Actualitate
Mihai Morar: ”Cea ma fericită zi” (OPINIE)
Acesta este discursul pe care l-am ținut ieri, de ziua mea, la reședința Excelenței Sale, Andrew Noble, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cu ocazia primirii titlului de ambasador al organizației Hope and Homes for Children România:
“Am să vă spun de ce azi e, probabil, cea mai fericită de naștere dintre cele 39 pe care le-am sărbătorit până acum. Și pentru asta o să vă rog să vă intoarceți puțin cu mine, în copilăria mea. Sunt fabricat în anii 80 și am trăit copilăria anilor 90 cu tot ce a însemnat ea și magic, și tragic.
Poeta Louise Gluck, laureata săptămâna trecută cu Premiul Nobel pentru Literatură, spunea că ”privim lumea o singură dată, în copilărie. Restul vieții este o amintire.”
Iar vouă o să vă povestesc două ”imagini” foarte puternice din copilărie. Iarna, când mergeam la săniuș cu tovarășii de la bloc pe ”Pârtia Morții” de pe un deal din Baia Mare, treceam mereu pe lângă un loc ciudat, pe strada Victor Babeș, iar de după gardurile lui auzeam mereu plânsete de bebeluși și țipete de copii. E atît de marcantă această imagine, încât până și azi, după mai bine de 30 de ani, acum cțnd vă povestesc, în urechile mele răsună perfect aceste sunete. La un moment-dat, țin minte, i-am întrebat pe ai mei de ce plâng, după gardul acela, atât de mulți copii. Și știu că am primit un răspuns pe care nu am cum să îl uit: ”Copiii de acolo nu au mamă și tată.” E prima oară când am aflat că există și astfel de copilării. Copilăria noastră, din stradă, din curtea blocului, a țipetelor de pe ”Pârtia Morții”. Și, dincolo de gard, copilăria lor, din casa de copii, a țipetelor după dragostea maternă și paternă, a plânsetelor după nedreptatea sorții.
Iar a doua imagine marcantă din copilărie e un ”tablou” de vară. În vacanțele de vară, tot cu gașca de la scară, evadam cu bicicletele noastre Pegas până pe Valea Borcutului, la câțiva kilometri de centrul Universului nostru, curtea blocului. Dacă și tu ai copliărit în anii 90, știi că asta era expresia supremă a libertății generației noastre. Să fugi din curtea blocului. Acolo, pe Valea Borcutului, într-un castel al unui fost primar al Băii Mari, aflat încă de atunci în ruină, ființa un orfelinat. Și fotografia pe care memoria nu reușște nici azi, după atâta amar de vreme, să o blureze este următoarea: noi călare pe caii noștri Pegas, înaripați, iar după gratiile de la ferestrele mari ale castelului, uitându-se lung la zborul nostru zeci de copii, de seama noastră, prinși cu mânuțele de grilajul de fier ruginit. Iar fotografia asta are atașat un fișier audio pe care cred că o să îl recunoșteți fiecare dintre cei care ați copilărit atunci în România. Erau chiar părinți care în acele vremuri obișnuiau să spună copiilor lor: ”Dacă nu ești cuminte, te duc la casa de copii.”
Între cele două povești sumbre, cu garduri groase și gratii, care despărțeau copilăria noastră de copilăria lor, am crescut eu mare. Povestea orfelinatului pentru copii preșcolari de pe strada Victor Babeș. Și povestea orfelinatului de pe Valea Borcutului. În anul 2000, Hope and Homes for Children Romania a început închiderea orfelinatului de pe Victor Babeș. 86 de copii între 0 și 3 ani au fost reintegrați în familiile naturale sau încredințați asistenților maternali. În anul 2006, aceeași organziație închidea și orfelinatul de pe Valea Borcutului.
În peste 20 de ani, Hope and Homes for Children a inchis peste 58 de centre de plasament în toată România, iar alte 15 sunt în curs de închidere. Mii de copilării au fost vindecate de cea mai cruntă boală a coplăriei: lipsa de copilărie. Dar a mai rămas ceva nevindecat. Copilăria mea.
