Actualitate
Lapte și brânză de la țărani sau din supermarket? Mituri demontate și riscuri crescute
Laptele și produsele lactate sunt o categorie de alimente care oferă o mulțime de beneficii nutriționale, însă pot veni, în anumite condiții, la pachet cu riscuri grave pentru sănătate. Uneori problemele se pot instala fără semne.
Alegeți producători autorizați și controlați de autoritățile sanitar-veterinar FOTO: arhiva Adevărul
Între laptele din supermarket, „fără gust”, așa cum considerăm adesea, și laptele și produsele de la țărani, „preparate cu adevărat din lapte”, avem o alegere greu de făcut. Ce ar trebui să știm este care sunt riscurile la care ne expunem cumpărând și consumând produse din surse nesigure, dar și ce se întâmplă prin pasteurizare, un proces de sterilizare supus multor contestații.
Cum se ajunge la intoxicații alimentare
Potrivit datelor Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite ale Americii, în 20 de ani, în perioada 1998 – 2018, au existat în SUA 202 focare legate de consumul de lapte crud, soldate cu 2.645 de îmbolnăviri și 228 de spitalizări. Este vorba doar de focarele recunoscute, însă CDC subliniază că majoritatea bolilor transmise prin alimente nu fac parte din aceste focare și, pentru fiecare boală raportată, apar multe altele.
Laptele crud, de vacă, oaie și capră, poate transporta germeni periculoși, precum Salmonella, E. coli, Listeria, Campylobacter și alți germeni, provocând boli de origine alimentară, numite adesea „intoxicații alimentare”. Deși consumul de lapte crud poate fi o amenințare pentru oricine, sunt categorii de persoane în cazul cărora pericolele sunt mult mai mari, riscând chiar decesul. Persoanele cu sistemul imunitar slăbit (pacienții cu transplant și persoanele cu HIV/SIDA, cancer și diabet), copiii, adulții în vârstă și femeile însărcinate sunt categoriile cele mai expuse. Conform datelor CDC, cel mai mult bolile alimentare din laptele crud afectează copiii și adolescenții.
Pentru femeile însărcinate un risc serios îl prezintă germenul Listeria, care se găsește adesea în laptele crud și poate provoca avort spontan sau îmbolnăvire sau moartea nou-născutului. „Dacă sunteți însărcinată, consumul de lapte crud sau consumul de alimente făcute din lapte crud poate dăuna copilului dumneavoastră, chiar dacă nu vă simțiți rău”, avertizează reprezentanții CDC.
Pasteurizarea laptelui este metoda folosită pe scară largă pentru a ucide dăunătorii prin încălzirea laptelui la temperatură înaltă, pentru o anumită perioadă de timp. Procesul a fost dezvoltat pentru prima dată de Louis Pasteur, în 1864. Prin pasteurizare se ucid organismele dăunătoare responsabile de boli precum listerioza, febra tifoidă, tuberculoza, difteria, febra Q și bruceloza.
Laptele crud și bolile grave
Simptomele bolilor de origine alimentară includ, de obicei, vărsături, diaree și dureri abdominale, însă pot fi asociate și cu manifestări asemănătoare gripei, precum: febră, dureri de cap și dureri de corp. Majoritatea oamenilor cu un sistem imunitar bun se vor recupera într-un timp scurt după o boală cauzată de germeni dăunători din laptele crud (sau din alimentele preparate cu lapte crud), însă unii pot dezvolta simptome cronice, severe sau chiar care pun viața în pericol. Recomandarea specialiștilor este ca, dacă există suspiciunea că o persoană a consumat lapte crud sau produse din lapte crud și s-a îmbolnăvit, aceasta să se prezinte de urgență la medic.
„Pasteurizarea laptelui provoacă intoleranță la lactoză”, unul dintre mituri
Specialiștii în sănătate publică americani spun că, deși pasteurizarea a ajutat la furnizarea de lapte și brânză sigure, bogate în nutrienți, de peste 120 de ani, unii oameni continuă să creadă că pasteurizarea dăunează laptelui și că laptele crud este o alternativă sigură și mai sănătoasă.
Printre miturile legate de pasteurizare se regăsește, de exemplu, cel conform căruia „pasteurizarea laptelui provoacă intoleranță la lactoză și reacții alergice”. Atât laptele crud, cât și cel pasteurizat pot provoca reacții alergice la persoanele sensibile la proteinele din lapte, spun specialiștii.
Un alt mit este acela că „laptele crud ucide agenții patogeni periculoși de la sine”, afirmație neadevărată, la fel ca și afirmația că „pasteurizarea reduce valoarea nutritivă a laptelui”.
