Omul cu judecată, în bucuria de a trăi…

0
334
Axioma  ” Gândesc, deci exist” deși o știu mulți, puțini au încercat să o înțeleagă. Vreau să fiu printre cei care se întreabă, și, de aceea încerc să v-o tălmăcesc și de asemenea să găsesc o explicație, pe care o fac publică. 
M-am întrebat adesea dacă animalele au gânduri, văzând reacția cățelului meu, care, prin fizionomia lui, parcă ar vrea să-mi spună ceva ceea ce eu nu văd și ar trebui să știu. Înțeleg acum că animalele au gânduri separate, specializate, cărora le spunem INSTINCTE. Tot ce fac aceste viețuitoare , o fac din instinct.
De ce nu judecă ? Fiindcă nu au prevăzut din creație în ființa lor mecanismul judecății, dat numai omului, mecanism care, în convingerea mea, constă în a pune gând lângă gând , a face o judecata și a trage o concluzie din cel puțin două gânduri, idee care să poată fi materializata și exteriorizată prin cuvânt. 
Și noi, oamenii, acționăm de foarte multe ori din INSTINCT, instincte care ne asigură supraviețuirea și reproducerea. Cei care luptă numai pentru satisfacerea instinctelor, altfel spus, numai pentru hrană, adăpost, îmbrăcăminte și sex, nu au început încă UCENICIA de OM cu finalitatea de a deveni OM DEPLIN. Totu-i DEVENIRE !
  Gandurile „ne vin” numai atunci când avem nevoie de ele, când ne întrebăm și cautam raspuns .Cu alte cuvinte, să simțim un gol interior, gol care cere a fi umplut , această pornire către căutare devenind necesitate, o nevoie care nu ne va da pace. 
Un trai liniștit ne tine departe de „vizita gândurilor ” !!!
Numai căutarea permanenta de răspunsuri la problemele vieții este modelul prielnic pentru chemarea gândurilor și trecerea la judecăți de valoare, la transformarea noastră in ” om cu judecată” , care , exteriorizat, constituie modelul pozitiv al Umanității ascunsă în noi.

De aceea, ar fi cazul să ținem aproape și o altă vurtute-bucuria de a trăi! 

   Vremurile actuale au arătat celor care cred și voiesc să înțeleagă ce se întâmplă, că bucuria de a trăi nu este de natura economică. Ea își are izvorul în adâncul sufletului nostru. Lumea exterioară nu face decât să trezească în fiecare ceea ce  era prezent în adâncul sufletului lui. Așadar, să sunăm ” deșteptarea „, să ne regăsim și, odată aflați, să ne luăm în stăpânire și așa vom zări CALEA VIEȚII . Să rămânem LIBERI în interior, chiar dacă în lume ne incadrăm în regulile impuse.
◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇
De câte ori am ascultat muzica pentru suflet , trăiesc simultan în cele trei vârste :copilărie, tinerețe și bătrânețe. Astfel am posibilitatea de a vedea filmul primăverii, verii și al toamnei vieții mele. Toate le consider și acum firești, nu puteau fi altfel decât așa cum s-au întâmplat.
Nu am regrete, zambesc și râd ca un copil, combin apoi blândețea cu severitatea ca-n tinerețe/maturitate și ajung la vremea retragerii , prilej să înțeleg adânc cursurile urmate cu intensitate nebănuită la Școala vieții. Rostul omului este să coboare în sine , să cunoască in profunzime legile cosmice și legile pământești fiindcă trăim în Împărăția terestră.Cu toate acestea, dorul nesfârșit  ne face să și visăm la întoarcere, la Împărăția Cerului, acolo de unde am fost trimiși „să ne facem oameni” .
Cât am reusit ssă obor în mine, în sufletul meu, prin faptele mele, atât voi culege roadele din pomul sufletului meu, voi putea urca peste linia mediană, loc de dispută între forțele ascendente și cele descendente care sunt stăpâne peste viața noastră terestră. Oricât de evoluat ar fi sufletul nostru, nu putem fi mai buni decât ne permite răul din jur. Cobor uneori sub linia mediană, însă am forța să urc imediat ce sunt lămurit care-i binele și răul,  Adevărul și minciuna. Când vremurile sunt neprielnice , retragerea este calea justă. Mai știu că pot comunica cu adevărat numai cu cei care împărtășesc aceleași valori morale ca mine, îi simt, îi citesc din amănunte „nesemnificative ” care le scapă involuntar.
   Bucuria de a trăi trebuie să fie prezentă, chiar daca binele alternează cu răul, învingători vor fi Adevarul și Binele , după natura gândurilor transpuse cu mintea în fapte.
   Atunci când în exteriorul casei mele spațiul de comunicare este restricționat, caut tot ce-mi trebuie în Ograda sufletului meu , comunic subtil cu celelalte suflete neîngrădit și primesc semnale  despre ceea ce trebuie să fac. Ori de câte ori mi-am ascultat inima, nu am greșit. Nu rămân prea mult în stare de îndoială, atunci mintea- independentă de inimă construiește propriul scenariu, scenariu fiind fantezie , esecul fiind asigurat.
În vremuri de -TRANZIȚIE- solidaritatea se realizează și prin transmiterea în cuvinte a stărilor sufletești care se succed rapid în viața noastră. Așa simțim că nu suntem singuri și, acolo undeva, cineva intră în rezonanță cu sufletul meu.
Sursa foto: https://  google.com 
 Redacția Ziarului Naționalul.ro mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 4 Februarie 2021 în exclusivitate.Totodată, pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent
Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here