Cum v-ați simți atunci când, într-un viitor nu foarte îndepărtat, fiecare dintre dumneavoastră ați putea face o plimbare pe strada principală al aproape oricărui oraș important din țară și nu ați mai reuși să identificați Sfinte Biserici?Pare ceva de necrezut, utopic, însă precipitarea evenimentelor pe scena mondială duce spre o anulare a tradiției strămoșilor noștri și o alienare a tinerei generații.

Iar atunci, să nu țineți cont că veți avea parte de confort, având falsa idee a unei stabilități financiare vizate nu doar de piața imobiliară aflată în declin. Oare ați putea să treceți pe lângă mai multe biserici transformate în cu totul altceva? Sau v-ați bucura că ar exista asemenea anomalii  și ar fi spre vânzare, asemenea proprietăților? 

Și acum, să ieșim din acest scenariu deloc fantezist și să ne imaginăm că tocmai acest fenomen este pe cale să prindă contur destul de curând. Iar aceste coordonate sunt conforme potrivit anumitor studii ale unor autori care au întocmit o serie de rapoarte din 2021 despre viitorul religiei în lume, mai specific în Statele Unite ale Americii. 

Se pare că un procent de 30% dintre congregații nu vor supraviețui în următorii douăzeci de ani. La toate acestea se adaugă și scăderea prezenței la scăderea ratelor de afiliere și putem fi siguri că nu vom fi iertați pentru impresia „nevinovată” că religia americană s-ar îndrepta spre fenomenul tragic al negării și automat al dispariției.

Dar vechile măsurători ale succesului – prezența și afilierea, sau, mai colocvial, „capturile, bugetele și clădirile” – s-ar putea să nu mai surprindă starea și chiar lipsa, ateismul cras coroborat cu persiflarea religiei din spațiul american. Deși participarea în mediile religioase tradiționale (biserici, sinagogi, moschei, școli etc.) este în scădere, semnele de viață apar în cu totul alte părți ale acestui glob. Iar unele lucruri nu se pot schimba instant.

Se cunoaște faptul că în conversațiile comun, în comunitățile începute online care ajung să formeze legături și între persoane, în grupurile de justiție socială înrădăcinate în credința împărtășită, opiniile țin cont de evoluția societății. Timp de secole, locașurile de cult (sau casele de cult) au constituit și au reușit să fi fost centrul comunităților lor, acolo unde oamenii își întâlneau prietenii și partenerii, unde își creșteau copiii, unde își găseau alinare, unde aveau posibilitatea de a-și deschide sufletul, unde se organizau în jurul unor probleme importante.

După cum au demonstrat Robert D. Putnam și David E. Campbell în cartea lor din 2010 intitulată „American Grace How Religion Divides and Unites US”, majoritatea americanilor nu își mai orientează viața în jurul lăcașurilor de cult. Și această pierdere înseamnă mai mult decât ratarea slujbelor de rugăciune. Înseamnă că atunci când oamenii se mută într-un oraș nou, trebuie să muncească mult mai mult pentru a-și găsi prieteni noi decât au făcut-o generațiile anterioare.

Când cineva se îmbolnăvește, s-ar putea să nu aibă un grup de credincioși care să ofere mese gătite acasă și rugăciuni menite pentru a mijloci vindecarea de suferințe sufletești și trupești. Această reorientare departe de tot ceea ce înseamnă lăcaș de cult este unul dintre factorii care au dus la declinul sentimentului de comunitate, la creșterea izolării sociale și la efectele negative corespunzătoare asupra sănătății publice, în special pentru adulții în vârstă.

Religia a făcut istorie și se disting patru direcții, obiective principale. În primul rând, oferă un cadru pentru crearea sensului, fie că i-a ajutat pe strămoșii noștri să explice de ce a plouat când a plouat, fie că ne ajută astăzi să înțelegem de ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni.

În al doilea rând, religia oferă ritualuri care ne permit să marcăm timpul, să procesăm pierderile și să sărbătorim bucuriile – de la naștere până la maturitate, sau de la copilărie până la formarea familiei și chiar până la moartea fizică.

În al treilea rând, creează și sprijină comunități, permițându-ne fiecăruia dintre noi să găsim un loc de apartenență. Și în cele din urmă, este alimentată de fiecare dintre primele trei aspecte. Cu siguranță religia ne inspiră să luăm acțiuni profetice – în sensul că participăm la construirea unei lumi care ar fi cazul să fie mai dreaptă, mai bună și mai iubitoare.

Prin urmărirea acestor patru obiective care ar fi ideal dacă s-ar transforma în obiceiuri, oamenii religioși ar putea, de asemenea, să experimenteze un sentiment de uimire, să descopere un adevăr nou despre ei înșiși sau despre lume sau chiar să posede capacitatea de întâlnire cu factorul divin.