Pe de altă parte, atrag atenția specialiștii din sănătate publică, pasteurizarea nu înseamnă că este sigur să păstrăm laptele la temperatura camerei pentru o perioadă lungă de timp, în special după ce acesta a fost deschis.
Atenție, atunci când cumpărăm un produs trebuie să citim eticheta pentru a ști dacă laptele a fost sau nu pasteurizat. Dacă cuvântul „pasteurizat” nu apare pe eticheta unui produs, acesta poate conține lapte crud și necesită preparare termică.
Produsele cu cel mai înalt risc și produsele cu risc scăzut
Atunci când alegem un produs de pe raft ar trebui să știm că unele ne expun unui risc ridicat, în timp ce altele sunt mult mai sigure. Pe lista produselor cu risc scăzut se regăsesc: lapte sau smântână pasteurizată; brânzeturi tari pasteurizate, cum ar fi cheddar; brânzeturi pasteurizate extra tari, cum ar fi parmezanul; brânzeturi moi pasteurizate, cum ar fi Brie, Camembert; brânzeturi procesate; cremă de brânză, brânză de vaci și brânză ricotta din lapte pasteurizat; iaurt din lapte pasteurizat; budinca făcută din lapte pasteurizat; înghețată sau iaurt înghețat din lapte pasteurizat.
Alte produse, în schimb, sunt pe lista cu risc crescut: lapte sau smântână nepasteurizate; brânzeturi moi și tari nepasteurizate; brânzeturi de tip queso fresco nepasteurizate; iaurt din lapte nepasteurizat; budinca făcută din lapte nepasteurizat; înghețată sau iaurt înghețat din lapte nepasteurizat.
Micii producători trebuie să fie înregistrați sanitar-veterinar
Pentru cumpărătorii care preferă produsele achiziționate direct de la producători, pe lângă sfatul de a prepara termic laptele crud înainte de consum, ar trebui menționate și altele. Locul din care ne facem cumpărăturile este important, pentru că micii producători care comercializează lapte şi brânzeturi în pieţele agroalimentare şi târguri trebuie să fie înregistraţi sanitar-veterinar, conform normelor ANSVSA. Această certificare ne dă siguranța că laptele crud care este destinat vânzării directe sau prelucrării în brânzeturi provine de la animale sănătoase, crescute în ferme/exploataţii autorizate/înregistrate sanitar veterinar și care nu suferă de boli ce pot fi transmise la om prin intermediul laptelui. Crescătorii care comercializează lapte și produse lactate în piețe și târguri trebuie să dețină carnete de sănătate pentru animalele de la care provine laptele.
Laptele de la țărani trebuie să respecte condiții stricte de punere pe piață FOTO: arhiva Adevărul
Locul de comercializare este de asemenea important, pentru că produsele trebuie expuse la vânzare în spaţii special amenajate din pieţe agroalimentare şi târguri, în vitrine destinate acestui scop, dotate cu recipiente confecţionate din materiale necorodabile, uşor de curăţat şi igienizat, de dorit cu temperatură controlată. Brânzeturile trebuie să fie protejate corespunzător împotriva contaminării pe durata transportului şi a expunerii la vânzare către consumatorul final.
Este important, de asemenea, să putem stabili trasabilitatea produselor provenind de la micii producători, ceea ce înseamnă că trebuie să avem acces la informații precum: denumirea produsului, numele producătorului, locul producerii, data obţinerii etc..
Cum elimini pericolul acasă
Pericolul bolilor alimentare poate veni atât din produsul cumpărat, cât și din modul cum manipulăm la noi acasă alimentele. Pentru a fi în siguranță, sunt câteva reguli la care niciodată nu trebuie să renunțăm:
– Să ne spălăm des pe mâini, de preferat cu apă caldă și săpun, cel puțin 20 de secunde înainte și după manipularea alimentelor și după folosirea băii, schimbarea scutecelor și manipularea animalelor de companie;
– Să spălăm cu apă fierbinte și detergent suprafețele pe care le folosim pentru a prepara mâncarea, vasele și ustensilele după prepararea fiecărui aliment;
– Să optăm pentru folosirea prosoapelor de hârtie, sau, dacă folosim prosoape din material textil., să avem grijă să le igienizăm frecvent la temperaturi înalte;
– Să clătim fructele și legumele proaspete sub jet de apă de la robinet, inclusiv cele care au coajă care nu se consumă;
– În cazul conservelor, să curățăm capacele înainte de a le deschide.