Și am să mă întorc la orfelinatul din castelul de pe Valea Borcutului. Eram deja adolescent, prin anii de liceu, participam la o tabără națională de Georgrafie și, într-una dintre zile, se organizase o vizită la copiii de acolo. Fiecare dintre noi, copiii din tabără, trebuia să ia câte o jucărie și un pachețel pentru un suflet de acolo. Eram în anii aceia încă timid, încerc și în ziua de azi să îmi tratez timididatea, așa că, țin minte, nu m-am înghesuit când am intrat în castel să îmi caut perechea printre copiii fără pereche. După ce s-a liniștit grămada neorganizată, rămas cu ursulețul de pluș fără destinatar, răsare din coridorul întunecat al castelului-ruină un puști. Trebuia să aibă câșiva ani mai puțin decât mine. Dar la fel de timid. Și ochii…vi s-a întâmplat vreodată să vă uitați în ochii cuiva și să aveți senzația că vă priviți pe sine, în oglindă. Mie mi s-a întâmplat doar de două ori în viață.
Puștiul, cu mucișorii înnodați deasupra buzei de sus și cu aceiași ochi precum ai mei, a îmbrățișat ursul. În următoarea jumătate de oră, cât am stat împreună, aproape că nu a vorbit. Abia am aflat că îl cheamă Marius. Dar atunci când întâlnești un suflet geamăn, cuvintele sunt, oricum, în plus. Am trăit, atunci, o stare de ”n-aș-mai-pleca”. Și, totuși, după o jumătate de oră, când autocarul taberei pornise deja motoarele pentru plecare, l-am lăsat pe Marius cu cel mai trist chip pe care l-am văzut vreodată. V-a privit vreodată cineva lung, după o poartă de fier greu, fără să scoată un cuvânt, dar să vă implore din tot sufletul să îl luați cu voi? Sau măcar să vă întoarceți curând?
Aceasta e imaginea care m-a urmărit toată viața mea. Și despre care nu am vorbit nicicând, nimănui. Nu m-am întors niciodată la Marius. Și nici nu știu ce s-a ales de Marius după ce a plecat din castelul dărâmat de pe Valea Borcutului. Dar știu că, de atunci, de fiecare dată când am mai vizitat un orfelinat, de fiecare dată când am ajutat un copil fără copilărie, mintea mea developa fotografia tristeții lui Marius și umbra vinovăției mele că nu am făcut nimic.
Compasiune e un cuvânt mare. Tradus exact din latină înseamnă ”a suferi alături de…”. Dar suferința nu e suficientă. Lacrimile nu sunt de ajuns. Am învățat în anii aceștia lecția asta: compasiune fără acțiune e doar deșertăciune.
Vreau să vă mulțumesc, tuturor celor care, prin Hope and Homes for Children, ați făcut din compasiune și acțiune o misiune. Colaborăm de câțiva ani și vă sunt recunoscător că azi mă pot alătura drept ambasador al organizației a cărei misiune e să redea copilăria copiilor fără copilărie. Spuneam la început că ”privim lumea o singură dată, în copilărie, restul vieții este o amintire.” Și, de fapt, Hope and Homes for Children asta face: redă dreptul fundamental al oricărui copil care e condamnat să nu aibă copilărie, deci să trăiască toată viața fără amintiri.
Pentru mine, personal, rolul pe care îl primesc azi e o cale spre vindecarea acelei traume. Trauma de a nu face nimic pentru Marius.
Vă mulțumesc că mi-ați ascultat povestea nespusă din copilărie. Și, dacă eu, adolescent, nu am facut nimic pentru Marius, eu, cel mare de azi, pot să fac asta: să lupt alături de voi ca fiicele mele, Mara, Cezara și Roua, să nu rămână cu o astfel de amintire din copilăria lor: un alt copil, după gratii, ținând un ursuleț de pluș în brațe, implorând să fie salvat. Copilăria niciunui copil nu trebuie să fie despărțită de copilăria altui copil nici de ziduri, nici de garduri, nici de gratii. Când nu vom mai vedea asta, atunci vom trăi cea mai fericită zi.”
Mihai Morar
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 3 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum o ziHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Stirea zileiacum 2 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei




