Duminica Înfricoşatei Judecăţi sau Duminica lăsatului sec de carne este a treia duminică a Triodului. Este duminica ce vine în succesiunedupă Duminica Fiului Risipitor şi e situată înainte de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Aceasta este cea de-a treia săptămână a perioadei pregătitoare a Postului Mare din Biserica Ortodoxă.Această duminică mai este numită şi Duminica lăsatului sec de carne, deoarece în mod tradiţional, este ultima zi în care se mănâncă produse din carne înainte de Sfintele Paşti. În săptămâna care urmează, creştinii ortodocşi se abţin de la a consuma carne, dar încă mai mănâncă produse lactate şi ouă.

Perioadă liturgică și de pregătire deosebită

Din acest motiv, săptămâna care urmează mai este numită şi săptămâna albă. În unele jurisdicții ortodoxe este admis şi consumul de peşte. Săptămâna albă îi simbolizează pe Adam şi Eva în Rai, când încă nu începuseră să mănânce carne.

Citirea din Sfânta Evanghelie din această duminică constă în parabola Mântuitorului nostru Iisus Hristos despre Judecata de Apoi (Evanghelia după Matei Capitolul 25, versetele 31-46). Această citire este în continuarea celor din duminicile anterioare şi învaţă că nu este suficient să Îl vedem pe Iisus, să ne vedem aşa cum suntem şi să ne întoarcem acasă la Dumnezeu ca fiul său rătăcitor.

Fresca omenirii mereu actualizate

Una dintre cele mai elaborate și totodată celebre fresce ale acestei parabole este zugrăvită pe peretele vestic al Mănăstirii Voroneț, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Pe peretele vestic e figurată Judecata de Apoi, pe cel sudic e zugrăvit Sfantul Gheorghe (patronul, hramul manastirii), Geneza, Acatistul Maicii Domnului și viețile sfinților Nicolae și Ioan cel Nou, iar pe cel nordic impresionanta trecere a sufletului prin Vămile Văzduhului.
Pictura exterioară, păstrată de pe vremea voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, este opera Mitropolitului Grigorie Roșca dar și a mai multor meșteri rămași anonimi.

Fresca Judecății de Apoi de pe peretele vestic trezește atâtea emoții și de asemenea este impresionantă din punct de vedere pictural încât atrage mulțime de pelerini. De altfel, este considerată  coerentă și din punct de vedere teologic, încât a ajuns să fie comparată cu creația unuia dintre cei mai importanți artiști renascentiști italieni, celebrul Michelangelo Buonaroti din Capela Sixtină, realizate ambele capodopere aproape concomitent.

Este considerată cea mai elocventă tratare a temei apocaliptice din spațiul creștinismului răsăritean. Detaliile ei afișează informații la care erudiții monahi moldoveni au avut acces, și pe care au ținut să le înfățișeze credincioșilor, cu o respectare plină de pioșenie a canoanelor ortodoxe.

Caracterul parabolei

Sfanta Evanghelie are capacitatea și forța de a ne arăta cat de importantă și pe deplin prețioasă este iubirea milostivă care se manifestă față de semeni și cât de mult influențează mântuirea noastră milostenia, fapta cea bună pe care o săvârșim în favoarea celor săraci, lipsiți și necăjiți.

Judecata universală este într – adevăr cu atributul de a fi înfricoșătoare prin caracterul său just dar totodată neprevăzut pe care-l descoperă. Duminica aceasta se mai numește și a înfricoșătoarei Judecăți, iar această judecată este realmente înfricoșătoare prin contextul și conținutul ei.

În primul rând, atributul de „înfricoșătoare” se referă la toate schimbările, tulburările din univers care o preced: „soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui” (Ev. Matei 24, 29).

În al doilea rand, este înfricoșătoare prin caracterul ei solemn, anume faptul că Mântuitorul nostru Iisus Hristos va veni în slavă, cu putere multă, împreună cu sfinții îngeri ca să judece popoarele, neamurile, adică toate generațiile, de la începutul lumii până în acel moment.

În al treilea rând, această judecată este înfricoșătoare și datorită neprevăzutului pe care-l descoperă. Dacă s-ar realiza vreun sondaj sau statistică în orice fel societate, nimeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se vor aștepta ca în cei flămânzi și însetați , în cei străini și goi sau dezbrăcați, în cei bolnavi și în cei întemnițați să fie tainic prezent Dumnezeu Fiul.

Judecata este înfricoșătoare mai ales pentru că aceasta ne arată contrastul între smerenia Lui Dumnezeu-Omul ce respectă libertatea noastră și slava dreptății Sale în ziua evaluării libertății noastre din istorie, la momentul respectiv al sfârșitului lumii.

Suntem familiarizați și destul de obișnuiți să credem și să tot spunem că Dumnezeu este bun, îndelung răbdător,multmilostiv și smerit. De fapt, smerenia Lui s-a arătat în toată viața, activitatea Mântuitorului Iisus Hristos și mai ales în moartea Lui pe Cruce și îngroparea Lui. De aceea, credincioșii ortodocși cântă la Prohodul din Vinerea Sfintelor Paști următoarele :” În mormânt Viață, Pus ai fost, Hristoase,Şi s-au spaimântat oștirile îngerești,Plecăciunea Ta cea multă preamărind.” Cu siguranță, fără a greși, „plecăciunea cea multă” este tocmai nemărginita Sa smerenie.

Însă Evanghelia acestei duminici ne mai arată limpede că tocmai la sfârșitul veacurilor, la a doua Sa venire, Mântuitorul nostru Hristos va veni triumfător „cu putere și cu slavă multă.” Până atunci, Iisus a fost bun, blând, smerit, tăcut și nevăzut.

Trebuie să ținem cont și de faptul că El ne respectă libertatea noastră fără de niciun fel de îngrădire, de a-L iubi sau de a nu-L iubi, precum și de a iubi sau de a nu iubi pe cei din preajma noastră, pe semenii noștri.

Numai că, în teribila și totodată necesara Zi a Judecății lumii, „când cărțile se vor deschide și faptele se vor vădi” (Stihira Laudei, glas VI la Duminica Înfricoşatei Judecăţi), Dreptul Mântuitor Iisus Hristos în calitatea Sa de Judecător își va arăta și El libertatea Lui, unită cu identitatea, personalitatea slavei Sale, ca fiind Creatorul lumii, Biruitorul morții și Dătătorul vieții veșnice.

Unul dintre înțelesurile subtile, o primă învățătură pe care o primim din Evanghelia Duminicii Înfricoșatei Judecăți este aceea a legăturii indisolubile și tainice dintre smerenia Lui Dumnezeu și slava Lui. 

Interpretarea dogmei creștin – ortodoxe

Biserica Ortodoxă cea dreptmăritoare ne învaţă că, pe lângă cele de dinainte, mai este nevoie să devenim „fiii ai lui Dumnezeu” .Acest obiectiv îl putem realiza urmându-L pe Hristos, Fiul Său Unul-Născut şi văzându-L pe Hristos în fiecare om şi slujindu-i lui Hristos prin slujirea aproapelui nostru.

Mântuirea şi Judecata de Apoi vor ţine cont şi de fapte, nu numai de intenţii şi nici chiar mila Lui Dumnezeu nu ne va fi suficientă fără a se ţine seama de cooperarea şi ascultarea personală. Toată evlavia şi rugăciunea trebuie să aibă ca scop ultim slujirea lui Hristos prin slujirea noastră unii față de alții, cei care ne intitulăm creștini ortodocși și aspiră să devenim „poporul Său”, în Ierusalimul Ceresc, Împărăția Cerurilor.

Iubirea, criteriul ultim al Judecății Universale

Evanghelia Duminicii de astăzi are harul de ne mai descoperi că Dumnezeu este iubirea atotcuprinzătoare și neviciată, iar tot această virtute împletită cu milostenia reprezintă tocmai criteriul ultim de departajare al judecății tuturor oamenilor, indiferent de etnie, cultură, poziție socială sau vârstă.

Cu alte cuvinte, cam câtă iubire milostivă a arătat și a dovedit prin fapte un om în viața sa pe pământ, aceasta va fi măsura binecuvântării pe care o primește ca să trăiască veșnic în armonia și iubirea cerească a Preasfintei Treimi din Împărăția Cerurilor.

