Connect with us

Actualitate

Minele care au salvat Ținutul Pădurenilor. „Noroc cu pensiile de miner, altfel era greu de trăit” VIDEO

Publicat

pe

Minele care au salvat Ținutul Pădurenilor. „Noroc cu pensiile de miner, altfel era greu de trăit” VIDEO

Satele din Ținutul Pădurenilor sunt din ce în ce mai depopulate, iar populația lor este tot mai îmbătrânită. În lipsa investițiilor menite să le asigure dezvoltarea, comunitățile supraviețuiesc de pe urma „epocii mineritului”.

La începutul anilor ’70, aproape 20.000 de oameni trăiau în satele și cătunele din Ținutul Pădurenilor. Populația așezărilor din Munții Poiana Ruscă se afla în declin, în urma migrației localnicilor spre orașele muncitorești, care atrăgeau forța de muncă.

Mine de fier și cupru

Însă în aceiași ani, când mineritul și siderurgia își atinseseră potențialul maxim în ce privește numărul de salariați și investițiile plănuite de statul român, fiecare dintre comunele hunedorene din Ținutul Pădurenilor avea propria sa industrie: mine de fier, de cupru și de minereuri complexe și cariere de piatră, de marmură, de talc și dolomită.

Cariera de marmură de la Alun și satul Alun. Foto: Daniel Guță

Până la mijlocul anilor 2000, cele mai multe dintre exploatările miniere din munții Hunedoarei au fost închise.

Unele dintre ele se dovediseră nerentabile încă din anii ’80, iar autoritățile au renunțat de atunci la ele.

Odată cu declinul industrial și cu fenomenul migrației de la sat la oraș, așezările pădurenilor s-au depopulat, iar în prezent, cele 40 de sate și cătune din Ținutul Pădurenilor numără împreună mai puțin de 5.000 de locuitori.

Dumitru, fost miner din Bătrâna. Foto: Daniel Guță

Investițiile publice în dezvoltarea localităților de munte din Hunedoara au fost, în ultimii ani, spun localnicii, insuficiente pentru a impulsiona dezvoltarea comunităților. În schimb, unii dintre pădureni se consideră „norocoși” că au apucat epoca mineritului.

Mina uitată de la Bătrâna

Comuna Bătrâna, cea mai izolată dintre așezările din Ținutul Pădurenilor, aflată la capătul a aproape 30 de kilometri de drum forestier, mai are vreo 80 de locuitori.

Cei mai mulți sunt vârstnici, care au trăit aproape întreaga viață în satele Bătrânei, aflate la aproape 1000 de metri altitudine în Munții Poiana Ruscă.

Oamenii lucrau pământul, creșteau animale și se ocupau cu muncile forestiere, însă unii dintre ei au muncit și în minele de cupru de la Muncel și în mina din vecinătatea satului.

Satul Bătrâna. Foto: Daniel Guță

„A fost mină și la Bătrâna. O galerie de vreo 700 de metri, de explorare, la care am muncit începând din anul 1977, când s-a deschis. Erau minereuri feroase, dar nu știu ce anume scoteam. Am auzit odată un probator, venit de la mina Muncelu, care, arătând către vagonetul pe care l-am scos, i-a spus inginerului: domnule, eu așa rocă nu am mai întâlnit”, își amintește Dumitru (83 de ani), un fost miner de la Bătrâna.

Bărbatul a lucrat câțiva ani la mina din Bătrâna, împreună cu alți săteni, și se consideră norocos că are o pensie de pe urma muncii sale.

„Noroc cu pensiile după minerit, altfel era greu de trăit aici. Dacă rămâneam doar la munca pământului și la creșterea animalelor, ce mai făceam astăzi?”, se întreabă localnicul.

Alți săteni au renunțat mai repede la lucrul riscant în minele din Munții Poiana Ruscă, dacă au avut ocazia să muncească la pădure.

„Am lucrat doar vreo șapte luni în mina de la Muncelu. Nu mi-a plăcut, pentru că era greu. Am lucrat la pădure, unde eram liber, nu trebuia să fiu atât de punctual ca la mină”, spune Valer Dobra, un pensionar din Fața Roșie, un cătun al comunei Bătrâna unde mai locuiesc 10 – 12 oameni.

