Fost
șef al secţiei de Apărare din cadrul Delegaţiei Permanente a
României la NATO, expertul în securitate și relații
internaționale Claudiu Degeratu, explică, într-o analiză pentru
„Adevărul”, care sunt riscurile unei confruntări nucleare în
Ucraina sau într-un alt punct fierbinte al Globului și cum ar fi
afectată România.

Lumea
este mai aproape ca oricând de o apocalipsă nucleară, a avertizat
însăși șefa Serviciilor naționale de Informații din SUA, Tulsi
Gabbard.

„Aceasta
este realitatea a ceea ce este în joc, cu ce ne confruntăm acum.
Pentru că, în timp ce ne aflăm astăzi aici, mai aproape ca
niciodată de anihilarea nucleară, războinicii elitei politice
alimentează cu nepăsare teama și tensiunile dintre puterile
nucleare”, a spus Gabbard, potrivit publicației New York Post. 

Mesajul
șefei spionajului american nu este însă deloc unul singular.
Experți în armele nucleare și analiști militari au tras în
ultimul timp semnale de alarmă cu privire la riscul unei confruntări
nucleare. Confruntare nucleară ce ar echivala cel mai probabil cu un
armaghedon și ar distruge iremediabil Terra, punând sub semnul
întrebării nu doar existența omului.

Recent,
distrugerea bombardierelor strategice ruseşti prin operațiunea
„Pânză de păianjen” a provocat temeri că se va ajunge la o
escaladare majoră, mai ales că, în conformitate cu noua doctrină
nucleară a Moscovei, rușii ar avea acum acoperireă pentru a
răspunde nuclear.

Declarația șefei spionajului american, decodată

Fost
șef al secţiei de Apărare din cadrul Delegaţiei Permanente a
României la NATO, expertul în securitate și relații
internaționale Claudiu Degeratu explică, într-o analiză pentru
„Adevărul”, cât de real este riscul unei confruntări nucleare
și cum ar putea fi afectată România.

În
opinia sa, declarația terifiantă a lui Tulsi Gabbard se vrea un
avertisment pentru Rusia și Ucraina, pentru a nu escalada și mai
mult războiul lor. Asta nu înseamnă că nu există riscul unui
astfel de război nuclear.

„Cred
că declarația oficială a lui Tulsi Gabbard e legată mai mult de
contextul actual și ține și de nemulțumirea președintelui
american vis-a-vis de evoluția negocierilor pentru un armistițiu în
Ucraina. Partea americană, adică Gabbard, de fapt încearcă să
tempereze acțiunile ucrainene împotriva Federației Ruse, sperând
că astfel ar putea să convingă Moscova să fie mai cooperantă la
masa negocierilor. Bineînțeles că Rusia nu are de gând să fie
cooperantă, dar, mă rog, asta e poziția administrației americane,
să-i tempereze pe ucraineni, sperând că Rusia totuși să accepte
măcar încetarea provizorie a focului. Și sigur, să prevină o
nouă escaladare și tentația unor oficiali ruși de a folosi arme
nucleare tactice în Ucraina”, spune Degeratu.

Risc nuclear vs. amenințare nucleară

În
același timp, mai spune expertul, ar trebui făcută diferența
între termenii de risc nuclear și amenințare nucleară.

„Riscul
nuclear este una, amenințările nucleare sunt cu totul altceva.
Riscul are aproape un caracter permanent. Adică,
după cum se știe, Vladimir Putin a ridicat încă din 2022 nivelul
de alertă al forțelor nucleare, indiferent de ce se întâmplă pe
teren, la nivel convențional. Și, după cum s-a văzut, imediat
după acea operația specială cu drone ucrainiene asupra flotei
strategice, nu a venit o retaliere imediată la nivel nuclear. Deci
nu s-a intrat pe prevederile Directivei Prezidențiale Ruse vis-a-vis
de folosirea sau recursul la arme nucleare în contextul în care un
atac convențional ar putea să pună în discuție acea problema
suveranității teritoriale rusești. Ea se aplică mai mult dacă ar
fi existat o intervenție convențională militară pe teren, adică
pe teritoriul rusesc, nu în spațiu aerian. Ori am avut acea
operație ucraineană în spațiul rusesc și nici atunci nu s-a
întâmplat să apeleze la lovituri nucleare tactice. Deci, cumva,
Rusia nu aplică această prevedere. Din punctul ăsta de vedere,
amenințarea nucleară nu s-a materializat”, explică Degeratu.

Cu
totul altfel stau lucrurile dacă discuția se referă la riscul
nuclear, care este unul cât se poate de real și nu încetează
niciun moment să existe.

„Riscul
nuclear există permanent, mai ales că avem în stare de alertă
forțele nucleare la modul general după 2022, iar asta face parte
din strategia de șantaj psihologic cu loviturile nucleare. Dar nu
intrăm într-un scenariu nuclear. Vorbim despre un risc nuclear, nu
despre o amenințare iminentă. Nu despre amenințare, da, dar,
repet, riscul nuclear este luat în calcul foarte serios și de
partea americană și de NATO și, bineînțeles că asta înseamnă
că este monitorizat și este evaluat în permanență”, punctează
Claudiu Degeratu.

Un risc permanent

În
istorie au existat mai multe momente de cumpănă, culminând cu
criza rachetelor din Cuba, când un război nuclear părere iminent.
Pe de altă parte, există și riscul declanșării accidentale a
unui astfel de război, chiar dacă fiecare stat care deține arme
nucleare încearcă să prevină acest lucru.

„Trebuie să
fim sinceri, întotdeauna există acest risc. Problema este ce tip de
probabilitate are și care ar putea să fie efectul. Dar riscul
există în permanență. Indiferent dacă vorbim de un risc ce ar
decurge dintr-o eroare umană sau că este un risc asociat unei crize
convenționale, că este un risc asociat unui conflict în
desfășurare și care e conflict convențional la fel, acest risc
este permanent. Dar de la risc până la o amenințare militară care
să se bazeze pe o lovitură nucleară preventivă sau un scenariu de
război nuclear, în toată regula, este distanță foarte mare.
Acest risc nuclear este întotdeauna monitorizat. Avem, cel puțin la
nivel american și la nivel aliat, un sistem care controlează aceste
riscuri, le evaluează permanent. Ce nu avem este un sistem care să
anticipeze o amenințare reală, adică o lovitură preventivă. Și
aici poate fi o problemă fiindcă monitorizarea unei surprize
strategice nucleare e cu totul altceva și este mai greu de făcut”,
subliniază expertul.

În
acest moment, principalele puteri nucleare, Statele Unite ale
Americii și Rusia, au doctrine nucleare diferite.

„Doctrina nucleară rusă spune că dacă are loc ori o acțiune militară care îi pune
în pericol suveranitatea teritorială, ori un alt tip de evoluție
care afectează tot suveranitatea teritorială, atunci are dreptul
să inițieze o lovitură nucleară preventivă. La americanii,
strategia nucleară este și mai defensivă. Ei spun că atunci când
sunt amenințați și apare un prim val de lovituri nucleare, atunci
ripostează. Deci nu au o strategie de a folosi neapărat preventiv
armele nucleare. Iar doctrina Biden de după 2022 a spus acest lucru
foarte clar. Chiar și în cazul unor lovituri nucleare tactice, dacă
Rusia sau un alt stat încearcă să inițieze lovituri nucleare
tactice, SUA și NATO vor riposta cu măsuri convenționale. Asta
înseamnă că nu vor răspunde pentru a nu escalada cu măsuri
nucleare, cu lovituri nucleare”, adaugă Claudiu Degeratu.

Cât de afectată ar fi România

În
cazul în care totuși războiul din Ucraina ar escalada, iar rușii
ar decide să folosească o armă nucleară, urmările ar fi
catastrofale. Cu toate aceste, este greu de estimat ce s-ar întâmpla
cu exactitate și cum ar fi afectate țările vecine, inclusiv
România. Totul depinde, spune Claudiu Degeratu, de arma nucleară pe
care ar decide să o utilizeze rușii.

„Una
e să lovești cu o lovitură tactică nucleară care are efect 60 de
kilometri la Kiev și alta e să lovești cu o lovitură tactică cu
o rază mai mare de acțiune de, să zicem, un efect de 500 de
kilometri la Odessa. Sunt enorm de multe variabile în joc și e greu
de simulat, e greu de anticipat. Evident, cu cât ar fi mai aproape
lovitura nucleară tactică de România, cu atât am avea efecte
directe și indirecte mai evidente. Spre exemplu, probabil că o
lovitură cu o armă tactică nucleară asupra Kievului, care ar viza
o rază de 50 de kilometri, ar putea să aibă pentru noi efecte
cumva similare cu cele ale exploziei centralei nucleare de Cernobîl.
În cazul în care ar fi vorba de o lovitură cu un efect de 500 de
kilometri la Odessa, situația ar fi cu mult mai gravă. Dar eu spun
că nu este cazul să ne panicăm. Asta și-ar dori Rusia, care
încearcă să inducă o teamă pe care o folosește politic și
psihologic. Și e folosită constant, așa, cu o anumită ritmicitate
în propaganda rusă”, încheie Claudiu Degeratu.