Aici, trebuie să subliniem faptul că toți cei care au avut și au manifestat un grad de indiferență și au fost nemilostivi față de semenii lor în suferință sunt numiți „blestemați.” Această etichetare și limbaj neobișnuit de dur folosit este un alt element care determină ca tocmai duminica aceasta să fie numită a Înfricoșătoarei Judecăți. Mântuitorul le spune acestora fără de echivoc: „Mergeți în iadul care a fost pregătit pentru diavolul și pentru îngerii lui.”

Anumiți sfinți Părinți ai Bisericii Ortodoxe dreptmăritoare au remarcat aspectul că iadul nu a fost pregătit pentru oameni, întrucât pentru oameni a fost pregătită Împărăția Cerurilor, împărăția iubirii Preasfintei Treimi. Dar oamenii care au ascultat mai mult de „stăpânitorul acestei lumi”, adică de Satana și de toți diavolii și de slujitorii lui se despart de Dumnezeul Cel milostiv, deoarece au folosit în mod rău și egoist, libertatea lor, trăind în nepăsare față de suferința celor din jurul lor și față de milostivirea Lui Dumnezeu, care trebuie arătată oamenilor prin lucrarea fiecăruia milostivă. Să nu ne surprindă vreodată că mântuirea se lucrează aici pe pământ, în viața fiecăruia prin faptele milosteniei, ale bunătății, ale generozității.

Ca atare, deși nu este destinat iadului, omul se poate apropia și chiar întrece măsura de existență demonică prin lipsa de iubire față de oameni. Nu trebuie să desconsiderăm amănuntul conform căruia demonii sunt inteligenți, dar fiindcă nu au iubire smerită, ei nu se pot mântui.

Sfânta Evanghelie precizează de altfel că Mântuitorul Iisus Hristos va fi înconjurat de sfinții îngeri, adică de îngerii cei buni, luminoși în timp ce Iadul – „cuptorul de foc” este pregătit pentru diavol și pentru îngerii cei răi, care au căzut din slavă , deoarece, prin mândrie au căzut din iubirea smerită și s-au învechit în răutate, luptându-se mereu cu fiecare generație care s-a succedat și va urma pe acest pământ.De altfel, trebuie să punem accent pe ideea conform căreia nu e suficient să nu facem rău nimănui, ci trebuie să  facem bine multora, pentru a dobândi mult râvnita mântuire a sufletului.

Plină de înțelesuri directe, evanghelia de astazi ne pune în fața ochilor problematica  alegerii libertății noastre, mai precis cum anume am folosit libertatea noastră în timpul vieții.Antinomia și imaginile au claritatea cuvintelor rostite de Mântuitorul Iisus Hristos, care oferă și soluția nouă  tuturor. Astfel, din moment ce trebuie să răspundem cum a fost gestionată libertatea noastră, Judecata se va realiza după fapte și conform conștiinței individuale. Dacă aceasta a constituit un spațiu al iubirii milostive îndreptate asupra aproapelui, a apropiaților noștri sau din contră libertatea s-a suprapus, s-a tot confundat cu indiferența și nepăsarea, cu autosuficiența și egoismul de esență și vibrație joasă.

De fapt, Evanghelia acestei duminici are configurația se ne îndemna ca în tot timpul perioadei de post să folosim rugăciunea smerită și să ajungem, prin preoții duhovnici să ne mărturisim greșelile,  păcatele, printr-o pocăință sinceră. Iar aceasta, conform învățăturii ortodoxe și a Sfintei Tradiții trebuie să fie în conexiune cu milostenia venită din dragoste de aproape, desemenii noștri, din moment ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată în continuare aceiași măsură plină de dragoste prin noi față de El.

În loc de concluzie 

La ceasul acestei Înfricoşătoarei Judecăți, aparențele și toate paravanele vor dispărea. De asemenea, chiar dacă pare exagerat sau extrem de neplăcut, vom fi în imposibilitatea de a ne mai păcăli pe noi înşine sau pe alţii. În lumea aceasta căzută și destul de viciată, mulți au o înfățișare teribilă, mod de comportare nesuferit dar posedă o inimă caldă, bună și fac fapte bune și milostenie, neștiuți, fără a dori publicitatea și slava lumii. De asemenea, există și oameni care se prezintă impecabil, duc o viață aparent ireproșabilă, fiind mai mult sau mai puțin activi social, dar cumva, din orgoliu, mândrie și răutate se aseamănă în forul lor intim, interior cu „mormintele văruite”, pildă peste veacuri a Mântuitorului la adresa nenumăraților farisei de la începutul lumii până la necesarul moment al răsplătirii dumnezeiești.

Primirea Lui Hristos, determinarea și abnegația față de El și de semeni se realizează și cu ajutorul divin, nicidecum doar cu voința și simțirile noastre destul de slabe, chiar lipsite de energie, de cele mai multe ori.Toate pildele rostite în activitatea sa mesianică au darul de  ne curăță și îndrepta percepțiile și forurile noastre  interioare.

Interesant este că și astăzi sunt mulţi oameni la fel ca și cărturarii şi fariseii.Aceștia se împopoțonează și se chinuie să se împodobească pe din afară, dar pe dinăuntru sunt plini de toată „răpirea și nelegiuirea.”

Sfântul Ioan Gură de Aur ne avertizează :”Şi astăzi mare e grija şi multe sunt chipurile curăţirii pe din afară; dar pentru curăţirea sufletului, nici o grijă. Dacă ai zgândări puţin de tot conştiinţa unui om, ai da peste grămezi de viermi, peste venin şi peste duhoare nespusă.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, traducere de Pr. D. Fecioru, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, pp. 832-833)

Să nu ne mai înșelăm și să ne păcălim unii pe alţii, purtând multe măşti, ca să dovedim că suntem ipocriţi şi să tot încercăm să părem ceea ce nu suntem.

La Judecata de Apoi nu ne vom mai putea minţi. Fiecare ne vom descoperi exact aşa cum am fost şi cum suntem în inima noastră. Fiecare va descoperi cât de sincer a fost în lumea aceasta.

Atunci când mai devreme sau mai târziu  cu timp și fără timp, vom da jos toate măştile şi vom fi puşi în faţa propriei noastre conştiinţe, aceea ne va judeca şi nu vom putea nega evidențele.Adâncul inimii noastre va fi pus în faţa Judecăţii dumnezeiești. Va fi asemenea unei oglinzi în care ne vom vedea aşa cum suntem.De altfel, nu ne va pedepsi Dumnezeu, ci propriile noastre fapte sunt cele care ne vor pedepsi sau răsplăti.

Modul în care ne raportăm la cei de lângă noi și la creația dăruită temporar de către Dumnezeul Treimic Tatăl, Fiul și Sfântul Duh reprezintă tocmai barometrul mântuirii noastre. Dacă forma noastră de creștinism este superficială, atinge doar într – o mică măsură această stare de iubire, de dăruire, față de creația de lângă noi. Cu alte cuvinte, rămâne doar o biată ideologie sau un fel rit magic, în care îndeplinim asemenea unor roboți niște gesturi cu caracter sacral.

Să ne aducem mereu aminte că această religie a iubirii-Creștinismul este cu mult mai mult decât o simplă învățătură între alte doctrine. Atunci când Sfântul Apostol Pavel le-a vorbit cetățenilor din Atena despre Dumnezeul necunoscut, el nu le-a prezentat o altă ideologie, ci le-a oferit tocmai calea spre viață ce duce la veșnicie, dar, neînțelegând-o empirismul elen, cei din agora l-au poftit … elegant să plece. Dumnezeu ne vrea binele fiecăruia și își dorește ca noi să trăim activ în creștinism, nicidecum să – L recunoaștem la nivel filosofic, strict ideologic.Fără această trăire totul devine efemer și nu depășește limita doctrinelor sociale atât de mult vehiculate și prețuite de societatea actuală.

Evanghelia Duminicii Înfricoșatei Judecăți

„Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică.” (Ev. Apostol Matei Capitolul 25,versetele 31-46)

Sursa foto : https //google.com

Materialul a fost realizat de către Daniel Mihai redactor-șef al platformei media independente Criteriul National și jurnalist al Ziarului Nationalul.ro

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:

https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW