni sau colecții private ale tuturor statelor comuniste, ca mărturii evidente ce nu pot fi interpretate sau considerate a fi doar ”acte culturale”. Datorită impactului social, emoțional, au frizat multe aspecte ale absurdului, ale condiției aproape inumane la care cei de dinaintea noastră au tot fost supuși…

Ei-participanții la asemenea demonstrații de abnegație, la asemenea probe de forță au cerut practic prelungirea violențelor, special pentru a impune și amenința, prin mecanismul acesta deosebit de pervers, impunerea ”ordinii” în acele state și chiar de a stopa iluzoriile violențe văzute numai de către aparatul statal, cu acea dorință expresă de a se menține la butoanele puterii. Propaganda a reușit în toate statele foste comuniste și, prin aceasta, pentru mai bine de 45-50 de ani s-a cerut un anumit fel de educație pe deplin specializată, pe de-a-ntregul forțată, în care controlul total al culturii, politizarea jurnalismului, sportului, literaturii și artelor erau la ordinea zilei.

Prin contrast, mișcările politice singulare ale Europei secolului XXI cer mult mai puțin de la aderenții lor. Ei nu au nevoie de credință într-o ideologie cu sufletul la gură, și, astfel, ei nu au nevoie de violență sau de teroarea poliției . Ei nu forțează oamenii să creadă cu tot dinadinsul în absurd, ca de pildă, c-ar fi negru alb, războiul ar genera pace sau ca fermele de stat ar fi atins 1.000 la sută din producția lor planificata, la cincinal, așa cum părinții și bunicii noștri au tot fost intoxicați.

Cei mai mulți dintre noi, urmasii acestor convulsii istorice nu avem nimic din plusurile sau minusurile inerente ale acestora, din moment ce nu putem implementa propaganda aceea feroce s6i totodata nu avem cum anume manageria conflictele cu care aceștia s-au confruntat.

Realitățile sunt cu totul altele, dar conflictul este poate mult mai perfid, mult mai intens, din moment ce , aceleași forțe ideologice, opresoare (cu denumiri schimbate) se luptă pentru controlul total.

 

Americanii sunt desigur familiarizați cu modurile în care o minciună poate crește polarizarea și inflamarea xenofobiei. Ce poate fi mai elocvent, numai dacă ne gândim cum actualul președinte al SUA, Donald Trump a intrat în politica americană, din postura de magnat,de prosper om de afaceri… pe usa din spate a establishement-ului politic? Iar, tocmai premisa falsă în care fostul președinte Barack Obama nu a fost născut în America-este de fapt o teorie a conspirației a cărei puteri a fost serios subestimată la momentul respectiv este o altă temă care a născut controverse și care evident a pavat calea pentru alte minciuni, de la „violatorii mexicani” la scandalul „Pizzagate.”

Dar,revenind prin Europa, în Polonia, România dar și în Ungaria de asemenea, avem acum exemple de ceea ce se dorea a se întâmpla atunci când o minciună cu o putere medie-o teorie a conspirației-este propagată în primul rând de către un partid politic ca structură centrală a campaniei sale electorale. Următorul pas e realizat de un partid de guvernământ, cu forța deplină a unui aparat modern , cu structură centralizată de stat, cu media favorabilă, total aservita, în spatele acestei ideologii profund populiste, irationale.

Cu toate acestea, pentru a se desăvârși acest tablou, pentru a arunca praf în ochii mai vigilenți ai câtorva din opinia publica și îndeosebi pentru a discredita vocile răzlețe care se ridică și critica pe deplin fondat toată aceasta mascaradă, s-a creat o marota, o iluzie care întreține ura, discordia socială. În Ungaria, minciuna este de fapt una pe deplin enunțată , pe deplin originală fiind credința, împărtășită de guvernul rus și de alt drept american, în puterile supraomenești ale lui George Soros, miliardarul evreu de origine maghiară care se presupune că ar complota (chiar daca nu se știe daca mai este în viață) să doboare națiunile Europei prin intermediul importului de migranți.Putem răsuflă ușurați, din moment ce chiar nu s-a dovedit această bazaconie vreodată și sperăm niciodată !

Acum, pe final, revenind la idea de baza aș menționa faptul că tocmai autocrația, această ” blândă putere” este de a face o revenire, o pătrundere în părți ale lumii a unor idei și  concepte totalitare, iliberale.De aceea, în cazul în care se estima ca cele două curente extreme ar fi fost diminuate sau ar fi dat impresia c-ar părea să fi fost învinse ar fi existat tocmai această fostă perioadă de tranziție pe care cu toții am surmontat-o.

Dar, cu acea urmă de ironie amară, cu acel sentiment de zdrobire, nu consider deloc ca aceasta să fie o versiune mai elegantă, mai subtilă și, în cele din urmă, mai sofisticată decât cea experimentată de strămoșii noștri, prin acceptarea sau lupta cu puterea autoritară. Argumentele sunt valide, pe deplin necontestate, din moment ce, tocmai aceasta răsucire a structurilor democratice și a principiilor în instrumente de opresiune și control de stat a condus la o supra-saturație, o lehamite a maselor, a popoarelor îmbătrînite ale Europei. Este, de asemenea, destul de posibil ca în viitorul nu tocmai îndepărtat, principiile și normele acestei ”noi” forme de conducere să se schimbe, din ce în ce  mai puternic și mai mult decât ceea ce tot experimentăm, de mai bine de 10-15 ani.

Oamenii de știință din domeniul social și politic au tot avansat idei in care au teoretizat, cu mult timp o idee strălucitoare, prin eleganta și importanța ei.Ea se leagă tocmai de acea creștere și prosperitate care contribuie la susținerea democrațiilor, cu prezența unei clase de mijloc robuste care păzește un diapozitiv în autoritarismul existent.Însă aceste guverne europene dovedesc că dividendele, puterea pur economica a democrației poate fi folosită și ca instrument de cimentare a puterii.

Banii îi ajută pe lideri să-și păstreze populațiile fericite. De asemenea, a cheltui , a răsplăti popula6tia a devenit o noțiune desueta, din moment ce, cu totul arbitrar Sistemul le dă bani numai celor care ”merită” sau ”au proiecte fezabile”, sau au slujit un număr de ani lor („pensiile speciale”).Cu alte cuvinte ard, aruncă bani aiurea, pe satisfacerea orgoliilor, a vanității acestora, prin operațiunile de influență și, desigur, rețelele de patronaj populate de acoliții, de favorizații celor aflați ”la butoane”.

În România, liderul social democraților de guvernământ – un om de afaceri bogat-un fost șofer ajuns politician, pe numele său complet Liviu Nicolae Dragnea – a fost condamnat de două ori pentru corupție și acuzații de fraudare a voturilor. Acesta a fost în mijlocul acuzațiilor ulterioare chiar mai mare decat aceea a valorizării a unor funcționari, pe când era șeful CJ Teleorman.Ajuns prin parvenitism într-una dintre cele mai înalte demnități și funcții din țară, nu ezită să batjocorească orice pătură socială, indiferent de cauze sau…motive.De aceea, tocmai conceperea acestui aparat- guvernul său, manevrat la ora actuala de catre o persoana lipsită de orice noțiuni sau pregătire în prealabil -Viorica Vasilica Dăncilă, o femeie care se încurcă și citește greșit până și discursurile de pe hârtie-reprezintă o altă contra-performanță a acestui sinistru personaj…

Iar, din moment ce nu prea mai există acei câini de pază ai democrației, instituirea corupției a fost o marcă comercială a autorității executive în creștere în altă parte în regiune.Există chiar un nedorit efect contagios în toate structurile societății, dar cu precădere în lumea fistichie, pe deplin fal6sa a politicii românesti.

Și, cu toate acestea mulți români nu par prea deranjați.România este încă a doua țară săracă a UE, conform tuturor clasamentelor întocmite, cu segmente mari ale populației care se târăsc, se chinuie să supraviețuiască și au parte de o viață săracă, în special în zona rurală agrară.

Numai că în București-un oraș dezvoltat, fiind și capitală a țării, (care a fost ridicata și reconstruită în stilul socialist, destul de anost si trist de fostul dictator Nicolae Ceaușescu ce a fost ucis de neo-comuniști chiar în sfânta zi de Crăciun în 1989)-există acum un pic de speranță, poate chiar de încredere în viitor. Iar acest lucru nu se datorează în exclusivitate restaurantelor si cluburilor, a locurilor chiq sau a celor de dans din Centru Vechi sau a nenumaratelor mall-uri cu destul de mare strălucire pentru a rivaliza orice în Occident- ci a trezirii conștiinței multora la realitate!

Între timp, poporul român se poate lăuda cu cea mai mare catedrală ortodoxă din lume ridicată în apropierea centrului orașului, cu cel mai mare clopot al Europei ce face parte dintr-un ansamblu monumental, aflat în faza de a fi folosit.

Într-o națiune devotată, cel mai mult se datorează credinței, din moment ce proiectul finanțat de guvern a câștigat credibilitatea partidului de guvernământ si sustinerea Bisericii Ortodoxe Romane.

 

Revenind, o să apelez la memoria dumneavoastră, a celor mai în vârstă și o să vă rog să vă aduceți aminte, atât c5at mai puteți, de acele zile teribile, de dinainte de momentul Decembrie 1989, atunci când ascultam și eram vasali, eram atât de ”iubiți și stimați” , dar pe deplin exploatați de către Uniunea Sovietică. Atunci, în acele vremuri crâncene, nu exista dreptul la libera exprimare , deoarece numai statul avea dreptate (conform jocului de cuvinte ”Statu(l) ia tot.”) Nu trebuie să uităm că ceea ce denumim noi americanizat mass-medie, publishing etc a fost la cheremul unor inepți, a unor securiști feroce care au cenzurat și au curmat nenumărate vieți și destine, invocând controlul total facut de către ei, cei care reprezentau de facto Statul și partidului comunist.

Astăzi, din fericire, înca mai ne putem bucura că există puterea libertății cuvântului, care derivă din ceea ce ar trebui să reprezinte puterea capitalismului care nu ar fi trebuit să confere politicienilor o influență mai mare asupra presei.

În zilele noastre, prin toată Europa Centrală, ziarele și posturile de televiziune au fost achiziționate de oligarhi aliați cu politicieni de partid de guvernământ.În unele cazuri, oligarhii și politicianul sunt unul și același.

Odată lamurite si aceste aspecte se așteaptă la venirea consecințelor, care nu vor întârzia să apară, deoarece este logic traseul prognozat, chiar menit pentru Europa,Acum fix după multe decenii de expansiune constantă a drepturilor și libertăților, notiunile de pro-democrație ale Watchdog Freedom House a înregistrat inversări ascuțite, cu cota de națiuni numite a fi considerate „libere”au fost mereu în scădere, de la momentul premergator crizei din 2007. Țările din fiecare regiune a lumii au suferit obstacole, în domenii precum  cel al scrutinelor, al exprimării în alegeri libere și corecte, în domeniul sensibil al independenței presei, în domeniul respectării și impunerii drepturilor majorităților și chiar a reiterarii asa-zisului ”stat de drept.”

Nu mai avem niciun dubiu să consemnăm faptul ca în Europa Centrală și de Est, o regiune care acum trei decenii a fost la periferie, tocmai avangarda ultimului mare act al secolului XX- triumful democrației iliberale- este prelungirea peste timp a dictaturii Ciumei Roșii din spatele „cortinei de fier”. Conduse de cadre de nădejde , de ”tineri activiști”,de fapt urmași ideologici ai acestor curente, aceștia își desfășoară nestingheriți activitatea, își exercită puterea și controlul, fiind chiar lăsați în acest sens! Se inaugurează astfel o altă Apocalipsă, o neavenită și chiar nedorită cale, o ” nouă eră” ce prevestește ori un conflict major ori chiar un sfârșit, un presupus capăt al istoriei, din moment ce, mai mult ca oricand astăzi, regiunea se află în prima linie a marșului istoriei, numai că… în sens invers. Societatea civilă, cea care mai există și crede în valorile democratice,în libertatea și demnitatea umană,cea care mai are credința necesară. Numai că aceasta,din păcate, are palide intervenții, pentru a accepta și a da impresia că lupta a devenit doar una de fațadă, în loc să fi fost una…de gherilă.Din varii motive, din lașitate în principal, mesajul acestora se dorește să nu fie perceput iar, cei care bat în retragere, se vor plânge numai atunci când vor observa fel de fel de provocări, de probleme… în timp ce o nouă rasă de autocrați ne va sfida pe față și va avansa.

Sursa foto : pro-influence.com,rhconseilpme.blogs.com,blogs.lesechos.fr,blog.economie-numerique.net,Secole.ro, Kairos

Acest material a fost conceput si oferit de catre Prof. Dr,Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta, redactor-sef al platformei online Criteriul Național

 

Comentarii Facebook
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Space Force, noua strategie de extindere a scutului antirachetă american

Mihai Daniel

Publicat

pe

President Donald J. Trump participates in a Missile Defense Review announcement at the Pentagon, in Arlington, VA, 1-17-19.

Noua strategie este menită să combată amenințarea rachetelor de croazieră dezvoltate cele două ţări pe care Statele Unite le consideră drept cei mai periculoși inamici – Iranul şi Coreea de Nord.

”Spațiul este noua arenă pentru război”, a declarat presedintele Donald Trump joi, atunci când a anunțat o acțiune majoră de actualizare a sistemului american de apărare anti-rachetă și a făcut apel la propunerea sa intitulata sugestiv „Space Force”. Președintele american a spus că dorește un „strat” ​​de senzori plasați printre stele care să detecteze lansarea de rachete și va cere ca tehnologia să fie finanțată în urma discutiilor pe buget. Elementul acesta nou a fost unul dintre numeroasele îmbunătățiri pe care Pentagonul încearcă să le facă ”pentru ca sistemul de rachete este vechi de zeci de ani”, asa cum a subliniat în noua sa analiză de apărare antirachetă.

Președintele SUA Donald Trump a promis să revigoreze și să reinventeze sistemul de apărare americană împotriva rachetelor într-un discurs care a reamintit viziunile despre războaiele nucleare din perioada Războiului Rece .Deși nu a menționat niciodată Rusia sau China, cele două puteri ostile raman amenințările cele mai serioase pentru Statele Unite.

Efectul declaratiilor din trecut si din prezent

„Scopul nostru este simplu: Să asigurăm că putem detecta și distruge orice rachetă lansată împotriva Statelor Unite – oriunde, oricând, oriunde”, a spus convins Donald Trump. Mai mult decat atat, in trecut a selectat patru țări care reprezintă o amenințare cu rachete pentru americani pe teritoriul țării – Coreea de Nord, Iran, Rusia și China – și a avertizat că adversarii își dezvoltă rapid programele. Unul dintre cei mai puternici lideri mondiali din prezent-Donald Trump- a spus că Coreea de Nord a reprezentat o „amenințare extraordinară”.Spre deosebire de declarația sa de după întâlnirea cu liderul său Kim Jong-un de anul trecut cand s-a exprimat că „nu mai există o amenințare nucleară”. „Avem niște jucători foarte răi acolo”, a spus domnul Trump. „Suntem un jucător bun. Dar putem fi mult mai rău decât oricine, dacă este nevoie. „

Comentariile sale despre spațiu au determinat ridicarea multora din sprancene. „Vom recunoaște că spațiul este un nou domeniu de luptă împotriva războiului, cu forța spațiale conducând calea”,  Trump. ”Forța Spațială” (Space Force) este propunerea lui Trump – aparent populară cu a sustinatorilor săi – pentru un departament militar independent, concentrat în mod specific pe spațiu. În prezent, aceste probleme se încadrează în mare parte în cadrul Forței Aeriene a SUA. Această mișcare s-a confruntat cu o anumită opoziție în Pentagon, inclusiv cea venita din partea fostului secretar al apărării, James Mattis, cu privire la faptul ce implica reorganizarea majoră necesară pentru crearea viitoare a beneficiilor cu caracter suficient.

Donald Trump a spus că din următorul său buget va investi într-un „strat de apărare antirachetă bazat pe spațiu”. Oficialii americani au sugerat că un strat de senzori în spațiu ar ajuta la detectarea rachetelor care se deplasează la viteze hipersonice. „Este o tehnologie nouă”, a spus domnul Trump. „În cele din urmă va fi o parte foarte importantă a apărării noastre și, evident, a infracțiunii noastre”.

Prioritatile SUA

In prezent, Donald Trump a numit șase priorități, dintre care se remarca : apariția în primul rând a securitatii nationale a tuturor cetatenilor americanilor; dezvoltarea de noi tehnologii totul fiind pregătit pentru toate tipurile de atacuri cu rachete, recunoașterea spațiului aerian este acum în joc, eliminarea obstacolelor din calea proiectelor din SUA cerând „împărțirea sarcinilor” de la aliați.

În timp ce președintele a infuzat cu optimism opinia publica internationala si a subliniat faptul ca noile eforturi de rachete sunt in varful ambițiilor sale pentru o Space Force.Totusi, planurile reale lansate de Pentagon au fost destul de bine secretizate. Ca o chestiune politică, discursul presedintelui Trump a părut a fi conceput ca o atentionare fata de posibilitatile strategice si militare americane, cat si un apel dur pentru o nouă generație de arme deoarece a evocat programul de apărare antirachetă al fostului presedinte Ronald Reagan din 1983 intitulat „Star Wars”.

 Aprobarea entuziasmată a președintelui in ceea ce priveste noile tehnologii pentru detectarea și interceptarea rachetelor primite se află într-un contrast puternic cu cererea sa, de exemplu, pentru crearea unui zid -o barieră dotata cu tehnologie de ultimă oră la frontiera sud-vestică pentru a împiedica imigranții să intre în mod ilegal în Statele Unite. Apelul său este tradus in sume de miliarde de dolari, în timp ce noile cheltuieli pentru dezvoltarea si apărarea antirachetă vine în momentul  ce guvernul este închis într-o dispută de peste 5,7 miliarde dolari pentru acel zid. „Scopul nostru este simplu: să ne asigurăm că putem detecta și distruge orice rachetă lansată împotriva Statelor Unite oriunde, oricând, în orice loc”, a spus Donald Trump.

”Într-o perioadă de ameninţări în evoluţie constantă şi rapidă, noi trebuie să ne asigurăm că capacităţile noastre de apărare sunt unice şi fără egal în lume”, a declarat preşedintele american, anunţând la Pentagon această nouă strategie menită să protejeze Statele Unite şi pe aliaţii lor de atacuri balistice.(…)Statele Unite îşi vor ajusta acum postura, pentru a se apăra de orice tir de rachetă, inclusiv rachete de croazieră sau cele hipersonice”, a adăugat Donald Trump.

De asemenea, a asigurat opinia publica internationala ca armata americana va fi deosebit de vigilenta, in ceea ce priveste securitatea spatiului aerian.

”Noi vom distruge orice rachetă lansată de o ţară ostilă, inclusiv o ţară care ar lansa-o din greşeală, oricare ar fi originea geografică a atacului”, a subliniat presedintele SUA.

Scurt istoric si exemplificare

O forță spațială este o ramură militară care conduce războiul spațial. O forță spațială poate fi o componentă a forței aeriene a statului, care poate funcționa ca o forță aeriană și spațială sau ca forță aerospațială.În Statele Unite, Comandamentul Spațial al SUA a fost una dintre comenzile combatante unificate (UCC) din anul 1985 până când a fost îmbinată în Comandamentul Strategic al SUA (STRATCOM) în anul 2002. Responsabilitățile au fost preluate în primul rând de Comandamentul spațial al Forțelor Aeriene ale SUA, o comandă subordonată a STRATCOM.  Acet lucru a fost anunțat în august 2018 iar US Space Command a fost restabilită ca UCC până la sfârșitul anului trecut. La 18 iunie 2018, Statele Unite au anunțat o propunere de creare a Forței Spațiale a Statelor Unite ca o nouă filială a Forțelor Armate ale Statelor Unite, iar pe  9 august 2018, a fost anunțat în continuare un plan de a avea noul serviciu stabilit inainte de 2020.

De fapt, aceasta tehnologie era dorita cu ardoare inca din anul 2015, iar actul care fundamenta are 1064 de pagini-National Defense Authorization Act,

Noua strategie înlocuieşte de fapt un document ce data din 2010 . Aceasta se concentra asupra rachetelor intercontinentale, iar acest nou dcument prevede dezvoltarea de armament în vederea contracarării ameninţării rachetelor de croazieră.Mai puţin sofisticate, acest tip de rachete sunt dezvoltate de cele două ţări pe care Statele Unite le consideră drept cei mai răi inamici ai lor – Iranul şi Coreea de Nord – şi care ameninţă aliaţii Washingtonului, mai ales Europa şi Japonia.

În loc să încerce să distrugă aceste rachete în zbor, Washingtonul intenţionează să le lovească pe când sunt încă în fază de accelerare, în cazul în care Teheranul sau Phenianul ar declanşa ostitlităţile.De exemplu, un avion de vânătoare invizibil pe radar de tip F-35, echipat cu un nou timp de rachetă ar distruge, atunci, racheta balistică nord-coreeană sau iraniană.

Altă opţiune este echiparea unor drone cu laser antirachetă, care ar fi lansate asupra rachetelor inamice în faza de accelerare.În ceea ce priveşte noile rachete supersonice dezvoltate de China şi Rusia, ele pot zbura cu o vizteză de peste 5.000 de kilometri pe oră, de patru ori viteza luminii, şi sunt manevrabile. Statele Unite – care au întârziat să dezvolte acest tip de rachetă aproape imposibil de interceptat odată lansate – sunt în urmă în acest domeniu.

Posibilele efecte ale acestui program Space Force

Din punct de vedere istoric, aceasta a fost întotdeauna cunoscuta ca fiind problema de apărare antirachetă. Ca de fiecare data, tehnologia părea întotdeauna mai promițătoare pe hârtie decât în ​​realitate. Numai ca, tinand cont de toate aspectele reale, Pentagonul nu s-a ținut si nu a copiat niciodată  imaginația scenaristilor de la Hollywood. Efortul gigantic de a proteja națiunea americana  de posibilele si nedoritele lovituri provocate de rachete au debutat în 1983 cu programul „Star Wars” al presedintelui Ronald Reagan. De-a lungul deceniilor, Statele Unite au cheltuit peste 300 de miliarde de dolari pentru obiectivul antirachetă, potrivit specialistului Stephen I. Schwartz, care studiază costul proiectelor militare.

Cheltuielile programului sunt legate direct de dificultatea proiectarii din punct de vedere fizici. Cercetatorul a demonstrat ca tocmai aceasta tehnologie de război declanșata de rachete intercontinentale se poate cuantifica si totodata întinde la mai mult de patru mile pe secundă. Ratele de succes au fost impresionante. Corpul antirachetă al națiunii se bazează pe o abordare relativ simplă, care utilizează interceptoare la sol. Acestea se răsucesc spre cer și eliberează proiectile de viteză menite să distrugă provocările provocate de forțe de impact – ceea ce experții numesc ”lovind un glonț cu un glonț.”

  Metoda a demonstrat performanțe corecte împotriva amenințărilor cu rază scurtă de acțiune, care se mișcă relativ încet. În anul 2004, administrația Bush a început să implementeze un sistem bullet-bullet în Alaska și California pentru a și le apăra împotriva focoaselor nordice coreene. De atunci, sistemul a fost supus unui număr de zece teste costisitoare de zbor împotriva unor focoase de foc. Cinci dintre teste au eșuat. Testul cel mai recent, din mai 2017, a distrus cu succes țintă momeală pana le-a facut tandari.

Federatia Rusă a apărut drept cea mai mare amenințare, deoarece dezvoltă o gamă de sisteme de rachete de generația actuală, dezvoltand in secret si alte arme asemanatoare celor din SUA. Demn de retinut este aspectul in care, in 2014, Washington-ul a acuzat în mod oficial Moscova că a încălcat un tratat de arme prin dezvoltarea și desfășurarea unei arme interzise. Deși Rusia a negat în mod constant orice fel de încălcare, administrația Trump a transmis Moscovei în luna octombrie a anului trecut că va părăsi tratatul de referință.

  

Totodata, din punct de vedere al tratatelor, dupa cum se stie la sfârșitul anului trecut, administrația Trump a anunțat că retrage America din tratatul incheiat in 1987 intitulat Intermediar-Nuclear Force, care interzice rachetele nucleare de lansare la sol până la anumite înălțimi. Tratatul a reprezentat o chestiune cheie de control al armamentului în ultimii treizeci de ani, dar administrația Trump susține că Rusia a încălcat în mod repetat termenii, în timp ce alți adversari nu sunt înscriși.

Edificatoare sunt remarcile extrem de taioase, ferme ale presedintelui Donald Trump, care a declarat joi: „În trecut, Statele Unite nu aveau o strategie cuprinzătoare pentru apărarea antirachetă care să se extindă dincolo de rachetele balistice. „În planul nostru, asta se va schimba. Statele Unite își vor adapta poziția pentru a-și apăra, de asemenea, orice grevă de rachete, inclusiv rachete de croazieră și hipersonic. (…)Ne-am angajat să stabilim un program de apărare antirachetă care să protejeze fiecare oraș din Statele Unite și nu ne vom negocia niciodată dreptul de a face acest lucru”.

Video-uri :

Sursa foto :Foreign Policy,Fox News Live Now

Sinteza acestui material a fost realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor șef al platformei media Criteriul Național

 

 

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

O presupusă tentativă de asasinat la adresa liderului Federației Ruse Vladimir Putin a fost dejucată

Mihai Daniel

Publicat

pe

Un tânăr suspectat că ar fi terorist al Statului Islamic a fost reținut în orașul sârb Novi Pazar.Suspectul deținea și ascundea la domiciliul său arme și explozibili cu care plănuia un atentat la adresa președintelui Rusiei Vladimir Putin, care a ajuns azi 17 Ianuarie în Serbia, într-o vizită oficială.

 

Autoritățile sârbe au dejucat o posibilă tentativă de asasinat la adresa lui Vladimir Putin, relatează Daily Mail, citând presa de la Belgrad.

Suspectul este bărbatul în vârstă de 21 de ani- Armin Alibašić care ar fi planificat un atac terorist, venit pe filiera jihadistă a  ISIS . În cursul acestei după-amiezi el a fost reținut în orașul sârb Novi Pazar, potrivit rapoartelor oficiale date publicității de către efectivele poliției sârbe.

Presupusul jihadist deținea un adevărat arsenal de arme și explozibili, potrivit celor mai recente căutări, fapt adeverit de rapoartele serviciilor secrete din Serbia și Rusia.
De altfel, un raport atribuit agenției de informații sârbe BIA a spus că „pregătea un atac terorist în mod special în timpul vizitei liderului rus”.
Detaliile nu au fost imediat clare cu privire la modul în care ar fi fost posibilă efectuarea acestei încercări. Vladimir Putin a fost și este considerat „o țintă pentru teroriști din cauza războiului pe care Rusia îl are împotriva ISIS”, a spus sursa BIA.
 
„Forțele noastre împreună cu colegii ruși sunt bine pregătiți pentru a menține situația sub control, iar președintele Federației Ruse va fi în siguranță totală”.
Același raport a mai precizat faptul că  Alibašić a fost oprit de o poliție de patrulare în satul Potok, nu departe de Novi Pazar.

În momentul în care a fost reţinut, tânărul avea asupra sa o armă cu lunetă.

Din aceste prime informaţii, motivul atacului asupra lui Vladimir Putin îl reprezenta campania pe care Rusia o duce împotriva jihadiştilor Stat Islamic în Siria.

Din relatările despre acest eveniment, atenția echipajelor poliției ar fi fost atrasă de rucsacul acestui tânăr. Ca urmare a unui control , a fost detectată „o pușcă performantă, cu o vedere optică ireproșabilă. ”

 9
Apartamentul său a fost percheziționat de poliție și de serviciile de securitate.
Acestea au găsit „un arsenal de arme și toate componentele necesare pentru fabricarea unui dispozitiv exploziv, precum și simbolurile ISIS”.

Serviciile secrete au confirmat faotul că tânărul este „un soldat ” al grupului terorist ISIS cât și un simpatizant  Wahhabi. Totodată, și în prezent planează anumite suspiciuni că acesta nu ar fi acționat singur, potrivit rapoartelor secrete întocmite după această descoperire.

Afirmația a fost transmisă și de ziarul rusesc fidel statului Rossikaya Gazeta și de alte publicații  importante ale Moscovei.
”Nu excludem faptul că Alibašić intenționa să detoneze o bombă la sosirea lui Putin” a declarat un oficial sârb sub protecția anonimatului, relatează The Moscow Times.
Ca o ironie a sorții, fix înainte de vizita sa, Vladimir Putin a salutat relații strânse între Serbia și Rusia.
 De remarcat e și aspectul în care teritoriu sârb are potențial terorist, deoarece în istoria recentă nu este pentru prima dată când apar asemenea situații neplăcute și încordate. În 2016, autoritățile sârbe au anunțat că premierul  Aleksandar Vucici a fost dus într-un loc sigur după ce în apropierea domiciliului familiei sale ar fi fost găsit un adevărat arsenal de arme și muniții. Vucic afirmase în trecut că a primit amenințări, din cauza reformelor economice pe care le-a susținut și promovat .
Sursa foto : https://www.rferl.org/z/21290

 

 Sinteza acestei știri a fost realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor șef al platformei media Criteriul Național
Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

O scurtă analiză asupra ultimelor evenimente politice din Marea Britanie

Mihai Daniel

Publicat

pe

Punctul central l-a constituit acţiunea parlamentului britanic care a respins marţi seara, cu doar 73 de zile înaintea Brexitului, singurul plan în vederea unei ieşiri ordonate din Uniunea Europeană (UE). Acordul a fost respins cu 432 la 202 voturi. Ca răspuns, în Parlamentul britanic urmează să fie iniţiată o moţiune de cenzură împotriva Guvernului May.

Parlamentul britanic a respins acordul pentru Brexit încheiat de premierul Theresa May cu liderii UE. După ce a pierdut la o diferență de 230 de voturi, guvernul condus de May s-a confruntat astăzi cu o moțiune de cenzură.

Motivele pentru care parlamentarii au respins acordul Theresei May sunt eterogene şi chiar fundamental contradictorii, dar aceasta nu trebuie să surprindă, dată fiind natura subiectului. Cei mai mulţi au votat împotriva acordului cu UE nu pentru că nu şi-ar dori unul, ci pentru că nu doresc Brexit deloc ori îşi doresc ca Marea Britanie să rămână cel puţin în piaţa economică comună EEA.Din acest punct de vedere, acordul negociat de May va tăia cam toate legăturile ţării cu UE.

 

Pe de altă parte au fost însă şi destui parlamentari, în special conservatori radicali, adepţi ai unui Brexit crunt, nemilos.De aceea au votat împotriva lui May pentru că nu-şi doresc absolut niciun acord, vor pur şi simplu să plece din UE fără alte discuţii sau negocieri, cu orice riscuri ar implica această decizie. Este posibil însă şi ca foarte puţini laburişti, în special cei mai în vârstă, adepţi ai unui socialism dur, cărora capitalista Uniune Europeană nu le prea e pe plac, să fi respins acordul tocmai pentru a netezi calea pentru Brexit.

Reacţii ale diplomaţilor europeni

De cealaltă parte, liderii UE și-au exprimat regretul pentru votul din Parlamentul britanic, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, avertizând că riscul unui Brexit fără acord a crescut.

Premierul belgian Charles Michel a dat asigurări că ţara sa va face acelaşi lucru.

De asemenea, Austria şi-a exprimat ”regretul” şi dă asigurări că nu va avea loc o renegociere.Cancelarul austriac Sebastian Kurz şi-a exprimat regretul faţă de rezultatul votului în Camera Comunelor cu privire la acordul Brexit-ului.El a dat asigurări că acordul retragerii regatului Unit din UE nu va fi renegociat.

Liderul La France insoumise (LFI) Jean-Luc Mélenchon a salutat, marţi, respingerea în Camera Comunelor a acordului retragerii încheat de Regatul Unit şi Uniunea Europeană şi a atacat UE.

”Acordul Brexitului, respins în Camera Comunelor. Uniunea Europeană descompune guvernele care pactizează cu ea”, a scris el pe Twitter. ”Cel mai rău acord de liber-schimb acceptat vreodată de Franţa tocmai a fost bătut în parlamentul englez: fără regrete”, a adăugat el.

Preşedintele Consiliului European Donald Tusk a scris pe Twitter, după respingerea acordului privind Brexitul în Parlamentul britanic, că, dacă un acord este imposibil şi nimeni nu vrea un Brexit fără acord, cine va avea curajul să spună care este singura soluţie bună.

„Dacă un acord este imposibil şi nimeni nu vrea un Brexit fără acord, atunci până la urmă cine are curajul să spună care este singura soluţie pozitivă?”, a scris Tusk pe Twitter.

 

Ce urmează după ce Guvernul Marii Britanii a fost umilit de propriul partid în Parlamentul de la Londra?

Imediat după vot, liderul opoziţiei, laburistul Jeremy Corbyn, a anunţat o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, iar Theresa May a acceptat ca aceasta să fie dezbătută în Parlament chiar în seara de miercuri, 16 Ianuarie.

Dacă Guvernul nu va trece de moţiunea de cenzură, atunci Theresa May nu va avea altă opţiune decât să demisioneze, ceea ce ar duce, în mod inevitabil, la alegeri anticipate.Acest lucru se va produce întrucât conservatorii nu deţin majoritate în Parlament, ci se bazează, în actuala legislatură, pe voturile partidului naţionalist nord-irlandez DUP. Şansele ca moţiunea să treacă depind de strategiile pe care fiecare tabără şi le face privind Brexitul. Pe de o parte rezultatul de marţi seara ar indica o nouă înfrângere usturătoare pentru Guvern.

Britain’s Foreign Secretary Boris Johnson waves as he leaves Downing Street in London, Britain, June 28, 2018

 

Pe de altă parte nu trebuie subestimat faptul că mulţi dintre conservatorii radicali care au votat împotriva propriului Guvern marţi vor vota pentru susţinerea acestuia miercuri pentru că nu-şi doresc o victorie laburistă.Un exemplu este susţinut de cunoscutul politician britanic Boris Johnson, care a declarat după vot, că speră s-o trimită înapoi la Bruxelles pe May ”pentru a le cere liderilor europeni să renegocieze tratatul şi să fie de acord cu toate pretenţiile lor.” Aceste pretenţii, rezumate plastic de acelaşi Boris Johnson printr-o zicală pur britanică , cu sens- „Have your cake and eat it”, presupun, în fapt, menţinerea tuturor avantajelor apartenenţei la UE şi aruncarea la coş a tuturor obligaţiilor Marii Britanii în ce priveşte imigraţia, politicile bancare, taxele vamale etc. Aşadar, nu este deloc cert, în acest moment, că moţiunea de cenzură a lui Jeremy Corbyn, pe care el însuşi a ezitat multă vreme s-o anunţe, va avea sorţi de izbândă.

Câteva posibile scenarii

Dacă moţiunea nu va trece, lucru pe care Theresa May l-a anticipat în propriul discurs din Parlament de marţi seara, se pot enumera patru posibile opţiuni pe care le are deja în vedere.

Primul dintre acestea vizează organizarea unui al doilea referendum, aşa cum îşi doreşte tabăra Remain. Aceasta pare ferm convinsă că de data aceasta britanicii vor vota respingerea Brexitului. Numai că este o opţiune riscantă politic, deoarece ţara este în continuare extrem de divizată şi foarte probabil rezultatul, oricare ar fi el, ar fi din nou foarte strâns.

Cel de-al doilea scenariu este părăsirea UE fără niciun acord, lucru asupra căruia Jean-Claude Juncker a avertizat imediat după anunţarea rezultatului votului. Această opţiune este extrem de riscantă economic, Marea Britanie fiind fundamental nepregătită, în ciuda retoricii triumfaliste a naţionaliştilor, pentru „no deal”.

Cea de-a treia ar necesita organizarea de alegeri anticipate, aşa cum îşi doreşte Jeremy Corbyn. Surprinzător, vocalul lider al Opoziţiei a fost deja acuzat de către propriul partid, că nu-şi doreşte rămânerea în UE şi astfel riscă îndepărtarea electoratului tânăr de stânga. Jeremy Corbyn vrea să ajungă prim-ministru în speranţa că va putea scoate el ţara din impas, lucru care pare foarte neplauzibil în condiţiile date.

Ultimul posibil scenariu ar cere renegocierea acordului cu UE în speranţa că politicienii europeni vor ceda ei primii presiunilor Marii Britanii. Dar, aşa cum toţi liderii europeni au declarat fără echivoc, o asemenea variantă pare fantezistă.

Fără …concluzii

În mod regretabil, rezultatul votului  sporeşte riscul unui Brexit dezordonat. Ca atare, guvernul va continua să intensifice pregătirile în vederea unui asemenea rezultat.De altfel, conducătorii politici ar trebui să precizeze cât mai rapid posibil natura acordurilor vamale de implementat între Regatul Unit şi Uniunea Europeană. Numai reguli clare vor permite tuturor actorilor economici să continue să investească, să creeze locuri de muncă şi să apere dimensiunea umană, socială şi culturală a schimburilor între Marea Britanie şi Uniunea Europeană.

UPDATE 

Parlamentarii britanici au respins masiv marţi seară acordul privind Brexitul negociat de premierul conservator Theresa May cu Bruxelles-ul, într-un vot crucial privind viitorul Regatului Unit, cu două luni şi jumătate înainte de data prevăzută pentru ieşirea din Uniunea Europeană, au relatat agenţiile internaţionale de presă.

Miercuri seara, guvernul premierului britanic Theresa May a supravieţuit unei moţiuni de cenzură depuse de opoziţia laburistă, după respingerea de către parlamentari a acordului de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană negociat cu Bruxelles-ul.

Sursa foto : The Independent,CBS News,G4Media.ro 

 

Acest material a fost conceput şi realizat de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor-şef al platformei online independente Criteriul Naţional

 

 

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Top Stiri Nationalul.ro