Regizat de Martin Scorsese și scris pentru ecran de Eric Roth dimpreună cu legendarul Scorsese, bazat pe cartea omonimă best-seller a lui David Grann, filmul este plasat în anii 1920 în Oklahoma și prezintă crimele în serie asupra membrilor națiunii Osage. Acest ținut bogat în petrol stârnește invidia unei elite conducătoare și va genera un șir de crime brutale cunoscute sub numele de Domnia Terorii, care au declanșat o anchetă majoră a FBI în care a fost implicat J. Edgar Hoover.

Cadrul general îl constituie începutul anilor 1920, în orașul Grey Horse, din comitatul Osage, Oklahoma, ca în orice altă perioadă sau loc din SUA, în care banii și puterea sunt indisolubil legate și de acțiunea și păcatul crimelor în serie.

Ceea ce este diferit aici este, din cauza unei ciudățenii a destinului, deoarece banii șirresursele naturale nu sunt concentrate în buzunarele comunității albe, ci mai degrabă în custodia indigenilor americani Osage după descoperirea unor rezerve vaste de petrol în rezervația lor.

„Killers of the Flower Moon” constituie una dintre marile realizări cinematografice semnate de Martin Scorsese, care se aseamănă cu imaginea vizuală a modalității de a schimba abordarea și modul de a ecranizat o carte cu un subiect delicat așa cum oricine poate observa diferența dintre străzile medii ale oricărui oraș mare în raport cu câmpiile deschise din Oklahoma.

Dar dacă vom avea posibilitatea și vom privi mai atent, această poveste gravitează în jurul unei comunități exploatate și controlate de un naș nemilos de prerie (interpretat impecabil și plin de siguranță de către Robert De Niro), care se prezintă drept un stâlp și lider binevoitor al comunității, în timp ce își forțează rudele să aleagă între loialitatea familiei și comportamentul lui exemplar, plin de decență în ochii opiniei publice, dar plin de răutate și invidie care se întrepătrund direct în scenariul obișnuit al liderilor autoritari  plini de meschinării și răzbunări sângeroase.

Ceea ce este diferit este tușa mai puțină edulcorată a „băieților răi”, caracteristică a lui Martin Scorsese, regizorul care are mai multă luare în considerare a impactului acțiunilor lor asupra victimelor, ducând firul narativ ca fiind fără de niciun fel de echivoc, în sensul adevărat al termenului.

Există pe parcursul acestui film o atmosferă frenetică a goanei aurului în oraș. Întreaga acțiune și firul narativ dezvăluit se învârte într-un ritm realmente nebunesc pe lângă lucrătorii petrolieri care se zbat pentru un loc de muncă și pe operatorii cinici care caută să-i (dis)prețuiască pe pașnicii și înțelepții membrii Osage, dorind nu doar averea lor ci și exterminarea nativilor acestor pământuri.

Ernest Burkhart este unul dintre personajele cheie ale acestui film. Fiind proaspăt ieșit din armată și nepotrivit pentru vreo slujbă care necesită efort fizic – sau mental, de altfel – el se confesează la ușa unchiului său prosper („Puteți să mă numiți rege”, spune magnatul William Hale, pe un ton care sugerează că există puține opțiuni în această chestiune) primind lecții de viață și directive care – i vor ruina sufletește viața.

William Hale-Robert de Niro își dă seama că-l poate folosi nepotul său flexibil și docil. El îl pune să lucreze într-o schemă de a face bani care în curând îi vor aduna un număr considerabil de cadavre în poporul Osage.

În anii 1920, membrii națiunii indiene Osage din statul Oklahoma constituiau populația cu cel mai mare venit per capita din lume. Această comunitate își desfășura existența pașnic, dar, odată cu venirea populației albe, din cauza lăcomiei și a setei de putere și control al invadatorilor albi, lucrurile vor lua o întorsătură pe deplin dureroasă, în care lupta de clasă și supraviețuirea în condiții potrivnice vor fi realități pentru oricine.

Aceste evenimente se vor produce într – un ritm galopant, după ce sub pământurile populației indiene Osage va fi descoperit „aurul negru” – petrol din abundență.

Filmul surprinde într-un mod cât se poate de realist toată această luptă pe deplin nedreaptă, în care,dacă la începutul filmului indienii Osage mergeau în limuzine cu șofer, își construiau conace și erau pe deplin deținători de pământuri cu care reușeau să-și permită trimiterea copiilor la studii în Europa, rând pe rând, unul câte unul, încep să fie uciși „accidental”, după rețete diabolice elaborate.

