Sfânta Evanghelie din Duminica a Zecea după Rusalii ne prezintă vindecarea unui lunatic sau epileptic, a unui copil care nu-și mai putea da seama de ceea ce face, unde merge sau ce se întâmplă cu el. Copilul lunatic din Evanghelia de astăzi este un om care adesea își pierde controlul, „adesea cade în foc și adesea în apă” – așa cum mărturisește Sfântul Apostol Matei în pericopa evanghelică.

Această stare de pătimire a fiului devine îngrijorare și suferință permanentă pentru tatăl său, care, cu durere în suflet și multă smerenie, îl aduce pe fiul său bolnav la Iisus, îngenunchează înaintea Lui și Îi cere ca să-l vindece, întrucât ucenicii Lui nu reușiseră să scoată demonul din copilul lunatic sau epileptic.

Evanghelia ne arată faptul că, deși Mântuitorul Iisus Hristos mustră necredința poporului și puțina credință a ucenicilor Săi, totuși are multă milă și compasiune față de copilul lunatic sau epileptic care se află în suferință.

În această duminică, 13.08.2023, s-a lecturat evanghelia vindecării demonizatului din ținutul Gherghesenilor.

Mulți dintre noi suntem de multe ori în diferite primejdii, dar Dumnezeu dorește prin aceasta să ne întărească în credință. Iată că prin acest rău mai mic pe care ni-l rânduiește Dumnezeu în această lume, putem să ne câștigăm vindecarea sau mântuirea.În pericopa evanghelică ni se amintește că acel copil posedat de duhurile rele era complet dezumanizat.

Preafericitul Patriarh Daniel spunea într-o predică închinată acestei duminici următoarele: “Uneori, Dumnezeu, ca să ne facă să căutăm mai mult câștigul sufletesc al vieții spirituale, îngăduie sau permite unele pagube materiale. Nu știm de ce ni se întâmplă să moară animalele, să vină o furtună care ne distruge casele sau inundații care fac să pierdem într-o clipă o agoniseală sau o avere de o viață. Totuși, în această pedagogie sau purtare de grijă , Dumnezeu nu simte o plăcere în a ne pedepsi, ci folosește mijloace mai aspre pentru a ne chema spre El, spre viața duhovnicească, spre mântuire”.

Demn de remarcat este că după aceasta minune, mulțimea din acel ținut al Gherghesenilor în care era prezent și cel demonizat, în loc să-I mulțumească Lui Hristos pentru vindecarea demonizatului, Îi cere acestuia să părăsească ținutul lor din cauza tristeții adusă de pierderea porcilor. Acest lucru ne descopera că și ei au parte de o stare de demonizare, din moment ce orice om care Îi cere Lui Dumnezeu să plece relevă că este stăpânit de cel rău.

Astfel, Mantuitorul urca in corabie si se pregateste sa treaca pe celalalt mal al Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), in Galileea. Inainte ca Hristos sa paraseasca locul in care savarsise minunea, cel vindecat se apropie de El si ii cere sa-L urmeze. Insa, Hristos ii descopera celui vindecat care trebuie sa-I fie de acum incolo lucrarea sa: „Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu“ (8, 39). Hristos, ramane tainic, prin acest om tamaduit si in tinutul Gherghesenilor. Si ii cere acestuia sa redea frumusetea semenilor din jurul sau, dupa cum Hristos i-a redat-o lui.

Demonizarea este o realitate. Insa trebuie sa stim ca diavolul lucreaza impotriva noastra pentru ca ii ingaduie Dumnezeu acest lucru. Nu din neputinta, ca si cand nu ar putea sa-l opreasca pe acesta din rau, ci pentru a ne intari pe noi in bine prin inlaturarea ispitelor. Trebuie sa retinem ca diavolul are asupra noastra doar atata putere cata ii oferim noi. Daca nu ne vom raspunde chemarii lui, nu vom fi afectati in niciun chip de lucrarea acestuia.

În primul rând, dacă pricepem și ascultăm cu atenție, observăm că acest copil este vindecat de Iisus nu la cererea sa personală, întrucât el nu mai era în stare să exprime verbal suferința sa și nici nu era în stare să ceară ajutor pentru sine, ci a tatălui lui  care se roagă Mantuitorului Iisus Hristos pentru vindecarea sa. Înțelegem așadar cât de folositoare este rugaciunea altora pentru noi, când noi nu ne mai putem ruga sau nu știm să ne rugăm cum trebuie pentru noi înșine.

