Actualitate
3 aprilie: 50 de ani de la primul apel de pe un telefon mobil. Între cine a avut loc convorbirea
În acest an, pe 3 aprilie, se împlinesc 173
de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române. De asemenea,
aniversăm și 50 de ani de la momentul istoric, în care a avut loc
prima convorbire din lume, efectuată de pe un telefon mobil.
Martin Cooper, inventatorul primului telefon mobil FOTO Arhivă
1850: Ziua Jandarmeriei Române
În acest an, pe 3 aprilie, se împlinesc 173
de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române.
Instituția a luat naștere prin ofis domnesc,
anul 1850, pe timpul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. De atunci,
Jandarmeria Română a devenit o instituţie care şi-a asumat rolul
de garant al siguranţei cetăţeanului, al drepturilor şi
libertăţilor sale fundamentale.
De la începuturile sale şi până în prezent
Jandarmeria şi-a păstrat rolul său ca forţă de ordine publică
sigură şi stabilă, prin misiunile efectuate jandarmii aducându-şi
contribuţia la instaurarea în societatea românească a
sentimentului de siguranţă civică, atât de important pentru
fiecare individ în parte, dar şi la nivelul colectivităţii în
ansamblu.
173 de ani de la înființarea Jandarmeriei Române FOTO Arhivă
Astăzi, Jandarmeria Română desfăşoară
misiuni de asigurare şi restabilire a ordinii publice, misiuni de
protecţie instituţională, paza unor obiective de importanţă
deosebită, dar şi misiuni în cooperare/colaborare în sprijinul
altor instituţii.
1853: S-a născut chimistul Oscar Alfons Saligny, membru corespondent al Academiei
Române
S-a născut la Focşani. A urmat cursurile
Liceului Franco-German şi ale Facultăţii de Ştiinţe din
Charlottenburg, luându-şi doctoratul în chimie, în anul 1875,
potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”
(Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
A lucrat, în calitate de chimist, la
Laboratorul Eforiei Spitalelor Civile şi la Monetăria Statului din
Bucureşti. A fost director al Laboratorului de Chimie Generală şi
Tehnologică de la Şcoala Superioară de Poduri şi Şosele din
Bucureşti (din 1902).
Chimistul Oscar Alfons Saligny FOTO Wikipedia
Oscar Alfons Saligny şi-a legat numele de
înfiinţarea primului laborator destinat cercetărilor de control
asupra materialelor de construcţii şi tehnologiei materialelor
pentru căile ferate din România. A colaborat frecvent la „Anuarul
Muzeului de Zoologie şi Paleontologie”, „Anuarul Şcolii
Superioare de Poduri şi Şosele”, „Buletinul
Societăţii Politehnice”, „Buletinul Societăţii de Științe”
A întreprins numeroase cercetări asupra
compoziţiei petrolului românesc şi apelor minerale și a devenit
Membru corespondent al Academiei Române, în anul 1902. A murit un
an mai târziu, la București.
1889:
S-a născut compozitorul Grigoraş Dinicu, ultimul lăutar al Bucureştiului boem
S-a născut la Bucureşti, într-o casă
modestă aflată pe strada Sfinţilor nr. 41, în cartierul de
lăutari Scaune, căruia i se mai spunea și „raiul
junghinoşilor”. Era
botezat astfel de un ofițer, după ce iapa lui nimerise o groapă
și-și rupsese piciorul.
Părinţii săi au fost Ionică Dinicu, un
cunoscut lăutar aplaudat pe scenele din Bucureşti, Paris sau
Moscova, iar mama sa, Elena Dinicu, a fost fiica fostului celebru
naist Angheluş Dinicu şi soră a violoncelistului Dimitrie Dinicu,
absolvent al Academiei de Muzică din Viena şi dirijor – până în
1920 – al Orchestrei Simfonice a Ministerului Instrucţiunii
Publice. Mama sa se ocupa mai ales de cafeneua pe care o deshisese în
mahalaua Scaune.
În
primii ani de şcoală, Grigoraş cântă alături de ceilalţi copii
de lăutari, în corul de copii al Bisericii „Scaunele
Vechi”, iar pimele lecţii de vioară le pracurge împreună cu Moș
Zamfir, primul său profesor din mahala, de la care a învăţat să
cânte partituri precum Doina haiducului, Lume, lume, soro lume, Arde
foc în Bucureşti şi chiar Ciocârlia,
scrie site-ul Radio România Cultural.
În
toamna anului 1902, Grigoraş înscris totuşi la cursurile
Conservatorului de Muzică din Bucureşti, la clasa de vioară şi
compoziţie.
Finalizează cursurile „cum
laudae”,
în 1906. Un an mai târziu, din cauza Răscoalelor țărănești el
nu a putut rezista generației mai vârstnice de lăutari, care au
acaparat efectiv cele câteva restaurante dispuse să întrețină un
taraf. Au urmat doi ani de practică în Orchestra Simfonică a
Ministerului Instrucţiunii Publice, după care Dinicu a fost
promovat în calitate de solist – concertist, interpretând
concerte de vioară semnate de Bach, Beethoven, Bruch, sau Bartholdy.
În
anul 1913 semnează un contract cu Restaurantul „Enescu”, pe care
avea să îl onoreze în următorii 22 de ani. Se spune că Dinicu
ajunsese să cunoască cele mai ascunse preferințe ale clienților.
În perioada Primului Război Mondial, a urmat modelul celui mai mare
muzician român, George Enescu, şi a cântat în spitalele în care
erau îngrijiţi răniţii, pentru a le mai alina suferința.
În
anii care au urmat, 1920 – 1923, Dinicu participă, alături de
taraful său, la numeroase turnee internaţionale, fiind aplaudat în
restaurante sau pe scene din Monte Carlo, Paris, sau Londra, în
Austria, Polonia, Germania, sau SUA.
Violonistul
s-a stins din viață, la 27 martie 1949, după ce, timp de doi ani
s-a luptat cu o boală cruntă: cancer la laringe.
1893:
S-a născut prozatorul Damian Stănoiu
S-a născut în Dobrotineţ, județul Olt. După
o serie de îndeletniciri şi diverse meserii practicate, în aprilie
1913 el s-a călugărit la mănăstirea Căldăruşani. Și-a luat
numele Daniil, se arată în „Dicţionarul general al literaturii
române” apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2007).
Preot la Mănăstirea Sinaia (1919), a fost
paroh în câteva localităţi din Vlaşca, Ilfov şi Prahova
(1920-1922), secretar şi membru în Consiliul duhovnicesc al
bisericii Udricani din Bucureşti (1924), a condus tipografi a de la
mănăstirea Cernica (1925) şi a slujit la biserica Antim din
Bucureşti (1926). La îndemnul superiorilor, a elaborat monografii
ale unor aşezăminte monahale aparţinând eparhiei Bucureşti
precum: „Mănăstirea Căldăruşani” (1924), „Mănăstirea
Pasărea” (1926), „Mănăstirea Ţigăneşti” (1926).
Ajunge ieromonah dar ulterior, în mai 1932, în
urma unui conflict cu autorităţile bisericeşti, părăseşte rasa
călugărească, dedicându-se, în întregime, literaturii.
Începuse încă din 1918, cu versuri, în
revista „Duminica ortodoxă” şi, în acelaşi an, i-a apărut
placheta „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt
deşertăciune”, potrivit sursei citate. Colaborează cu „Viaţa
românească”, „Gândirea”, „Adevărul literar şi artistic”,
„Scrisul românesc”, „Universul”.
Majoritatea cărţilor sale (povestiri, nuvele
şi romane) descriu cu umor viaţa de mânăstire şi ecleziastică
în general: „Călugări şi ispite” (1928), „Necazurile
părintelui Ghedeon” şi „Duhovnicul
maicilor” (1929), „Pocăinţa stareţului”
(1931), şi „Căsătorie de probă” (1937). Alte romane sunt
inspirate din mediul citadin: „Fete şi văduve” (1931), „Camere
mobilate” (1933), „Parada norocului” (1934). Postum, în 1962,
apare volumul memorialistic „Amintiri din mănăstire”, care
evocă, iarăşi, mediul călugăresc. A murit la data de 8 iulie
1956.
1893:
S-a născut actorul Leslie Howard, interpret al rolului Ashley Wilkes
din „Pe aripile vântului”
Fermecător, june-prim al anilor ’30, când
întruchipa prototipul gentlemanului inteligent, spiritual, distins,
curajos şi idealist, potrivit volumului „Dicţionar de
cinema” (Editura Univers Enciclopedic, 1997).
