Actualitate
Rețete tradiționale de lebăr de casă, un gust autentic pentru Sărbători. Arome din Moldova, savoarea ardelenilor și intensitatea Olteniei
Când vine vorba despre preparatele tradiționale de porc, fiecare regiune a României aduce pe masă nu doar savoare, ci și poveste. În cazul lebărului – cunoscut în Ardeal și Banat sub numele de maioș sau lebervurst – diferențele regionale devin un adevărat spectacol al gustului. În Oltenia, însă, lebărul capătă o notă aparte, cu arome intense și condimente specifice care reflectă personalitatea puternică a bucătăriei oltenești.
Lebăr de casă, realizat prin rețete autentice românești, specifice fiecărei zone a țării Colaj
Am ales să vă prezentăm trei rețete autentice de lebăr de casă – tradiționalul pateu românesc – fiecare cu specificul său regional: Moldova, Ardeal și Oltenia.
În centrul atenției se află două interpretări detaliate și bine documentate, semnate de Gina Bradea și echipa de la Savori Urbane. Blogurile lor, recunoscute pentru pasiunea cu care promovează bucătăria românească tradițională, sunt însoțite de explicații minuțioase și materiale video captivante. Pe lângă acestea, am inclus și rețeta oltenească, care, deși mai puțin detaliată, merită să fie descoperită pentru autenticitatea sa.
Cum să pregătești lebăr de casă după rețeta tradițională românească
Gina Bradea ne poartă în inima Moldovei, unde lebărul capătă o aură de sărbătoare. Ficatul, carnea și mirodeniile sunt combinate în proporții perfecte, iar rezultatul este un preparat rustic, cu arome intense și o textură consistentă. Rețeta sa evocă mesele de Crăciun de odinioară, unde fiecare înghițitură aduce o fărâmă de tradiție.
În contrapunct, echipa Savori Urbane propune o versiune ardelenească rafinată, cunoscută sub denumirea de maioș sau lebervurst. Rețeta, puternic influențată de tradițiile germano-austriece, se remarcă printr-o afumare subtilă și o textură catifelată, obținută prin dublă măcinare și prelucrare atentă. Este o abordare elegantă, care impresionează prin finețe și măiestria tehnică.
Originea acestui preparat este evidențiată chiar de denumirea sa: Leberwurst (în germană, „cârnat de ficat”) și máj (în maghiară, „ficat”). Popularizat inițial în Ardeal, Banat și Bucovina, acest mezel a devenit treptat o prezență obișnuită și în alte regiuni ale țării. Rețeta tradițională menține un echilibru precis între ficat (35-40%) și celelalte ingrediente: slănină, carne fiartă, ceapă călită în untură, condimente și supa în care au fost fierte. Depășirea acestui procent de ficat ar duce la un gust amărui și o textură mai puțin plăcută, dificil de întins pe pâine.
Pentru completarea „trilogiei” de arome, rețeta oltenească se remarcă printr-o savoare robustă și o personalitate puternică. Cu un mix de condimente specifice și o abordare mai directă, acest lebăr reflectă spiritul neîmblânzit al bucătăriei din sud-vestul țării. În comparație cu celelalte două, rețeta oltenească este mai intensă, dar la fel de autentică.
Fiecare rețetă spune o poveste diferită, aducând laolaltă tradiții și gusturi ce definesc identitatea culinară a regiunilor din România. Alegerea preferatei depinde doar de papilele gustative ale fiecăruia, dar un lucru este cert: toate cele trei rețete sunt o celebrare a bogăției și diversității gastronomiei românești.
Lebăr Foto Istock
Reguli de aur pentru curățarea mațelor ca un profesionist
Curățarea mațelor reprezintă o etapă esențială în prepararea lebărului de casă. Acestea pot fi obținute fie de la porcul tăiat recent, fie cumpărate de la măcelărie sau supermarket. Mai întâi, mațele se clătesc sub un jet de apă rece pentru a îndepărta impuritățile mari, iar apoi se întorc pe partea interioară pentru o curățare mai eficientă. După acest prim pas, se pregătește o soluție din apă caldă și sare, folosind aproximativ 1-2 linguri de sare la un litru de apă, în care mațele se înmoaie și se lasă câteva minute pentru a elimina mirosurile neplăcute și eventualele resturi de impurități.
Ulterior, se trece la frecarea mațelor cu lămâie sau oțet, în funcție de zonă, pentru a le dezinfecta și pentru a înlătura mirosul caracteristic. Lămâia sau oțetul ajută la o curățare mai temeinică, iar pentru un miros mai plăcut, se pot adăuga felii de lămâie în apa caldă și sărată. După ce mațele au fost frecate cu lămâie sau oțet, se clătesc bine cu apă rece pentru a îndepărta orice reziduuri. După curățare, mațele se pun pe un prosop curat și se lasă la uscat complet înainte de a fi folosite.
