Oameni precum Valentin Roman sunt prețioși, valoroși dar și rari. Domnia sa mi-a acordat un interviu în calitatea de președinte al Asociației Vatra Daciei. Preț de jumătate de oră timpul parcă a stat în loc, și tot ceea ce mi-a dezvăluit a avut forța de a aduce speranță și a cinsti așa cum se cuvine fibra autentică, pur românească. De aceea, în această plăcută și interesantă conversație am surprins câteva amănunte din vechime, pe care le putem considera adevărate lecții de românitate, de adevărat patriotism.

Iar, în toate cele ce urmează, vreau să subliniez și legătura puternică cu strămoșii noștri pentru că noi să-purtăm cu demnitate în ființa noastră lăuntrică și totodată să fim în adevăratul sens al cuvântului români.Despre toate acestea și mult mai multe, vă recomand să găsiți informații doar dacă veți achiziționa și citi de exemplu cartea ”Pe urmele geto-dacilor” scrisă de admirabilul Valentin Roman.

Într-o după-amiază toridă de vară, într-o localitate desprinsă de nebunia marilor metropole-în Moara Vlăsiei ce este înconjurată de un habitat natural unic-odrii seculari- cu amabilitate și bunăvoință, domnul Valentin Roman mi-a răspuns la aceste întrebări formulate ad-hoc.

Daniel Mihai: Cum s-a născut ideea aceasta care se materializează într-o continuă muncă și luptă de a demonstra unicitatea și continuitatea poporului român?

Valentin Roman : A existat un cumul de factori care, într-o convergență, au contribuit la startul activităților mele. Dacă ar fi să urmăm firul cronologic, pasiunea pentru istorie și trecut mi-a fost sădită în minte și în suflet de bunicul meu din partea mamei, Dumitru Oprea, urmaș de întemeietori de sate și biserici, care a fost veteran de război, a crescut și educat 12 copii și care, deși un om simplu cu câteva clase de școală, era fascinat de istorie. El este cel care citea cu pasiunea articolele din Magazin Istoric și, astfel, am luat și eu contact, în primii ani, cu trecutul acestui neam. Mai târziu, pe când eram în școala generală, am avut un profesor de istorie care prezenta totul sub forma unei povești, cu un ton misterios și care capta atenția.

Fiecare oră de istorie era o aventură. Aș
putea spune că aceste două persoane au fost elementele declanșatoare ale pasiunii mele pentru istorie. La asta se adaugă și faptul că fiecare vacanță școlară mi-o petreceam departe de oraș, la bunici, fie la cei din partea tatălui sau cei din partea mamei, luând, în acest mod, contact direct cu noțiunile de glie, pâmânt, moștenire etc. Așa am învățat să apreciez sacrificul celor din trecut, al strămoșilor , pentru că noi, cei de astăzi, să avem un loc căruia să-I putem spune ”acasă”. Îmi amintesc că, ulterior, cele mai dragi cadouri pe care mi le puteau face părinții erau cărțile, citeam cu ardoare, uneori câte 2-3 cărți în paralel. Toate acestea m-au condus la decizia de a urma cursurile liceale la o secție de uman, profil latină și greacă veche, urmate de facultatea de filosofie și cea de jurnalism, fiind deja sădit în mine spiritual scormonitor, însetat de a afla, de a cunoaște, de a cerceta și de a înțelege. Ulterior am activat câțiva ani în presa scrisă, ca redactor al unor publicații precum România Liberă, Adevărul și Evenimentul Zilei.

Anii au trecut și, în 2011, am fost membru fondator în prima asociație dedicate studiului istoriei strămosilor noștri, anume Asociația Geto-Dacii, în cadrul căreia am fost vicepreședinte și care a reprezentat primul contact cu proiecte concrete: arheologie, articole de specialitate scrise și publicate, filme documentare, emisiuni TV, conferințe pe teme istorice.

În anul 2013, am înființat Asociața Vatra Daciei, alături de Ionuț Frâncu, care deja îmi era colaborator și prieten. Și de aici a început epopeea care a dus, ușor-ușor, la prezent.

Daniel Mihai : Scuzați-mă că intervin.Aș dori să vă întreb de ce ați pornit lupta pentru a demonstra continuitatea și unicitatea acestui popor?

Valentin Roman :Pentru că, din punctul meu de vedere, criza identitară este cea mai grava formă de criză pe care un popor o poate avea. Dacă îți pierzi rădăcinile și conștiința națională, îți pierzi, efectiv, dreptul pe pământul tău. De aici reies o serie de efecte devastatoare, în planul educației, al economiei, al faptului că resursele ajung să-ți fie exploatate de străini, în timp ce tu, ca popor, ajungi să reprezinți un simplu spectator la ceea ce se întâmplă în țara ta. Nu spun și nu suțin că poporul român este cel mai special din lume, minunat și singular, însă este de datoria sa să fie procupat de trecutul său, să promoveze, în primul rând, valorile și principiile moștenite de la strămoși și clădite în mii de ani.

În plan tehnic, studiul culturilor neolitice autohtone (Cucuteni, Hamangia, Gumelnița etc.) și cel legat de cultura geto-dacilor sunt aproape inexistente în ultima
perioadă de timp. Nu mai vorbesc despre prezența informațiilor despre acestea în manualele școlare, aproape orice informație fiind eliminată. E un paradox, având în vedere că aceste civilizații reprezintă baza etnică a poporului român. Sunt de acord să studiem și cultura greacă, prezentă, de pildă, în așezările de la malul Mării Negre, cea romană și orice altă cultură care a interacționat, de-a lungul
timpului, cu cea locală, însă o datorie de onoare, pentru a înțelege mai bine cine suntem și de unde venim, ar fi să insistăm mai mult pe strămoșii noștri direcți, acei neolitici și geto-daci despre care
am amintit ceva mai înainte.

Daniel Mihai: Cum și unde este implicată Asociația Vatra Daciei? Puteți să ne exemplificați cu ceea ce aveți la
ora actuală?

Valentin Roman: Dacă vă referiți la activitate arheologică, pe teren, în acest an suntem implicați într-un proiect de cercetare care se desfășoară în comuna Dobrovăț, județul Iași, proiect pe care l-am început anul trecut, așadar acum suntem în a doua etapă a sa. În mod concret, este vorba despre o așezare getică, cu o vechime de aproximativ 2.400-2.500 de ani. Anul trecut am descoperit și cercetat o primă locuință, iar anul acesta am descoperit încă una, cu un bogat material ceramic, cu unele vase chiar reîntregibile, iar din groapa menajeră a acesteia a reieșit un volum de fragmente osteologice provenind de la diverse animale domestic sau sălbatice sacrificate pentru consumul alimentar. De asemenea, am identificat și piese reprezentând unelte, precum fusaiole, lustruitoare etc. Acestora li se adauga și unele elemente de podoabă, precum butoni sau fibule. Vorbim, in acest caz, de o locuință a unei familii din clasa
medie, înstărită. Un semn în acest sens stă, de pildă, prezența unei pardoseli din piatră în interiorul acesteia, dar și, cum am specificat mai sus, bogatul inventar ceramic, unele piese fiind probabil și de
import.
De precizat că acest proiect, derulat de noi în parteneriat cu arheologul Alexandru Berzovan reprezintă singurul șantier archeologic din zona Moldovei în acest an, desi potențialul de cercetare al zonei este imens și cuprinde aspecte culturale din epoci diverse, din paleolitic până în Evul Mediu și epoca modernă. Însă, din păcate, nu există interes din partea instituțiilor abilitate pe zona de cercetare.

Daniel Mihai: De ce ați ales această meserie și vocație? Vă întreb deschis, ținând cont de numeroasele piedici
și obstacole care vor să ne împiedice să cunoaștem adevărul. Aș dori să ne povestiți ultimele „fapte de glorie” ale oamenilor Sistemului.

Valentin Roman : O parte din motivație am descris-o în răspunsul la prima întrebare, însă, evident, mai există și alte aspecte. Am ales acest drum și dintr-o revoltă interioară tot mai aprigă, pe măsură ce am început, de-a lungul anilor, încă din vremea când activam în presă și călătoream mult prin țară, să constat cu stupoare cum zeci, chiar sute, de obiective de patrimoniu sunt fie ignorate, fie lăsate în paragină, fie
cercetate superficial, fie chiar distruse intenționat, așa cum a fost cazul așezării neolitice de la Turdaș, unde a existat una dintre cele mai mari comunită umane sedentare concentrate din Europa epocii de piatră. În orice țară de pe lumea asta, acel loc ar fi fost protejat, împrejmuit, semnalizat, cu panouri informative instalate, cu pază etc….Însă la noi s-a ales asfaltarea acestuia.

Exista în spațiul public niște filmări făcute de mine la fața locului când sit-ul era încă vizibil și, o lună mai târziu, când am vizitat iarăși zona și totul era asfaltat. Acesta nu este, din păcate un caz izolat. Pot oferi o mulțime de exemple. Mergeți, de pildă, în Dobrogea, vizitați cetățile antice Argamum ori Adamclisi. Abia de se vede vreun panou ruginit cu informații ce nu mai sunt vizibile, în timp ce bălăriile au ajuns mai înalte decât zidurile cetăților. Avem, de asemenea, zeci de case memoriale unde au trait și creat mulți dintre marii noștri artiști, poeți, dramaturgi și scriitori, care sunt pur și simplu lăsate să se prăbușească.
Totodată, zeci de sit-uri arheologice importante, cazul Turdaș fiind doar un exemplu, sunt cercetate superficial, în grabă și apoi distruse pentru a se continua unele proiecte edilitare, de infrastructură.
Acei arheologi emit certificate de descărcare arheologică ca pe bandă și pe bani mulți primiți de la companiile de construcții.. Evident că avem nevoie de șosele, de infrastructură, însă nu cu acest preț. Proiectele mai pot fi modificate, adaptate situației din teren, însă nu se dorește acest lucru.

Un alt exemplu. În anul 2013, atunci când am lansat volumul ”Pe urmele geto-dacilor”, am dorit să fac o lansare oficială într-un spațiu potrivit și, ca atare, am contactat Muzeul de Istorie a Bucureștiului.
După ce initial mi s-a dat acceptul de a folosi o sală din incinta acestuia pentru două ore, cu numai o zi înainte de data programată am fost înștiințat că nu mai este posibil acest lucru. Vă dați seama că nu am mai putut anunța chiar pe toată lumea care urma să participe într-un interval așa scurt de timp, ca
atare am fost nevoit să mă întâlnesc cu oamenii în stradă, în fața muzeului și să le prezint cartea în acest mod. Mă întreb: oare dacă aș fi anunțat instituția că nu lansez o carte despre daci, ci una despre
promovarea mișcării LGBT, mi-ar fi pus la dispozție acea sală? Probabil că da și ar mai fi fost invitată și presa…
Luând în considerare toate acestea care, repet, înseamnă doar o mică parte din tabloul de ansamblu al situației tragice în care ne aflăm pe zona de identitate națională, chiar ajungi să te întrebi dacă nu
cumva chiar este ceva planificat, dacă nu cumva nu e vorba doar de prostie și ignoranță, ci mai degrabă de un plan distructiv atent pus la punct, pe etape, care urmărește dezrădăcinarea acestui
neam și transformarea României, o țară frumoasă și bogată, într-un loc al nimănui, unde oricine poate veni și face ce și cum dorește. Nu sunt genul care crede ușor în teorii ale conspirației, dar situația
prezentă și observabilă de către oricine dă indicia că despre asta este vorba.
Evident, la actuala stare de fapt, pe lângă atitudinea instituțiilor care ar trebui să-și facă treaba, există o parte de vină care aparține și poporului nostru, care nu are, per ansamblu, simț civic, care nu se
implică să ajute organizațiile care se zbat să facă lucruri utile, indiferent că este vorba de entități precum cea pe care o reprezint ori altele din alte arii de activitate. Poporul arată cu degetul către
instituții, ministere și așteaptă de acolo să vină ajutorul. Bun, dar dacă el nu vine, ce facem ? Ne facem și noi părtași la distrugere prin pasivitate? Hai să ne protejăm noi patrimonial și istoria, dacă cei care trebuie să facă au clar un alt scop și anume total opusul.

Daniel Mihai: În calitate de președinte al Asociației Vatra Daciei, aveți și proiecte editoriale. Dacă da, când anume estimați că vor vedea lumina tiparului?

Valentin Roman : Da, pe lângă activitatea de cercetare pe teren, am ales să fiu activ și pe zona editorială, astfel să reușim să promovăm mai eficient în spațiul public atât rezultatele obținute de noi, cât și rezultatele altor instituții, organizații, cercetători etc. Ca atare, pe website-ul nostru avem deja publicat un volum
destul de mare de articole care îmi aparțin. Acestora li se adaugă și două volume pe care le-am publicat: ”Pe urmele geto-dacilor” (2013) și ”Cucuteni-Originea Europei” (2018).

În prezent lucrez la un al treilea volum, anume ”Voievozii românilor”, pe care sper să reușesc să-l tipăresc până la finele
acestui an. Iar la anul sper să lansez un volum dedicat culturii și civilizației tracilor și a rolului acestora în această parte de lume.

De precizat că volumul dedicate culturii Cucuteni a fost tipărit și în limba engleză și a fost distribuit gratuit în zeci de școli, licee, universități, muzee și biblioteci din țară și de peste hotare, cu scopul a de
suplini lipsa de informații din manualele școlare și lipsa unui lobby internațional privind istoria noastră și moștenirea culturală milenară. La fel voi proceda și cu noul volum în ceea ce privește distribuirea.

Daniel Mihai: Pe final, aș dori să relatați tuturor istoricul campaniilor derulate până ìn clipa de față și totodată să amintiți unde sau cum pot să fie ajutați cei care trudesc la aceste actuale sau viitoare proiecte. Vă
mulțumesc frumos încă o dată pentru amabilitatea și munca dumneavoastră susținută și sper ca cei interesați și cei care pot să fie alături de dumneavoastră să devină vizibili și să se bucure de toate aceste dovezi care atestă originea și continuitatea poporului român pe aceste meleaguri blagoslovite de Dumnezeu.

Valentin Roman :Da.Sunteți gentil.Și eu vă mulțumesc frumos pentru acest interviu și pentru întrebările pe deplin pertinente.

Acum, făcând un bilanț al anilor de activitate de la înființarea asociației noastre și până în prezent, putem constata că avem rezultate frumoase, în ciuda sprijinului aproape inexistent de la nivel
institutional. Avem sute de articole publicate pe website-ul nostru (www.vatra-daciei.ro) , care, de altfel, reprezintă una dintre principale surse de informare la care apeleaza cei interesați de istoria noastră, în special cea veche, avem două cărți deja tipărite și distribuite la care se adaugă încă una în lucru, despre care am amintit acum.câteva minute. De asemenea,am participat la realizarea unor filme documentare, precum cel produs de prietenul nostru Tudor Jelescu, am efectuat cercetări de suprafață în mai multe locații din țară pentru a înțelege potențialul arheologic al acestora, fiind implicați, așa cum am amintit la debutul interviului  și în organizarea și managementul unor șantiere arheologice precum cel de la Dobrovăț.

De asemenea, suntem în plină campanie de documentare a unor obiective istorice, culturale și naturaledin România, care vor fi incluse, treptat, în Atlasul Ilustrat al României, un proiect care ne aparține și
care are rolul de a promova nu doar istoria țării noastre, ci și aspecte și informații legate de meșteșuguri, tradiții, gastronomie, frumuseți naturale etc. De altfel, ediția on-line a acestui Atlas a
fost deja lansată (www.atlasul-romaniei.ro) și ea va fi îmbogățită permanent cu noi și noi articole.
De asemenea, pe lângă activitatea pe zona de istorie și cultură, am fost implicați, încă din anul 2012 și în proiecte civice, precum campania de protejare a drepturilor acelor comunități românești din Ardeal
în care au existat abuzuri colosale în ceea ce privește retrocedări ilegale de terenuri și păduri către pretinși urmași de grofi maghiari.

Un caz relevant în acest sens este situația satului Nadăș, unde ne luptăm cu o mafie cu ramificații incredibile.În ceea ce privește sprijinul, așa cum spuneam și mai devreme, el este aproape inexistent de la nivel instituțional. Concret, toate proiectele pe care le-am desfășurat de-a lungul timpului ori care se desfășoară în prezent au fost și sunt posibile și realizate strict cu ajutorul a câțiva români de bine din țară și de peste hotare, care, de ani buni, ne ajută, unii dintre ei lunar, cu donații, în funcție de
posibilitățile financiare ale fiecăruia. Ei sunt cei care au înțeles că, dincolo de a aprecia un demers strict prin aplauze și felicitări, este nevoie de bani pentru a plăti zilieri pe șantiere, unelte,combustibili, hrană, autorizații, cazări etc. Ei sunt cei care au înțeles că nu putem aștepta să facă alții
în locul nostru ori doar să asistăm pasivi de pe margine și să spunem un ”bravo„ când se obțin rezultate care, dincolo de mine sau de asociația pe care o reprezint, sunt folositoare întregului neam românesc. Aceste rezultate înseamnă cărți, înseamnă obiecte ce ajung în muzeu, înseamnă concluzii asupra modului de viață al strămoșilor noștri și asupra continuității acestui popor, înseamnă, în plan concret, să înțelegem cine suntem, de unde venim și că acest pământ ne aparține.

Așadar acțiunile noastre de azi au și vor avea ecou de-a lungul a generații de acum înainte. Ca atare, le mulțumesc prietenilor noștri, celor ce ne susțin și ei merită toată considerația noastră pentru efortul lor și
implicare!
Cei care doresc să ne sprijine în activitățile noastre o pot face alegând dintr-o modalitate diversă de posibilități: transfer bancar, PayPal, printr-un contract de sponsorizare (în cazul persoanelor juridice)
etc. Toate informațiile se regăsesc pe website-ul nostru www.vatra-daciei.ro .

Sursa foto: https://www.vatra-daciei.ro

Acest interviu a fost realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor șef al platformei media independente Criteriul Național, redactor permanent al ziarului Nationalul.ro și redactor șef adjunct al emisiunilor moderate de către domnul jurnalist Paul Iurea la televiziunea liberă Nașul Tv