Actorul Leslie Howard s-a născut pe 3 aprilie
1893, la Londra. A studiat la Colegiul Dulwich. După şcoală, a
lucrat ca funcţionar bancar, până la izbucnirea Primului Război
Mondial, când a intrat în armată. În câţiva ani, numele său era
renumit pe scenele din Londra şi New York. A făcut primul fi lm în
1914 – „The Heroine of Mons”.
A devenit cunoscut drept englezul perfect
(slab, înalt, intelectual şi sensibil), potrivit imdb.com. Primul
producție cinematografică în care a jucat a fost „Outward
Bound”, în 1930. Au urmat „Never The Twain Meet”
(1931), „A Free Soul” (1931), „Smilin’
Through” (1932), „Secrets” (1933), „The Scarlet
Pimpernel” (1934), „British Agent” (1934), „The
Petrified Forest” (1936).
Pe măsură ce a avut succes, a început să
devină pretenţios în ceea ce priveşte rolurile. În 1939, a jucat
personajul lui Ashley Wilkes, rol care l-a consacrat. Gentlemanul
intelectual deziluzionat, legat de onoare, în „Gone with
the Wind” (1939).
A devenit, de asemenea, regizor de filme, a
scris articole şi a făcut emisiuni radio. A murit în mod tragic,
în anul 1943, fiind împușcat într-un avion.
1973:
Apariţia primului telefon mobil la New York
Inventatorul primului telefon mobil este
considerat dr. Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul
companiei Motorola. Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut
de Cooper la 3 aprilie 1973. În timp ce se deplasa pe o stradă din
New York, el a efectuat o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, șeful
direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs. Aceasta este, de
altfel, considerată a fi prima convorbire din lume, ce a avut loc de
pe un telefon mobil.
Abia în 1983 Motorola a prezentat primul
telefon mobil comercial din lume, Dyna TAC 8000X.
În afară de Martin Cooper, de la Motorola,
căruia i se atribuie primul telefon mobil practic, bazat pe
utilizarea undelor radio, alți inventatori care și-au adus
contribuția în evoluția telefoniei mobile sunt: Nathan B.
Stabbefield din Kentucky (patent 887,357), George Sweigert din Ohio,
căruia i se atribuie primul telefon modern fără fi, Charles A.
Gladder și Martin H. Parelman din Nevada, cu o invenție patentată
în 1979, ce prevedea utilizarea frecvențelor radio.
2018: A murit Darie Novăceanu, scriitor, eseist, poet şi fost director
al ziarului „Adevărul”
S-a născut în comuna Crasna, județul Gorj. A
urmat cursurile liceului „Nicolae Bălcescu” din Craiova
(1952-1959), apoi Facultatea de Filologie, secţia limbi romanice, a
Universităţii din Bucureşti (1957-1962), indică „Dicţionarul
general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române
(Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
A fost redactor la revistele „Secolul 20”
(1962-1964), „Luceafărul” (1964-1966), „Gazeta literară”
(1966-1968) şi a colaborat la „Lumea”, „Luceafărul”,
„Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „România
literară”, „Viaţa românească”, „Orizont”.
Scriitorul Darie Novăceanu a fost director al ziarului „Adevărul” FOTO Arhivă
De asemenea, a lucrat ca funcţionar la
Ministerul Afacerilor Externe, începând cu anul 1966. În 1990,
odată cu apariţia noii serii a ziarului „Adevărul” a
fost director al acestei publicaţii, în perioada ianuarie 1990 –
martie 1991.
Între 1992-1997 a fost ambasador al României
în Spania, iar după această perioadă s-a stabilit la Madrid.
Debutul ca poet s-a produs în antologia colectivă „Oltenia
literară”, în 1955. Editorial, a debutat cu volumul
„Autobiografie”, în 1962.
În continuare a publicat mai multe volume de
poezie. Membru corespondent al Academiei din Spania, a fost distins
cu multe premii, precum Premiul de poezie ibero-american (1993).
Uniunea Scriitorilor din România i-a conferit Premiul pentru
traducerea literaturii române în străinătate pe anul 2002.
La 12 iulie 2004, i-a fost conferită Medalia
de Onoare Prezidenţială „Pablo Neruda”:
„pentru deosebita activitate desfăşurată
în sfera culturii, care a contribuit la lărgirea relaţiilor dintre Republica Chile şi
România”. A murit la Madrid.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