Înainte de umplere, este important să se verifice mațele pentru eventuale găuri. În cazul în care nu pot fi legate corespunzător, se recomandă înlocuirea acestora cu altele. Gospodinele din Ardeal și Banat pun mai mult accent pe utilizarea soluțiilor de oțet sau lămâie și pe apa fierbinte, în timp ce în Moldova, procesul se bazează mai mult pe apă rece și sare. Aceste diferențe regionale reflectă tradițiile culinare specifice fiecărei zone a țării. Deși curățarea mațelor poate părea un proces laborios, este un pas esențial pentru a obține un lebăr de calitate, fără mirosuri neplăcute.
Specialități tradiționale de Crăciun și de Anul Nou la români Sursă Muzeul Astra Sibiu
LEBĂR DE CASĂ ARDELENESC ORI BĂNĂȚEAN. REȚETA TRADIȚIONALĂ
Ingredientele necesare pentru maioș
Ingrediente:
3 kg ficat crud de porc
3 kg slănină crudă
1 kg carne de porc mai grasă (pulpa nedegresată, spata)
800 g ceapă tocată
200 g untură de porc
70 g sare neiodată, de preferință pentru murături și mezeluri
30 g piper negru proaspăt măcinat
Opțional: 1 linguriță de nucșoară rasă sau maghiran uscat (alegeți una dintre ele)
Mațe subțiri de porc și/sau mațe crețe (mai groase).
Pașii pentru prepararea lebărului ardelenesc: de la curățarea mațelor la fierbere
Și în Ardeal și Banat, prepararea lebărului de casă începe cu procesul de curățare a mațelor. În aceste regiuni, se pune un accent deosebit pe curățarea
mațelor cu o soluție de oțet sau apă cu sare, pentru a îndepărta mirosul
neplăcut și a igieniza corect intestinele. Se recomandă adesea spălarea acestora cu oțet
sau chiar lămâie, pentru a le da un miros mai plăcut și a le face mai ușor de
manevrat.
Un alt pas esențial în tradiția ardelenească
este clătirea mațelor în apă fierbinte. Apa caldă ajută la eliminarea
rezidurilor, dar și la îndepărtarea mirosului. Unele
gospodine din Ardeal le pun chiar într-o oală cu apă fierbinte și le lasă
câteva minute înainte de a le spăla sub jet de apă rece.
După ce s-au curățat mațele se pregătesc ingredientele care, odată cântărite, se așază pe o tavă, iar bucățile de spată și slănină sunt plasate într-o oală sub presiune, alături de apă, fără sare. „Odată ce oala a început să fâsâie, 30 de minute sunt suficiente pentru ca slănina și carnea să fiarbă corect. Dacă folosiți o oală clasică, va trebui să le fierbeți aproximativ două ore, cu atenție la nivelul lichidului, pe care îl completați dacă este nevoie. Fierberea se face la foc mic, în ambele cazuri”, recomandă Savori Urbane.
După fierbere, spuma este îndepărtată, iar slănina și carnea sunt lăsate la scurs. Zeama obținută se recuperează și se pune din nou în oală, degresată. Grăsimea rezultată poate fi folosită pentru prepararea săpunului de casă. Între timp, se toacă ceapa (cu robotul de bucătărie, dacă ai unul) și se călește în aproximativ 200 de g de untură, la foc mic.
Oala sub presiune, cu cei 2,5 litri de zeamă rămași care se completează cu încă doi litri de apă, se pune la fiert. Când lichidul fierbe se adaugă ficatul tăiat grosier, care se lasă cel mult 30 de minute, cât să rămână interiorul rozaliu și moale. În caz contrar se întărește, iar apa se închide la culoare.
Se testează înainte de a fi scos din oală pentru a fi pus la răcit. Nici în acest caz nu se aruncă zeama. Ficatul, carnea și slănina fierte se toacă, alături de ceapa călită, prin mașină, cu cea mai fină sită. Se pune zeamă peste amestec ca să nu fie prea dens, aproximativ 300 ml.
Echipa Savori Urbane subliniază că, la lebărul ardelenesc, nu se adaugă alte organe precum plămâni, splină, inimă sau rinichi, acestea fiind rezervate pentru alte preparate, cum ar fi toba sau caltaboșii. Pentru a adapta rețeta la timpurile moderne, ceaunul de țară a fost înlocuit cu oala sub presiune, reducând timpul de fierbere de la trei ore la doar una.
Totuși, metoda tradițională cu oala clasică rămâne o opțiune, dar necesită mai multă răbdare. După umplerea mațelor, mezelurile sunt opărite, fie la foc de lemne, fie în cuptorul electric setat la 80°C, pentru un control mai precis al temperaturii.