În al doilea rând, vedem că acest tată îndurerat, care trăia el însuși suferința fiului său bolnav, încercase deja pe lângă ucenicii Mântuitorului să obțină vindecarea fiului său, dar a constatat cu întristare că ei nu-l vindecaseră.De aceea a venit la Iisus ca să-I ceară vindecarea fiului său. Mântuitorul arată din ce cauză ucenicii Săi n-au reușit să-l vindece pe copil, și anume puțina sau insuficienta lor credință.

Desigur, ucenicii aveau o anumită credință, dar ea nu era suficient de puternică , nu era suficient de fierbinte, încât demonul care chinuia pe copilul lunatic să se teamă de cuvântul ucenicilor lui Iisus și să-l elibereze pe copilul posedat. Din citirea Evangheliei se constată că Mântuitorul Iisus Hristos este oarecum supărat din cauza stării spirituale negative a oamenilor care se adunaseră în jurul Său: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi?” (Matei 17, 17).

Această mustrare sau acest reproș arata nemulțumirea Mântuitorului Iisus Hristos când constată necredința oamenilor, chiar și atunci când ei trec prin încercări dificile.

Chiar și când mustră pe cineva dintre oameni, Mântuitorul îl iubește, încât mustrarea Sa este iubire care responsabilizează pe om, care trezește spiritual pe cel indiferent și insensibil. Deși este suparat pe oamenii necredincioși, Hristos ajută totuși pe cei suferinzi. De aceea, îndată zice, referitor la copilul lunatic: „Aduceți-l aici la Mine” (Matei 17, 17). Apoi Mântuitorul Iisus Hristos, a certat demonul care se afla în copilul lunatic, iar demonul a ieșit îndată din copil, pentru că nu mai putea să stăpânească peste el după ce a fost alungat de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, Domnul și Judecătorul puterilor netrupești.

Evanghelia ne relatează că sărmanul copil lunatic s-a vindecat „din ceasul acela”, deci nu după o anumită vreme, ci în clipa în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a certat demonul și l-a alungat din copil.

De aceea, demn de subliniat este un alt aspect. Atunci când Mântuitorul aude că ucenicii Săi nu l-au putut vindeca pe copilul lunatic sau epileptic, El constată mai întâi necredința mulțimilor de oameni care au pierdut simțul compasiunii și al comuniunii.La fel ca în prezent, mulțimea aștepta minuni spectaculoase, oarecum cu iz senzaționalist, magic si exterioare, care să le fascineze privirea, dar care nu le schimbă trăirea, și care îi determină să fie mai curioși, dar nu mai credincioși.

Așadar, Mântuitorul cere oamenilor credință vie, pentru că El voiește ca, la vindecările pe care le săvârșește din iubirea Sa milostiva pentru însănătoșirea bolnavilor, cei ce se află în jurul bolnavilor să nu fie pasivi, ci receptivi, să nu fie spectatori, ci rugători, având credință puternica și iubire milostivă față de cei care se află în suferință și caută vindecarea.

Chiar și în timpul nostru sunt unii oameni posedați de duhuri rele, oameni care nu se mai pot ruga pentru ei înșiși . Prin urmare, este nevoie ca părinții și prietenii acestora sau cei din jurul lor să fie credincioși și rugători, milostivi și solidari. În acest sens, se poate spune că fericit este omul care are părinți, frați și prieteni credincioși și rugători. Aceștia se vor ruga pentru el în ziua necazului lor, cand, bolnav fiind, ei nu mai pot să se roage suficient pentru sinele lor.

De aceea, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, ascultând evanghelia de astăzi, este nu cum vom exorciza lumea de acest soi de demoni care par de neoprit ci cu ce fel de mijloace. Iar răspunsul ni-l dă tot Iisus Hristos : prin credință în Dumnezeu Cel Atotputernic, prin rugăciune și post. Credință, fie ea și „cât un grăunte de muștar”, rugăciune sporită și post deplin – cu trupul, dar și cu mintea, cu sufletul și cu inima!

Evanghelia Duminicii a Zecea după Rusalii 

„În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine! Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia.” (Sf. Ap. Matei, Capitolul 17, versetele 14-23)

***

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:

https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW

Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe