Premierul desemnat Adrian Veștea a dezvăluit marți seara, la România TV, cât costă ceasul pe care îl poartă. Întrebat de jurnalistul Victor Ciutacu dacă este adevărat că e un ceas care a costat 70.000 de euro, așa cum s-a vehiculat în presă, liberalul a dat detalii despre achiziție.

„Am la mână un ceas modest, nu e o marcă scumpa. E un ceas de la Augustin. Nici nu am prea avut șansa sa am multe elemente vestimentare la mine ca am plecat in pripă (n.r. la discuțiile cu președintele Nicușor Dan”, a declarat Veștea.

Cel mai scump ceas realizat de artist a costat 15.000 de euro

În doar câțiva ani, evoluția profesională a românului a fost una absolut spectaculoasă, astfel că astăzi nu oricine își permite să aibă un ceas marca Augustin. Un astfel de ceas se vinde cu prețuri între 8.000 de euro și 10.000 de euro, dar au existat și modele mai scumpe. De exemplu, cel mai scump ceas realizat de român a costat 15.000 de euro, avea carcasă de aur cu diamante, iar în interior o clepsidră cu nisip funcțională. La un ceas, artistul lucrează de la câteva zile până la o săptămână.

PNRR și SAFE, prioritățile premierului desemnat

Adrian Veștea a mai afirmat că e decis  să meargă până la capăt cu formarea Guvernului. Premierul propus de președintele Nicușor Dan afirmă că este o persoană responsabilă și este perfect conștient de faptul că interimatul, care deja trenează de 42 de zile, aruncă țara în haos. prim-vicepreședintele PNL a declarat, la România TV, că proiecte importante precum cele din PNRR, SAFE, finalizarea accederii în OCDE nu mai pot aștepta, iar pentru implementarea lor este necesară o guvernare stabilă.

„După cum am demonstrat în decursul timpului, sunt o persoană perseverentă. Am motivat încă din prima zi care este motivul pentru care am acceptat acest mandat și voi merge până la capăt. Asumat acest lucru, ținem cont de faptul că România nu este într-o situație mult mai bună.

Suntem într-o perioadă de interimat de 42 de zile, iar multe decizii importante pentru a putea implementa programele și proiectele din Programul Național de Redresare și Reziliență, pentru a începe implementarea programului SAFE, pentru a finaliza accederea în OCDE și, de ce nu, de a ține până la urmă inflația — fiindcă poate mai mult ca oricând am auzit termenul ăsta de inflație în ultimul an, mai mult decât l-am auzit toată viața”, a spus Veștea.

Experții în dezvoltarea copilului subliniază faptul că unele experiențe comune din copilărie ale celor care au crescut în anii 1960 și 1970 au dezvoltat abilități psihologice care devin din ce în ce mai rare astăzi, scrie La Razon.

Fiecare generație tinde să privească înapoi la copilărie cu o anumită nostalgie, dar în ultimii ani a apărut o dezbatere recurentă între psihologi, educatori și sociologi: s-au schimbat atât de mult condițiile de creștere încât copiii de astăzi trăiesc experiențe radical diferite față de cele de acum o jumătate de secol?

Unii experți consideră că cei născuți între anii 1960 și 1970 s-au bucurat de un mediu deosebit de favorabil pentru dezvoltarea autonomiei, rezilienței și încrederii în sine. Aceasta nu înseamnă că au avut o copilărie perfectă sau lipsită de probleme, ci mai degrabă că trebuie să analizăm ce elemente cotidiene au contribuit la conturarea unui anumit mod de abordare a vieții de adult.

Mai multă libertate și mai puțină supraveghere constantă

Una dintre cele mai notabile caracteristici ale acelei epoci a fost libertatea de mișcare. Copiii petreceau o bună parte a zilei jucându-se pe stradă, mergând cu bicicleta prin cartiere sau întâlnindu-se cu prietenii fără prezența constantă a adulților.

Din perspectiva psihologiei dezvoltării, jocul liber a fost identificat ca un instrument fundamental pentru învățarea emoțională și socială. Cercetătorul american Peter Gray a susținut că aceste experiențe le permit copiilor să învețe să rezolve conflicte, să își asume riscuri rezonabile și să dezvolte independența. Atunci când copiii trebuie să negocieze reguli, să gestioneze dezacorduri sau să ia decizii singuri, ei își consolidează abilități esențiale la vârsta adultă.

Învățând să rezolvi probleme fără ajutor imediat

Copilăria celor care au crescut în anii 1960 și 1970 s-a desfășurat într-un mediu fără telefoane mobile, internet sau urmărire constantă a locației. Dacă apărea o problemă, de obicei trebuiau să găsească singuri soluții. Mersul pe jos la școală, deplasarea singuri prin cartier sau asumarea unor mici responsabilități zilnice au contribuit la consolidarea sentimentului lor de competență personală.

Psihologia se referă la acest fenomen ca fiind „locus de control intern”, un concept dezvoltat de cercetători precum Harold Lefcourt. Se referă la convingerea că acțiunile noastre influențează direct rezultatele pe care le obținem. Persoanele cu un locus de control mai puternic tind să dea dovadă de o perseverență și o rezistență mai mare în fața adversității.

Psihologii evidențiază și un alt aspect adesea trecut cu vederea: relația cu limitele. În multe case din acea epocă, copiii erau mai obișnuiți să audă „nu” ca răspuns. Deși acest model nu era lipsit de critici, el a promovat o toleranță mai mare la frustrare.

Acceptarea faptului că nu obții întotdeauna ceea ce îți dorești, așteptarea rândului și gestionarea micilor dezamăgiri sunt experiențe care ajută la dezvoltarea autocontrolului emoțional. Capacitatea de a gestiona eșecurile fără a te destrama este una dintre pietrele de temelie ale rezilienței psihologice.

Afirmația conform căreia cei născuți între 1960 și 1970 au fost ultima generație care a avut o copilărie fericită trebuie interpretată cu prudență. Fericirea din copilărie depinde în mare măsură de numeroși factori structurali, cum ar fi stabilitatea familiei, sănătatea, circumstanțele economice și relațiile sociale.

Ceea ce mulți experți subliniază este că acea generație s-a bucurat de condiții care au favorizat dezvoltarea unor abilități psihologice valoroase: autonomie, toleranță la frustrare, creativitate, responsabilitate și abilități sociale dobândite față în față.

Restaurantul din Beijing unde oficialilor chinezi le-ar fi interzis accesul. Povestea King’s Joy, simbol al gastronomiei și al luptei anti-corupție.

Un restaurant de lux din Beijing, simbol al gastronomiei vegetariene, este interzis pentru oficialii chinezi. Este singurul restaurant chinezesc din lume care a primit atât trei stele Michelin, cât și „Steaua Verde Michelin” pentru sustenabilitate. Sub ordin guvernamental, oficialilor li s-a interzis să mănânce la acest restaurant încă de anul trecut, a declarat pentru CNN o sursă chineză familiarizată cu situația.

Localul se numește King’s Joy. Rezervările aici sunt extrem de căutate, iar persoane bogate și celebre din China concurează cu vizitatori străini pentru mese. King’s Joy este faimos pentru meniul său complet vegetarian, realizat din ingrediente provenite exclusiv din China. De asemenea, a fost numit „standardul mondial al gastronomiei vegetariene” de clasamentul World’s 50 Best Restaurants.

De ce oficialilor chinezi le este interzis accesul

King’s Joy este unul dintre zecile de restaurante din Beijing pe care oficialii nu au voie să le viziteze, potrivit unei surse chineze. Lista nu este publică și nu există o explicație oficială a interdicției.

Un posibil motiv ar putea fi costul. O masă la King’s Joy pornește de la aproximativ 250 de dolari de persoană, ceea ce intră în contradicție cu campania anti-corupție promovată de liderul chinez Xi Jinping.

Salariul mediu lunar al angajaților guvernamentali din Beijing este de aproximativ 1.600 de dolari, conform statisticilor oficiale din 2025. Un astfel de venit ar fi incompatibil cu vizitele în restaurante de lux și ar putea crea suspiciuni de folosire abuzivă a fondurilor publice sau de mită.

A devenit o atracție culturală

De la deschiderea sa în 2012, King’s Joy a devenit standardul de aur al gastronomiei vegetariene de lux din China și a fost frecventat de numeroase celebrități, de la Rupert Murdoch la Ashin, solistul trupei taiwaneze Mayday. Lideri străini, precum președintele Italiei Sergio Mattarella și premierul Spaniei Pedro Sánchez, au luat masa aici în timpul vizitelor oficiale.

King’s Joy a devenit și o atracție culturală pentru mulți turiști occidentali. Deși sunt atrași de faima sa, meniul vegetarian este considerat liniștitor de unii vizitatori preocupați de siguranța alimentară.

King’s Joy are un meniu sezonier care se schimbă la fiecare două săptămâni. În China, anul nu este împărțit doar în anotimpuri, ci în 24 de perioade solare cu nume poetice precum „apa ploilor” sau „roua albă”. În funcție de sezon, clienții pot încerca preparate precum orez manciurian cu trufe negre și bulbi de crin, supă din miez de bambus sau budincă de lapte cu osmanthus. Apar și ingrediente mai puțin cunoscute, precum fructul gorgon (o sămânță rotundă brun-roșiatică). Restaurantul oferă și băuturi fermentate artizanale, alături de ceai sau vin.

Aproximativ 4% din populația Chinei se declară vegetariană, conform unui studiu din 2024. Ghidurile alimentare oficiale au început să includă recomandări pentru vegetarieni în 2016.

Sursă foto: Shutterstock