LEBĂR DE CASĂ MOLDOVENESC. REȚETA TRADIȚIONALĂ
Ingrediente necesare
700 g ficat de porc
1 bucată de burtă (poală de porc), aproximativ 500 g, cu șuvițe de carne și slănină
1 splină
1 inimă
1 limbă
Sare, piper, ardei iute, ienibahar boabe, dafin
1 ceapă
1 morcov
Pașii pentru prepararea lebărului moldovenesc: de la curățarea mațelor la fierbere
În Moldova, mațele se curăță cu apă rece, iar
procesul este mai simplu, bazându-se adesea pe spălarea și întoarcerea
intestinelor pentru a îndepărta murdăria. Gospodinele din Moldova folosesc mai
rar oțet sau lămâie pentru a spăla mațele, concentrându-se mai mult pe clătirea
și frecarea acestora cu apă curată. Deși se folosesc, mai rar, oțetul sau lămâia pentru curățare acest pas nu este neapărat o practică
tradițională în toate gospodăriile.
În general, curățarea mațelor în Moldova
este mai simplă și directă, folosind apă și sare pentru a îndepărta
impuritățile.
„Cum se face rețeta tradițională de lebăr de casă, ca în Moldova? Ficatul și burta de porc, alături de celelalte organe (dacă le folosiți), se spală bine în mai multe ape. Limba se curăță, iar toate ingredientele se pun la fiert într-o oală cu apă și sare. Când începe să fiarbă, reduceți focul la minimum, astfel încât să se formeze spuma, iar zeama să rămână clară. Îndepărtați spuma, adăugați piperul, ienibaharul boabe, frunzele de dafin și un ardei iute (opțional, recomand un vârf pentru un gust mai intens). După ce organele sunt bine fierte (verificați cu furculița), scoateți-le și lăsați-le să se răcească”, sfătuiește Gina Bradea.
Pentru a obține un lebăr perfect, după ce preparatul s-a răcit bine, se taie în bucăți și se trece prin mașina de tocat sau robot, pentru a se obține o pastă fină. Același procedeu se aplică și cepei, precum și rădăcinoaselor, care sunt adăugate pentru un gust bogat și aromat.
Apoi, se ajustează gustul cu sare și piper, iar zeama în care a fiert carnea este adăugată treptat până se obține o pastă ușor de modelat. Aceasta va fi folosită pentru a umple intestinele.
După umplere, mațele se leagă sau se cos bine, se înțeapă din loc în loc cu o scobitoare și se pun la fiert în zeama rămasă de la fiertul cărnii. Se fierb aproximativ 10-15 minute, apoi se scot, se așează între blaturi de lemn sau în tăvi, punându-se o greutate deasupra pentru a le aplatiza ușor. Se lasă la rece până a doua zi. În Moldova, afumarea nu este întotdeauna o practică obligatorie, deși există și variante afumate ale lebărului.
„La bunicii mei, din zona Bârladului, la tobă și lebăr se adăuga și sânge”, rememorează Gina Bradea, aducând în discuție o tradiție veche din familia sa, care, deși nu este atât de frecventă în toate regiunile, adaugă un plus de profunzime și o textură specială preparatelor. Sângele, folosit pentru a lega ingredientele și a adăuga o culoare distinctă, contribuie la un gust mai intens, având o tradiție adânc înrădăcinată în multe zone rurale ale României. Această metodă rămâne o amintire vie a preparatelor tradiționale, care îmbină tehnicile vechi cu gusturile autentice ale sărbătorilor de iarnă.
Lebărul moldovenesc, și nu numai, se servește alături de muștar, legume proaspete – roșii, castraveți, ardei grași – sau murături savuroase, precum castraveți sau gogoșari în oțet, care adaugă un contrast răcoritor și o notă de aciditate ce completează perfect gustul bogat al preparatului tradițional.
LEBĂR DE CASĂ OLTENESC. REȚETA TRADIȚIONALĂ
Rețeta oltenească tradițională de lebăr păstrează elementele comune ale preparatului – ficatul, slănina, carnea grasă, ceapa și condimentele – dar se remarcă prin câteva detalii care o diferențiază de variantele din Moldova și Ardeal, reflectând specificul culinar al regiunii.
În Oltenia, condimentele sunt mai generoase, cu un accent deosebit pe cimbru, piper și uneori un strop de usturoi, care intensifică aroma și dau preparatului un gust mai robust. Spre deosebire de Ardeal, unde textura lebărului este fină, obținută prin măcinare dublă și procesare atentă, în Oltenia se preferă o consistență mai rustică, cu bucăți ușor mai mari de carne sau organe, pentru a păstra autenticitatea tradițională.
Mațele sunt curățate în stil clasic, cu sare și oțet, prin clătiri repetate în mai multe ape, fără tehnicile elaborate din Ardeal, care includ uneori lămâie, În același timp, spre deosebire de Moldova, unde ceapa fiartă este frecvent utilizată, în Oltenia ceapa este călită, ceea ce contribuie la un gust mai pronunțat și intens.
Procesul de fierbere este simplu și eficient, iar mațele, după umplere, nu sunt aplatizate ca în alte regiuni, păstrând un aspect rustic, specific preparatelor „de țară”. Spre deosebire de rețeta ardelenească, în care lebărul este adesea afumat și îmbogățit cu nucșoară sau maghiran, în Oltenia se pune accent pe savoarea naturală a ingredientelor, completată uneori de un ardei iute discret, pentru un plus de personalitate. Afumarea lebărului în această zonă este, de asemenea, o practică des întâlnită. Regiunea are o tradiție culinară în care afumarea joacă un rol important, nu doar în cazul lebărului, ci și al altor preparate din carne de porc. Totuși, nu toți oltenii afumă lebărul, iar rețetele pot varia.
Astfel, rețeta oltenească devine o combinație armonioasă între simplitatea moldovenească și rafinamentul ardelenesc, păstrându-și totuși caracterul unic, cu arome intense și o pregătire mai directă, ce reflectă spiritul pragmatic al bucătăriei oltenești.
Actualitate
Dezbatere aprinsă în educație: Lipsa de transparență de la olimpiade ajunge pe masa Ministerului. Ce schimbări cer elevii
Olimpiadele școlare sunt în centrul unei dezbateri care ridică întrebări cu privire la viitorul acestor competiții. Consiliul Național al Elevilor solicită Ministerului Educației măsuri urgente de reformă, după o serie de sesizări privind lipsa de transparență și proceduri neclare de evaluare. În paralel, profesorul Doru Căstăian vine cu o altfel de perspectivă și propune o discuție mai profundă: despre rostul și funcția olimpiadelor.
Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane, punctul de la care au pornit dezbaterile
Totul a pornit de la sesizările făcute de elevi și profesori după Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane desfășurată la Iași. Mai mulți participanți au reclamat nereguli în procesul de evaluare, lipsa unor explicații clare pentru punctaje și dificultăți în exercitarea dreptului la contestație. Din aproape 400 de participanți la toate disciplinele Olimpiadei (Economie, Sociologie, Filosofie, Psihologie, Educație Socială, Logică), 89 au depus contestații. Una singură a fost admisă: la Sociologie.
Elevii au vorbit și despre experiențe tensionate în timpul probei propriu-zise, inclusiv despre atitudini nepotrivite ale membrilor comisiei de evaluare. ,,Citește-ți încă o dată lucrarea să vezi ce aberații ai scris”, i-ar fi spus un profesor unui elev care ulterior a obținut 9,20 și mențiune pe țară, arată Edupedu.
Totodată, și regulamentul a fost interpretat diferit, în funcție de profesorii supraveghetori. La disciplina Educație Socială, regulamentul specific al olimpiadei naționale prevede că membrii unei echipe (formată din doi elevi) pot colabora pe tot parcursul timpului acordat, dar nu precizează dacă ambii membri pot scrie pe lucrare. Rezultatul? Săli diferite, reguli diferite. Unora li s-a transmis că au voie să scrie amândoi elevii din echipă, altora că doar unul. Elevii cu lucrări mai lungi au obținut și punctaj mai mare.
După Olimpiadă, mai multe plângeri au fost înaintate către Ministerul Educației.
Consiliul Național al Elevilor: „Olimpiadele riscă să pedepsească exact elevii pe care pretind că îi celebrează”
Într-un comunicat amplu, Consiliul Național al Elevilor formulează una dintre cele mai dure critici din ultimii ani la adresa modului de organizare a competițiilor școlare de acest fel.
Olimpiadele ar trebui să fie spații ale meritocrației, ale rigorii și ale unei competiții oneste. În schimb, în acest an, spațiul public a fost traversat de prea multe exemple care arată exact contrariul: reguli percepute ca fiind neclare sau schimbate din mers, proceduri de contestație care ridică semne de întrebare, dar și atitudini care nu au ce căuta într-un cadru educațional. Când elevii ajung să se întrebe nu unde au greșit, ci după ce reguli sunt evaluați, este clar că avem de-a face cu o problemă care ține de întregul sistem
, atrag atenția reprezentanții elevilor. Aceștia aduc în discuție și o dublă măsură în privința standardelor:
Toate aceste situații nu trebuie privite ca pretexte pentru a decredibiliza ideea de olimpiadă, ci ca motive serioase pentru a o apăra de improvizație și de abuz. Problema nu este existența standardelor ridicate. Problema este că, prea des, standardele par să fie cerute exclusiv elevilor, în timp ce celor care organizează, evaluează și coordonează li se îngăduie ambiguitatea, lipsa de explicații și, uneori, chiar lipsa de respect.
Cele cinci solicitări către Ministerul Educației
Totodată, reprezentanții Consiliului Național al Elevilor punctează faptul că Ministerul Educației, sub egida căruia sunt organizate toate competițiile școlare finanțate de stat, ,,nu poate rămâne în rolul de spectator al acestor derapaje”. Și cer implementarea mai multor măsuri pe care le consideră esențiale pentru restabilirea încrederii în sistem:
- Publicarea din timp a calendarului și regulamentelor specifice. ,,Pentru a asigura predictibilitate și un cadru clar de desfășurare a competițiilor, calendarul etapelor și regulamentele aferente fiecărei discipline trebuie publicate cu suficient timp înainte, astfel încât elevii și profesorii coordonatori să nu fie puși în fața unor informații comunicate tardiv.”
- Transparentizarea componenței comisiilor centrale. ,,Pentru consolidarea încrederii în corectitudinea procesului de evaluare, este necesară publicarea componenței comisiilor centrale, precum și asumarea unor criterii clare de selecție a membrilor acestora, care să respecte standarde de competență, integritate și imparțialitate.”
- Asigurarea posibilității de vizualizare a lucrării împreună cu borderoul de evaluare, înainte de depunerea contestației. ,,Pentru ca dreptul la contestație să fie exercitat în mod real și informat, este necesară modificarea Normelor metodologice și a regulamentelor specifice ale olimpiadelor școlare, astfel încât elevii să poată consulta, înainte de expirarea termenului de depunere a contestațiilor, nu doar lucrarea, ci și borderoul de corectare aferent. Doar în acest mod fiecare elev poate înțelege clar unde și pentru ce a fost depunctat, putând decide în cunoștință de cauză dacă formulează sau nu o contestație.”
- Afișarea completă și coerentă a rezultatelor, înainte de expirarea termenului pentru contestații. ,,Elevii trebuie să aibă acces la toate rezultatele relevante pentru ierarhia finală înainte de a decide dacă depun sau nu contestație. Orice altă practică afectează caracterul echitabil al competiției și pune elevii în imposibilitatea de a lua o decizie în cunoștință de cauză.”
- Interzicerea și sancționarea fermă a limbajului jignitor, umilitor sau intimidant la adresa elevilor. ,,Nicio formă de excelență academică nu poate justifica un comportament abuziv. Ministerul Educației și Cercetării are obligația de a transmite clar că derapajele de acest tip sunt incompatibile cu valorile educației și trebuie sancționate prompt, indiferent de funcția sau prestigiul persoanei care le manifestă.”
Acolo unde regulile devin neclare, iar respectul față de elev dispare, excelența riscă să rămână doar un alt cuvânt frumos din discursurile oficiale”, subliniază forul reprezentativ al elevilor.
Doru Căstăian: „Eforturile supraumane nu se varsă ȋn nimic mai larg”
Dacă elevii vin cu revendicări, profesorul de Științe Sociale Doru Căstăian aduce în discuție însuși sensul acestor competiții, într-o postare critică.
,,Cred că ar merita pornită o meditaţie mai largă despre rostul şi funcţia sistemică a olimpiadelor, ea ar fi poate mai utilă decât cartografia unei singure olimpiade naţionale problematice. Istoric, olimpiadele sunt parte a unei tradiții străvechi a eforturilor verticale, cu trimitere terminologică, dar şi larg culturală, către Antichitate şi etica virtuţilor. Sunt concursuri pentru selectarea celor mai buni dintre cei buni. De aici, ideea de excelenţă, care trimite, desigur, la arete-ul antic, la perfecţiunea mereu vizată, mereu amânată, mereu de cucerit. Dar, ȋn accepţiune antică şi nu numai, excelenţa nu e niciodată numai dexteritate, abilitate tehnică de excepţie. Performanţa tehnică are rost doar dacă provine dintr-un ideal cultural şi educaţional, adică omenesc, ȋn cel mai bun sens al termenului. De asemenea, ea vine cu costuri foarte mari.
Reguli noi pentru olimpiadele școlare: lucrări digitalizate și acces pentru elevii spitalizați. Normele, publicate în Monitorul Oficial
Efortul nerezonabil, obtuzitatea impusă a privirii, ȋngustimea intereselor, monodirecţionarea resurselor au sens doar dacă sunt făcute ȋn numele unor valori veritabile şi al unui ideal mai larg în care să se recunoască ȋntreaga comunitate. Cu o comparaţie recentă şi la ȋndemână, programul Artemis are sens doar ȋn măsura ȋn care claustrările, efortul, privaţiunile răscumpără un rezultat care nu e autoreferenţial, ci inspiră o ȋntreagă omenire şi scoate la iveală, printr-o realizare excepţională, ceea ce e mai bun ȋn ȋntreaga natură umană”, a scris profesorul într-o postare pe Facebook.
În viziunea sa, în cazul olimpiadelor și concursurilor școlare, efortul nu duce la îndeplinierea unor astfel de idealuri:
,,Eforturile supraumane şi autodepăşirea nu se varsă ȋn nimic mai larg pentru că nu au ȋn ce să se verse. Exemplele inspiraţionale nu irigă nimic sistemic pentru că sistemul este adesea un deşert axiologic. Ceea ce ar putea fi muncă inspiratoare devine proces mecanic, orb, kafkian. Şi, când se ȋntâmplă asta, olimpiadele devin ceva distopic.”
Din punctul de vedere al profesorului, există și o ruptură structurală între performanța de vârf și restul sistemului educațional:
Nu de puţine ori, ȋn forma actuală, lucrează direct ȋmpotriva idealului educaţional declarat al şcolii româneşti. De multe ori, excelenţa măsurată doar ȋn premii se face ȋmpotriva şi prin uzarea excelenţei caracterului, relaţiilor fireşti, consistenţei etice. Nu de puţine ori, premiile se iau prin ignorarea masivă a celor mulţi, prin marginalizarea lor tehnică şi valorică, prin ruperea brutală a olimpicului, a cărui performanţă este susţinută la nenumărate niveluri, de logica internă a sistemului. Cu marginalii absoluţi ai sistemului lucrurile stau şi mai rău.
În cadrul aceleiași postări, Doru Căstăian a venit și cu un disclaimer:
,,N-aş vrea să fiu ȋnţeles greşit. Am cunoscut destui olimpici (am avut și eu câţiva olimpici naţionali) şi destui profesori de olimpici. Printre ei sunt elevi admirabili, profesori admirabili, care uneori construiesc relaţii extraordinare, bazate pe respect reciproc şi pasiune ȋmpărtăşita. Am cunoscut și inspectori admirabili, care se dau peste cap ca să-i ajute cum pot pe cei implicaţi în competiţie. Sistemic, ȋnsă, olimpiadele mai degrabă alimentează (întrucât indirect o validează) o tristă stare de fapt şi o ȋncremenire opacă, succesele sunt autoreferenţiale, confirmând tuturor părţilor anxioase (copii, părinţi, profesori) că ȋşi fac bine treaba”.
Ingredientele performanței în școala de stat. „Copiii cred că o să-și piardă foarte mult din motivație”
Dezbaterea rămâne deschisă
În loc de concluzie, profesorul de Științe Sociale, își dorește ca subiectul să fie pus pe agenda publica și dezbătut.
,,Olimpiadele şi ce aduc ele, deopotrivă bun și rău, ar trebui să fie la un moment dat subiect de reflecţie publică serioasă. Un prim pas ar putea fi prezentarea unor scuze publice pentru ce s-a ȋntâmplat la Iaşi, dispunerea recorectării de urgenţă a tezelor, după criterii transparente și valide ştiinţific. După aceea, ar urma logic iniţierea unei dezbateri publice privind rolul şi funcţia acestor concursuri, precum şi a costurilor pedagogice şi morale ale definirii exclusive a excelenţei ȋn acest fel”, a scris Doru Căstăian.
Actualitate
Noua termocentrală Mintia, construită în trei ani. Investiția de 1,7 GW aduce aproape 1.000 de locuri de muncă
Aproape 1.000 de oameni lucrează pe șantierul noii termocentrale de la Mintia, construită în județul Hunedoara, după închiderea fostei centrale electrice alimentate cu cărbune. În 2026, la cinci ani de la închiderea fostei termocentrale, noul complex va produce energie.
Termocentrala Mintia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Începute în 2024, lucrările la noua termocentrală Mintia au ajuns în faza finală, iar complexul energetic, proiectat la o capacitate de 1,7 GW, ar putea intra în producție în vara anului 2026.
Aproape 1.000 de muncitori pe șantier
Până în prezent, cele mai importante instalații au fost montate, iar noile construcții ridicate pe terenul vechii termocentrale i-au schimbat înfățișarea.
Noii proprietari nu au renunțat la corpul principal al fostei termocentrale, ridicate în anii ’60, și la cele trei turnuri ale acesteia, înalte de 220 de metri.
Investiția în construcția complexului energetic, aflat la cinci kilometri de Deva, în vecinătatea comunei Vețel, a depășit 1,2 miliarde de euro până în prezent și a adus aproape 1.000 de noi locuri de muncă.
„Am demonstrat că am respectat tot ceea ce ne-am asumat și că ceea ce am promis am realizat, arătând că toate complexitățile și obstacolele pot fi depășite. Acest proiect este foarte important pentru stabilitatea sectorului energetic din România, este important pentru comunitatea locală și pentru oportunitățile de angajare. Avem deja în jur de 950 de muncitori, iar foarte curând vom ajunge la 1.000. Sperăm să intrăm în producție cu prima turbină pe gaz până în luna iunie, anul acesta, iar cu a doua, în jurul lunii august. Totul depinde de suportul autorităților, inclusiv Transgaz și Transelectrica. Ținta noastră este să avem ciclu combinat până în luna octombrie a acestui an”, a declarat Shadi Abulkhair, directorul Mass Global Energy.
Noile termocentrale acoperă deficitul de energie
Sâmbătă, 18 aprilie, în urma unei vizite pe șantierul termocentralei, Bogdan Ivan, ministrul Energiei, a declarat că noua investiție va aduce costuri mai mici pentru energie în România.
„Este un proiect extrem de important, de interes național. Ne-a inspirat pentru a veni cu o nouă legislație în materie de proiecte de producție, transport și stocare a energiei electrice din țara noastră. Investitorii care au venit aici cu peste 1,2 miliarde de euro au reușit să aducă, încă din decembrie 2024, cea mai nouă tehnologie existentă pe piață, într-una dintre cele mai mari facilități de producție energetică bazate pe gaz din întreaga Uniune Europeană”, a declarat ministrul Energiei, Bogdan Ivan.
Potrivit ministrului Energiei, odată cu finalizarea investițiilor de la termocentralele Mintia și Iernut, România își va suplimenta producția de energie cu aproximativ 2.200 MW, bazată pe gaz. Tot până la finalul anului 2026, adaugă ministrul, este așteptată intrarea în producție a altor proiecte: 2.000 MW producție fotovoltaică, 1.500 MW stocare și peste 350 MW producție de energie eoliană.
„Noi astăzi avem, plus-minus, un deficit de balanță de 1.500 MW – adică importăm aproximativ această cantitate, dar odată cu intrarea acestor proiecte în producție, până la finalul anului, România va putea să spună că ajunge de la nivelul de importator de energie la nivelul de a produce suficientă energie încât să-și satisfacă nevoia internă, lucru care automat va duce la o scădere a prețului final, în condiții de piață, atât pentru consumatorii industriali, cât și pentru consumatorii casnici”, a precizat ministrul.
„Noi, astăzi, importăm, la ore de vârf, aproximativ 20 la sută din cantitatea pe care o consumăm în țara noastră, dar o importăm la un preț foarte ridicat. Pentru 20 la sută din cantitatea de energie, plătim 40 la sută din totalul energiei pe care o consumăm în România. Ceea ce automat ridică prețul pentru consumatorul final. Ne afectează pe toate palierele conflictul din Orientul Mijlociu. Dincolo de piața carburanților, și cea a gazelor naturale este afectată, pentru că astăzi 20 la sută din producția de energie electrică a României este bazată pe gaze naturale”, a declarat ministrul Energiei, Bogdan Ivan.
Mass Global Energy Rom va investi 1 miliard de euro în capacități de stocare a energiei, inclusiv la Mintia
Fosta „stea de pe Mureș”
Fosta termocentrală Mintia a fost construită în anii ’60 pe teritoriul vechii așezări daco-romane Micia, de pe malul Mureșului. Proiectul inițial viza înființarea a patru grupuri energetice de câte 210 MW, care funcționau cu cărbune din Valea Jiului, adus pe calea ferată.
Imaginea 1/23:
Termocentrala Mintia Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (2) JPG
Primul grup energetic al termocentralei Mintia a fost inaugurat în toamna anului 1969, iar doi ani mai târziu au fost realizate și celelalte trei grupuri energetice. În 1977 a devenit funcțională a cincea turbină de 210 MW, iar din 1980 centrala a fost dotată cu al șaselea grup energetic. Unul dintre grupuri a fost modernizat în 2009, ajungând la 235 MW.
„De la punerea în funcţiune şi până la finele anului 2011, termocentrala Mintia a livrat 204 TWh din energia electrică necesară României şi a consumat 117 milioane de tone de cărbune”, arăta un raport al Termocentralei Mintia.
Declinul industriei miniere din Valea Jiului și problemele de mediu ale termocentralei, veche de peste cinci decenii, au grăbit declinul acesteia, iar producția de energie a fost oprită definitiv în primăvara anului 2021. În iulie 2021, au fost disponibilizați ultimii aproximativ 700 de salariați ai acesteia, iar centrala și-a încetat activitatea, intrând în conservare.
În decembrie 2022, statul român a vândut-o, prin lichidatorul judiciar, cu peste 91 de milioane de euro, unui investitor privat din Mass Group Holding.
Noii proprietari au început, la scurt timp, un amplu proces de retehnologizare, pentru a transforma fosta termocentrală bazată pe o tehnologie rudimentară, care folosea cărbune, într-un complex energetic modern, cu o capacitate instalată de peste 1,7 GW, bazat pe gaze naturale și echipamente de ultimă generație furnizate de Siemens.
Noua termocentrală, construită în trei ani
În vara anului 2023, a început demolarea mai multor construcții industriale din curtea vechii termocentrale (gospodăria de cărbune, gospodăria de păcură, gospodăria de ulei, stația de tratare chimică a apei, stația de tratare a condensatului principal), pentru a face loc noului complex energetic, care aștepta atunci avizele pentru începerea construcției.
Termocentrala Mintia, noua „Stea de pe Mureș”, așteptată în 2026. Șantierul uriaș de 1,2 miliarde de euro
Lucrările la noua termocentrală au început în 2024, unitatea fiind proiectată pentru folosirea gazului natural și echipată cu două turbine cu gaz, o turbină cu abur și trei generatoare SGen5-3000W de la Siemens. Totodată, componentele centralei vor fi pregătite pentru trecerea către noile tehnologii de producere a energiei, bazate pe hidrogen. Finalizarea lucrărilor este așteptată în acest an, iar odată cu ea, Mintia va deveni cea mai mare centrală electrică pe gaze din Uniunea Europeană, pe un singur amplasament.
