Trei scenarii despre nebunia pandemiei care persistă în timp ce omenirea nu dă semne de revenire- EDITORIAL

0
221

Pandemia generată de „noul” coronavirus a avut acea teribilă forță de a destabiliza omenirea. De mai bine de șase luni de zile, parcă înadins programat, acest virus a scos la iveală, pe lângă toate problemele sistemelor de sănătate și incompetența colosală a autorităților în ceea ce privește comunicarea, organizarea și găsirea de soluții valabile.Mai mult decât atât, fără o direcție și o strategie coerentă, fără a avea acțiuni rapide și unitare, am asistat practic neputincioși la un spectacol tragic.Iar ceea ce ne așteaptă în viitorul apropiat se apropie de o revenire în buclă.Totuși, fară a dramatiza, nimeni și nimic nu avem voie să capotăm.  Avem șansa de a spera să ieșim din acest turbat scenariu.Primele trei au fost deja răspândite tuturor, dar oare cui folosesc? Și nu e o întrebare pur și simplu retorică, stimabililor…

Pandemia la ora actuală 

Au trecut mai bine de șase luni de zile.În aceste zile în care ne împărțim atenția între mii de tragedii personale, sociale, politice sau economice, putem să ne declarăm oarecum fericiți că nu am fost încă feriți de acest virus nemilos produs de laboratoare Ocultei Mondiale din Wuhan (cel mai sigur!) Totuși, să fim recunoscători pentru cel puțin un atul-accesul la Internet.

Viitorul pandemiei?

Acum, după trecerea a cel puțin primului val, toți se întreabă pe deplin intrigați-„Ce se va întâmpla?”

Nu voi aduce elemente noi, dar despre așa-zisul „viitor al pandemiei” cauzat de boala Covid-19 rămâne, un domeniu încă nesigur și totodată învăluit în mister.

Din moment ce pleiada de epidemiologi nu au încă niciun fel de certitudine cu privire la comportamentul bolii-deoarece depinde de multe variabile-ne putem aștepta la orice.Iar diferitele perspective care se deschid pentru perioada următoare sunt împărțite în mai multe scenarii. În ultimele săptămâni, au fost realizate diverse studii epidemiologice predictive.

Studiul CIDRAP al Universității din Minnesota

Unul dintre cele mai interesante și solide a fost furnizat la 30 aprilie 2020 de Centrul de Cercetare și Politică pentru Boli Infecțioase (CIDRAP) de la Universitatea din Minnesota. Specialiștii își bazează predicțiile pe datele din pandemiile anterioare. Prin urmare, este vorba de a creiona viitorul acestei crize din ce am învățat din experiențele trecute. În special pandemiile de gripă care au apărut în ultimele decenii au avut traiectorii variate și unele caracteristici comune. Plecând de la acestea, epidemiologii au putut extrapola.

Perspective în funcție de pandemiile anterioare

Raportul CIDRAP notează în primul rând că „durata pandemiei va fi de 18 până la 24 de luni, timp în care imunitatea de grup se dezvoltă în rândul populației umane”. Această dezvoltare ar putea într-adevăr să dureze, deoarece „o parte relativ mică a populației a fost infectată, iar rata infecției variază substanțial în funcție de zona geografică”.

Cercetătorii au avut în vedere asemănările și diferențele dintre pandemiile gripei și cea de Covid-19. Printre diferențele notabile, de exemplu, este răspândirea „mai ușoară” a noului coronavirus, în principal datorită răspândirii asimptomatice. De asemenea, aceștia consideră că pandemia nu poate fi considerată încheiată decât atunci când 60 până la 70% din populație va fi imunizată.

Din acest set de factori oamenii de știință CIDRAP au elaborat trei scenarii. Nu au fost clasificate în funcție de nivel de optimism dar este clar că unele par preferabile altora. Astfel se poate estima că, în ordine, scenariul al treilea este cel mai optimist, urmat de primul scenariu și, în final, scenariul secund , care ar fi foarte dificil de gestionat pentru autoritățile din domeniul sănătății.

 

Primul scenariu

Primul val, cel pornit la începutul primăverii ( februarie-martie 2020) va fi urmat de mai multe valuri mici care se întorc regulat, din această vară și în mod constant, timp de un an sau chiar doi.

Intensitatea acestor mici valuri va scădea treptat din anul 2021. Nivelul lor va depinde și de zona geografică și, prin urmare, de tipul de măsuri adoptate și respectate. Acest scenariu implică, de asemenea, anumite măsuri de limitare a răspândirii (cum ar fi izolarea).Ele vor fi probabil oprite și apoi re-instituite în mod regulat.

Al doilea scenariu

 După valul actual vor urma două alte valuri. Un prim val, cu siguranță mai larg s-ar întâmpla la sfârșitul lunii septembrie 2020 (sau la începutul iernii). Un alt val mai mic ar urma în 2021. Ar putea exista mai multe mici valuri. Asta înseamnă că măsuri drastice de prevenție, cum ar fi închiderea anumitor sectoare economice sau chiar carantina generală Numai că, în aceste condiții, ar fi luate soluții drastice din nou în timpul acestor noi valuri, în special la începutul sezonului de iarnă și în cursul ei.

<img class=”i-amphtml-intrinsic-sizer” style=”max-width: 100%; display: block !important;” role=”presentation” src=”data:;base64,” alt=”” aria-hidden=”true” />

„Acest model este similar cu cel observat la pandemia din 1918-19”, au explicat cei de la CIDRAP. Atunci a început cu un val mic în martie 1918 și a persistat în timpul verii. Apoi „un val mai mare a avut loc în toamna anului 1918. Un al treilea vârf a avut loc în timpul iernii și primăverii lui 1919; acest val a durat până în vara anului 1919, marcând sfârșitul pandemiei.”

Al treilea scenariu 

Valul curent nu ar fi urmat de alte episoade importante, ci de o dispariție lentă presărată cu infectări care nu respectă un model precis. Pe scurt, boala ar fi prezentă în fundal fără a genera cu adevărat situații dificile. Prin urmare, nu ar fi necesară o revenire la măsuri precum izolare, restricții privind adunările mari de oameni sau închiderea unor domenii de activitate. Viteza stingerii focarelor ar putea varia în funcție de zona geografică.

Aceste trei scenarii arată că, din punct de vedere epidemiologic, ne putem aștepta ca boala Covid-19 să fie prezentă pentru câteva luni de acum încolo. Acesta sunt câteva recomandări pe care CIDRAP le sugerează pe baza scenariilor sale predictive.

Ciudățenii sau dezechilibre programabile

Comunicările guvernamentale din toate țările ar trebui „să includă ideea că această pandemie nu se va termina curând și că oamenii trebuie să se pregătească pentru posibile focare recurente ale bolii în următorii doi ani”.

În ideea de a face prea mult decât a nu face suficient, autoritățile medicale din fiecare stat ar trebui să se pregătească pentru scenariul 2, cel mai dificil de gestionat, iar asta în cea mai nefericită versiune a acestuia (fără vaccin pentru o lungă perioadă de timp, imunitate colectivă nerealizată… ).

Guvernele ar trebui să aibă planuri concrete pentru a proteja mai bine personalul medical și, în general, planuri foarte concrete și practice, pentru a reinstitui rapid măsuri de protecție pe scară largă în cazul viitoarelor vârfuri.

Studiul CIDRAP nu este singurul care a insistat asupra duratei în timp a pandemiei, însoțită de alte vârfuri și măsuri adaptate intermitent. Alte proiecții publicate în Science pe 14 aprilie anticipează și alte valuri, cu urcușuri și coborâșuri privind contaminarea, însoțite de oprirea și reactivarea măsurilor de protecție adaptate fiecărui vârf.

Internetul- „salvare” sau alt factor distructiv?
Odată cu impunerea distanțării sociale și a carantinei generalizate, platformele sociale au căpătat o valență cu totul nouă în viețile noastre. Doar că nici platformele acestea nu sunt lipsite de probleme, ba chiar au la bază un paradox: deși sporesc numeroase drepturi legate de autonomie (cum ar fi dreptul la liberă exprimare, la informare, la comunicare, de asociere etc.), tot ele produc sau fac posibile numeroase rele și vătămări, cum ar fi propagarea știrilor false, adicția, hărțuirea, trolling-ul (lista poate fi destul de lungă) și vedeta zilei, infodemia.
Ce reprezintă?

Toate pandemiile lumii au fost dublate de epidemii psihologice, așa cum explică și sociologul Philip Strong. Psihologia umană are propria sa natură „epidemică”, care atunci când e pusă față în față cu incertitudinea generată de o pandemie, se răspândește de la persoană la persoană, dând naștere unui fenomen colectiv: o pandemie psiho-socială. Din cauza platformelor sociale și, în general, a Internetului, aceasta se transformă în infodemie – un fel de epidemie, am putea spune, doar că principalul său vehicul nu sunt virusurile, ci informațiile false, parțiale, inexacte.

Există două definiții ale acestui termen: una largă, cuprinzătoare, și una îngustă. Cea largă, pe care o folosește acum și Organizația Mondială a Sănătății a definește infodemia drept: „supra-abundența de informații – unele adevărate, altele nu – care ridică dificultăți oamenilor în ceea ce privește procesul de găsire a surselor și sfaturilor de încredere de care au nevoie”. Această definiție pune accentul pe torentul de informații care are un impact negativ asupra modului în care este percepută calitatea lor, prin faptul că îngreunează procesul de selecție a surselor de încredere. În acest caz, infodemia nu diferă cu nimic de fenomenul „excesului informațional” (information overload).

Dar o numim infodemie și nu altfel dintr-un motiv precis: informațiile false, parțiale sau sursele manipulatoare au acum un impact direct și vizibil asupra sănătății publice, contribuind la răspândirea epidemiei virale. Deci accentul cade, în acest caz, pe calitatea și nu pe cantitatea informațiilor. Această înțelegere a infodemiei este mai apropiată de primele sale definiții, care erau mult mai înguste față de cea folosită azi de OMS. În 2003, când este folosit pentru prima dată acest termen într-un comentariu ce analizează impactul noilor tehnologii asupra panedmiei SARS,  el este definit drept: „un fenomen complex cauzat de interacțiunea mass-media mainstream, media de specialitate și site-uri de internet […] toate transmițând o combinație de fapte, zvonuri, interpretări greșite și propagandă.” Ce-i drept, aici avem deocamdată o definiție destul de vagă, iar importante sunt informațiile false, conjugate cu faptul că acestea sunt amplificate de noile tehnologii. Mai târziu, ca răspuns la epidemia de Zika, câțiva cercetători de la OMS scriu un articol în care spun: „Bolile noi sau până acum necunoscute generează o frică intensă, informații false și zvonuri […] Strategiile de comunicare trebuie să gestioneze această infodemie a fricii, îngrijorărilor, zvonurilor și informațiilor false.”

Philip Strong, despre care am amintit mai devreme, spune că epidemiile psihologice ce apar în tandem cu cele virale pot fi distinse în mai multe epidemii mai mici: avem, în primul rând, o epidemie a fricii, urmată de una a explicării sau moralizării, care pun bazele unei epidemii a acțiunii. Gândiți-vă la felul în care am reacționat în fața pandemiei de coronavirus.

Când virusul a ajuns în Europa și, mai ales, la noi în țară, ne-am speriat – nu degeaba am dat iama prin supermarketuri și magazine și am golit rafturile.Cum-necum, s-a declanșat epidemia fricii. Odată ce lucrurile s-au mai așezat, adică ne-am obișnuit cu gândul că trecem prin asta, a apărut epidemia explicației sau a moralizării – dovadă sunt știrile despre migranții care se întorc și miile de poze cu oameni la piață sau la biserică, găsiți drept principalii vinovați ai răspândirii virusului. Trebuie să le arătăm tuturor că noi înțelegem cum trebuie făcute lucrurile, dându-i ca exemplu negativ pe cei ce nu fac ca noi.

A treia dimensiune este cea acțiunii. E suficient să deschidem Facebook-ul sau televizorul ca să dăm de mii se sfaturi despre cum ar trebui să acționeze autoritățile, cum ar trebui să ne protejăm, cum ar trebui să salvăm economia, școala etc. Ideea e că fiecare dintre noi poate fi „infectat” într-una dintre aceste epidemii psihologice. Toate aceste frici și răspunsuri iraționale ale noastre sunt instrumentalizate de platformele sociale, lucru ce contribuie, la un nivel sistemic, la apariția infodemiei cu care ne confruntăm azi.

În loc de …final

Nu vom putea înțelege însă situația cu care ne confruntăm, dacă o reducem la dimensiunea sa informațională.Este trist , numai că, pentru că aceasta, Oculta Mondială a pregătit noi arme să se lupte cu psihologia noastră și cu modul în care aceasta este exploatată.Iar, privind obiectiv, din tot acest cumul de informații pe deplin responsabile și demonstrabile se nasc o serie de întrebări.

Oare ce ar trebui să se producă până când acest stat va reuși să se descurce la modul ideal, eficient?

S-a întâmplat uneori ca acolo unde statul a eșuat, companiile private ale mediului virtual și inițiativele cetățenești mijlocite de acestea să reușească. A oferit statul vreo platformă pentru desfășurarea cursurilor online? Nu, dar Microsoft, Google, Zoom și alții au făcut-o. A oferit statul sprijin bătrânilor care nu au cum să își facă aprovizionarea? Îmi veți replicaca, acum triumfători slubând un hotărât-„Nu!” Numai că d micile organizații și businessuri, alături de cetățeni o fac prin intermediul Facebook.

De aceea, din moment ce această pandemie va persista, având și ținând cont de „ajutorul” statului în ceea ce privește echipamentele și toate cele necesare cadrelor medicale(vorbe goale aruncate), ar necesita un efort de a ne organiza, pentru a compensa bâlbele continue ale autorităților și a preveni și alte tragedii să se consume…

Totuși, numai rugăciunea și întreținerea optimismului sunt armele celor care vor ieși teferi și pe deplin întăriți din această grea încercare.

Sursa foto: https:// google.ro

Acest material a fost realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor șef al platformei media independente Criteriul Național, redactor permanent al ziarului Nationalul.ro și redactor șef adjunct al emisiunilor moderate de către domnul jurnalist Paul Iurea la televiziunea liberă Nașul tv 

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here