Bogăția acestor nativi americani i-a atras imediat pe interlopii albi, care au manipulat, extorcat și furat cât de mulți bani au putut înainte de a recurge la crimă.

Această veritabilă producție hollywood – iană, cu o durată maraton de trei ore și douăzeci de minute se bazează pe o poveste adevărată și este admirabil interpretatăprin intermediul neobișnuitei povești de dragoste dintre Ernest Burkhart (Leonardo DiCaprio) și Mollie Kyle (Lily Gladstone), la care se adaugă machiavelica a figură a lui William Hale  (Robert de Niro) care interpretează magistral rolul „Regelui” sau „Unchiului”, un magnat animat de setea de putere, de  bogăție si sânge de care se folosește și planifică exterminând în masă populația nevinovată a comunității Osage.

Crimele din Osage County cu subtitlul „Bani însângerați” este asemănătoare unei saga de tip western în care dragostea adevărată se intersectează cu sentimente precum răzbunare, cruzime și trădare ajunse într – un inimaginabil de monstruoase.

În  această peliculă de excepție,o femeie Osage, Mollie Burkhart, după ce își vede întreaga familie asasinată la ordinele „Regelui” de către alți apropiați (printre care și logodnicul și actualul soț Ernest ) ai acestui „protector” și „filantrop” al comunității Osage intitulat mason de rangul 32, ia atitudine.

Cum numărul victimelor creștea,  solicită ajutorul detectivilor particulari (care vor avea un sfârșit tragic) cât și al FBI, aflat la începuturi. Din moment ce au preluat acest caz, care s-a numărat printre primele investigații majore ale organizației în fruntea careia se afla Edgar J. Hoover,  tensiunea atinge cote maxime.

Împreună cu indienii Osage, echipa de agenți FBI sub acoperire vor scoate la lumină una dintre cele mai sinistre conspirații din istoria Americii,  dar, într – un mod injust, pedepsirea vinovaților nu va putea fi niciodată evocată și… nici echivalată.

Am urmărit cu deosebit interes, pe marile ecrane, acest film de Martin Scorsese, cu Leonardo DiCaprio si Robert De Niro în rolurile principale. De altfel, am sesizat această poveste ecranizată în care există o fascinația perenă, specifică filmelor lui Martin Scorsese pentru noțiunea de putere cu toate structurile acesteia și tot ceea ce implică în caracterizarea personajelor.

William Hale cu alura plină de rafinament și siguranță a lui Robert de Niro este de exemplu individul din vârful scării, al piramidei sociale care planifică destine, întocmește planuri și crime, dând impresia, asemenea grupării din care face parte, ca fiind și având calitatea de protector și binefăcător al tuturor, cu o imagine a unui filantrop desăvârșit, familist convins și patron ireproșabil, care ajută pe oricine, în funcție de interese.

Mi-am adus aminte de calitatea sa de șef al mafiei siciliene și modul plin de bonomie aparentă din „Il Padrino”, dar și de acea latură întunecată a personajului cu rang inferior obstinație, a  ucigașului Frank Sheeran din The Irishman sau chiar a soldatului de  Henry Hill din Goodfellas,. 

Aici el nu se mai agăță și trage cu toată puterea de marginea cercului interior al mafiei, ci el întruchipează forța răului care guvernează cu mână de fier și acrivie, dar în mod paradoxal, fără a trezi suspiciuni nimănui.

De asemenea , în adaptarea magistrală a lui Martin Scorsese a cărții de non-ficțiune a lui David Grann din 2017 Killers of the Flower Moon, există și acea tipologie a nefericitului Ernest Burkhart amirabil  interpretat de Leonardo DiCaprio, nepotul plictisitor, pe deplin limitat dar și ticălos plin de perfidie al machiavelicului fermier de vite William Hale (Robert de Niro) creierul din spatele acestei veritabile și totodată detestabile epidemii de crime și a unei strângeri de pământ, resurse și bani.

Interesant este aspectul referitor la faptul că Leonardo DiCaprio a mai interpretat rolul prostului, dar nu chiar în această măsură grosolană.

Fără să se opună și fără să clipească, pe deplin limitat și neînțelegător repetă cu obstinație cuvintele unchiului său, de parcă ar încerca să le descopere sensul. Cu fruntea încrețită și cu gura înclinată, arată „ca un șarpe”  „sau ca un coiot”  caracterizări pline de tâlc făcute de femeile comunității Osage.

El nu va înțelege niciodată faptul că a fost înșelat și îndemnat să se însoare cu o tânără bogată  numai din dorința de a moșteni bogăția.

O bună parte din timpul de rulare al filmului, de 206 de minute, este ocupat de instantaneele cu reacție ale lui Ernest, care cu sau fără de viclenie, se străduiește să realizeze exact tot ceea ce i se cere.

Veți observa performanță actoricească de cel mai înalt nivel, care se potrivește stilului său amabil, dar cu trimiteri pe marginea tragicomediei, cu schimbări și izbucniri temperamentale,  pline de intrigi țesute, cu replici și discursuri în viteză caracteristice pentru DiCaprio, un actor deosebit de inteligent și deopotrivă de șarmant.

Veți descoperi  unul dintre puținele puncte critice ale acestei narațiuni pe deplin captivante și de anvergură. În parte datorită „îndemnului blând al unchiului său, care ar prefera să vadă toți banii din petrol „curgând în modul corect”, Ernest se căsătorește cu Mollie ( interpretată de Lily Gladstone cu o prezență remarcabilă  pe deplin magnetică), o femeie Osage „de sânge” care deține o parte din „drepturile” către zăcămintele de petrol de pe pământul familiei ei.

Gladstone, cunoscută până acum pentru interpretarea ei superbă din drama lui Kelly Reichardt, Certain Women, are un rol de femeie înțeleaptă,  care va trece prin momente dificile, datorită „bunăvoinței” tratării diabetului său, cu largul concurs al soțului grijulii și a unchiului binefăcător…

Mollie reprezintă un punct central, o oază de corectitudine și normalitate, într-un cadru plin de zgomote.  Calmul ei senin va atrage privirea cinefililor, totul fiind posibil prin acea putere și forță interioară  plină de calm, pe care o afișează și în cele mai dureroase momente.

Este ceva exagerat să credem că această femeie cu sânge nobil să fie atrasă de un prost ca Ernest, dar Gladstone și DiCaprio reușesc să ne convingă că acesta este mai mult decât un parteneriat (și nu dragoste adevărată) și reprezentarea acestei oportunități datorate căsătoriei, o vor supune unor chinuri fizice și psihice la cel mai înalt voltaj.

Mollie este inima acestui film care este populat de cei lipsiți de inimă – sau cel puțin de cei fără nicio idee de empatie.

Atunci când personajul său va fi diminuat de starea de sănătatea, filmul va gravita către stări psihologice și jocuri de rol dintre cele mai diverse.

Renunțarea temporară a lui Mollie ca personaj și sursă de energie este un factor care contribuie la tumultul acestui film editat clar, în care impulsul îl reprezintă goana după materie, cu tot arsenalul aferent, cu răutatea mascată și crimele legate de aceste nesuferite patimi omenești, care au marcat istoria acestor ținuturi.

În concluzie, Killers of the Flower Moon este o filă autentică de istorie, un semn că trebuie cunoscut trecutul și totodată învățat din greșeli, deoarece valul s-ar putea întoarce, atât în ​​ceea ce privește dorința de a revizui aspectele rușinoase ale istoriei Americii, cât și în portretizarea pe marile ecrane ale acestei lupte de clasă îndreptate spre comunitatea nativilor indo-americani.

Oricât de mult acest film intitulat inspirat „Killers of the Flower Moon” scoate în evidență istoria tragică a națiunii Osage, ea ne amintește și nouă de ceea ce au suferit.

Personal, mi-am dat seama când am vizionat acest film-maraton că am reușit să am simpatii cu aceste familii care și -au pierdut viețile, din cauza acțiunilor ucigașe  tipice gândirii masonice.

Filmul surprinde scene de un realism dur, cu momente antologice când, în afară plănuirii și întocmirii crimelor, scenele ritualului înmormântării trezesc zbaterea și sensibilitatea oricărui tip psihologic uman.

„Familia mea, suntem mici. Ar fi trebuit să fim la fel de mari ca ai oricui altcineva, dar oamenii noștri au fost uciși cu toții”-o replică pe deplin relevantă și de asemenea emblematică ce situează acest film în rândul producțiilor care cu siguranță vor avea ecouri și nominalizări în cadrul festivalurilor și concursurilor de specialitate de pe tot cuprinsul globului.

Este edificator faptul că s-au scos la iveală astfel de lucruri și, chiar dacă toate acestea ilustrează realități dureroase, această poveste ecranizată pe baza unei cărți reprezintă ceva din care putem să învățăm cu toții…

Trailer oficial al filmului Killers of the Flower Moon

Prezentarea acestei cronici de film a fost realizată de către domnul profesor. dr. Daniel Mihai, redactor al platformei BPNews.Toate drepturile rezervate!