Vasile a aplecat în Italia pentru o viață mai bună și așa a și fost o vreme, dar într-o zi totul s-a schimbat, după ce firma sa a dat faliment. A ajuns să aibă în cont doar 7 euro cu care trebuia să își întrețină familia, o soție și o fiică. Dar iată când nu se aștepta, pentru el a apărut un miracol. Un atreprenor italian a decis să îl ajute.

Vasile locuiește în Ancona cu soția și fiica sa cea mică. „Când firma mea a dat faliment, lumea mea s-a năruit. Am dat zăpada cu lopata ca să câștig niște bani și, slavă Domnului, am reușit să supraviețuiesc”, a povestit românul pentru Il Resto del Carlino, preia Rotalianul.

Ajutor de niciunde

Impresionat de povestea sa, un antreprenor din provincia Bologna a decis să îl ajute sugerândui o soluție judiciară. Când a auzit, Vasile Potolinca a tăcut câteva secunde. „Nu mă așteptam. Nici nu m-am gândit la asta”, spune el.

Românul de 44 de ani a muncit asiduu ani întregi, iar într-o zi a pierdut totul. „Am trecut prin niște momente grele. Am încercat de atâtea ori să rezolv totul, dar datoriile au continuat să se adune”. Siguranța sa financiară a fost spulberată în 2012, când mica sa afacere de construcții navale, cu un singur om, a dat faliment.

„Și am pierdut totul. Nu-mi puteam plăti datoriile. Nu știam unde să mă duc. Aveam chirie și facturi. Îmi amintesc anul în care a nins: m-am dus să dau zăpada cu lopata ca să plătesc gazul și încălzirea casei”, spune Vasile.

Odată cu dizolvarea companiei, cererile de plată au început să vină neîncetat. „Erau 100.000 de euro, apoi 150, apoi am ajuns la jumătate de milion. Am rămas aici, nu am fugit. Am o fiică, o soție. Am vrut doar să fiu curat, fără datorii către nimeni”, mai povestește românul.

Viața lui nu a fost deloc ușoară. În 2014, i s-a născut fiica, iar între timp a trecut prin alte încercări. Două operații la spate, una recentă. „Am trecut prin momente grele. Dar, slavă Domnului, am reușit să merg mai departe”, spune el cu o demnitate neclintită.

Și apoi a venit pandemia: „Covid a înrăutățit totul ”. În ciuda tuturor lucrurilor, nu s-a gândit niciodată să părăsească Italia: „Sunt fericit aici. Nu puteam pur și simplu să-mi fac valiza și să fug. Am familia aici, fiica mea merge la școală aici. Am vrut doar să fiu cinstit, asta e tot.”

Doar 7 euro și 86 de cenți în cont

După ani de încercări eșuate de a ajunge la un acord, a venit punctul de cotitură: procedura de lichidare controlată a fost aprobată de Tribunalul din Ancona. Când a depus cererea la Organismul de Soluționare a Crizelor, bărbatul avea un cont bancar cu 7 euro și 86 de cenți, un salariu modest ca lucrător temporar și un Lancia Y din 2001.

Tribunalul i-a acordat lichidarea controlată: judecătorii au stabilit cheltuielile de trai pentru familie la 1.535 de euro pe lună; orice sumă peste această cifră, aproximativ 500 de euro pe lună, trebuie plătită creditorilor timp de trei ani.

„A fost o ușurare. Vasile este un om bun, provenit dintr-o familie foarte decentă. A purtat o povară enormă, atât financiară, cât și emoțională, ani de zile. A o ușura, chiar și puțin, a fost crucial pentru toți”, a declarat avocata Barbara Filipponi.

Recomandarea autorului: Povestea unui român care a muncit timp de 15 ani în ITALIA: A dormit în gară, a lucrat pe șantier și în fabrici, până când soarta i-a surâs