La ce temperatură se păstrează alimentele în frigider și cum se dezgheață corect
Carnea crudă o vom păstra separat de alte alimente din frigider. Atunci când o tranșăm, vom folosi un suport de tăiat separat de cel pentru produsele proaspete. Niciodată nu vom așeza alimente gătite pe o farfurie care conținea anterior carne crudă, carne de pasăre, fructe de mare sau ouă decât dacă farfuria a fost spălată în apă fierbinte cu săpun.
Prepararea cărnii, pe de altă parte, trebuie realizată la temperatura potrivită. Culoarea și textura sunt indicatori ai siguranței pe care nu ne putem baza, din acest motiv se recomandă utilizarea unui termometru alimentar drept singura modalitate de a asigura siguranța cărnii, păsărilor, fructelor de mare și a produselor din ouă, pentru toate metodele de gătit. Aceste alimente trebuie să fie gătite în condiții de siguranță pentru a distruge orice bacterie dăunătoare.
Ouăle trebuie gătite până când gălbenușul și albușul sunt tari. Ca precauție, este indicat să folosim rețete în care ouăle sunt fierte sau amestecul necesită preparare termică.
Atunci când folosim cuptorul cu microunde pentru a încălzi sau prepara mâncarea, este indicat să acoperim alimentele, dar și să amestecăm și să rotim recipientul pentru a se găti uniform.
Supele și sosul trebuie aduse la punctul de fierbere atunci când le reîncălzim.
Pentru alimentele pe care le păstrăm la frigider sau la congelator trebuie să știm că este foarte importantă temperatura. La frigider, alimentele trebuie păstrate la cel mult 4-5 grade Celsius, în timp ce la congelator temperatura optimă este de minus 17 grade Celsius sau mai puțin.
Alimentele pe care le preparăm trebuie refrigerate sau congelate în decurs de două ore, sau chiar mai puțin, dacă temperatura mediului ambiant este de peste 30 de grade Celsius.
Dezghețarea alimentelor, pe de altă parte, nu se face la temperatura camerei, pe blat, ci în frigider, în apă rece sau în cuptorul cu microunde. Alimentele dezghețate în apă rece sau în cuptorul cu microunde trebuie gătite imediat.
Marinarea se face întotdeauna la frigider. Pentru o răcire mai rapidă, putem împărți preparatul pe care îl punem la frigider în mai multe recipiente puțin adânci.
Actualitate
Cum și-au recăpătat culoarea satele din Banat. Radu Trifan: „Nimeni nu vrea să-și crească copiii într-un sat decăzut”
Radu Trifan, fondatorul Asociației Acasă în Banat și managerul Muzeului Satului Bănățean, a cutreierat aproape toate satele din Banat. El a vorbit pentru „Adevărul” despre casele vechi care dispar prin abandon, despre voluntarii care redau culoare așezărilor rurale și morile unicat.
Color the Village este un proiect realizat cu ajutorul voluntarilor. Foto: Acasă în Banat.
Radu Trifan, managerul Muzeului Satului Bănățean din Timișoara și fondator al Asociației Acasă în Banat, a încercat, în ultimii ani, să readucă în atenție satele Banatului, prin inițiative care au ajuns să schimbe înfățișarea lor și percepția turiștilor despre ele.
Cel mai cunoscut proiect al asociației este Color the Village, început în 2019 și ajuns în 2026 la a opta ediție. În fiecare an, sute de voluntari ajung într-un sat din Banat și renovează fațadele caselor vechi care au păstrat arhitectura tradițională, specifică regiunii. După edițiile din Eftimie Murgu, Racovița, Ilidia, Fărășești, Valeapai, Altringen și Grădinari, proiectul a ajuns recent în satul Macedonia, din județul Timiș, ales pentru casele sale cu arhitectură specifică Banatului de Câmpie.
Imaginea 1/12:
Color de Village Foto Acasă in Banat (12) jpg
„Bilanțul? 27 de obiective — case, fosta cooperativă, școala, zugrăvită complet și înfrumusețată cu două picturi, și gardul bisericii. Mulțumiri tuturor celor peste 400 de voluntari de toate vârstele care au venit să ajute, fiecare după puterile lui, din timpul lui, atât cât a putut. Unii dintre ei au venit special din București sau Brașov, Caransebeș ori Oțelu Roșu, ca să dea o mână de ajutor. Mulți au ajuns acum prima dată la Macedonia, pe când alții locuiesc aici de ani buni. Unii au stat trei zile, alții au venit o zi sau numai câteva ore, ca să fie alături de noi. Fiecare ajutor a contat! Să ne tragem sufletul și să ne vedem cu bine la ediția din 2027!”, a informat Asociația Acasă în Banat, la finalul celor trei zile în care voluntarii au înfrumusețat casele din satul aflat la circa 40 de kilometri de Timișoara.
Morile de apă, o comoară a satelor din Banatul Montan
Un alt proiect inedit al asociației s-a numit „Țara Morilor de Apă” și a fost dedicat morilor de apă din Banatul montan, care au rămas repere ale vieții din satele regiunii. Voluntarii Asociației Acasă în Banat au străbătut peste 100 de localități din Caraș-Severin, au parcurs aproape 10.000 de kilometri și au identificat, fotografiat și cartografiat 243 de mori de apă. Dintre acestea, 82 erau încă folosite, 47 erau funcționale, dar oprite, iar 114 erau nefuncționale sau degradate.
Asociația a realizat un ghid al morilor de apă din Caraș-Severin, o expoziție itinerantă și un site dedicat, iar apoi, prin proiectul „Salvăm Morile de Apă”, a intervenit, alături de voluntari și de comunitățile locale, la mori din Gârnic, Șopotu Vechi și Pârvova. Au fost refăcute acoperișuri, pereți, fundații, podețe și canale de aducțiune a apei, iar unele mori au fost repuse în funcțiune sau incluse în trasee turistice locale.
Radu Trifan a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum s-au schimbat satele Banatului în ultimele decenii, ce se pierde odată cu degradarea caselor vechi, cum pot voluntarii să redea culoare comunităților rurale și de ce morile de apă rămân repere importante ale acestor locuri.
Radu Trifan. Foto: Arhiva personală
ADEVĂRUL: Cum vedeți astăzi satele Banatului, după atâtea locuri pe care le-ați vizitat și după atâtea ediții ale proiectului Color the Village?
Radu Trifan: În primul rând, trebuie să spun că vizitez satele Banatului în mod sistematic de aproape 20 de ani. Probabil mi-au mai rămas doar câteva în care nu am ajuns în toți acești ani. Pot spune că, atât în județul Timiș, cât și în județul Caraș-Severin, au mai rămas puține sate pe care să nu le fi văzut.
Am o idee despre aproape fiecare în parte, iar în unele sate am avut proiecte, contacte, conexiuni. Am ajuns în foarte multe sate și prin proiectele umanitare pe care le-am desfășurat, iar în altele datorită cercetării pe care am făcut-o pentru morile de apă. Am căutat morile din Banat și, în felul acesta, am ajuns în multe locuri despre care știam foarte puține lucruri.
Această experiență m-a ajutat foarte mult, atât în activitatea asociației, cât și în proiectul Color the Village, care este complementar. Proiectul s-a desfășurat în sate în care eu fusesem deja și în care noi, ca asociație, avuseserăm deja contacte. Deci nu a fost niciodată un sat cu totul nou pentru noi.
Imaginea 1/11:
Color The Village Foto Asociația Acasă în Banat Facebook (21) jpg
Se mai văd astăzi influențele românești, șvăbești, sârbești sau maghiare în arhitectura satelor bănățene?
Da. În mod clar, ele sunt încă vizibile. Însă, când mă uit în urmă, față de acum 20 de ani, procesul de transformare este foarte vizibil. Există o modernizare accelerată a satelor, care, până la un punct, este bună, pentru că oamenii de la sat își doresc să trăiască mai bine.
Însă, în ceea ce privește patrimoniul, arhitectura vernaculară și trăsăturile care dau coerență și fac din satul bănățean ceea ce este, acolo, din păcate, suferim o pierdere. Suntem pe minus. Din acest punct de vedere, activitatea noastră la asociație este un răspuns tocmai la acest fenomen.
Ce se pierde în aceste sate: casele, elementele de arhitectură, meșterii, memoria locului?
Câte puțin din fiecare. În primul rând, se pierd casele vechi. Multe sunt reconstruite sau modificate folosind tehnici moderne de izolare a fațadelor, iar astfel se renunță la fațadele baroce, frumos colorate, cu influențe șvăbești, chiar și în satele românești.
Se renunță la aceste opere de artă anonime, realizate în urmă cu 100 de ani sau chiar mai mult de meșteri populari care aveau un concept despre estetica locului. În locul lor apar elemente prefabricate, din plastic sau polistiren, materiale comune, de slabă calitate. Toate aceste elemente decorative sunt date jos, de multe ori sub pretextul că sunt prea scumpe sau că nu mai există meșteri. Dar nu este întru totul adevărat.
De multe ori se face un exces de zel și, din păcate, a devenit o modă. O modă care a pornit și de la clădirile publice. Să ne gândim la toate primăriile care au trecut prin moda clădirilor portocalii. La un moment dat, aproape toate primăriile erau renovate și deveniseră niște clădiri portocalii, cu ferestre termopan aproape identice, fără niciun fel de personalitate.
De aici, moda s-a transmis către gospodării, dar și către biserici, școli și alte clădiri publice.
Imaginea 1/10:
Color The Village Foto Asociația Acasă în Banat Facebook (2) jpg
Aceste case vechi, care își păstrează patina timpului, ar putea fi păstrate fără costuri foarte mari? Ce recomandări ați avea?
Sigur că da. Ele se pot păstra, bineînțeles. Condiția principală este întreținerea frecventă. Așa au fost construite și păstrate de-a lungul timpului.
Să ne gândim la bătrânii care, pe vremuri, zugrăveau casa o dată pe an, iar cei mai zeloși chiar de două ori pe an. În Banat, zugrăvirea casei o dată pe an era aproape obligatorie.
Acest obicei s-a pierdut. A venit apoi perioada comunistă, în care, din lipsă de timp, din comoditate sau pentru că oamenii aveau alte priorități, fațadele vechi, de dinainte de 1940, au fost date jos și înlocuite cu fațade cu strop de ciment. Stropul de ciment a fost la mare modă în anii ’60–’70. S-au răspândit acel gri și alte culori care nu fuseseră cunoscute până atunci, iar casele au rămas neîngrijite.
Satul colorat din munți, plin de navetiști. „Facem 100 de kilometri până la Timișoara, dar nu avem de ce să ne mutăm”
Ideea principală era ca oamenii să nu mai fie nevoiți să facă acea zugrăvire anuală. Însă acest lucru nu a făcut decât ca estetica satului să decadă în timp.
Cum reacționează localnicii când văd că vin mulți voluntari să le repare fațadele, porțile sau gardurile?
Reacțiile sunt amestecate. În primul rând, sunt reacțiile de bucurie ale celor care sunt beneficiari sau ale celor care țin la satul lor și se bucură pentru orice pas înainte.
Apoi sunt reacțiile de neîncredere ale celor care nu înțeleg acest demers. Am avut parte de tot felul de experiențe cu localnicii. Unii erau chiar convinși că nu este nevoie de așa ceva, că o casă zugrăvită este mai degrabă o bătaie de cap, pentru că trebuie întreținută mai des, și preferau griul. Spuneau că nu se vede praful, că nu se stropește.
Din păcate, acest mod de a gândi este foarte răspândit. Dar știm foarte bine, prin comparație cu Occidentul, unde mergem în vacanță și vedem acele sate minunate, frumos zugrăvite și întreținute, că estetica locului contează foarte mult.
În satele noastre, acest aspect este adesea neglijat. Oamenii gândesc mai degrabă practic: fațada și exteriorul casei să dea cât mai puțin de lucru, iar eforturile se duc spre interior. De multe ori, o casă arată jalnic la exterior, dar în interior are toate dotările și poate fi amenajată foarte modern.
Ce fel de oameni vin ca voluntari? Sunt din Banat sau vin și din alte zone ale țării?
Marea majoritate a voluntarilor sunt din Banat și, mai precis, din Timișoara. Timișoara este locul care ne aduce cei mai mulți voluntari, pentru că este un oraș cosmopolit, un oraș deschis, cu mulți absolvenți de facultate, oameni cu studii superioare, care rezonează cu mesajul nostru și înțeleg urgența păstrării acestor valori de arhitectură rurală.
Acest lucru se vede și la nivelul orașului. Timișoara este privilegiată din acest punct de vedere. Aici există o cunoaștere și o înțelegere mult mai bună a importanței patrimoniului. Centrul istoric al Timișoarei și cartierele istorice sunt protejate, iar publicul își dorește să le vadă renovate și întreținute.
Însă, de îndată ce ieșim din oraș, situația se schimbă. Pentru noi, publicul din Timișoara este foarte important, pentru că mulți dintre timișoreni se trag, de fapt, din aceste locuri, din satele din Timiș și Caraș-Severin. Mulți au bunici, rude, legături cu satul bănățean. Sunt, cumva, aproape de el.
Pot deveni casele vechi, morile de apă și satele în care a ajuns Color the Village parte dintr-un traseu turistic al Banatului?
Nu neapărat. Eu nu aș vedea lucrurile sub forma unui traseu. Nu aceasta este ideea.
Ideea este să ridicăm nivelul general de conștientizare, pentru că avem patrimoniu valoros și în sate care nu au foarte mult potențial turistic. Dar asta nu le împiedică să rămână niște oaze de arhitectură valoroasă, care contribuie la creșterea calității vieții.
Până la urmă, un turist vine și pleacă. Dar nivelul de trai dintr-o localitate este dat și de calitatea arhitecturii locului respectiv. Dacă ai doar kitschuri, doar case care nu respectă niciun fel de etică arhitecturală, evident că spațiul public și nivelul de trai sunt mai jos decât în orașe sau în alte zone dezvoltate.
Trebuie să conștientizăm că și publicul, și sătenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Nimeni nu vrea să-și crească copiii într-un sat decăzut, cu case abandonate, fără identitate. Iar când copiii văd diferența față de alte locuri, primul lucru pe care și-l doresc este să plece din sat, în alte țări sau oriunde altundeva.
Acest lucru va continua dacă nu facem ceva ca să protejăm ceea ce este frumos în satele din Banat și, în general, în satele din România.
Ce rol au morile de apă în memoria satelor și câte dintre ele mai pot fi salvate? Care sunt pericolele pentru acest patrimoniu?
Noi ne-am axat pe salvarea sau, în orice caz, pe promovarea morilor din Banat pentru că aici s-au păstrat foarte multe mori. Sunt foarte interesante, mai ales în Banatul de munte, unde există numeroase mori cu roată orizontală, cu ciutură, instalații primitive care în alte zone ale țării au dispărut complet.
Nu mai vorbim de Europa, unde aproape că nu mai există acest tip de construcții și instalații. Faptul că noi încă le avem, că sunt in situ și că o bună parte dintre ele sunt încă folosite, le transformă în obiective turistice și în valori de cultură și tehnică populară autentică.
Ele există în Banatul de munte și vrem să le promovăm. Sunt importante din acest punct de vedere, iar tot ce am făcut noi în privința morilor a fost, până la urmă, pentru a ajuta comunitățile să nu-și piardă aceste elemente.
Vorbim despre mori, despre case, dar și despre alte clădiri, pentru că în Banat nu mai avem o varietate foarte mare de obiective. Din păcate, nu mai avem castele, nu mai avem obiective de mare interes, nu avem sate medievale, cum sunt în Transilvania sau în alte părți ale Europei. Tocmai de aceea, ceea ce există este foarte prețios și nu trebuie distrus.
Comuna din România care „s-a mutat” în Austria. „Femeile unde ar fi putut să lucreze aici? Așa se duc acolo, la babe”
Mai există oameni care știu să repare sau să întrețină aceste mori? Sunt greu de reparat?
Marea majoritate a morilor mici au fost deținute în devălmășie, de mai multe familii. Nu putem vorbi despre un morar sau despre un meșter anume, ci despre cunoștințe răspândite la nivelul întregului sat.
Toată lumea știe să folosească o moară de acel tip. Dau exemplul Rudăriei. La Rudăria putem spune că toți localnicii sunt morari și toți știu câte ceva despre cum se întreține și cum se repară o moară. Mai ales bărbații.
Nu sunt cunoștințe tehnice foarte complexe, pentru că vorbim despre mori relativ primitive. În schimb, morile mari, specifice Banatului de câmpie, mai ales în județul Timiș, sunt instalații industriale mult mai complexe. Acolo avem cu adevărat o mare problemă.
Patrimoniul industrial, în ansamblu, se pierde într-un ritm extraordinar. Este păcat să vedem cum, sub ochii noștri, în fiecare an mai dispare câte o moară care are dotări sau instalații vechi de aproape o sută de ani.
În Occident, de exemplu, acest lucru nu se întâmplă. Patrimoniul se păstrează și se pune în valoare. Se fac muzee locale, se dezvoltă mici afaceri de familie în jurul acestor mori. La noi, în schimb, procesul de distrugere continuă.
Cum vă descurcați cu resursele? Reușiți să strângeți voluntari, dar cum stați cu partea materială? Colaborați cu primăriile, găsiți sponsori?
Legat de voluntari, este adevărat că la proiectele mari avem mulți voluntari. Însă, la proiectele mai mici, rămâne o dificultate mare, pentru noi ca și pentru alte asociații, să avem un flux constant de voluntari și oameni dedicați.
Avem un nucleu dur de voluntari, dar este tot timpul nevoie de mai mulți. Nu sunt niciodată suficienți. Este nevoie de mai mult voluntariat.
În ceea ce privește resursele financiare, noi, ca asociație, ne-am concentrat 99 la sută pe fonduri private. Cu mici excepții, am avut doar două proiecte de mici dimensiuni cofinanțate de consilii județene, unde am aplicat și am obținut fonduri publice.
În rest, marea majoritate a fondurilor le-am obținut din donații și sponsorizări. Aici trebuie să spun că suntem într-o poziție cumva privilegiată, pentru că echipa noastră este din Timișoara, iar Timișoara are multe companii mari, multinaționale, cu forță economică și posibilitatea de a finanța proiecte viabile.
Noi ne-am dat tot interesul și am încercat să fim competitivi, pentru că există tot timpul o concurență destul de mare între proiectele depuse de asociații. În bună parte, am reușit să atragem finanțări.
Însă, chiar dacă am atras fonduri, situația economică ne-a pus tot timpul în dificultate. În domeniul nostru, fiind o asociație care se ocupă de renovări, șantiere și lucrări practice, aproape toate materialele de construcții și-au dublat sau chiar triplat prețurile.
Este foarte greu să facem față. Ceea ce făceam la început cu 1.000 de lei, astăzi ne costă 2.500 sau 3.000 de lei. Este dificil să ții pasul cu creșterea prețurilor.
Dar, atât cât reușim, facem ce putem. Iar când nu vom mai putea, atunci nu vom mai face. Suntem însă optimiști. Am încercat să ne descurcăm, iar oamenii au venit aproape de noi.
Actualitate
Debut de coșmar pentru Ronaldo la Mondial! Portugalia s-a chinuit cu RD Congo, 1-1, în grupa K
Portugalia și RD Congo s-au duelat la Houston, într-o partidă din Grupa K a Campionatului Mondial 2026. Meciul a fost așteptat cu mare interes, mai ales după recitalul oferit de Lionel Messi în victoria Argentinei cu Algeria, când starul sud-american a reușit un hat-trick.
Portugalia – RD Congo, 1-1 Foto/Sportpictures
Astfel, atenția s-a mutat asupra lui Cristiano Ronaldo, aflat la un nou turneu final alături de naționala lusitană. De această dată, însă, veteranul portughez nu a reușit să facă diferența în teren, iar gruparea sa a fost nevoită să se mulțumească cu un rezultat dezamăgitor.
Dominare totală a lusitanilor, egalare neașteptată în minutul 45
Portugalia a controlat fără doar și poate prima repriză a meciului cu RD Congo, având peste 80% posesie și deschizând scorul rapid. În minutul 6, Pedro Neto a centrat excelent, iar Joao Neves a marcat cu capul pentru 1-0. Lusitanii au continuat să domine și să țină mingea departe de adversari, însă fără să își creeze foarte multe ocazii.
De cealaltă parte, congolezii au abordat un joc extrem de ofensiv. În minutul 14, Cedric Bakambu a avut un șut blocat. Însă, cea mai mare oportunitate a africanilor înainte de pauză a venit în minutul 34, când Edo Kayembe a șutat periculos de la distanță, spre poartă, dar fără finalizare. Când părea că Portugalia va intra în avantaj la vestiare, RD Congo a dat lovitura în prelungiri. Arthur Masuaku a executat un corner, iar Wissa a reluat cu capul și a restabilit egalitatea, 1-1.
Ronaldo a ratat două oportunități majore
În repriza a doua, Portugalia a continuat să domine clar la posesie, însă fără să reușească să transforme superioritatea în goluri. În minutul 63, RD Congo a fost aproape să înscrie, însă lovitura de cap a lui Steve Kapuadi a trecut pe lângă poartă.
Cristiano Ronaldo a avut două oportunități importante în minutele 69 și 74, dar de fiecare dată a ratat ținta. În minutul 68, spiritele s-au încins pe teren, iar arbitrul a fost nevoit să intervină pentru a calma jucătorii.
Africanii au rămas periculoși pe contraatac și au mai avut o șansă mare în minutul 84, când Cedric Bakambu a ratat incredibil dintr-o poziție excelentă. Portugalia a continuat să preseze până la final, însă Bruno Fernandes a trimis peste poartă în prelungiri și soarta partidei a rămas neschimbată, 1-1 la final.
Actualitate
Crimeea interzice circulația motocicletelor pe timpul nopții. Autoritățile susțin că zgomotul motoarelor împiedică apărarea antiaeriană să detecteze dronele ucrainene
Autoritățile instalate de Moscova la conducere în Crimeea opucată au decis să interzică deplasarea motocicletelor și a altor vehicule similare pe timpul nopții, motivând că zgomotul produs de motoare afectează activitatea unităților de apărare antiaeriană care încearcă să identifice și să neutralizeze dronele lansate de Ucraina.
Motociclist pe podul lui Putin din Crimeea/FOTO:X
Măsura, anunțată marți de liderul instalat de Moscova în peninsulă, Serghei Aksionov, intră în vigoare începând de astăzi și va rămâne aplicabilă pe termen nedeterminat, scrie Moscow Times.
Potrivit noilor reguli, motocicletele, mopedele, scuterele, ATV-urile și alte vehicule motorizate similare nu vor mai putea circula între orele 20.00 și 06.00.
Decizia vine după ce un consilier al lui Aksionov a acuzat motocicliștii că perturbă activitatea grupurilor mobile de apărare antiaeriană în timpul alertelor aeriene. Aceste unități se bazează în mare măsură pe identificarea zgomotelor produse de dronele care se apropie de obiectivele militare și de infrastructura strategică.
Presa de stat rusă a mers și mai departe, susținând că unii motocicliști ar circula intenționat în timpul atacurilor cu drone, la solicitarea unor persoane care comunică prin aplicații de mesagerie și care le-ar oferi recompense financiare modeste pentru această activitate.
„Scopul principal al acestor măsuri este asigurarea siguranței publice și protejarea militarilor, a instituțiilor statului și a obiectivelor speciale”, a transmis Aksionov pe Telegram.
Restricțiile se înmulțesc pe fondul intensificării atacurilor ucrainene
Interdicția privind motocicletele reprezintă doar cea mai recentă măsură adoptată de autoritățile ruse din Crimeea în contextul creșterii presiunii exercitate de armata ucraineană asupra peninsulei anexate.
Săptămâna trecută, traficul feroviar pe timpul nopții a fost suspendat în întreaga regiune, după un atac cu drone atribuit Ucrainei, soldat cu victime și avarierea unei locomotive de pasageri.
În paralel, armata ucraineană susține că Rusia a impus restricții severe și asupra transporturilor militare care utilizează autostrada Novorossia, una dintre cele mai importante rute logistice care leagă sudul Rusiei de teritoriile ucrainene ocupate și de Crimeea.
În ultimele săptămâni, forțele ucrainene și-au intensificat atacurile cu drone asupra convoaielor militare și a cisternelor care transportă combustibil către peninsulă. Potrivit Kievului, aceste operațiuni au afectat serios fluxul de aprovizionare și au contribuit la apariția unor penurii locale de carburanți.
Deși Crimeea este conectată direct cu Rusia prin Podul Kerci, Moscova a limitat în ultimii ani utilizarea acestuia pentru transporturile considerate periculoase, inclusiv cele de combustibil, din cauza riscului reprezentat de atacurile ucrainene.
Ca urmare, aprovizionarea regiunii depinde tot mai mult de coridoarele terestre din nord. Date prezentate de armata ucraineană arată că traficul zilnic pe autostrada Novorossia a scăzut cu peste 40% între începutul lunii mai și începutul lunii iunie, semn al dificultăților logistice cu care se confruntă forțele ruse din zonă.
Decizia de a interzice circulația motocicletelor pe timpul nopții reflectă preocuparea tot mai mare a autorităților ruse față de eficiența campaniei ucrainene cu drone, care continuă să pună presiune asupra infrastructurii militare și a rutelor de aprovizionare din Crimeea.
-
Breakingacum 2 zileCrin Antonescu: „Am găsit găina cu ouă de aur, dar el se ouă peste 2 ani. Nu înțeleg de ce sunt atât de multe pretenții din partea unui partid cu 14%”
-
Breakingacum 2 zileRomânia pe butuci. Valentin Stan: Dezastrul economiei poartă un singur nume
-
Actualitateacum 3 zile
Oana Țoiu, reacție după atacul Rusiei asupra unei mănăstiri UNESCO din Kiev: „Arată cât de goale sunt afirmațiile lui Putin”
-
Actualitateacum 2 zile
Schimbare majoră în obiceiurile românilor: inflația a ucis „ciubucul”. Ce spun datele oficiale din aplicațiile de ride-sharing
-
Actualitateacum 3 zile
Caravana medicală „Obezitatea este o boală” aduce evaluări gratuite în Palas Iași
-
Actualitateacum 2 zileCum înregistrezi o companie străină în scopuri de TVA în România: pas cu pas, 2026
-
Actualitateacum 2 zile
Marea Britanie va furniza uraniu îmbogățit Ucrainei și anunță noi sancțiuni împotriva Rusiei înaintea summitului G7
-
Breakingacum 3 zileCuvinte grele în ședința PNL de la unul dintre prim-vicepreședinți: „Suntem ultimul partid care să ne facem membrii trădători, șobolani”