Actualitate
Cum au ajuns bolşevicii de la CCR să sfideze voinţa poporului
Înainte de consultările din 4 iunie cu partidele, preşedintele Iohannis a spus că referendumul pentru revizuirea Constituţiei „pentru implementat ce s-a votat până acum” trebuie organizat cât mai repede, suprapus ori cu prezidenţialele din 10 noiembrie, ori cu localele sau parlamentarele de la anul. Iohannis a insistat că nu trebuie introduse în proiectul de revizuire a Constituţiei şi alte schimbări, aşa cum ar fi dorit partidele, pentru că „avem rezultatul foarte pozitiv al unui referendum şi acest rezultat trebuie implementat acum”. Zis şi făcut: în aceeaşi zi, la 1 iulie, PNL-USR-PMP-Pro România şi PSD-ALDE au depus proiecte de lege pentru revizuirea Constituţiei conţinând variante diferite de aplicare a rezultatelor referendumului.
La 18 iulie, CCR a discutat ambele proiecte şi a apreciat că propunerile lor pe tema excluderii persoanelor condamnate de la accesul în funcţii publice şi pe tema limitării ordonanţelor de urgenţă sunt constituţionale, mai exact au nevoie de câteva îmbunătăţiri şi apoi pot face obiectul unui nou referendum (de astă dată unul constituţional, nu consultativ) la toamnă sau când vor dori iniţiatorii să-l convoace. CCR a respins însă ca neconstituţionale alte propuneri: ca Preşedintele să nu mai poată da graţieri pentru infracţiuni de corupţie (propunere inclusă în ambele proiecte) şi ca Parlamentul şi Guvernul să nu mai aibă drept de iniţiativă legislativă în privinţa amnistiei şi a graţierii pentru fapte de corupţie (propunere PNL-USR). CCR a arătat că astfel de interdicţii încalcă principiul egalităţii în faţa legii, garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi afectează nepermis exercitarea puterii publice de către Preşedinte şi Parlament, cărora le revine aprecierea oportunităţii măsurilor de amnistie şi graţiere.
Înainte de referendum, mulţi jurişti şi nejurişti au atras atenţia că e neconstituţional să interzici amnistia şi graţierea pentru o singură categorie de infracţiuni, deci întrebarea „Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie?” e pusă doar ca să aprindă sentimentul justiţiar în votanţi. Dar contraargumentul a fost mereu acelaşi: nu e un referendum de revizuire a Constituţiei, unde CCR să dea aviz prealabil (cum a fost cel de toamna trecută cu definirea familiei), ci un referendum consultativ („pe probleme de interes naţional”, cum are dreptul să iniţieze Preşedinţia). Şi tocmai de asta e în eroare şeful PNL, Ludovic Orban, când se declară surprins de decizia de acum a CCR după ce luna trecută validase referendumul lui Iohannis. În realitate, CCR n-a avut treabă niciodată cu conţinutul acestui referendum; ea doar a confirmat în martie că se pot organiza referendumuri concomitent cu alegerile, iar la sfârşitul lui iunie a validat referendumul din punct de vedere procedural.
Asociaţia APADOR-CH atrăgea atenţia încă de la începutul lui mai că întrebările de la referendum „se vor constitui într-un simplu sondaj de opinie naţional”, pentru că legiferarea în acord cu ele ar presupune revizuirea Constituţiei. Un astfel de proiect de revizuire ar trebui supus avizului CCR (cum a fost acum cu cele două proiecte de revizuire depuse de PNL-USR şi PSD-ALDE) şi în final votului cetăţenilor. Tocmai de asta, APADOR-CH făcea trimitere la o decizie din 2011 a CCR care recomanda ca dintre „problemele de interes naţional” supuse referendumurilor consultative prezidenţiale să fie excluse cele a căror rezolvare necesită revizuirea Constituţiei, pentru ca electoratul să nu mai fie chemat de două ori să voteze pentru una şi aceeaşi temă, întâi la referendumul consultativ, a doua oară la cel constituţional.
Juriştii lui Klaus Iohannis şi ai partidelor ştiau însă foarte bine (ori ar fi trebuit să ştie) că orice proiect de revizuire a Constituţiei cu asemenea conţinut va fi respins scurt de CCR cu argumentul art. 152, alin. 2 din Constituţie: „nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”, iar egalitatea în faţa legii este o garanţie a drepturilor fundamentale, aşa cum spune Carta drepturilor fundamentale a UE şi cum a reamintit CCR în decizia din 18 iulie. În schimb, alegătorii care au votat „da” la 26 mai şi-au imaginat că aşa vor obţine interzicerea amnistiei şi a graţierii pentru corupţi, iar acum, când au văzut că nu e nici pe departe aşa, necunoaşterea legilor îi face pe mulţi să se simtă frustraţi şi să caute să dea vina pe cineva – nu pe preşedintele Iohannis sau pe partidele care susţin senin această desfăşurare demagogică, ci tocmai pe CCR, cea care i-a adus cu picioarele pe pământ.
Nici pomeneală însă ca partidele să-şi informeze însă măcar acum alegătorii că întrebarea cu amnistia şi graţierea n-avea cum să se transpună în Constituţie. Fruntaşii opoziţiei s-au repezit să înfiereze CCR şi să se plaseze în fruntea unei imaginare lupte contra celor ce îndrăznesc să încalce „voinţa poporului”. Dan Barna, USR: „Actualii judecători ai Curţii Constituţionale au dovedit din păcate, încă o dată, că sunt vârful de lance al penalilor din politica românească.” Cosette Chichirău, USR: „Nouă judecători întorc votul câtorva milioane de români?! Curtea Constituţională trebuie DEPOLITIZATĂ URGENT!” Ludovic Orban, PNL: „Această decizie este contrară voinţei exprimate de cetăţeni la acest referendum.” Rareş Bogdan, PNL: „Constituţia României: Art. 2 – Suveranitatea. (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român.”
Nici politicienii, nici formatorii de opinie care le ţin isonul nu i-au corectat pe paginile lor de Facebook pe sutele de indignaţi plini de idei aberante: demiterea imediată a judecătorilor Curţii, desfiinţarea CCR, transformarea ei în secţie subordonată ÎCCJ, schimbarea Constituţiei în aşa fel încât să nu mai fie nevoie de avizul CCR, numirea membrilor CCR direct de către magistraţi, revoltă cu furci şi topoare contra CCR. Aşa arată furia stârnită cu bună ştiinţă de juriştii de la Cotroceni şi de la partide: „Conceptul de stat in mintea ccr istilor este ceva ce tine de cea mai neagră dictatură bolsevica”, „Dizolvarea actualei CCR şi pana la modificarea Constituţiei privind criteriile de numire a membrilor CCR, atribuţiile acesteia sa fie preluate de ICCJ”, „Ccr trebue desfiintat de urgenta daca nu va fi rau de Rominia” sau „Desfinţaţii odată, parcă poporul ieste suveran. Nu adunătura de hodorogi???”
Mai jalnică decât spectacolul de populism dat de opoziţie n-a fost decât reacţia celor din PSD-ALDE, care ori au tăcut, ori au sărit la gâtul preşedintelui Iohannis, cum a făcut Călin Popescu-Tăriceanu, cerându-i demisia pe motiv că a „momit poporul să facă un joc contra democraţiei însăşi”. Dacă e aşa un joc contra democraţiei, atunci de ce însuşi Tăriceanu a semnat alături de Marcel Ciolacu proiectul PSD-ALDE de revizuire a Constituţiei în acord cu rezultatul referendumului? Doar era un vot consultativ, pe care îl puteau ignora exact cum l-au ignorat pe precedentul, cel din 2009 cu micşorarea Parlamentului. Aceasta este însă o altă formă a populismului: iată cum chiar noi, cei acuzaţi că ţinem cu corupţii, facem proiecte aşa cum vrea poporul, deşi ştim oricum că vor conţine prevederi neconstituţionale. De asta şi tace PSD: ei şi-au făcut datoria, şi-au depus proiectul; de ce ar reacţiona, când nu i-a interesat decât să bifeze că ascultă de popor?
Unii justiţiari de Facebook au ajuns să reclame, ori din analfabetism juridic real, ori din zel propagandistic, că de fapt CCR nici n-are sau n-ar trebui să aibă dreptul să examineze propunerile de modificare a Constituţiei, din moment ce orice modificare „dorită de popor” va fi automat în dezacord cu Constituţia în vigoare şi deci va fi respinsă. Acelaşi art. 152 spune însă la alin.1: „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.” Aceeaşi prevedere a figurat şi în Constituţia dinainte de 2003. Când a avizat proiectul de revizuire din 2003, CCR a explicat în decizia de atunci că are competenţa de a examina constituţionalitatea proiectului în funcţie de articolul de mai sus şi de „respectarea prevederilor tratatelor internaţionale în materia drepturilor omului, la care România este parte”.
Iar dacă e vorba de tratatele la care România este parte, justiţiarii revoltaţi pot consulta, de exemplu, o opinie din 2013 a Comisiei de la Veneţia care reafirmă legalitatea amnistiei şi a graţierii ca măsuri de clemenţă folosite în statele membre ale Consiliului Europei. Comisia rezuma sistemele existente, arătând că amnistia e de obicei o prerogativă a legislativului, iar graţierea e de obicei o prerogativă a şefului statului. Textul opiniei trimitea la recomandarea CM/Rec (2010)12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pe tema justiţiei, care precizează că „exceptând deciziile de amnistie, graţiere şi alte măsuri similare, puterea executivă şi cea legislativă nu trebuie să ia decizii care invalideze deciziile puterii judecătoreşti” şi că amnistia şi graţierea „există în orice democraţie şi justificarea lor poate fi găsită în înaltele principii umanitare”.
În cazul nostru, aceasta înseamnă că şeful statului ar trebui să aibă în continuare latitudinea de a graţia sau nu o persoană săracă sau bolnavă, condamnată pentru o faptă de corupţie cu prejudiciu derizoriu, exact aşa cum are latitudinea de a graţia pe cineva condamnat pentru un furt minor (furtul nu este infracţiune de corupţie). Am văzut furioşi de pe net convinşi că toţi condamnaţii pentru corupţie sunt privilegiaţi care fură milioane ori iau şpagă. Conform Codului penal, darea de mită este însă infracţiune de corupţie şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani (un exemplu recent: Serviciul Judeţean Anticorupţie Mureş a anunţat că a fost condamnat la 2 ani şi 4 luni cu executare un localnic prins că îşi conducea maşina într-o zonă cu restricţii şi care a dat unui poliţist 50 de lei ca să nu-l amendeze). Dacă Klaus Iohannis e aşa de dispus să desfiinţeze prerogativa prezidenţială de a acorda uneori graţieri unor oameni de rând, înseamnă că ori n-a primit astfel de cereri de graţiere, ori nu l-au interesat – şi aşa a ajuns să fie şi el convins că toţi condamnaţii pentru corupţie sunt celebrităţi ca Monica Iacob-Ridzi sau medicul Mencinicopschi, cei cărora el le-a refuzat în 2015 cererea de graţiere.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