Astfel, în loc să întrebăm câți oameni au mers la biserică duminica trecută dimineața, ar trebui să ne întrebăm, cu glas tare : „Unde putem găsi sens în viața noastră ? Cum marchează religia trecerea timpului sacru? Unde și cum se construiesc anumite comunități de oameni cu aspect vibrant? Și ce fac toți cei care, pentru a răspunde chemării profetice, ar auzi chemarea la întâlnirea cu Divinitatea?”

Nu au existat niciodată mai multe modalități de a răspunde la aceste întrebări, chiar dacă din ce în ce mai puțini oameni pășesc într-o biserică. Oamenii își găsesc împlinirea în cu totul altceva, în fel de fel de paliative și surogate nedemne de calitatea de a fi creați după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu.

Revenind la studiul citat, unul din patru americani – din medii rasiale și religioase (și nereligioase) – s-a întâlnit cu un preot în timpul vieții, potrivit unui sondaj recent efectuat de Gallup pentru Laboratorul de Inovare al cărui fondator, Wendy, este unul dintre noi. Majoritatea își găsesc și valorifică timpul cu gândul că nu ar avea deloc nevoie de serviciile spirituale, ignorând faptul că nimeni nu este creat veșnic pentru această existență terestră.

De aceea, oamenii care se pregătesc pentru sfârșitul vieții pot fi priviți ca… „în afara Sistemului” , un grup care face notă discordantă cu politicile și măsurile socio-economice din acest prezent post-pandemie

Multe școli teologice nu își pregătesc încă studenții pentru a-și reimagina cum să slujească oamenii în afara contextelor religioase tradiționale. Cei mai mulți încă pregătesc clerul pentru a sluji în congregații, o slujbă cu perspective în scădere în zilele noastre. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de grupuri, multe dintre ele conduse de absolvenți de seminar, sprijină liderii spirituali care promovează noi tipuri de spiritualitate în turmele lor.

De exemplu, Glean Network, al cărui director fondator este Elan, a inclus peste o sută de acțiuni înrădăcinate în credință în ultimii șapte ani prin parteneriatul lor cu Columbia Business School. Unele dintre aceste programe se concentrează pe crearea de motivație, multe pe construirea de comunități, altele pe ritualuri creative și altele pe răspunsul la o chemare profetică.

Laboratorul de inovare pentru capelanii aduce capelani așezați în mod tradițional în mediile în care lucrează – îngrijire medicală, armata, învățământ superior, închisori – într-o comunitate de învățare mai largă.

Peste patru mii de capelani aparțin grupului privat  al Laboratorului creat pe Facebook – ceea ce crede că nu este cea mai mare adunare virtuală de credincioși din lume – care împărtășesc sfaturi, perspective și ritualuri  de pe tot globul. Aceste rețele și un număr tot mai mare de adepți îi determină pe lideri spirituali dintr-o gamă largă de tradiții de credință pentru a-și face cea mai bună lucrare și provoacă școlile teologice să-și facă educația mai receptivă, expansivă, accesibilă și practică. Acest val de creativitate spirituală vine într-un moment în care americanii par să aibă cea mai mare nevoie de ea.

Suntem mai singuri, mai divizați, mai puțin plini de speranță și chiar mai puțin încrezători decât în ​​deceniile precedente. Deși sunt multe de sărbătorit pe măsură ce aceste noi oferte iau contur, creșterea ateismului vine alături de o scădere fără precedent a afilierii religioase, care implică pierderea unor lucruri care este puțin probabil să fie înlocuite de aceste eforturi creative.

Asistam la o schimbare cu iz radical în peisajul vieții religioase. Se pare că unii chiar au avut dreptate când au declarat în urmă cu mai bine de un deceniu că dezafilierea religioasă are potenţialul de a transforma complet societatea, prezicând de asemenea, că potențialul de a elimina religia, fără a ne deosebi reprezintă indubitabil pericolul ascuns.

Înainte de a concluziona că această transformare este doar unul care duce înspre declin, ar fi cazul ca să ne asigurăm că vom găsi în forul nostru interior acel dram de speranță că-L putem căuta pe Dumnezeu în toate locurile potrivite, în special în Sfintele Sale locașuri.

Sursa foto :https://google.com

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Acest material a fost realizat de către Daniel Mihai redactor-șef al platformei media independente Criteriul National și jurnalist al Ziarului Nationalul.ro 

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți linkul de donații mai jos:

 DONEAZĂ PENTRU JURNALISMUL INDEPENDENT