Actualitate
Speciile care rezistă la secetă și îngheț mai bine decât caișii și piersicii. „Putem transforma aceste soluri sărace în paradis agricol”
Vom mânca mai puține caise, cireșe, vișine, piersici sau nectarine din producție autohtonă în acest an, gerul din februarie și zăpada din aprilie punând serios în pericol producția. Cercetătorii au în schimb vești bune despre speciile noi aclimatizate în solurile nisipoase din „Sahara Olteniei”.
Curmalii chinezești s-au adaptat solurilor nisipoase din sudul Olteniei FOTO: FB/St. Dăbuleni
Soiurile timpurii de cais, piersic, nectarin, cireș sau vișin trec prin grele încercări de ani buni, de când ne confruntăm cu toamne târzii și ierni blânde, dar și episoade neașteptate de ger venite după ce pomii au pornit în vegetație.
La Stațiunea de Cercetare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, în „Sahara Olteniei”, au trecut în schimb bine și foarte bine, atât peste nopțile geroase din februarie, cât și peste această ultimă (speră agricultorii) răbufnire a iernii din aprilie, speciile pe care cercetătorii le studiază de peste 10 ani.
„Cuvântul cheie pentru culturile noastre este timpurietatea. De aceea în zonă și tehnologiile noastre sunt cele care sporesc timpurietatea și fermierii merg pe această măsură de sporire a timpurietății”, a explicat directorul Stațiunii de Cercetări Dăbuleni, Aurelia Diaconu, pentru „Adevărul”. Strategia a fost eficientă până când au apărut „accidentele climatice”, respectiv episoade de nopți consecutive cu temperaturi negative în februarie, și chiar și în martie și aprilie, asta după vreme de primăvară în plină iarnă. Iernile blânde nu mai ajută pomii la călire, aceștia pornesc devreme în vegetație, iar gerul îi surprinde înfloriți, cu efecte dezastruoase pentru producție. Așa s-a decis testarea unor specii noi.
Din Sahara Olteniei, paradis pomicol
„Anul trecut am avut o lună februarie foarte călduroasă, exagerat de călduroasă, și prin media s-a vehiculat că a fost cea mai călduroasă din ultimii 50-60 de ani, (…) a fost cu 1,7 grade sub media multianuală. Asta a pus la încercare speciile pomicole. Noi ne-am regândit, după episoadele acelea 2012-2015, strategia pomiculturii pe solurile nisipoase, am avut o dezbatere în cadrul ASAS (Academia de Științe Agricole) București, cu mai mulți specialiști din domeniu, și am stabilit să încercăm și alte specii. Alte specii care să aibă capacitatea de a rezista și la temperaturile ridicate din timpul verii și la temperaturile negative din timpul iernii”, a continuat dr. ing. Aurelia Diaconu. Așa se face că de la speciile timpurii care au erau noutate în anii ’70 (piersic, nectarin, piersici plate), s-a ajuns la kiwi, kaki, curmal chinezesc, banana nordului, goji, rodiu, fistic.
„Banana nordului nu este o banană obișnuită, este ca un mango, un gust extraordinar, e un pic perisabilă, o avem în studiu și pe ea alături de celelalte. Avem goji, zmeură, coacăz, mur, măslin, migdal, aronia și multe alți arbuști. Sunt puse în competiție și unele reacționează foarte bine, altele bine, unele mai puțin bine. Și încercăm, iar după 5 ani de experimentări avem și aici specii care se detașează, precum ziziphus jujuba – sau curmalul. Curmalul dobrogean, varianta noastră, sau curmalul chinezesc. Este specia care rezistă foarte bine și la temperaturile de 38-40 de grade, stomatele produc, deci are loc fotosinteza la aceste temperaturi, ceea ce nu e puțin lucru. Și rezistă și la temperaturile negative care au fost până acum, pentru că are capacitatea de a porni în vegetație la început de lună mai, când au trecut toate pericolele. Și cum pornește în vegetație, și înflorește. Și leagă și iarăși înflorește, e o specie deosebit de promițătoare și care valorifică foarte bine aceste soluri care pentru unii sunt sărace, deșertice. Noi zicem că le putem transforma în paradis agricol, dacă cultivăm ce trebuie și dacă aplicăm tehnologiile specifice”, spune șefa Stațiunii Dăbuleni.
Alți arbuști promițători sunt kaki și fisticul.
Pe lângă secția pomicolă, stațiunea de la Dăbuleni a devenit cunoscută și pentru speciile legumicole nou-cultivate în zonă, precum cartoful dulce, bamele și multe altele, nemaivorbind de vestitul pepene de Dăbuleni, recunoscut pentru dulceața sa.
Și plantele medicinale și-au câștigat aici locul și au dovedit că pot da valoare solului nisipos. La cais, piersic și migdal pierderile pot depăși, în schimb, chiar 70%.
„Migdalul l-am pus odată cu celelalte, l-am mai avut în studiu. Și soiurile timpurii pe care le recomandam în trecut au fost afectate în proporție de 70%. Acum, și soiul este foarte important în cadrul speciei, determină cum rezistă și la temperatură ridicată și la temperatură scăzută. Cele tardive să sperăm că scapă de incidența aceasta. Sunt în derulare procesele meteorologice și probabil că vor urma două-trei zile, după zăpadă vin două-trei zile de îngheț, de obicei”, a adăugat Diaconu.
La kiwi sunt pierderi la vârfurile de creștere, în schimb curmalul, care n-a pornit în vegetație, n-a avut de suferit. „El a intrat în repaus și stă bine-mersi, până când vin căldurile”, a adăugat Diaconu.
Curmalii rezistă și la secetă și la îngheț FOTO: FB/St. Cercetare Dăbuleni
Vestea că anumite specii pe care nu demult le consideram exotice au fost aclimatizate în solurile nisipoase din Oltenia s-a răspândit în toată țara, iar solicitări vin acum de peste tot din țară. Reprezentanții Stațiunii Dăbuleni dezvoltă în prezent un proiect în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea de Științe și Medicină Veterinară din Cluj Napoca, încercând cartofii dulci, arahidele și fasolița și în alte zone ale țării.
„Ele sunt pentru zona călduroasă de aici, dar pentru că și în alte zone tendința este de creștere a temperaturilor, noi ne propunem să analizăm clima și solul și să facem niște modele matematice de pretabilitate. Avem niște puncte unde vom cultiva, așa încât să vedem. Nu înseamnă că ele nu se pot cultiva, dar e problema potențialului de producție, sau mai bine zis, zonarea culturilor. (…) Să știți că noi am livrat semințe în toată țara. Avem un sistem de curierat, ne fac comenzi pe e-mail și noi le onorăm prin curier și ajung cu tehnologia aferentă în colet. Oriunde încearcă fermierii, trebuie mai întâi ca rezultatele noastre să pătrundă în mai multe zone din țară, să încerce fiecare în grădină, în grădina proprie, să le guste, să guste și vecinii și rudele și atunci așa se propagă noutatea. A mers cartoful dulce, îl găsim oriunde, îl găsim chiar și în piață la Dăbuleni, pe tarabe”, a adăugat Diaconu.
Cartoful dulce a trecut de mai multă vreme granița Doljului. „Oamenii au început să-și cultive pentru consumul propriu și au început și în ferme să-și cultive colo-colo. Găsim, de exemplu, și în județul Călărași cartof dulce la fermier, chiar în sistem bio, și în Mehedinți, și în alte zone. (…) Terenul să fie mai ușor, să fie pe un teren însorit, să nu fie undeva la umbră. Depinde acum de condiții, iar noi ținem legătura cu cei care doresc să cultive”, a mai spus Diaconu.
Fasolița care a bătut fasolea și năutul
O altă specie care s-a dovedit că face față verilor din ce în ce mai aride este fasolița. Aceasta este nu doar sursă importantă de proteine, ci vrejii se încorporează în sol și ajută la îmbunătățirea calității acestuia, prin creșterea carbonului organic.
„Dacă anul trecut, din cauza arșiței foarte mari, de sub minus 15% umiditate relativă, fasolea, năutul, n-au legat, efectiv, cu toată irigarea, fasolița a produs în astfel de condiții. (…) Este o specie care e recomandată pentru a intra în asolamente, pentru a asigura necesarul de materie organică, se folosește și în hrana oamenilor și în diferite rețete furajere, în loc de soia care fără apă nu crește în condițiile noastre. Fără multă apă, pentru că și fasolița are nevoie de apă, dar este rezistentă, rezistă la secetă”, a mai explicat ing. Aurelia Diaconu.
Solurile din sudul Olteniei pot fi o resursă importantă a agriculturii românești, a horticulturii mai degrabă, a mai precizat ing. Aurelia Diaconu, pentru că dacă aici se obțin, iar asta în condiții de irigare (iar irigarea este o problemă), maximum 3 tone de grâu/ha, în cazul cartofului dulce producția este de 30 tone, la curmale și topinambur se obțin 10 tone/ha, arahidele dau o producție de 3 tone/ha, iar fasolița – 2,5 tone/ha, adică un preț mult mai bun decât prețul grâului.
Actualitate
Victimele lui Epstein o acuză pe Melania Trump că vrea să transfere atenția de la fostul procuror general Pam Bondi
Melania Trump a fost acuzată că „transferă vina” asupra victimelor
agresorului sexual Jeffrey Epstein, în urma declarației sale neașteptate de la
Casa Albă.
Melania Trump, prima doamnă a SUA FOTO: Shutterstock
Într-o declarație comună transmisă presei, un grup de victime a infractorului sexual Jeffrey Epstein a afirmat că Melania Trump a acționat pentru a „proteja
persoanele aflate la putere”.
Ei au acuzat-o că „a transferat povara asupra
supraviețuitorilor în condiții politizate pentru a-i proteja pe cei aflați la
putere”, scrie The Guardian.
„Victimele lui Jeffrey Epstein au dat deja dovadă de
un curaj extraordinar prin faptul că au ieșit în față, au depus plângeri și au
depus mărturie. A le cere mai mult acum înseamnă o deviere a responsabilității,
nu justiție. De asemenea, acest lucru distrage atenția de la fostul procuror
general, Pam Bondi, care trebuie să dea socoteală pentru dosarele ascunse și
pentru divulgarea identității supraviețuitorilor. Aceste eșecuri continuă să
pună vieți în pericol, protejându-i în același timp pe cei care au facilitat
aceste fapte. Supraviețuitorii și-au făcut datoria. Acum este momentul ca cei
aflați la putere să și-o facă pe a lor”, se arată în declarația comună.
Prima doamnă a declarat joi reporterilor că „nu a avut niciodată
o relație” cu infractorul sexual Jeffrey Epstein și cu complicea sa, Ghislaine
Maxwell.
Nu se știe ce acuzații specifice au determinat-o pe
Melania Trump să răspundă public. Ea a rostit discursul din aceeași sală în care Donald Trump s-a adresat națiunii săptămâna trecută, cu
privire la războiul din Iran.
„Nu am fost niciodată
prietenă cu Epstein”, a spus Melania Trump în declarația sa. „Nu sunt victima lui Epstein. Epstein nu m-a
prezentat lui Donald Trump.”
Prima doamnă a continuat spunând că ea și președintele erau
invitați „din când în când” la
aceleași petreceri ca Epstein, întrucât „suprapunerea
cercurilor sociale este ceva obișnuit în New York City și Palm Beach”. Dar
ea a negat în mod specific că e-mailurile sale către Maxwell ar fi fost altceva
decât „corespondență ocazională”.
Actualitate
Mojtaba Khamenei, mesaj ferm către SUA și Israel: „Nu vom renunța la drepturile noastre legitime”
Noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a declarat joi că Teheranul nu își dorește un conflict cu Israelul și Statele Unite, dar a subliniat că țara sa nu va renunța la „drepturile legitime”, potrivit unui mesaj difuzat de televiziunea de stat. Declarația vine la 40 de zile după moartea ayatollahului Ali Khamenei, ucis în prima zi a atacurilor comune americano-israeliene din 28 februarie.
Mojtaba Khamenei. FOTO: Profimedia
„Iranul nu caută războiul și nu îl dorim”, a transmis Mojtaba Khamenei, adăugând însă că „nu vom renunța în niciun caz la drepturile noastre legitime”.
Liderul iranian a făcut referire și la „frontul rezistenței”, aluzie la conflictele regionale, inclusiv la cel din Liban, unde Israelul se confruntă cu gruparea Hezbollah, aliată Teheranului, arată AFP.
Armistițiu fragil și negocieri în curs
Iranul a încheiat recent un armistițiu de două săptămâni cu Statele Unite, urmând ca negocierile dintre cele două părți să înceapă vineri în Pakistan. Președintele american Donald Trump a renunțat la amenințările privind distrugerea „unei întregi civilizații” și a ales calea armistițiului.
În mesajul său, Mojtaba Khamenei i-a îndemnat pe iranieni să continue mobilizarea publică, afirmând că presiunea străzii poate influența rezultatul negocierilor.
Totodată, liderul iranian a reiterat dorința de răzbunare pentru moartea tatălui său și pentru victimele conflictului, promițând că Iranul va cere despăgubiri pentru toate pierderile suferite.
„Cu siguranță vom cere despăgubiri pentru fiecare prejudiciu cauzat, precum și prețul sângelui martirilor și despăgubiri pentru răniții acestui război”, conform declarației lui Khamenei,
potrivit The Guardian.
Strâmtoarea Ormuz, punct strategic
Un punct central al tensiunilor rămâne Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime din lume pentru transportul de petrol și gaze.
Autoritățile iraniene au anunțat că vor permite tranzitul a maximum 15 nave pe zi, în condițiile armistițiului. În paralel, Marina Gărzilor Revoluționare a impus rute alternative pentru nave, invocând riscuri de mine maritime.
Teheranul a avertizat că ar putea ieși din acordul de armistițiu și ar putea bloca din nou strâmtoarea dacă Israelul continuă bombardamentele în Liban.
În mesajul său, Mojtaba Khamenei a transmis și un avertisment statelor arabe din Golf, îndemnându-le să nu se lase influențate de „promisiuni false”, dar sugerând că Iranul rămâne deschis la relații de cooperare, dacă primește „un răspuns adecvat”.
Actualitate
Haitele de lupi dau târcoale pistei de biciclete dintr-un sat pustiu și inaccesibil mașinilor, ascuns în creierii munților
O pistă de biciclete construită în 2025, la peste 1.000 de metri altitudine, în vecinătatea unui sat aproape pustiu din Munții Poiana Ruscă, stârnește controverse. Până acum, doar haitele de lupi, urșii, câțiva turiști și utilajele forestiere au trecut prin vecinătatea sa.
Pista de biciclete. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Patru – cinci familii mai locuiesc în satul Vadu Dobrii din Ținutul Pădurenilor (județul Hunedoara), una dintre cele mai izolate localități din România, unde în 2025 a fost construită o pistă de biciclete.
Asfaltul a ajuns după două secole în sat, pe pista de biciclete
Vadu Dobrii, aflat la peste 1.000 de metri în Munții Poiana Ruscă, s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea, datorită pădurilor întinse din jurul său, folosite de localnici la producerea mangalului, cărbunele de lemn necesar topitoriilor și uzinelor de fier ale Hunedoarei.
Atunci, pădurile de la Vadu Dobrii erau seculare, iar exploatarea lor a închegat comunitatea arhaică a „pădurenilor”, locuitorii satelor izolate din Munții Poiana Ruscă. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, un funicular lega Vadu Dobrii de Hunedoara, pe un traseu de peste 40 de kilometri, care străbătea peste 60 de creste și văile lor adânci din Ținutul Pădurenilor. În secolul XX, o mină de fier și o unitate militară antiaeriană au ținut în viață satul montan, greu accesibil, dar atractiv prin înfățișarea sa pitorească.
Exploatarea minieră a funcționat până în anii ’80, iar unitatea militară de rachete a fost dezafectată în anii 2000. Satul s-a depopulat treptat, deși, în ultimii ani, printre casele vechi de lemn, specifice arhitecturii țărănești, au fost ridicate mai multe clădiri cu etaj, care domină acum decorul așezării. Cea mai recentă investiție realizată aici a adus din nou în atenție satul pădurenesc.
Imaginea 1/13:
Pista de Biciclete de la Vadu Dobrii Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (4) JPG
În 2025, la marginea localității, în lunca râului Dobra, conturată de numeroase doline „desenate” de ape, a fost construită o pistă de biciclete de circa 2,5 kilometri, cu fonduri accesate de Primăria comunei Bunila, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Traseul ei coboară din localitatea izolată la peste 1.000 de metri în Munții Poiana Ruscă, face o buclă urcând în pădure și continuă spre valea Dobrei.
Satul cu pistă de biciclete, inaccesibil mașinilor
În vale, pista este continuată de un drum forestier de peste 30 de kilometri, până la următorul sat, Roșcani, de unde reîncepe asfaltul.
La capătul de sus, traseul pistei se oprește la intersecția unor drumuri de pământ ce leagă Vadu Dobrii de satele Runcu Mare, Bătrâna, Poiana Răchițele, Bunila, Cernișoara – Florese, Meria, Lunca Cernii de Jos, Hășdău, Gura Bordului și alte localități, aflate în direcții diferite, dar niciunul accesibil cu autoturismul în timpul iernii, din cauza pantelor abrupte, făgașelor și exploatărilor forestiere.
Haită de lupi la Vadu Dobrii. Foto: Florin Mailat.
Transalpina bicicliștilor, pista-fantomă devenită o atracție turistică stranie, fără bicicliști
La câteva luni de la amenajarea pistei de biciclete, iarna a lăsat urme pe traseul ei. Mai mulți arbori s-au prăbușit peste ea, iar nămeții înghețați din alte locuri o fac impracticabilă. Oricum, susțin localnicii, nimeni nu s-a plâns până în prezent de starea pistei, deoarece niciun biciclist nu a încercat-o până acum.
„Problema satului Vadu Dobrii este că, timp de mai multe luni pe an, abia poți ajunge aici cu mașina 4×4. Toate drumurile spre sat sunt afectate de lucrările forestiere. Unde sunt parchete și se taie pădurea, autoturismele nu pot trece, iar lemne se taie și se cară de peste tot. Chiar dacă drumurile spre Runcu Mare și Cernișoara – Florese au fost reparate, tot riști să te împotmolești pe ele. Sunt zone cu făgașe, cu șanțuri făcute de pârâuri și de TAF-uri”, se plânge o localnică.
Lupii au luat în stăpânire ținutul
În Vadu Dobrii, drumurile greu accesibile nu sunt singura problemă a puținilor localnici. Mai mulți lupi au fost văzuți în ultimele luni cutreierând împrejurimile satului, iar urmele lăsate de urși au fost și ele observate în zăpezile care se topesc complet abia spre finalul primăverii.
În februarie, un localnic a publicat imagini, surprinse de camerele de supraveghere, cu o haită de lupi trecând pe la marginea satului (sursa video: Florin Mailat, Vadu Dobrii Tărâm de Vis / Facebook).
Istoria ascunsă a satului lui Ioan de Hunedoara, înghițit de Lacul Cinciș. „Era un fel de San Marino al Transilvaniei”
„Au venit și ei să vadă noua pistă de biciclete”, a glumit un internaut, la imaginile care au circulat pe rețelele sociale.
Satele din Munții Poiana Ruscă, în declin demografic abrupt
La începutul secolului trecut, Munții Poiana Ruscă erau locuiți de aproape 30.000 de oameni și erau considerați chiar suprapopulați în raport cu condițiile de relief. Cuprindeau peste 100 de localități din Hunedoara, Timiș și Caraș-Severin, unele înființate în jurul minelor de fier, plumb și argint, altele în apropierea carierelor de piatră, talc și marmură ori a unor uzine și topitorii.
La mijlocul secolului XX, în perioada industrializării comuniste, comune ca Nădrag, Ghelari, Teliuc, Rusca Montană și Tomești s-au transformat în centre muncitorești, cu mii de locuitori, iar populația totală a regiunii avea să depășească 30.000 de oameni.
Din anii ‘60, multe așezări au intrat în trendul depopulării, odată cu migrația localnicilor spre orașe. Unele, considerate neviabile, au fost condamnate la dispariție de regimul comunist, care a blocat investițiile în infrastructură, utilități și construcții. Fenomenul depopulării s-a accentuat după 1990, și a dus la dispariția completă a multor sate.
În prezent, cele peste 50 de localității din Munții Poiana Ruscă mai numără împreună aproximativ 15.000 de locuitori, densitatea populației din zonă fiind de 5 – 6 locuitori pe kilometru pătrat. Comunele Bunila (de care aparține și Vadu Dobrii, Bătrâna și Cerbăl) au o populație de circa trei locuitori la kilometru pătrat și numără împreună mai puțin de 800 de locuitori.
-
Actualitateacum 3 zileIranul și Omanul pregătesc taxe pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz în timpul armistițiului. Piețele reacționează pozitiv
-
Actualitateacum 3 zilePasca fără aluat cu 500 g brânză – rețeta rapidă, cremoasă și ușor de făcut acasă. Cum o poți adapta pe gustul tău
-
Actualitateacum 2 zileProtest spontan în Valea Jiului. Peste 100 de mineri au refuzat să intre în subteran deoarece nu vor mai primi bonusuri de Paște
-
Actualitateacum o ziPrimar din Baia Mare trimis în judecată pentru delapidare, după ce a folosit mașinile de serviciu în scop personal: „Nu am intenționat să încalc legea”
-
Actualitateacum o zi„Regina ketaminei”, femeia care i-a furnizat droguri lui Matthew Perry, condamnată la 15 ani de închisoare pentru moartea actorului
-
Actualitateacum 2 zileSfaturile lui Titi Aur pentru a învinge prețul carburanților. 11 recomandări esențiale pentru orice șofer
-
Actualitateacum 2 zileFMI: Războaiele lasă urme economice adânci. Producția scade cu 7% în cinci ani, deficitele se adâncesc
-
Actualitateacum 22 de oreArma secretă folosită de CIA pentru localizarea aviatorului dispărut: „Dacă inima îți bate, te vom găsi”




