Directorul CIA, John Ratcliffe, a efectuat joi o vizită în Cuba, în cadrul căreia a cerut guvernului de la Havana schimbări majore în plan economic și de securitate. Vizita are loc într-un moment în care autoritățile cubaneze au recunoscut că rezervele lor de petrol s-au epuizat, dar și pe fondul unor demersuri ale procurorilor federali americani pentru obținerea unei inculpări împotriva lui Raúl Castro, vizând acuzații de trafic de droguri și implicarea în doborârea unor aeronave umanitare în 1996.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La începutul acestei luni, președintele Donald Trump a semnat un ordin executiv prin care sancțiunile împotriva Cubei sunt extinse pentru a viza conglomeratul GAESA. Documentul susține că veniturile acestuia „sunt probabil de peste trei ori bugetul statului”.

Secretarul de stat Marco Rubio a intensificat presiunea diplomatică, descriind GAESA drept un instrument al elitei politice cubaneze folosit pentru reprimarea populației și îmbogățirea propriei rețele de putere.

„Această companie privată care are mai mulți bani decât guvernul însuși”, a declarat Rubio în timpul unei vizite la Vatican. „Nimic din acești bani nu ajunge să construiască drumuri, poduri sau să asigure alimente pentru populație, cu excepția celor din interiorul GAESA.”

El a adăugat că noile sancțiuni vizează „o companie care fură de la poporul cubanez în beneficiul câtorva”, precizând că vor urma și alte măsuri.

Președintele Cubei, Miguel Díaz-Canel, a condamnat ordinul executiv, calificându-l drept „coercitiv”.

Originea și ascensiunea GAESA

GAESA a apărut în contextul crizei profunde de după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, deși unele dintre rădăcinile sale datează din anii ’80. Raúl Castro, pe atunci ministru al apărării, l-ar fi convins pe fratele său, Fidel Castro, să permită armatei o implicare mai amplă în activități economice, potrivit unor foști oficiali americani.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Odată cu dispariția URSS, Cuba și-a pierdut principalul partener comercial și susținător financiar. Armata s-a confruntat cu dificultăți majore, inclusiv imposibilitatea de a-și plăti trupele. În acest context, statul a permis instituției militare să preia sectoare economice, inclusiv turismul, pentru a stabiliza economia.

La început, modelul a produs rezultate: armata a fost considerată un administrator mai eficient decât alte structuri ale statului, iar economia și-a revenit treptat până la finalul anilor ’90. Profiturile au fost reinvestite în servicii publice precum sănătatea, educația și sistemul de raționalizare a alimentelor, scrie The New York Times.

Extinderea influenței economice

După preluarea președinției de către Raúl Castro în 2008, influența GAESA a crescut semnificativ. Conglomeratul controlează astăzi sectoare extinse ale economiei cubaneze, de la proiecte mici până la investiții majore, inclusiv în străinătate, precum Angola, unde generează venituri importante din educație, sănătate și construcții.

Administrația Trump strânge lațul în jurul Cubei: Desfășurare masivă de forțe aeriene și navale americane la granițele insulei

Criticii susțin că GAESA a devenit un instrument de consolidare a puterii familiei Castro.

În prezent, conglomeratul este mai influent ca oricând, în timp ce nivelul sărăciei din Cuba continuă să se agraveze.

„Armata a fost partea mai pragmatică a revoluției, dar asta nu înseamnă că susține liberalizarea politică”, a explicat analistul Frank Mora. „Este o entitate atât economică, cât și militară, ceea ce reduce interesul pentru schimbări majore, cu excepția cazului în care acestea îi sunt favorabile.”

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Finanțele GAESA nu sunt publice și nu apar în bugetul statului, ceea ce face imposibilă evaluarea exactă a contribuției sale la veniturile naționale. O fostă oficială de audit a declarat într-un interviu că nu avea acces la datele financiare ale conglomeratului, fiind ulterior concediată.

Rețele de putere și continuitate

Controlul asupra GAESA a rămas strâns legat de familia Castro. În 2011, Raúl Castro l-a numit pe ginerele său, generalul Alberto Rodríguez López-Calleja, la conducerea conglomeratului.

După moartea acestuia în 2022, conducerea a fost preluată de generalul de brigadă Ania Guillermina Lastres Morera, sancționată recent de Washington. Totuși, legăturile de familie continuă să joace un rol important, prin intermediul lui Raúl Guillermo Rodríguez Castro, nepot al lui Raúl Castro.

Potrivit unor investigații, acesta ar fi menținut contacte cu noua conducere și ar fi călătorit în 2024 cu un avion privat către Panama, unde GAESA ar avea companii înregistrate.

El este implicat și în dialoguri cu oficiali americani, alături de alți membri ai familiei Castro, inclusiv Óscar Pérez-Oliva Fraga, actual vicepremier și ministru al comerțului exterior.

Investiții, turism și dezechilibre economice

Autoritățile cubaneze susțin frecvent că sancțiunile americane sunt principala cauză a dificultăților economice. Totuși, analiștii indică și deciziile investiționale ale GAESA ca factor major al dezechilibrelor interne.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

După reluarea relațiilor diplomatice cu SUA în 2015, conglomeratul a mizat puternic pe turism, anticipând un aflux de vizitatori americani. În acea perioadă, numărul hotelurilor a crescut semnificativ, ajungând la peste 120 până în 2025.

Însă schimbarea de politică din 2016, când SUA au reintrodus restricții de călătorie, urmată de pandemia din 2020, a afectat sever sectorul turistic.

În ciuda declinului, investițiile în hoteluri au continuat, în timp ce sectoare tradiționale precum industria zahărului au intrat în colaps, obligând Cuba să importe acest produs inclusiv din SUA.

Obsesia Washingtonului pentru „insula interzisă”. De ce nu poate Donald Trump să lase Cuba în pace?

Datele oficiale indică faptul că în 2024 aproape 40% din bugetul statului a fost direcționat către turism și ospitalitate, în timp ce rata de ocupare a hotelurilor a rămas redusă.

Cheltuielile pentru turism au depășit de peste zece ori bugetele combinate pentru educație și sănătate, în timp ce finanțarea educației a scăzut semnificativ față de anul anterior.

O economie fără transparență

Economiștii afirmă că lipsa de transparență în jurul GAESA subminează controlul public asupra economiei.

„Constituția cubaneză afirmă că poporul deține mijloacele de producție, dar nu există supraveghere reală asupra deciziilor economice ale acestui conglomerat”, a declarat economistul Ricardo Torres.

Între timp, investițiile continuă, inclusiv proiecte hoteliere de lux în Havana, contrastând puternic cu degradarea infrastructurii urbane.

Foști oficiali americani implicați în negocieri anterioare descriu situația actuală ca fiind paradoxală: în timp ce resursele sunt concentrate în structuri opace, populația resimte din ce în ce mai acut efectele crizei economice.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

SUA
au anunțat că vor retrage 5.000 de militari din Germania, iar
România și Polonia se înghesuie să-i primească. Generalul (r)
Virgil Bălăceanu și politologul Sergiu Mișcoiu explică de ce
România ar fi îndreptățită să solicite o prezență sporită a
aliaților pe teritoriul său.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Relațiile
dintre Statele Unite și o parte a aliaților europeni s-au
deteriorat, iar Washingtonul ia în calcul să retragă mii de
militari sau să-i relocheze. Pentru început, peste Atlantic s-a
stabilit ca 5.000 dintre militarii americani staționați în
Germania să fie retrași, iar Politico scrie că țări ca Polonia,
Estonia, Lituania, Letonia și România și-au exprimat interesul de
a găzdui și mai multe trupe americane. Însuși președintele
Nicușor Dan a admis că România ar vrea să primească mai mulți
militari americani.

Nicușor Dan și investiția de 4 miliarde de euro de la Mihail Kogălniceanu

„România
își dorește oricât de mulți soldați americani. Suntem cam la
1.500 acum, după episodul de acum o lună și jumătate. Avem baza
militară de la Mihail Kogâlniceanu, care este o investiție
etapizată de 4 miliarde de euro în anii următori. Însă în
niciun fel de atitudine incorectă față de partenerii europeni.
Este o decizie care ține strict de SUA. În măsura în care
domniile lor vor considera că pentru apărarea colectivă România
este o gazdă bună, vom fi foarte fericiți să o facem”, a
afirmat
Nicușor Dan.

„Adevărul”
apelează la un doi cunoscuți analiști, unul militar și unul
politic, pentru a afla ce șanse ar avea România să beneficieze de
trupe aliate mai numeroase, cu precădere soldați americani.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu, cel care a reprezentat România la
Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii
Multinaționale din Sud-Estul Europei, și Sergiu Mișcoiu, profesor
de științe politice la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, respectiv
Universitatea Paris-Est Créteil, au acceptat această provocare.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Scenariul generalului Bălăceanu

Generalul
Virgil Bălăceanu afișează un optimism moderat și spune că
România are argumentele sale.

„România are
șanse, în condițiile în care, și s-a anunțat deja,
contingentul care trebuia să rotească sau să înlocuiască în
sistem rotațional contingentul american, o brigadă din Polonia —
brigada care urmează să fie dislocată, Brigada 2 Blindată din
Divizia 1 Blindată nu va mai ajunge în Polonia. Și atunci am putea
merge pe un scenariu cu o probabilitate, să zicem, destul de
ridicată ca efectivele brigăzii ale Regimentului 2 Blindat,
Regimentul 2 Cavalerie, însă e terminologie istorică, să fie
dislocate în Polonia, iar toate dislocările în Polonia pot să
influențeze și dislocarea în România, pentru că centrul de
greutate al americanului este Polonia. Comandamentul Corpului V
Armată american este în Polonia. Ori de toate forțele americane de
pe granița de est răspunde Comandamentul Corpului V Armată
american, cu elementele înaintate în Polonia. Și atunci, într-un
asemenea scenariu, putem să vorbim de o revenire a unor forțe
americane, că nu mai vorbim acum de o suplimentare”, spune
generalul Bălăceanu.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Chiar
și așa, România nu ar scăpa de responsabilități. Creșterea
propriilor sale efective militare, coroborată cu politica de
înarmare, inclusiv prin programul SAFE, ar fi la fel de actuale,
crede generalul.

„Aș
remarca, însă, chiar dacă vor veni și alți militari americani în
România, în mod fundamental nu schimbă situația. Și nu se
schimbă pentru că operația de apărare și descurajarea NATO,
punând în aplicare planurile regionale de apărare, nu înseamnă
câteva mii de militari aliați, ci înseamnă zeci și sute de mii.
Lucru pe care îl știe și Federația Rusă. În situații de criză,
trebuie NATO să disloce structurile la nivel de corpuri de armată
care, repet, înseamnă sute de mii”, mai spune generalul.

Cine ar fi capabil să preia din responsabilitățile SUA, dacă americanii se retrag din NATO. „E în măsură să garanteze securitatea României”

Asta
înseamnă că, în cazul unui ipotetic atac al Rusiei asupra
României, forțele militare care ar trebui să ducă greul, cel
puțin în prima fază, ar fi cele române. Evident, ulterior ar fi
necesare întăriri, explică generalul.

Sute de mii de soldați pentru apărarea NATO: Realitatea din spatele cifrelor

„Avem
modelul forței NATO, vom vedea dacă rămâne valabil, dar vorbim de
primul val — 100.000, al doilea val — 200.000, al treilea val —
500.000, pe perioade de timp diferite. Aici este forța NATO.
Efectivele și echipamentele aferente și tipul de dislocare. Deci
operația de apărare și descurajare pe flancul estic nu se face cu
batalioanele, nu se face cu brigăzile, nici măcar cu diviziile, ci
cu corpurile de armată. Fie că vorbim de Corpul V Armată american,
fie că vorbim de Corpul XVIII Aeroportat american, fie că vorbim de
cele 10 corpuri ale NATO de reacție rapidă sau multinaționale, cum
este și cel de la Sibiu. Ele sunt substanța dislocării pentru
punerea în aplicare a planelor regionale de apărare și
descurajare”, mai afirmă generalul Bălăceanu.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

România,
susține el, ar trebui să convingă inclusiv Franța să disloce permanent în
România o brigadă, după modelul german în țările baltice.

„Dacă
am reuși să convingem Franța să disloce permanent o brigadă, așa
cum dislocă Germania anul viitor o brigadă blindată în Lituania,
ar fi un bun exemplu și pentru alte state. Și atunci nu ar fi imposibil ca și alte state din Europa să decidă să trimită trupe în România, pentru a apăra sudul flancului estic”, crede generalul
Bălăceanu.

În
ce privește o prezență sporită americană, România ar avea o
serie de argumente prin care ar putea solicita acest lucru
Washingtonului. Spre deosebire de alte state europene, România a
sprijinit activ Statele Unite ale Americii și a făcut asta în
permanență, spune generalul Virgil Bălăceanu.

Argumentele de aur ale României: De la baza Deveselu la proiectele energetice

„Putem
să cerem prin faptul că noi am deschis aeroporturile, fie că
vorbim de Kogălniceanu, de Otopeni, de Câmpia Turzii, pentru
aeronavele de realimentare în aer, pe când Polonia, de exemplu, a
refuzat să dea pentru forțele americane din Orientul Mijlociu o
baterie Patriot. Deci noi am avut o deschidere mai mare față de
momentul sensibil, în continuare, al războiului din Orientul
Mijlociu și participarea statelor antrenate. Aș
spune că am făcut mult mai multe pentru americani decât alții.
Mai
avem faptul că am fost primii care am construit zona administrativă
a scutului de la Deveselu. Avem argumentul că vom dezvolta proiecte
energetice împreună cu America”, sunt argumentele enumerate de
generalul Virgil Bălăceanu.

Summitul București 9. România cu imaginea, Polonia cu agenda. Expert: „Centrul de greutate și interesul e pe Baltica, nu pe Marea Neagră”

Și
politologul Sergiu Mișcoiu consideră că România este îndreptățită
să primească un sprijin mai important din partea Statelor Unite.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Am
avea și noi argumentele noastre, dacă ar fi să solicităm mai
multe trupe aliate, inclusiv americane. În cazul în care, așa cum
știm, există o protecție mai mare a flancului nordic-baltic și
așa mai departe, și o protecție mai scăzută a flancului sudic,
Marea Neagră este o miză serioasă. Francezii au investit mai mult
decât americanii în acest proiect de consolidare a flancului
sud-estic al NATO, iar germanii, dorind poate să recupereze un
anumit teren, ar putea fi tentați de această variantă. Americanii
ar putea fi tentați să recupereze teren”, spune Mișcoiu.

Există
însă și un contraargument, adaugă Sergiu Mișcoiu. Polonia este
mult mai influentă și știe să-și atingă obiectivele, spre
deosebire de România, susține el.

„Acum,
Polonia are un lobby mult mai puternic în Statele Unite și știm
asta de mult. Geostrategic, poate fi mai interesantă decât România.
Pe de altă parte, dacă există un interes privind o prezență
simbolică, măcar în zona aceasta a Mării Negre, Statele Unite ar
putea să meargă pe o asemenea decizie. Din păcate, fluxul
decizional strategic la Washington este atât de gripat în momentul
de față, încât este foarte greu să determine o strategie pe care
să o poți urmări. Mai degrabă urmărești hazardul evenimențial
care duce la anumite decizii luate uneori pripit”, încheie Sergiu
Mișcoiu.

Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, acuză Guvernul că prezintă drept sprijin pentru economia românească o discuție a premierului Ilie Bolojan cu unele dintre cele mai mari rețele de import din România.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Unele glume se scriu singure, mai ales atunci când guvernul vrea să îşi cosmetizeze cele mai penibile acţiuni. Premierul Ilie Bolojan se întâlneşte cu cei mai mari importatori din România pentru a vorbi despre ‘promovarea producătorilor români”,  spune Peiu, duminică, într-o postare pe Facebook.

Liderul senatorilor AUR susține că întâlnirea dintre Ilie Bolojan şi conducerea grupului german Schwarz, n-ar avea legătură cu sprijinirea industriei locale.

„Omul nostru de la palatul Victoria s-a întâlnit, servil, cu un mare producător german de mâncare, care îşi vinde produsele aici prin cele mai mari supermarket-uri din ţară şi vrea să ne convingă că a făcut-o pentru a promova industria românească. De fapt, este ca în bancurile de la Radio Erevan: nemţii nu doreau să cumpere ceva din România, ci doreau să vândă. Şi nu mâncare, ci ‘servicii de digitalizare’. Şi nu pe piaţa liberă, ci direct instituţiilor de stat, inclusiv STS”.

Petrișor Peiu continuă ironic:

„În contextul efortului depus de vicepremierul Oana Gheorghiu, de promovare a serviciilor grupului german Schwarz către achizitorii publici din ţară am aflat cu toţii că, în ziua de 10 martie 2026, premierul Ilie Bolojan şi CEO-ul Schwarz Group, Gerd Chrzanowski, s-au întâlnit, la Palatul Victoria, pentru a vorbi despre ‘oportunităţile de investiţii în sectorul producţiei alimentare din România, precum şi despre promovarea producătorilor români pe pieţele europene’”.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns”

Liderul AUR subliniază că Lidl și Kaufland, companii ale grupului Schwarz, sunt printre cei mai mari importatori din România:

„Ei bine, ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, dar Lidl şi Kaufland, firmele din grupul Schwarz prezente în România, sunt printre importatorii fruntaşi la noi în ţară: Lidl pe locul 5, iar Kaufland pe locul 20. E drept că una dintre ele, Kaufland, se află printre primii 500 de exportatori din România. Dar pe locul 281! Pentru a fi cât se poate de clar: cele două reţele germane domină piaţa locală a comerţului alimentar: în funcţie de cifra de afaceri din 2024, Lidl a ocupat primul loc, cu aproximativ 24 de miliarde de lei, iar Kaufland locul al doilea, cu aproape 20 de miliarde de lei”.

„Au tot interesul să importe cantități uriașe de mâncare”

Peiu mai spune că „oricine intră în magazinele Lidl și Kaufland va vedea produsele importate care fac din cele două firme unii dintre marii importatori de alimente din țară”:

„Nu ştiu cum i-o fi prezentat Oana Gheorghiu realitatea şefului ei de guvern, dar firmele Lidl şi Kaufland au tot interesul să importe cantităţi uriaşe de mâncare, căci Schwarz Group deţine 23 de fabrici care produc dulciuri, băuturi şi produse de patiserie destinate în special mărcilor private ale Lidl şi Kaufland”.

Amintim că, sâmbătă, vicepremierul Oana Gheorghiu a respins acuzațiile de trafic de influență într-un mesaj publicat pe Facebook, apărut la scurt timp după ce AUR a cerut explicații privind întâlniri dintre instituții ale statului și un grup german implicat în digitalizare.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Întâlnire publică, înregistrată”

Unul dintre principalele puncte invocate de vicepremierul Oana Gheorghiu se referă la caracterul întâlnirilor din Guvern, pe care le descrie ca fiind transparente și strict tehnice.

Aceasta afirmă că reuniunea din 19-20 ianuarie 2026 a fost una oficială, înregistrată și comunicată public, la care au participat instituții precum ADR, MAI, STS, SRI, MApN și Ministerul Economiei, subliniind că nu a fost vorba despre negocieri sau decizii administrative, ci despre discuții tehnice între specialiști.

„Pe 19-20 ianuarie 2026 a avut loc în guvern o întâlnire publică, înregistrată în RUTI și comunicată pe pagina mea de Facebook, între reprezentanți ai grupului Schwartz și instituțiile române implicate în digitalizare: ADR, MAI, STS, SRI, MAPN, MEDAT. Eu am participat la deschidere, maximum o oră. Restul au fost discuții tehnice între specialiști.

De ce grupul Schwartz (sic!)? Peste 600.000 de locuri de muncă în România și unul dintre pionierii ecosistemului digital european, orientat către suveranitate digitală. Un proiect din care România ar trebui să facă parte”,  a explicat Oana Gheorghiu.

Anterior, premierul interimar Ilie Bolojan declarase că nu vede nicio problemă în discuțiile vicepremierului Oana Gheorghiu cu reprezentanții grupului german Schwarz, companie care a finanțat ONG‑ul acesteia.  

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>