Actualitate
Satul plin de secrete din Ținutul Pădurenilor: „Simbolurile noastre vechi seamănă cu ale celților” VIDEO
Poienița Voinii, unul dintre cele mai vechi sate din Ținutul Pădurenilor din Hunedoara, este cunoscut datorită artistului de folclor Drăgan Muntean, însă localnicii îl înfățișează ca pe un loc cu totul ieșit din comun prin istoria sa.
Satul Poienița Voinii din Hunedoara (video) se numără printre cele mai vechi așezări din Ținutul Pădurenilor, însă unii dintre locuitorii ei cred că rădăcinile acestei comunități încep din vremea celților.
„Această zonă a pădurenilor este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi zone etno-folclorice. Cântecele noastre, cum este cel al morții, o cântare doinită a bradului, sunt foarte asemănătoare cu cele vechi celtice, la fel și simbolurile folosite în trecut de pădurenii autentici, acele motive geometrice pe care le vedem pe costumele populare, înainte de a apărea zorzoanele și motivele florale”, spune Sorin Muntean, un localnic din satul Poienița Voinii din Hunedoara, preocupat de trecutul așezării.
Sorin Muntean, în fața casei memoriale a lui Drăgan Muntean, din Poienița Voinii. Foto: Daniel Guță
Vestigii istorice de peste două milenii
Cele mai vechi vestigii antice descoperite în Ținutul Pădurenilor din Hunedoara datează din secolele II – I î.Hr., fiind asociate epocii lui Burebista (82 î.Hr. – 44 î.Hr.). Regele get este amintit de istorici ca fiind cel cara a supus şi distrus mai multe triburi stabilite în spaţiul carpatic, reușind să îi alunge pe celţii care ocupaseră ţinuturi întinse din actualul teritoriu al Transilvaniei.
Artefactele de epocă dacică au fost identificate pe Valea Cernei – pe vetrele satelor din jurul lacului Cinciș în timp ce la Ghelari, Teliuc și Alun, în vecinătatea satului Poienița Voinii din Hunedoara au fost identificate rămășițe ale unor exploatări miniere antice.
Cea mai prețioasă comoară dacică din Ținutul Pădurenilor a fost descoperită la marginea satului Cerbăl. Tezaurul din locul numit „Dosul Pârlit” a fost scos la iveală de localnici în anul 1874, în timpul lucrărilor la drumul Govâjdia – Dobra, care traversa mai multe sate din Munții Poiana Ruscă.
Imaginea 1/24:
Poienita Voinii Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (23) jpg
Într-un vas de bronz, ascuns într-o oală de lut au fost depuse o fibulă de argint, două fibule cu scut rombic, un lanţ fragmentar de argint, două coliere, o spirală de braţ din argint cu capete stilizate în forma unui șarpe, alte trei brățări de aur și argint, şapte verigi spiralice, trei inele din bandă subțire și şase pandantivi (în formă de cui sau cal, dar și 491 monede romane, de asemenea din argint, emise între anii II – I î.Hr.
Pe baza datării monedelor, arheologii au stabilit că tezaurul a fost îngropat aici la mijlocul secolului I î. Hr., într-o epocă în care teritoriul ar fi fost stăpânit de regele dac Burebista (82 î.Hr. – 44 î.Hr.) .
Ținutul Pădurenilor din Hunedoara, locuit de daci în epoca romană
După războaiele daco-romane de la începutul secolului al II-lea, în Munții Poiana Ruscă au continuat să trăiască populații băștinașe ale Daciei, ocupate cu creșterea animalelor și cu exploatarea resurselor naturale: zăcămintele de fier și de marmură.
Ținutul „rustic”, toponimul care dă numele masivului aflat în împrejurimile centrului urban locuit de coloniști romani, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a devenit unul dintre districtele miniere importante ale Daciei Romane.
Aici au fost descoperite cariere minere antice, necropole dacice ale minerilor, rămăşiţe ale unor cuptoare de reducţie a fierului şi ale unor galerii antice, dar şi o inscripţie faimoasă, care arăta importanţa aşezărilor miniere: „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”, tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”.
Portul pădurenilor și al vecinilor lor din țara Hațegului era asemănător cu al dacilor, arăta etnograful Romulus Vuia, care a cercetat Ținutul Pădurenilor timp de aproape jumătate de secol.
Gluga era unul dintre obiectele vestimentare care îi apropiau.
„Ca toate piesele ce sunt legate de o anumită utilitate şi gluga – ca şi cojocul, şuba înfundată, brâul împletit cu beţe, opincile – poate avea o vechime considerabilă. Cu toată prudenţa şi rezerva faţă de comparaţiile îndrăzneţe, mai ales într-un răstimp atât de mare, totuşi nu putem să nu constatăm marea asemănare între îmbrăcămintea dacilor de pe Columna lui Traian şi portul actual al glugii din Ţara Haţegului”, arăta etnograful Romulus Vuia.
