Bruxismul este un termen medical care desemnează scrâșnirea sau încleștarea involuntară a dinților. Deși este adesea asociat cu adulții, această afecțiune se manifestă frecvent și în copilărie, uneori chiar de la vârste foarte fragede.

Părinții pot descoperi, uneori întâmplător, că cel mic produce un sunet deranjant în timpul somnului sau se plânge de dureri de cap dimineața. Întrebarea firească este: asistăm la un fenomen normal, trecător, specific unei etape de dezvoltare, sau la un semnal de alarmă care indică o problemă ce necesită atenție medicală?

În rândurile de mai jos vom analiza cauzele, simptomele și posibilele implicații ale bruxismului la copii, cu scopul de a-i ajuta pe părinți să înțeleagă mai bine ce este cu adevărat important de urmărit.

Ce este bruxismul la copii?

Bruxismul este o afecțiune întâlnită atât la adulți, cât și la copii, și constă în acțiunea inconștientă de a strânge sau scrâșni din dinți, în mod repetitiv. În cazul celor mici, acest comportament se manifestă adesea în timpul somnului, dar poate apărea și pe parcursul zilei, fără ca ei să își dea seama.

Bruxismul la copii ridică uneori întrebări suplimentare pentru părinți, deoarece poate fi legat de perioadele de tranziție între dinții temporari și cei permanenți sau de factori emoționali specifici copilăriei.

De ce apare bruxismul la copii?

Motivele pentru care un copil dezvoltă bruxism pot fi diverse și, uneori, greu de identificat cu exactitate. În multe cazuri, este vorba despre o reacție temporară la modificările naturale ale dentiției. Pe măsură ce dinții cresc sau se schimbă, maxilarul poate fi stimulat să se miște involuntar în timpul somnului, iar acest proces poate genera un contact anormal între dinți.

Pe lângă aspectele fiziologice, un rol important îl au și factorii emoționali. Copiii pot resimți stresul în moduri diferite față de adulți, iar anumite schimbări în rutina lor zilnică – cum ar fi începerea grădiniței sau a școlii, mutarea într-o locuință nouă ori tensiunile din familie – pot contribui la apariția bruxismului. Chiar dacă nu exprimă verbal îngrijorarea, corpul copilului reacționează, iar bruxismul devine uneori o formă involuntară de descărcare a tensiunii acumulate.

Există și situații în care bruxismul este legat de alte probleme medicale, cum ar fi tulburările de somn, apneea obstructivă sau respirația pe gură cauzată de alergii ori polipi nazali. Nu în ultimul rând, o mușcătură incorectă sau o aliniere deficitară a dinților poate stimula încleștarea involuntară a maxilarului, mai ales în timpul somnului profund.

Cum îți dai seama dacă copilul are bruxism?

Detectarea bruxismului la copii nu este întotdeauna ușoară, mai ales dacă nu există semne vizibile sau dacă cel mic nu se plânge de disconfort. Totuși, există câteva indicii care pot ridica semne de întrebare.

În unele cazuri, părinții observă un sunet puternic, similar cu cel al unor dinți care freacă unul de altul, în timpul somnului copilului. Alteori, cel mic se trezește dimineața cu dureri în zona maxilarului, își duce mâna la față sau spune că îl dor dinții, fără un motiv clar.

Un alt semnal important poate fi prezența durerilor de cap sau o sensibilitate crescută la rece ori cald, apărută brusc. Chiar dacă aceste simptome pot avea cauze multiple, atunci când apar împreună, merită menționate în cadrul unui consult stomatologic. Adesea, medicul dentist este cel care observă semne clare de uzură dentară – dinți tociți, microfisuri sau margini neregulate – în cadrul unui control de rutină (o vizită la Ciso Medical îți poate oferi explicații clare despre posibilele cauze și soluții).

E doar o fază sau trebuie să te îngrijorezi?

În majoritatea cazurilor, bruxismul apărut în copilărie nu este periculos și se rezolvă de la sine, odată cu trecerea timpului. Copiii care își schimbă dantura pot manifesta acest comportament pentru câteva luni, fără consecințe pe termen lung. Totuși, atunci când bruxismul persistă sau provoacă dureri frecvente, trebuie privit cu mai multă seriozitate.

Semnele care ar trebui să determine o vizită la medic includ uzura dentară avansată, dureri regulate în zona feței sau maxilarului, dificultăți în masticație sau somn agitat. Dacă bruxismul este însoțit și de alte probleme, cum ar fi oboseala diurnă sau somn neodihnitor, poate fi necesară evaluarea de către un specialist în somn sau de către un pediatru. În unele cazuri, mai rare, este nevoie de colaborarea cu un psiholog, mai ales dacă există suspiciunea că bruxismul este o reacție la stres emoțional prelungit.

Este important ca părinții să nu intre în panică, dar nici să ignore semnele evidente. Un control stomatologic este, de obicei, primul pas recomandat, iar în funcție de evaluare se poate decide dacă sunt necesare investigații suplimentare sau intervenții.

Ce pot face părinții?

Atitudinea părinților față de bruxism joacă un rol esențial în evoluția situației. Primul pas este observarea atentă a comportamentului copilului – fie că este vorba de zgomote în timpul somnului, de disconfort exprimat verbal sau de modificări ale dispoziției. Notele mentale sau chiar notițele scrise legate de frecvența și contextul în care apar aceste manifestări pot fi de mare ajutor în cadrul consultului medical.

Un alt aspect important este comunicarea cu copilul. Uneori, simpla întrebare „Ce te-a supărat azi?” sau „Cum te-ai simțit la grădiniță?” poate scoate la iveală surse de stres pe care copilul nu le-ar exprima altfel. O rutină de seară calmă, fără ecrane sau activități solicitante, poate contribui semnificativ la reducerea tensiunii acumulate peste zi.

În ceea ce privește intervenția medicală, aceasta se decide în funcție de severitate. În cazurile mai ușoare, controlul periodic este suficient. Dacă bruxismul produce deja efecte asupra danturii, medicul stomatolog poate recomanda o gutieră personalizată, menită să protejeze dinții în timpul nopții. De obicei, astfel de dispozitive sunt recomandate doar după ce dinții permanenți au erupt complet, dar există și soluții temporare pentru cazurile speciale.

În unele situații, poate fi nevoie de sprijin emoțional suplimentar. Participarea la activități relaxante, jocuri non-competitive sau exerciții de respirație ghidată pot ajuta copilul să gestioneze mai bine stările de tensiune sau anxietate, reducând riscul ca acestea să se manifeste prin bruxism.

În concluzie, bruxismul la copii este un fenomen des întâlnit și, în cele mai multe cazuri, nu reprezintă un motiv de îngrijorare majoră. Totuși, atunci când se prelungește în timp sau afectează calitatea vieții copilului, devine esențial să fie evaluat corect. Părinții au un rol cheie în observarea și gestionarea acestui comportament, iar colaborarea cu medicul stomatolog poate preveni complicațiile. Cu răbdare, atenție și sprijin, bruxismul poate fi înțeles și ținut sub control, fără ca cel mic să resimtă stres suplimentar.

Ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA) este o leziune a genunchiului, una dintre cele mai complexe articulații din corpul uman. Articulația genunchiului este alcătuită din trei oase: femurul, tibia și rotula, dar și din mușchi, tendoane și ligamente. Ligamentul încrucișat anterior ajută la menținerea stabilității genunchiului și previne mișcările necontrolate care ar putea afecta funcționarea corectă a articulației. În articolul următor, îți explicăm ce complicații pot apărea în urma rupturii ligamentului încrucișat anterior și care sunt metodele de tratament.

Durere cronică

Netratată, o ruptura ligament genunchi (LIA) poate duce la durere cronică. Durerea cronică este durerea persistentă cauzată de o leziune care nu s-a vindecat complet. Dacă durerea este însoțită de inflamație, acest lucru poate indica o problemă cu cartilajul sau tendonul. Dacă nu există inflamație, dar totuși durerea persistă, acest lucru poate fi cauzat de o leziune nervoasă. Durerea cronică poate limita anumite activități zilnice ale pacientului, iar, în timp, poate cauza și probleme la nivelul altor articulații.

Tulburări ale modului de mers

Din cauza unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior, pacientul poate începe să folosească excesiv celălalt picior pentru a compensa durerea sau disfuncționalitatea la nivelul genunchiului afectat. Acest lucru poate duce la diverse tulburări ale modului de mers, în care greutatea corpului nu este distribuită corect pe ambele picioare. Astfel, în timp, pot apărea și alte probleme musculo-scheletale, ca urmare a modificării modului de mers.

Kinetoterapia este o metodă foarte eficientă de tratament în cazul unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior. Prin intermediul kinetoterapiei, pacientul lucrează pentru a restabili mișcarea normală a genunchiului afectat și pentru a-și corecta postura și tiparul de mers. Poți afla mai multe despre kinetoterapie la Clinica de Ortopedie și Recuperare Medicală Kinomed.  

Hipotonia musculară

Hipotonia se referă la reducerea tonusului muscular. După o ruptură a ligamentului încrucișat anterior, mușchii sunt slăbiți și mai puțin activi decât în mod normal. Lipsa mișcării duce la slăbirea musculaturii, iar aceasta, la rândul său, poate crește riscul de noi leziuni sau poate împiedica recuperarea completă.

În acest caz, tratamentele precum kinetoterapia sau fizioterapia sunt recomandate pentru stimularea mușchilor, restabilirea mobilității și prevenirea atrofiei musculare.

Gonartroza precoce

În cazul pacienților care au avut rupturi de ligamente la nivelul genunchiului și care nu au fost tratate corespunzător, există un risc crescut ca aceștia să dezvolte gonartroza (artrita genunchiului) după aproximativ 10 ani. Gonartroza precoce apare din cauza deteriorării progresive a articulației ca urmare a lipsei unui tratament adecvat.

Instabilitate articulară

După ruptura ligamentului încrucișat anterior, genunchiul devine instabil în timpul mișcărilor zilnice. Genunchiul poate să se miște în mod necontrolat sau poate „ceda” în timpul activităților care implică schimbări rapide de direcție sau mișcări de rotație.  

Inflamație

Inflamația este rezultatul unei rupturi de ligament care nu a fost tratată corespunzător. În unele cazuri, inflamația cronică este cauzată de sinovită, adică inflamația membranei sinoviale care acoperă articulația. De obicei, inflamația articulară cronică se manifestă prin dureri de intensitate redusă, dar poate fi și asimptomatică.

Sursa foto: Unsplash

Laptele este un aliment esențial în dieta copiilor, oferind o gamă largă de nutrienți necesari pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a acestora. Continuă să citești pentru a afla mai multe despre beneficiile sale și a descoperi câteva recomandări importante privind consumul de lapte la copii!

Beneficiile laptelui pentru copii

Laptele este considerat pe scară largă un produs benefic pentru copiii în creștere. Este o sursă completă de energie și este una dintre cele mai bune și mai ieftine surse de proteine de înaltă calitate, calciu, fosfor și vitamina A. În plus, oferă potasiu, vitamina B12, magneziu, zinc și tiamina (B1) și conține acizi grași asociați cu multe beneficii pentru sănătate.[1][2][3]

Proteinele sunt necesare pentru multe funcții vitale ale corpului, inclusiv creșterea și dezvoltarea, repararea celulară și reglarea sistemului imunitar. Alături de proteine, calciul, fosforul, potasiul și alți nutrienți din lapte susțin dezvoltarea și sănătatea oaselor și a dinților și sănătatea generală a copiilor.[1][2][3] 

În plus, laptele este și o sursă importantă de hidratare, mai ales pentru copiii activi, și există inclusiv studii care au arătat că un consum mai mare de grăsimi din lapte poate contribui la reducerea riscului de obezitate infantilă.[2][3][4]

Când și cum se introduce laptele în alimentația copiilor? 

În general, laptele de vacă nu este recomandat până la vârsta de un an. Poate fi folosit în diverse preparate introduse în alimentație după vârsta de 6 luni, dar nu va fi oferit copilului ca înlocuitor al laptelui matern ori al formulei de lapte praf. Până la vârsta de 2 ani, se recomandă consumul de lapte integral pentru a asigura aportul de grăsimi necesare pentru dezvoltarea creierului. După această vârstă, în funcție de nevoile individuale ale copilului și de recomandările medicului, se poate trece la lapte cu conținut redus de grăsimi sau lapte degresat.[1][5]

Introducerea laptelui de vacă în dieta copiilor trebuie să fie un proces gradual. Se poate începe cu o cantitate mică de lapte, care va fi mărită treptat. Acest lucru va permite sistemului digestiv al copilului să se adapteze la noul aliment. Este important să se monitorizeze reacțiile copiilor la lapte. Dacă apar reacții cum ar fi diareea, vărsăturile, erupțiile cutanate sau problemele respiratorii, este recomandat să fie consultat un medic. 

Recomandări privind consumul de lapte

Cantitatea de lapte consumată de copii poate varia în funcție de vârstă, necesitățile individuale și toleranța fiecăruia. Este important de reținut că nu toți copiii tolerează laptele de vacă. Unii pot avea alergii sau intoleranță la lactoză. În astfel de cazuri, este esențial să se consulte un medic pediatru sau un nutriționist pentru a găsi alternative adecvate.[1][2][3]

Pe de altă parte, consumul excesiv de lapte poate duce la probleme precum constipația sau lipsa poftei de mâncare. Copiii cu vârsta între 1 și 2 ani ar trebui să consume cel mult 2 căni de lapte pe zi, iar cei cu vârsta între 2 și 5 ani nu mai mult de 2 – 3 căni pe zi. De asemenea, este important de reținut că laptele nu ar trebui să înlocuiască alte surse importante de nutrienți, cum ar fi fructele, legumele, cerealele integrale și carnea în alimentația copiilor.[5]

Laptele poate fi un aliment valoros în dieta copiilor, oferind nutrienți esențiali pentru creștere și dezvoltare. Cu toate acestea, părinții ar trebui să fie atenți la cantitatea și tipul de lapte consumat, să ia în considerare posibilele intoleranțe alimentare și să asigure o dietă variată și echilibrată. Dacă vrei să te asiguri că iei cele mai bune decizii când vine vorba de alimentația copilului tău și că laptele este o alegere bună pentru sănătatea sa, consultă un medic sau un nutriționist!  

Surse: 

1. „Cow’s Milk and Milk Alternatives”, Centers for Disease Control and Prevention, 20 Mar. 2025, www.cdc.gov/infant-toddler-nutrition/foods-and-drinks/cows-milk-and-milk-alternatives.html. Accessed 3 Apr. 2025.
2. Kubala, Jillian. „5 Ways That Drinking Milk Can Improve Your Health”, Healthline Media, 18 Mar. 2018, www.healthline.com/nutrition/milk-benefits. Accesat la 3 Apr. 2025.
3. Kwon, Yoowon, et al. „Is High Milk Intake Good for Children’s Health? A National Population-Based Observational Cohort Study”, Nutrients, vol. 13, no. 10, 2 Oct. 2021, pp. 3494–3494, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8541527/, https://doi.org/10.3390/nu13103494. Accesat la 3 Apr. 2025.
4. Beck, Amy L, et al. „Full Fat Milk Consumption Protects against Severe Childhood Obesity in Latinos”, Preventive Medicine Reports, vol. 8, 23 July 2017, pp. 1–5, www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2211335517301171?via%3Dihub, https://doi.org/10.1016/j.pmedr.2017.07.005. Accesat la 3 Apr. 2025.
5. „Recommended Drinks for Children Age 5 & Younger”, HealthyChildren.org, American Academy of Pediatrics, 18 Sept. 2019, www.healthychildren.org/English/healthy-living/nutrition/Pages/recommended-drinks-for-young-children-ages-0-5.aspx. Accesat la 3 Apr. 2025.