Colonia de la Muncelu Mic

La Muncelu Mic, o localitate din Munții Poiana Ruscă aflată la circa 20 de kilometri de Deva, zăcămintele de cupru, zinc, plumb, aur şi argint din zona Muncelu Mic, o localitate din Munții Poiana Ruscă aflată la circa 20 de kilometri de Deva.

Exploatarea a ajuns la aproape 1.000 de salariați în anii ´80, iar pentru noii veniți în zonă, regimul comunist a înființat o „colonie” muncitorească, formată din câteva clădiri de locuit, în jurul cărora au fost ridicate o cantină, o popicărie, un dispensar, un cinematograf, o şcoală şi câteva magazine.

În aceeași zonă a Ținutului Pădurenilor, peste dealuri, funcționau minele de la Boia Bârzii și Vadu Dobrii, dar și alte exploatări mai mici la Cerbăl, Alun, Lelese.

Minele de la Muncelu Mic au fost închise în anii ´90, iar aşezările de pe crestele munţilor s-au depopulat.

Cele mai multe dintre clădirile coloniei au fost lăsate să se ruineze. În prezent, câteva ruine mai amintesc de mina care îşi întâmpina angajaţii cu lozinca „Trăiască Partidul Comunist Român”, zugrăvită pe clădirile acesteia, iar localnicii, mai puţin de 100, se ocupă în principal cu creșterea animalelor și cu munca în gospodării.

Fostă clădire minieră. Muncelu Mic. Foto: Daniel Guță

„Am lucrat în mină până la închiderea ei, din 1996, și am rămas aici, chiar dacă mă puteam întoarce în Moldova. Alții au plecat unde au văzut cu ochii, imediat după închiderea exploatării. Munții din jurul satului au rămas împânziți de guri de mină, dar pădurea a cuprins totul, de la drumuri, la rămășițele minelor, astfel încât e greu să vă imaginați ce forfotă era aici, acum trei decenii”, spune Vasile, un fost miner, acum crescător de capre, din Muncelu mic.

Marile mine de fier de la Ghelari

În anii ’60, minele de fier din Munții Poiana Ruscă se aflau în plină expansiune și furnizau o parte din minereul necesar combinatului siderurgic.

Cele mai mari exploatări funcționau la Teliuc, în vecinătatea municipiului Hunedoara, și la Ghelari, comuna din Ținutul Pădurenilor aflată la circa 20 de kilometri de Hunedoara.

Zăcămintele de fier din ţinutul Hunedoarei au fost exploatate încă din Antichitate, iar cea mai mare mină de fier din România secolului XX a funcţionat la Ghelari.

Minele de fier din Ghelari au fost închise, treptat, de la mijlocul anilor ´90, iar ultimii angajați le-au părăsit în 2005. Aceeași soartă au avut-o și exploatările din comuna învecinată, Teliucu Inferior și cele din Vadu Dobrii, Muncel, Boia Bârzii – în Munții Poiana Ruscă.

Tunel de peste șase kilometri între Teliuc și Ghelari. Foto: Daniel Guță

„Mulţi dintre foştii muncitori, veniţi în anii de comunism la Ghelari, din toate colţurile ţării, şi-au luat familiile şi au plecat spre locurile natale, în Moldova, Dobrogea”, povestea unul dintre localnici. În Ghelari au rămas mai multe blocuri părăsite, iar în cele locuite condițiile nu s-au îmbunătățit față de cele oferite de regimul comunist „coloniștilor” cazați în cartierele de blocuri ridicate pe dealurile Ghelariului.

Clădire minieră Vadu Dobrii. Foto: Daniel Guță

Mai multe familii din satul Vadu Dobrii, aflat la peste 1.100 de metri altitudine în Munții Poiana Ruscă, au trăit și ele de pe urma mineritului. Mina de fier aflată la marginea localităţii a fost închisă definitiv la sfârşitul anilor ´80.

Reţeaua de funiculare care lega Vadu Dobrii de Hunedoara, Govâjdia şi Ghelari, întinsă pe aproape 70 de kilometri, a dispărut şi ea, iar satul din munţi este şi el pe cale de dispariţie. Aici mai locuiesc 10 – 12 oameni.

Satul Alun, prosper de pe urma carierei de marmură

În urmă cu un secol, satul Alun (comuna Bunila) avea peste 100 de case, iar mulţi dintre localnici munceau în cariera de marmură înfiinţată în vremea Imperiului Austro-Ungar.

Oamenii au folosit marmură la construcţia caselor, a bisericilor din zonă şi chiar a drumului care cobora din Alun spre Govâjdia.

Cariera de marmură din Alun. Foto: Daniel Guță

„Prin anii ’60, localnicii au cerut iniţial ca întreg drumul până la Ghelari să fie amenajat din marmură, dar s-a renunţat la ideea din cauza pantei prea abrupte, care uza roţile camioanelor. Astfel a rămas doar o porţiune din drum“, povestea Petru.

De la Alun au fost extrase blocuri de piatră folosite la construcţia Casei Poporului şi tot din Alun îşi au originea coloanele de marmură ce împodobeau vila familiei Ceauşescu din cartierul Primăverii. Cariera a intrat în conservare imediat după 1989. În sat au rămas mai puţin de 10 oameni.

Pensiile de miner, ajutorul localnicilor

Localnicii din Lelese munceau și ei la minele și carierele din Ținutul Pădurenilor. Cea mai mare dintre cariere funcționa la Crăciuneasa. Cariera de talc şi dolomită, aflată la circa 20 de kilometri de Hunedoara, pe valea Govâjdiei, a fost înfiinţată în anul 1913, fiind prima astfel de carieră exploatată în România.

Cariera a funcţionat timp de aproape un secol, până la mijlocul anilor 2000, iar minerale extrase de aici au fost folosite în special ca materii prime în combinatul siderurgic din Hunedoara.

Cariera de la Crăciuneasa. Foto: Daniel Guță

În jurul exploatării, s-a dezvoltat un complex industrial întins pe zeci de hectare, legat de Hunedoara printr-o cale ferată minieră. Cei care au muncit în industria din zonă se bucură de venituri mai mari, față de restul localnicilor.

„Au fost perioade mai bune când în zonă funcționau minele de la Ghelari, Lelese, carierele de la Alun și Crăciuneasa. Unii localnici au pensii destul de bune, însă populația este îmbătrânită. Cei tineri se luptă cu agricultura și zootehnia, dar le este greu, pentru că nu e forță de muncă, iar prețurile sunt mici la vânzare. Nu sunt oameni cu bani, care să poată să dezvolte ferme aici, deși pământul este fertil”, spune Sorin Pătrău, un localnic din Lelese, o comună cu mai puțin de 400 de locuitori.

Și localnicii din satele comunei Cerbăl lucrau în minerit.

„Mergeam la mina de talc de la Lelese, iar alți localnicii munceau la mina de fier de la Vadu Dobrii”, povestește un sătean din Poiana Răchițelii, una dintre cele mai izolate așezări din Ținutul Pădurenilor.

Comentarii Facebook

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

pe

De

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

pe

De

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

  • Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
  • Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
  • Creșterea confortului interior;
  • Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

  • Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
  • Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
  • Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

  • Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
  • Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
  • Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

pe

De

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

  • Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
  • Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
  • Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Actualitateacum o zi

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere...

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
Actualitateacum o zi

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice...

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Actualitateacum 2 zile

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei...

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin
Actualitateacum o săptămână

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin

Oamenii adoră senzația de păr curat și proaspăt imediat după spălare, însă uneori exagerează cu tratamentele din dorința de a-l...

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie” Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”
Actualitateacum o săptămână

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”

Europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele partidului conservator Acțiunea Conservatoare, a reacționat ferm la informațiile potrivit cărora compania Pfizer solicită României plata...

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri
Actualitateacum 2 săptămâni

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri

Timișoara se află între orașele cu activitate economică diversificată, în care companiile din producție, tehnologie și servicii utilizează tot mai...

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor
Actualitateacum 2 săptămâni

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor

Gestionarea documentelor într-o organizație nu reprezintă doar o obligație administrativă, ci și un element esențial pentru funcționarea eficientă și protecția...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro