În Duminica a treia după Sfintele Paști, numită și Duminica Mironosițelor, Biserica Ortodoxă le pomenește și le cinstește pe Sfintele Femei Mironosițe, care au venit la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos cu miresme de mare preț, primind de la îngeri, înaintea tuturor, vestea că Hristos a înviat din morți. Aceste femei purtătoare de mir au devenit mărturisitoare curajoase ale Învierii Domnului, învrednicindu-se de marea bucurie a întâlnirii cu Însuși Hristos Cel înviat din morți. 

Cunoaștem bine faptul din Sfintele Evanghelii că trupul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost înmormântat în grabă, în ziua de vineri (pe care o denumim a patimilor), ritualul ungerii, specific iudeilor, nefăcându-se complet. După ritualul iudaic, sâmbăta nu era îngăduit a se face nicio lucrare care presupunea efort fizic, legea acestui popor fiind extrem de aspră în această privință, de exemplu nu era voie să se facă mai mult de 2000 de paşi.

De aceea, abia a treia zi, duminica, prima zi a săptămânii, femeile purtătoare de mir au mers la mormânt spre a împlini cele cuvenite pentru ungere. Darau găsit mormântul gol deoarece Fiul Lui Dumnezeu Iisus Hristos înviase!

Acest lucru le-a fost vestit şi de către un înger, iar aceste curajoase femei şi-au adus aminte şi de cuvintele Mântuitorului care spusese: „După trei zile Mă voi scula!” (Evanghelia după Sfântul Apostol Matei Capitolul 16, versetul 21).

Aceste femei se învrednicesc și devin primele vestitoare ale celei mai mari minuni din istoria mântuirii-Învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Cine au fost aceste femei?Ce cunoaștem despre aceste mărturisitoare a credinței cele adevărate? 

Pentru fiecare dintre ele avem mărturii în Sfânta Scriptură: pentru unele directe, pentru altele indirecte. Astfel, când vorbesc despre Învierea Domnului şi despre intenţia femeilor de a unge Trupul Domnului, sfinții evangheliştii pomenesc patru nume: Maria Magdalena, Maria lui Cleopa (numită şi „cealaltă Marie”), Salomeea şi Ioana.

Toate patru sunt amintite în legătură cu lucrarea de mirungere pe care intenţionau s-o facă. Despre celelalte femei avem mărturii indirecte: Suzana (Evanghelia Apostolului Luca Capitolul 8, versetul 3), Marta şi Maria, surorile lui Lazăr din Betania (Evanghelia Apostolului Ioan Capitolul 11, primul verset).

Am selectat câteva amănunte despre fiecare dintre ele, după cum se poate cerceta.

De exemplu, Maria Magdalena a fost femeia din care Mântuitorul scosese şapte demoni (Evanghelia Ap. Luca Capitolul 8, versetul 3), până la întâlnirea cu Iisus Hristos fiind stăpânită, aşadar, de duhuri necurate, ducând o viaţă departată de adevăratul sens al credinței celei mântuitoare. Era originară din localitatea Magdala, nu departe de Capernaum și fusese căsătorită de mai multe ori,cu alte cuvinte alunecase pe panta păcatului „precum piatra care se rostogoleşte pe pantele pământului. Dar piatra se opreşte, totuşi, undeva. Aşa a fost şi cu viaţa Mariei Magdalena.” (Sfântul Serafim de Sarov)

Unii dintre exegeții biblici sunt de părere că ea ar fi fost „femeia păcătoasă” care a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimi în casa lui Simon Fariseul din Capernaum (Evanghelia Apostolului Luca Capitolul 7, versetele 36-48). Ei i-ar fi adresat Mântuitorul cuvintele: „Iertate îţi sunt păcatele tale. Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!”. Din această clipă Maria Magdalena a devenit,  alături de alte femei cucernice, deosebit de ataşată de Cel Care o vindecase şi i-a redat demnitatea vieţii.

Îl va urma îndeaproape, iar cei patru evangheliştii au consemnat răsplata pe care Domnul i-a dat-o pentru râvna ei deosebită: a fost prima care s-a învrednicit să-L vadă după Înviere.

Ştim, desigur, din Sfânta Tradiţie ortodoxă că Maicii Sale se arătase mai întâi. Fapt firesc, de aceea nici nu mai este menţionat de evanghelişti. Dar, iată, că după Maica Domnului, Maria Magdalena a fost cea dintâi dintre mironosiţe care L-a văzut înviat.

Devine apoi o propovăduitoare neobosită a învierii, vestind întâi apostolilor, apoi altora nemenţionaţi în Evanghelii, dar pomeniţi în tradiţii demne de crezare.

Preotul scriitor Emanuel Copăcianu a adunat relatările despre această extraordinară femeie într-un interesant roman, cu titlul „Maria Magdalena”. Între altele, a notat de exemplu că Maria, neîmpăcată cu decizia nedreaptă a lui Pilat în „procesul” Mântuitorului, l-a reclamat personal la Roma. Pilat a fost chemat aici, a fost judecat şi exilat la Lugdunum (Lyonul de azi), unde mai apoi s-a sinucis, frământat de remuşcări.

În sfârşit, mai cunoaștem că această femeie curajoasă a propovăduit şi în alte ţinuturi, murind la Efes. Biserica nu i-a uitat pilduitoarea ei râvnă şi i-a fixat zi anuală de pomenire la 22 iulie.

Maria lui Cleopa, numită şi „cealaltă Marie” (Matei 28, 1), era verişoară cu Maica Domnului şi mamă a „fraţilor Domnului” (în fapt verişori): Iacov, Iuda, Iosi şi Simon.

Ioana era soţia lui Huza, un iconom al lui Irod (Evanghelia Apostolului Luca Capitolul 24, versetul 10). Ataşamentul ei faţă de Mântuitorul ne arată următorul lucru: creştinismul a pătruns, încă de la început, chiar în casele regale.

Salomeea, pomenită de evanghelistul Marcu (Capitolul 16, primul verset), era soţia lui Zevedeu şi mamă a „fiilor lui”, Iacov şi Ioan. Ea este cea care I-a cerut Mântuitorului ca aceşti fii să stea unul de-a dreapta, altul de-a stânga Lui, în împărăţia Sa (Evanghelia Apostolului Matei Capitolul 20, versetul 21), ca orice mamă grijulie care doreşte cel mai bun loc pentru copii.

Susana, pomenită de evanghelistul Luca (Capitolul 8, versetul 3) alături de Ioana lui Huza, care slujeau „din avutul lor” pe Mântuitorul şi pe ucenicii Lui.

Marta şi Maria pot fi socotite, pe bună dreptate, în rândul femeilor mironosiţe, întrucât în casa lor din Betania, Mântuitorul poposea adeseori şi mai ales pentru faptul că Maria săvârşise aici ungerea cu mir a Domnului, prevestind astfel moartea şi îngroparea Lui (Evanghelia Apostolului Ioan Capitolul 12, versetul 3).

Ziua Femeii Creștine

Fiecare zi a vieții noastre poate constitui un timp al regăsirii de sine și al întâlnirii cu Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă acceptă sărbătorile oficiale, care au caracter național sau internațional, însă promovează pe cele care își găsesc fundamentul în valorile autentic religioase. De exemplu, data de 8 martie face parte din categoria acelor sărbători internaționale ce trec de multe ori peste specificul cultural și religios al unui popor, în încercarea de a stabili punți care să exprime aceleași idealuri ale femeilor de pretutindeni.

Dar, astăzi, de Duminica Femeilor Mironosițe se poate considera că este prilejul de a cinsti femeia.

Prezența tradițiilor noastre creștinești și românești, care au facut să dureze acest popor până astăzi a fost realizată de către continuatoarele femeilor mironosițe, cele care au învățat cu dragoste pe toți urmașii și antecesorii noștrii.

Aici, îl voi vita pe geograful creștin si bun patriot Simion Mehedinți care a lăsat scris: „Un neam și un popor atâta prețuiește cât a învățat din Evanghelie!” Parafrazându-l, am putea afirma că valoarea unui neam se observă în decența dar și în numărul de mame creștine, în sens veritabil.

De aceea, a sosit momentul ca să reflectăm și să recunoaștem fiecare în forul nostru interior la faptul că pe drumul Golgotei, Fiul Lui Dumnezeu Iisus Hristos a mers de bunăvoie zdrobit sub povara crucii. Maica Sa şi Maria Magdalena l-au urmat îndeaproape.De asemenea  o femeie din poporul evreu pe nume Veronica I-a întins năframa ca să-Şi şteargă fruntea.

În concluzie, nicio femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus. Iuda, apostolul trădător L-a vândut. De asemenea, chiar decanul de vârstă al tuturor apostolilor Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins, iar apostolul Toma s-a îndoit de Înviere. Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu L-au părăsit pe drumul Golgotei. Ele I-au uns trupul. Ele L-au plâns şi L-au aşezat în Mormânt. Lor Li s-a arătat întâi şi ele au vestit primele scularea Lui din morţi.

Trebuie să recunoaștem și să aducem mereu mărturie despre aceste femei mironosițe care au fost și continuă să fie modele autentice creștine, considerate propovăduitoare și exemple demne de urmat. Ele sunt totodată şi sfinte, rugătoare înaintea tronului Preasfintei Treimi, mijlocind cu siguranță rugăciuni pentru fiecare dintre noi.

Pentru aceea, astăzi, mai mult ca oricând, ar fi indicat să ne adresăm cu rugăciuni sincere ca să mijlocească înaintea Bunului Dumnezeu și să ne învrednicească şi pe noi să-L mărturisim cu tărie pe Hristos Cel Înviat, precum ele au făcut-o. Să ne aducem mereu aminte că ele s-au învrednicit pentru prima dată când L-au văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos care le-a spus „Bucurați-vă! ”

Ideal ar fi să avem fiecare dintre noi bunătatea și tăria de caracter a acestor femei mironosițe și să vestim tuturor toate cele consemnate de către Sfintele Evanghelii și Sfânta Tradiție.

Hristos a Înviat!

Evanghelia Duminicii a Treia după Sfintele Paști, a Femeilor Mironosițe

„În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui lisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.” (Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu, Capitolul al 15-lea,versetele 43-47 și Capitolul al 16-lea versetele 1-8)

*******************************************

Precizări:  Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.