Marius Bostan, personalitate importantă în Partidul Național Țărănesc, antreprenor și fost ministru al Comunicațiilor, a fost recent ținta unor acuzații false de colaborare cu Securitatea. Aceste afirmații, propagate în special de cercuri pro-ruse din România, sunt departe de adevăr. Realitatea este cu totul alta: Marius Bostan nu a fost un colaborator, ci o victimă a opresiunii comuniste.

În 1987, pe când avea doar 17 ani, Bostan a fost anchetat de Securitate din cauza atitudinii sale anticomuniste. Singura interacțiune cu Securitatea a avut loc atunci când, sub presiunea exmatriculării și a amenințărilor, a fost forțat să semneze o declarație pozitivă despre un pedagog al căminului unde locuia. Prin acest gest, el a reușit să-și protejeze colegii și prietenii de denunț.

Ulterior, Marius Bostan a refuzat categoric orice alt contact cu Securitatea, asumându-și riscuri considerabile, a căror gravitate a înțeles-o pe deplin abia mai târziu. În cadrul unui interviu acordat publicației InLinieDreapta.net, Marius Bostan demontează toate acuzațiile și vorbește despre rezistența sa împotriva regimului comunist și a influenței ruse în România, subliniind dedicarea sa pentru o Românie liberă, democratică și ferm ancorată în spațiul euro-atlantic.

„Noi, românii,” afirmă Bostan, „știm să prețuim libertatea, pentru că am fost privați de ea, atât individual, cât și ca națiune. Cei din generația mea au trăit ambele sisteme și au ales fără ezitare calea libertății, a democrației și a economiei de piață. Aceasta este calea Occidentului, a spațiului euro-atlantic și a demnității naționale.„

Perspectiva numirii în functia de Director civil al SRI:

„În legătură cu speculațiile din presă privind o posibilă numire a mea ca director civil al SRI, vreau să clarific că nu am discutat această posibilitate cu Președintele. Numirea în această funcție este prerogativa Președintelui, iar decizia finală aparține Parlamentului. După cum se știe, sunt implicat în proiecte importante, precum Repatriot, care facilitează legătura Diasporei cu România și transferul de expertiză pentru dezvoltarea economică. Împreună cu colegii din Romanian Business Leaders, lucrăm la soluții pentru reducerea deficitului bugetar și pentru creșterea competitivității companiilor românești. Faptul că am fost coleg de armată și facultate cu Președintele, la fel ca alte sute de persoane respectabile, și că am susținut campania electorală, alături de milioane de români, nu mă califică automat pentru această poziție.„

Despre acuzațiile de colaborare cu securitatea

Experiența familiei sale este emblematică pentru brutalitatea regimului. Bunicul matern, Ștefan Moraru, a fost torturat și mutilat de ruși în prizonierat la Odesa, supraviețuind miraculos și refuzând ulterior să colaboreze la colectivizarea forțată, fiind închis și șantajat. Unchiul său, Neculai Moraru, a fost și el închis la Văcărești și bătut de Securitate pentru susținerea Partidului Național Țărănesc și a lui Iuliu Maniu. Aceste evenimente au modelat profund viziunea lui Bostan asupra libertății și a opresiunii.

Adolescența sub ochiul veghetor al securității

Încă din liceu, Marius Bostan s-a remarcat prin atitudinea sa nonconformistă. A fost singurul din clasa sa care a refuzat să se înscrie în Uniunea Tineretului Comunist (UTC), iar o lucrare de filosofie creștină i-a atras acuzații din partea unui profesor politruc, forțându-l să accepte carnetul UTC. În ciuda acestui fapt, la Liceul „Al. I. Cuza” din Focșani, unde domnea o atmosferă de frondă anti-regim, Bostan a devenit un lider informal al unui grup de elevi. Ei ascultau muzică rock, criticau deschis regimul și discutau despre abuzurile comuniste, precum demolarea bisericilor și distrugerea caselor pentru Casa Poporului. Dorința lor de a trimite scrisori la Europa Liberă și de a scrie manifeste arată un spirit puternic de dreptate și o aspirație la răsturnarea regimului.

Anchetat de securitate la 17 ani

Momentul-cheie al confruntării sale cu regimul a venit în 1987, când, la doar 17 ani, a fost anchetat de Securitate. Sub presiune și amenințări cu exmatricularea și violența fizică (venite inclusiv de la un pedagog violent), Bostan a fost forțat să se prezinte la sediul Securității din Focșani. Ofițerul, familiarizat cu detalii din viața sa și a familiei sale, a folosit tactici de intimidare, amenințându-l cu exmatricularea, școala de corecție și repercusiuni asupra părinților.

Refuzul colaborării și consecințele

În ciuda presiunilor intense, Bostan a refuzat categoric să colaboreze și să denunțe pe cineva. Lăsat singur într-o cameră întunecoasă, s-a gândit să fugă, dar a realizat consecințele grave. A refuzat să scrie orice declarație incriminatoare, temându-se de o capcană. A primit o palmă peste ceafă și a fost amenințat cu exmatricularea. Ulterior, ofițerul a încercat să-l convingă să „se angajeze” și să raporteze activitățile „dușmănoase”, chiar și dictându-i o declarație standard și încercând să-i atribuie un nume fals de cod.

Singura declarație: Un act de rezistență voalată

Singura declarație semnată de Bostan a fost una exagerat de pozitivă despre un pedagog al căminului, despre care credea că Securitatea dorea să-i facă rău. Prin această stratagemă, a reușit să evite denunțarea colegilor și prietenilor. Această declarație, alături de un angajament formal în „limbaj de lemn” de a apăra patria și de a informa organele despre activități dușmănoase, este singura sa interacțiune consemnată cu Securitatea, fapt confirmat și de dosarul de la CNSAS.

Marius Bostan subliniază că nu a colaborat niciodată cu Securitatea și nu a turnat pe nimeni. El a continuat să se opună Securității, evitând contactele și asumându-și riscuri mari. Deși unii încearcă să-l denigreze acum prin „insinuări perverse și minciuni sfruntate”, el se declară un luptător, nu o victimă. Marius Bostan înțelege valoarea libertății tocmai pentru că a trăit opresiunea, iar acum, îi sfidează pe toți cei care încearcă să-l atace, inclusiv pe susținătorii propagandei rusești, reafirmându-și angajamentul pentru adevăr și libertate.

„Întotdeauna m-am opus Securității și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să scap de persecuțiile lor și să supraviețuiesc. Acum, mă amuză încercările unora de a denatura realitatea. Înțeleg valoarea libertății tocmai pentru că am trăit opresiunea. Atunci, Securitatea m-a persecutat, iar acum unii încearcă să facă același lucru prin insinuări perverse și minciuni sfruntate. Totuși, vreau să fie clar: nu mă consider o victimă, ci un luptător. Îi desfid pe toți cei care, cu rea-voință, încearcă să mă atace, inclusiv pe susținătorii propagandei rusești.” – afirmă Marius Bostan în interviul pe care îl puteti citi integral AICI.

La anul 2023, in ultimile 3 zile de mandat, 26 iunie, domnul Bolos destructura cu buna stiinta Programul de Competitivitate prin mutarea “dintr-un pix” a 63 de functionari publici de la o directie generala ce tocmai semnase 2428 de contracte la o directie nou formata unde nu exista activitate.

Rezultatul acestei miscari strategice a fost disperarea a 2428 de IMM-uri ce nu erau platiti conform contractului semnat, multiple insolvente, situatii de faliment si dobanzi covarsitoare platite de aceste IMM-uri la bancile comerciale.

In fapt, implementarea celor 2428 de contracte a fost lasata in seama unui numar de 30 de functionari publici ce si-au petrecut 10-14 ore pe zi si sarbatorile legale (Craciun) la serviciu pentru a procesa peste 6 mii de cereri de rambursare/plata/prefinantare pentru beneficiarii privati, celebra masura 4.1.1.

Mai mult, pentru a asigura acest dezastru, domnul ministru si-a adus „oamenii” cu care a „evaluat” aceste proiecte, evaluarea defectuoasa ducand la multiple situatii in instanta.

Autoritatea de audit de pe langa Curtea de Conturi constata intr-un raport de audit, scapat in spatiul public, existenta a aproximativ 700 de proiecte contractate desi erau neeligibile. Ce sa vezi? Acestea au fost suportate de la bugetul de stat in valoare aproximativa de 200 milioane euro. Cine deconteaza asta? Raspuns: Fiecare dintre noi!

Acum, dupa acelasi model, la cateva zile de terminarea mandatului, dispune distrugerea altui program si anume Programul de Tranzitie Justa.

Aceasi miscare… o reorganizare! Abia preluat in urma cu 11 luni prin HG 44/2024 de catre  Directia Generala Programe Europene Competitivitate, reparat cu sarg de functionarii publici si pus in linie dreapta, trecut din nota 3 in nota 2, deci fara restrictii de a cere sume de la CE, „ se preia activitatea PTJ de catre PDD”? Ati mai vazut vreodata „preluare de activitate in institutiile publice???? Ce este aceea? Programele operationale au un sistem acreditat, auditat de management si control. Una din cerintele cheie este capacitatea administrativa de a implementa un program. Cum sa preiei activitatea fara oameni? Cine stie ce s-a intamplat de la aprobarea programului de catre CE, de acum 2 ani? Daca scrie intr-o HG ca preiei o activitate a unui Program Operational, asta inseamna ca toate informatiile privitoare la acel program ti se materializeaza in cap instantaneu?

Asta inseamna accelerarea absorbtiei fondurilor europene sau in fapt alte sume uriase trecute pe bugetul de stat?

Alocarea PTJ este de 2,5 miliarde de euro se afla in pericol prin modificarea sistemului de management si control. Poate Romania sa suporte inca o paguba de 2,5 miliarde de euro?

Pe cine serveste domnul Bolos? Cine are interesul de a falimenta bugetul Romaniei sub pretextul absorbtiei fondurilor europene?

Autor: Daniel CÎRNU, consultant în comunicare politică, CEO DigitalPOLITIC.ro

Campaniile electorale sunt războaie de percepție. Câștigă, de regulă, nu cel mai zgomotos, ci cel care își controlează mesajul, își cunoaște publicul și înțelege unde e linia fină dintre emoție și derapaj. În turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2025, George Simion a pierdut nu doar în fața contracandidatului său, ci în fața propriei strategii.

Liderul AUR a intrat în finală cu o bază solidă de electorat, un capital de simpatie în rândul românilor dezamăgiți de sistem și o forță de mobilizare impresionantă în online. Și totuși, ultimele două săptămâni de campanie au fost dezastruoase pentru el.

Iată cele cinci #greșeli#decisive care i-au închis drumul spre #Cotroceni:

1. „Casele de 35.000 de euro” – o capcană de PR autodeclanșată

Într-un context economic tensionat, George Simion a lansat ideea acordării de locuințe pentru tineri la prețuri fixe, subvenționate de stat – 35.000 de euro. Ideea, deși populistă, ar fi putut avea tracțiune dacă era susținută de un plan coerent.

Însă într-un interviu la Digi24, Simion a admis că inițiativa a fost „doar un exercițiu de marketing”, fără intenție reală de implementare. Acel moment a fost devastator: și-a subminat propria credibilitate și a transmis publicului că este dispus să mintă pentru a câștiga voturi.

În #marketingul#politic, când promisiunea se dovedește falsă, efectul bumerang lovește mai tare decât dacă nu ai fi spus nimic. A pierdut electoratul indecis și i-a pus pe gânduri chiar și pe unii dintre susținători.

2. „500.000 de bugetari dați afară” – mesajul fatal pentru clasa de mijloc

Simion a anunțat într-un interviu că ar disponibiliza 500.000 de #bugetari, fără să clarifice pe cine vizează exact – funcționarii din administrație sau și profesorii, medicii, pompierii?

Mesajul, deși adresat unui public dornic de reformă, a fost perceput ca o amenințare la adresa stabilității sociale. Pentru milioane de familii care trăiesc din salarii publice (direct sau indirect), promisiunea a sunat ca o sabie deasupra capului. A fost o eroare strategică care a scurtcircuitat orice avantaj în rândul electoratului moderat.

3. Refuzul dezbaterii televizate – un semn de slăbiciune, nu de forță

Campaniile moderne se câștigă prin expunere și confruntare. Nicușor Dan a acceptat să meargă singur în dezbateri, iar absența lui George Simion a părut o fugă, nu o demonstrație de forță.

Pentru un candidat care clamează curajul și verticalitatea, refuzul dialogului în fața națiunii a transmis exact opusul: nesiguranță, lipsă de soluții, teamă de întrebări incomode.

4. Derapajul verbal: „autist” – o ofensă care a costat capital moral

Într-o intervenție video, George Simion l-a numit pe contracandidatul său „#autist” într-un context peiorativ.

Această declarație a declanșat un val de reacții negative nu doar din partea electoratului general, ci și din partea ONG-urilor, a părinților copiilor cu autism, a opiniei publice moderate. A fost un gest de dispreț care a șters orice urmă de empatie pe care o putea revendica.

Într-o campanie prezidențială, limbajul contează la fel de mult ca faptele. Iar Simion a părut brusc mai aproape de o caricatură de lider autoritar decât de un președinte al tuturor românilor.

5. „Candidez pentru altul, nu pentru mine” – abdicarea de la leadership

Declarația că nu candidează pentru el însuși, ci pentru a-l pune pe Călin Georgescu la conducerea țării, a fost lovitura de grație.

Românii votează un președinte, nu un #pion. A sugera că alegătorii sunt doar un mijloc de a aduce la putere un alt personaj – necunoscut publicului larg, fără legitimitate democratică – a fost o formă de abdicare de la rolul de lider.

Această declarație i-a alienat până și pe cei care îl vedeau ca pe o alternativă reală la vechile structuri. A devenit clar că nu va conduce, ci va fi condus.

Concluzie: Când emoția se decuplează de strategie

George Simion a știut să mobilizeze, dar nu a știut să inspire încredere. A mers pe o retorică de forță, dar a uitat că în turul 2 câștigă cel care unește, nu cel care divide.

În loc să se transforme într-un om de stat, a rămas captiv în personajul de lider de galerie. A ignorat regulile fundamentale ale unei campanii prezidențiale: claritate, empatie, viziune.

Victoria nu se construiește cu furie, ci cu #răbdare. Cu #strategie. Cu #luciditate.

Iar în turul 2, George Simion a pierdut contactul cu toate trei!

Despre autor:
Daniel CÎRNU este consultant în comunicare strategică și marketing politic, cu peste 15 ani de experiență în campanii electorale din România și Europa Centrală.