Imaginea 1/20:
Termocentrala Mintia Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (91) JPG
Potrivit unui comunicat recent al Guvernului României, Mass Global Energy Rom a anunțat intenția de a dezvolta în România o nouă investiție în capacități de stocare a energiei electrice de tip BESS (Battery Energy Storage System), în valoare de aproximativ un miliard de euro.
„Proiectul ar urma să aibă o capacitate totală de 2.500 MW, distribuită în patru-cinci locații, inclusiv la Mintia. Proiectul are ca obiectiv echilibrarea sistemului energetic și furnizarea de energie în orele de vârf, la prețuri accesibile pentru cetățeni”, informa Guvernul României, la 6 februarie.
Pentru a deveni operațională, noua termocentrală trebuie legată la rețeaua națională de gaze naturale și de energie electrică, iar investițiile pentru conectarea acesteia sunt în derulare.
Actualitate
Ciolacu neagă că ar locui într-un penthouse de lux din Herăstrău, unde chiria ar ajunge la 15.000 de euro: „Nu voi fi deloc influențat de aceste minciuni”
Marcel Ciolacu neagă că ar locui într-un penthouse de lux din Herăstrău, pentru care ar plăti o chirie de aproximativ 15.000 de euro pe lună. „Vă asigur că nu voi fi deloc influențat de aceste minciuni”, a transmis fostul premier.
Marcel Ciolacu FOTO: Mediafax
Reacția lui Marcel Ciolacu vine după ce în presă au apărut informații că acesta s-ar fi mutat într-un penthouse de lux din zona Herăstrău, alături de partenera sa, Sorina Docuz, unde chiria lunară ar ajunge la aproximativ 15.000 de euro, potrivit G4Media.
Potrivit sursei citate, locuința nu i-ar aparține direct, ci ar fi deținută printr-o firmă din Buzău, controlată de o companie înregistrată în Statele Unite, al cărei acționariat nu este public. Imobilul ar face parte din complexul One Herăstrău Towers și ar fi fost achiziționat în septembrie 2025, împreună cu alte apartamente, într-o tranzacție estimată la mai multe milioane de lei.
Fostul premier susține că informațiile sunt false și respinge ideea că ar avea închiriat un astfel de imobil. Acesta afirmă că, atunci când se află în București, locuiește într-un apartament obișnuit, care nu are statut de penthouse și care nu ar fi închiriat de el.
„Articolul pe care l-ați publicat conține informații false și defăimătoare. Nu locuiesc în niciun penthouse în București sau în altă parte. După cum bine știți, sunt președinte al CJ Buzău și în mare parte a timpului locuiesc în Buzău. Când sunt în București, locuiesc într-un apartament care nu este penthouse și care nu este închiriat de mine. Fiul meu nu locuiește în același cartier cu mine”, a transmis Marcel Ciolacu, pentru publicația citată mai sus.
În același mesaj, Ciolacu a făcut referire și la
contextul politic în care a apărut investigația.
„Înțeleg de ce acest articol apare astăzi când PSD va vota plecarea domnului Bolojan din fruntea guvernului, cum este și normal după toate erorile sociale și economice pe care le-a făcut. Vă asigur că nu voi fi deloc influențat de aceste minciuni și voi vota plecarea domnului Bolojan și le voi spune colegilor mei să facă același lucru”, a adăugat președintele CJ Buzău.
De asemenea, administratorul firmei Real Estate Key SRL Gheorghe Roșu a trimis și el un drept la replică în care susține că societatea deține un singur apartament în imobilul precizat: „Menționăm faptul că nu avem niciun contract de închiriere cu Marcel Ciolacu sau cu fiul acestuia”.
-
Actualitateacum 3 zile„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro
-
Actualitateacum 2 zileIranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și cere ca SUA să ridice blocada
-
Actualitateacum 2 zilePlanul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
-
Actualitateacum 3 zileIranul îl trimite pe Donald Trump la culcare: „Închide telefonul, liniștește-te, nu mai posta nimic și blochează-l pe Bibi o săptămână”
-
Actualitateacum 2 zileNoi reguli pentru pensiile din Pilon 3. Cum se pot retrage banii și ce noutăți apar pentru plata eșalonată
-
Actualitateacum o ziSfârșitul Rusiei poate veni de unde se așteaptă mai puțin. Generalul Ben Hodges dezvăluie ce aliat l-ar trăda pe Putin
-
Actualitateacum 2 zileUn tigru a sărit în mijlocul spectatorilor la un circ din Rusia. „Copiii țipau, adulții fugeau panicați”
-
Actualitateacum o ziUn alt efect al scumpirii carburanților în Europa: Creștere explozivă a vânzărilor de mașini electrice