Poienița Voinii din Hunedoara, atestată din secolul al XIV-lea
Poienița Voinii din Hunedoara a fost atestată documentar din secolul al XIV-lea, ca posesie a familiei mamei lui Ioan de Hunedoara, Elisbeta Morzsinai (Morzsina / Margina / Murşina).
„Despre Poienița Voinii știm, pe baza unui document din anul 1380, că aparținea familiei de cneji români din Demsuș, purtând ca nobili numele de Dompsos, apoi de Morsina. Munții noștri erau plini, ca de altfel și astăzi, de asemenea poienițe nelocuite, dar care aveau foarte mare importanță economică pentru populațiile din satele de la marginea masivului muntos. În câte o poiana din acestea se înjghebează un mic cătun care poate deveni sat, dar poate să se și mute în altă poiană”, arătau cercetătorii interbelici în Anuarul arhivei de folclor (1938).
Legenda Corvinilor, relatată de cărturarii acelor vremuri şi înfăţişată în frescele de secol XV din Castelul Corvinilor spune că Elisabeta ar fi fost din zona Hunedoarei, din fostul sat Cinciș, din apropiere, ajuns în anii ’60 sub apele lacului de acumulare Cinciș – Cerna.
„Legenda spune că regele Sigismund de Luxemburg, în trecere prin Transilvania, s-ar fi îndrăgostit de o româncă din părţile Hunedoarei, pe care, la despărţire, a dăruit-o cu un inel, ca semn de recunoaştere pentru copilul cel avea să se nască din dragostea lor şi pe care mama trebuia să-l trimită, când va fi mare, la curtea regală. Astfel se putu prezenta tînărul loan, mai târziu, la curtea regală, unde fu recunoscut mulţumită inelului, luat sub protecţia regelui şi dăruit cu moşii întinse”, scria istoricul Camil Mureşanu.
Brânza din Ținutul Pădurenilor, râvnită de împăratul Franz Joseph
În secolele următoare, documentele despre Ținutul Pădurenilor din Hunedoara sunt tot mai numeroase. Dezvoltarea exploatărilor miniere duce la înființarea a noi așezări, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, regiunea din Munții Poiana Ruscă era considerată suprapopulată pentru o zonă de munte neprielnică agriculturii.
Oamenii din Poienița Voinii și din satele învecinate ale pădurenilor Ruda, Ghelari, Cernișoara, Vălari, Alun, Bunila și altele munceau în minele de fier, carierele de piatră și de marmură și exploatările forestiere care împânzeau ținutul.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, o rețea de funiculare traversa aceste locuri, legând Uzinele de Fier ale Hunedoarei, minele Ghelariului și satul Vadu Dobrii, aflat la peste 40 de kilometri în linie dreaptă de Hunedoara.
Atunci, comunitățile din ținutul izolat al Hunedoarei, cu sate înghesuite pe culmi greu accesibile ori înșiruite în văi adânci, toate înconjurate de centuri vaste de păduri au început să își dezvăluie lumii cultura arhaică și original, diferită de cea a regiunilor învecinate. Produsele locale l-ar fi impresionat chiar și pe împăratul habsburg Franz Joseph care a călătorit în Transilvania.
„Se spune că însuși împăratul Franz Joseph al Austriei s-a minunat de tradițiile pădurenilor și mai ales de sortimentul de brânză care se găsea aici. Ar fi trimis după această brânză deosebită, frământată, a cărei calitate era dată de solul bogat în minerale pe care pășteau iarba oile și vitele localnicilor, dar și de modul de preparare. Cașul se punea în putini, unde se lăsa la dospit, apoi după un timp știut de localnici, se frământa cu mâna și se punea un păs, un fel de capac peste care se așezau pietre, care presa brânza pentru a scoate apa și aerul din ea. I se îndepărta crusta și se punea apoi în apă și sare. Bunicul meu făcea o astfel de brânză”, își amintește Sorin Muntean.
Drăgan Muntean, simbolul satului din Ținutul Pădurenilor
În Poienița Voinii, aflată la vreo 25 de kilometri de Hunedoara, locuiesc câteva zeci de oameni, majoritatea vârstnici.
„Mulți săteni au lucrat în minele de fier de la Ghelari, la cariera de marmură din satul Alun, la combinatul siderurgic din Hunedoara. În același timp, creșteau animale și lucrau pământurile. Moșii noștri arau aproape toate dealurile din jurul Poieniței Voinii, pe care în vremea secerișului se legănau grânele. Acum pe ele crește feriga, au mai rămas pajiști ori au fost lăsate să se împădurească”, spune Miron Rădoane, din Poienița Voinii.
Satul din Ținutul Pădurenilor a rămas un reper al Hunedoarei, ca fiind locul natal al lui Drăgan Muntean (1965 – 2002), unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai folclorului românesc din ultimele decenii. Casa din Poienița Voinii unde a copilărit interpretul a fost transformată într-un muzeu al pădurenilor, deschis vizitatorilor.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp




