Actualitate
Steaua anchetată de Securitate: „În ’68, le era frică de întruniri de mai mult de trei persoane, mai ales la nivelul studenților“
Era iarna lui 1968, perioada de dinaintea vacanței studențești. Radu Boruzescu își amintește că nu era pentru prima dată când confecționau o stea. O mai făcuseră și cu un an înainte, pentru a merge să colinde câțiva profesori de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“. Nu pe toți, doar pe cei apropiați. Era un fel de sfârșit de an neoficial, un ritual al studenților de la Scenografie care își salutau dascălii după sesiunea de iarnă.
Grupul de studenți de la Arte care a confecționat Steaua. Poză din 1968. FOTO: Arhivă Personală
În acel an, însă, steaua a fost alta – mai mare, mai lucrată, mai sofisticată. Grupul nu bănuia că acel gest va fi privit ca o provocare. Era un an încărcat politic, după invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice, și autoritățile române priveau cu suspiciune orice formă de asociere între tineri. „Nu ne-am gândit că vor exista probleme, dar știam că nu era privit cu ochi buni genul acesta de legături cu lucrurile religioase. Era oarecum interzis să te apropii de biserică sau de simboluri care trimiteau la ea“, povestește Radu Boruzescu pentru „Weekend Adevărul“.
În acei ani, chiar și fără a conștientiza mereu pericolul, studenții trăiau într-o atmosferă tensionată. „În anul acela le era frică de întruniri de mai mult de trei persoane, mai ales la nivelul studenților, pentru că le era frică să nu izbucnească și aici, cum a fost în Praga“. Cu toate acestea, printre el și colegii lui se simțea și o atmosferă de efervescență tinerească, de libertate improvizată. Erau și artiști, și actori, și decoratori. Se costumau, adunau obiecte din teatre, uniforme vechi, bucăți de recuzită. „Cum lucram în teatru, fiecare a găsit câte ceva – uniforme vechi, haine, tot felul de obiecte. Era perioada în care, pentru tinerii din anii ’60, era la modă să porți haine vechi, să te costumezi, să improvizezi. Așa era lumea noastră atunci“. Generația lor respira un aer de schimbare, purtat de muzica și de cultura venite din Occident, care ajungeau greu, dar ajungeau. „Trăiam și cu muzica pe care o obțineam greu, dar ne dădea un sens toată evoluția asta a generației din ’60“, spune el.
„Am creat un obiect care avea viață“
Steaua s-a născut dintr-o muncă colectivă, făcută pe ascuns. Erau câțiva studenți din clasa de Scenografie și alții de la un an mai mic. Au lucrat în atelierele lor, fără știrea profesorilor. Materialele erau modeste: argilă pentru mărgele, sfori, cartoane, lumini. „Tot ce s-a făcut a fost cu materialele pe care le aveam la îndemână. Mărgelele erau din argilă, trebuiau uscate și ascunse, pentru că ocupam toate planșetele și nu trebuia să le vadă profesorii“. Însă pentru că erau studenți la Arte, nu ne putem aștepta ca originalitatea să lipsească. Steaua fusese gândită ca o machetă de teatru, cu lumină și mișcare, asemenea unei mici scenografii. „Aveam un ritual: deschidea ușa profesorul la care veneam, vedea obiectul, iar noi eram ascunși după el și trăgeam de niște sfori. Se deschideau ușile, se aprindea lumina din interior. Am făcut steaua ca o machetă, cu beculețe care se aprindeau, și când începea să se învârtă, începeam să cântăm. Profesorul era surprins, pentru că nu se aștepta. Am creat un obiect care avea viață, o poveste“.
O machetă de Crăciun, cu sfori, lumini și surpriză la fiecare ușă deschisă. FOTO: Arhivă Personală
Grupul era apropiat de câțiva dintre noii profesori ai institutului, veniți să aducă un suflu modern: Doru Șetran, scenograf și artist, Bițan, profesor de Design, Bornovschi, pictor, și Liviu Ciulei, regizor. De Doru Șetran, Boruzescu s-a simțit legat întreaga viață. Studenții mergea dintr-un loc în altul, fără zgomot și fără manifestări. Colindau profesorii pe rând, urmând o listă scurtă, și la fiecare oprire își prezentau steaua. Ultimul pe listă era Doru Șetran, „cel mai apropiat de noi“, la atelierul căruia urmau să ajungă în finalul serii.
Noaptea de la Maria Rosetti
După vizita la profesorul Alexandru Brătășanu, i-a primit Adina Nanu, care l-a chemat pe soțul ei, pasionat de film, să fotografieze scena. „Grație filmului foto avut atunci au rămas imaginile, un film color, în care putem să ne mai revedem. Un miracol că a fost omul acela cu camera“, spune Radu Boruzescu.
Când au coborât în holul blocului de pe strada Maria Rosetti, i-au așteptat patru bărbați în haine de piele, cu pălării. Erau securiști: „Ne-au oprit și ne-au legitimat: băieții într-o parte, fetele într-o parte. Cum eram mascați, una dintre fete, care avea mustăți lipite, a întrebat în ce parte să meargă, crezând că oamenii ăia au simțul umorului. Ei nu au înțeles, iar când și-a dezlipit mustața, unul dintre ei a început să urle: «Îți bați joc de mine?»“. Au fost ținuți acolo ore întregi, legitimați pe rând, verificați printr-un telefon instalat într-o mașină din fața blocului. „De fiecare dată când le dădeam un act, mergeau la mașină, dădeau un telefon ca să verifice dacă ce spunem e adevărat“. Pe profesori, inclusiv pe Adina Nanu, i-au dus la anchetă. Studenții au fost eliberați unul câte unul, în toiul nopții. „La plecare am demontat steaua și ne-au lăsat să o luăm. Ne șopteam că ne vedem la atelier, la Doru Șetran“.
Radu Boruzescu alături de Steaua confecționată acum aproape șase decenii. FOTO: Arhivă Personală
În noapte au ajuns, pe rând, la atelierul lui Șetran. „El era destul de speriat, ne-a întrebat ce s-a întâmplat. Am stat aproape toată noaptea acolo, în atelier, și la plecare, spre dimineață, i-am zis că nu mai putem lua steaua și o lăsăm la el. Am remontat-o – avea un cui pe peretele atelierului – și am agățat-o acolo. Steaua a rămas în acel loc până la moartea lui Doru Șetran“. După moartea profesorului, în ianuarie 2022, soția acestuia, Ioana, l-a chemat pe Radu Boruzescu: atelierul trebuia eliberat. „Mi-a spus că urmează să vină alt artist și că dacă vreau steaua, e a mea“. Așa a regăsit obiectul interzis, 50 de ani mai târziu. În tot acest timp, rămăsese acolo, suspendată de peretele atelierului, uitată de lume, dar nu și de el.
Într-o iarnă, Boruzescu a descoperit și filmul foto cu steaua, din care a făcut o carte poștală de Crăciun. A trimis-o prietenilor, printre care și fratelui său. Nepoata lui, Miruna, a văzut imaginile și a cerut detalii. „A vrut să facă un film, pentru facultate, despre stea. I-am dat tot felul de materiale, iar filmul a devenit un document excepțional, pentru că a prins interviuri cu oameni care încă trăiau atunci – cu Doru Șetran, cu Adina Nanu“. După moartea lui Șetran, Radu Boruzescu i-a spus nepoatei: „«Ar fi o ocazie extraordinară să continui filmul. Povestea stelei nu s-a încheiat»“.
Libertatea printre jaloanele cenzurii
Privind înapoi, Radu Boruzescu vorbește despre o parte a carierei trăită sub semnul creației și al cenzurii. „În perioada în care am lucrat în România, am avut o grămadă de proiecte care au fost întrerupte, interzise, mai multe decât am realizat. Dar ne jucam. Știam să ne apărăm de cenzură. Era un joc, cu pericolul acesta continuu, cu supravegherea. Toți eram urmăriți“.
Își amintește cum era abordat de un tânăr despre care toată lumea știa că e securist. „Mă chema des la plimbare și mă întreba tot felul de lucruri despre familia mea, inclusiv despre rudele soției. Eu îi răspundeam cu povești inventate, absurde. Cred că, în timp, și-a dat seama că nu are ce să afle de la mine“. În echipele de film sau de teatru exista mereu cineva care raporta. Era o realitate știută, acceptată din necesitate și dusă mai departe, ca un dat al vremii. „Știai să te aperi, să-ți păstrezi libertatea individuală“.
Expoziția „steaua. young and innocent days”. FOTO: Arhivă Personală
Pentru artiști, forța colectivului a fost cea care a făcut diferența. „Fiind foarte uniți între noi, lucrurile nu se simțeau atât de grav. Era o selecție naturală, eram oameni de aceeași natură“. Radu Boruzescu numește acea perioadă o libertate constrânsă, însă plină de sens. „Ne fofilam. Rămâi cu lucrurile extraordinare și uiți mizeria. Cred că e datorită calității umane din grupurile noastre, care te făcea să rămâi cu senzații și imagini fericite“.
„Relațiile de putere continuă să influențeze spațiul public“
După ce a fost regăsită în atelier, steaua a devenit punctul de plecare al proiectului „steaua. young and innocent days“, inițiat de scenografa Miruna Boruzescu, nepoata unuia dintre participanții la episodul din 1968, Radu Boruzescu. Expoziția, curatoriată de Alexandra Croitoru și organizată de Maria Mora, aduce laolaltă generația care a trăit sub comunism și artiști tineri care reinterpretează momentul printr-o perspectivă contemporană. Mai mult decât o simplă recuperare, proiectul propune o reflecție asupra modului în care libertatea creativă traversează timpul, redând sens unui gest care, cândva, a stârnit teamă. Proiectul „steaua. young and innocent days“ nu s-a limitat doar la recuperarea unui obiect – a devenit o legătură între două epoci. Pe lângă expunerea stelei originale, o componentă importantă a proiectului a fost reinterpretarea acesteia de către o nouă generație de artiști.
Alexandra Croitoru, invitată să coordoneze curatorial întregul demers, explică pentru „Weekend Adevărul“: „Când am intrat în proiect, o parte dintre artiști erau deja selectați – cei trei artiști tineri care urmau să reinterpreteze povestea Stelei dintr-o perspectivă contemporană: Ioana Mincu, Giulia Crețulescu și Mono Mihai“. În jurul lor, curatoarea a construit o punte intergenerațională – între artiștii de azi și cei care făcuseră parte din acea lume de demult. „Mai este o secțiune de artiști istorici, din generația Mirunei și a lui Radu Boruzescu. Până la urmă, am decis că acesta poate fi criteriul care leagă totul. Radu are la rândul lui o colecție impresionantă de lucrări de la artiștii din generația sa“.
Trei artiști tineri au reinterpretat povestea Stelei dintr-o perspectivă contemporană. FOTO: Arhivă
Expoziția de la Ivan Gallery a fost concepută în jurul acestor corespondențe. „Ne-am bazat pe schimburile de scrisori dintre Radu Boruzescu și artiștii selectați – Doru Covrig, Paul Neagu, Horea Bernea și Iulian Mereuță. A fost important să arătăm și latura umană a acelor ani, mai ales că pentru mulți dintre ei perioada era extrem de dificilă – fie că rămăseseră în România, fie că emigraseră la Paris sau la Londra“.
Unde-s mulți, puterea crește
Alexandra Croitoru observă și o schimbare de spirit între generații. „Mi s-a părut interesant să discutăm despre energia pe care o avea acea generație și despre felul în care se putea coagula un grup. Dacă mă uit acum la tinerii artiști, văd mai mult individualism, preocuparea pentru propriul traseu. Cred că felul în care s-a format grupul din ’68 și a acționat împreună poate fi un model pentru prezent – cu cât ne adunăm mai mulți, cu atât vocea devine mai puternică“.
Curatoarea vede în stea și o reflecție asupra relației dintre artă și putere, un raport care traversează epocile. „Gestul de atunci, care atingea într-un fel sfera religioasă, ajunsese să deranjeze autoritățile. Echilibrul dintre Biserică și Stat era fragil. Dacă ne uităm azi, vedem alte forme de dezechilibru – austeritate pentru studenți, pentru tinerele mame, și finanțare generoasă pentru Biserică. Relațiile de putere continuă să influențeze spațiul public“.
Punte între generații
Dialogul dintre generația ’68 și cea actuală s-a conturat în mod natural, spune ea. „Ioana Mincu s-a concentrat pe conotația ritualică a gestului de a colinda și pe ideea de comunitate. Giulia Crețulescu a explorat manualitatea ca mod de reconectare cu tine și cu ceilalți. Iar Mono Mihai a reinterpretat povestea biblică a stelei, făcând o paralelă între refugiații de azi și familia lui Iisus, care erau și ei forțați să migreze. A rezultat o lectură actuală și profundă“.
Radu Boruzescu, prezent la expoziția „steaua. young and innocent days”. FOTO: Arhivă Personală
Maria Mora, managerul de proiect, completează perspectiva din culise. „Mi-am dat seama că am fost o echipă foarte unită, un grup de oameni responsabili și implicați“. Expoziția a crescut peste așteptări. „Am promis mult și am realizat că odată ce expoziția de la MȚR va fi în Sala Media, nu ne va încăpea tot materialul. A trebuit să găsim un al doilea spațiu – și așa s-a născut expoziția în paralel, la Galeria Ivan, unde au fost prezentate lucrările celor trei tineri artiști alături de cele ale artiștilor istorici“. Reacția publicului a fost, spune ea, neașteptat de vie. „La vernisajul de la Galeria Ivan a venit foarte multă lume, foarte mulți tineri, ceea ce ne-a bucurat enorm. A funcționat foarte bine și selecția artiștilor tineri, și dialogul pe care l-au creat“.
Expoziția „steaua. young and innocent days“ poate fi vizitată la Muzeul Național al Țăranului Român, în Sala Media, până la sfârșitul lunii ianuarie 2026. În paralel, o parte dintre lucrările artiștilor contemporani sunt expuse la Ivan Gallery, într-un demers comun despre memorie, libertate și continuitate.
Actualitate
Jurnaliști din cea mai mare democrație a lumii, dați în judecată de Trump după ce au scris despre avionul președintelui SUA
Patru jurnalişti ai publicaţiei americane New York Times, care au relatat despre presupusele preocupări legate de securitatea noului avion prezidenţial Air Force One donat președintelui SUA, Donald Trump, de Qatar, au fost chemați în instanță.
Donald Trump la bordul aeronavei primite de Qatar/FOTO: Getty Images
La finalul summitului NATO desfăşurat săptămâna trecută în Turcia, noul avion prezidenţial Boeing 747-8 a plecat de acolo către o bază militară americană din Regatul Unit fără preşedintele Donald Trump, care a zburat către acea bază cu vechiul avion prezidenţial Boeing 747-200, de unde s-a îmbarcat în noul avion donat de Qatar.
Jurnaliştii publicaţiei New York Times au fost primii care au relatat despre preocupările de securitate legate de noul avion prezidenţial, ceea ce l-a înfuriat pe preşedintele american, potrivit CNN.
Trump a justificat zborul său către Regatul Unit cu vechiul avion ca fiind un act de „nostalgie” şi prin faptul că la acea bază americană avionul putea fi verificat.
În două articole, New York Times a scris că noul avion, primit cadou din partea familiei regale qatareze, nu dispune de sistemele de apărare cu care sunt echipate cele două avioane prezidenţiale americane Boeing 747-200, aflate în serviciu din anii ’90 şi a căror înlocuire a fost deja decisă, dar furnizarea noilor avioane este întârziată.
Aceeaşi publicaţie a mai scris că schimbarea avionului pentru deplasarea de la summit i-a fost recomandată lui Trump de serviciul său de securitate, pe fondul reluării ostilităţilor cu Iranul, ţară învecinată cu Turcia.
Casa Albă a evitat comentariile, afirmând doar că „noul Air Force One este un avion ultramodern echipat cu protocoale de securitate de nivel înalt care garantează protecţia preşedintelui şi a echipei sale”.
Cele două aeronave Air Force One mai vechi ar fi dotate cu sisteme defensive sofisticate, însă nu este clar dacă noul avion donat de Qatar beneficiază de echipamente similare.
După publicarea acestor informații, procurorii federali din New York i-au citat pe jurnaliștii care au relatat despre subiect pentru a depune mărturie într-un caz privind o posibilă încălcare a legii penale federale.
În replică, avocatul publicaţiei New York Times a denunţat un „act obraznic care trebuie înţeles ca o tentativă de a împiedica publicul să afle ce se întâmplă în ţară prin intimidarea jurnaliştilor să nu-şi facă treaba”.
Familia regală qatareză i-a dăruit anul trecut lui Donald Trump acest avion de lux, după ce preşedintele SUA s-a plâns de starea celor două aeronave mai vechi Air Force One.
Acest cadou, evaluat la câteva sute de milioane de dolari, ridică însă semne de întrebare asupra unor chestiuni de natură etică şi constituţională cu privire la cadourile pe care un preşedinte le poate primi din străinătate.
Actualitate
Beach, Please! Festival, ziua 2: 134.000 de participanți, iar Playboi Carti oferă show-ul așteptat de o țară întreagă
Cu 134.000 de participanți, ediția aniversară a festivalului Beach, Please! a atins un nou record și a livrat cea mai mare zi de până acum.
Imaginea 1/7:
Playboi Carti/FOTO: Beach, Please! Festival
Cu o seară înainte, organizatorii au fost nevoiți să reprogrameze concertul lui Playboi Carti, după ce condițiile meteorologice au împiedicat deplasarea artistului din Paris către România.
Decizia a devenit unul dintre cele mai discutate subiecte din spațiul public, iar interesul pentru evoluția situației a crescut de la o oră la alta.
Vineri, pe parcursul zilei, Beach, Please! a confirmat oficial că artistul va ajunge în România și va urca pe scenă în cea de-a treia seară a festivalului. Din acel moment, interesul public a depășit granițele festivalului. Aeronava care l-a transportat pe Playboi Carti de la Paris la Constanța a devenit, în timpul zborului, cel mai urmărit avion din lume pe FlightRadar24, ocupând poziția #1 Worldwide și fiind urmărită în timp real de zeci de mii de utilizatori din întreaga lume, într-un moment rar întâlnit pentru un zbor privat către un festival.
După ce concertul a fost reprogramat, Playboi Carti a urcat pe scena de la NIBIRU pentru concertul pe care o țară întreagă îl aștepta.
Ajuns la NIBIRU, Playboi Carti a oferit publicului concertul pe care îl aștepta, într-un spectacol construit la standardele marilor sale turnee internaționale. Show-ul a inclus dansatori, efecte speciale impresionante, flăcări, jocuri de lumini și o producție vizuală spectaculoasă, aducând pe main stage unul dintre cele mai impresionante show-uri prezentate vreodată la Beach, Please!.
La finalul concertului, artistul a coborât de pe scenă și a traversat mulțimea, mergând dintr-o laterală în cealaltă a scenei pentru a-și saluta fanii, într-un moment petrecut la răsărit și întâmpinat cu entuziasm de zecile de mii de participanți.
Un alt moment definitoriu al serii a fost revenirea lui Yeat, care a transformat main stage-ul într-un spectacol de energie continuă și a confirmat încă o dată statutul său de unul dintre cei mai apreciați artiști ai noii generații. Pe parcursul serii au mai urcat pe scena principală Rich Amiri, Ski Mask The Slump God, Jeleel, precum și IAN și Azteca, care au pregătit un moment special împreună pentru publicul Beach, Please!.
Alături de spectacolul exploziv susținut de Yeat, ziua 3 a devenit cea mai mare și mai intensă zi de până acum a ediției aniversare Beach, Please!.
Pe tot parcursul zilei, cei 134.000 de participanți s-au bucurat de concerte, activări și experiențele din NIBIRU, într-o atmosferă susținută de vreme excelentă și de o producție la standarde internaționale. Ziua 2 a confirmat încă o dată amploarea ediției aniversare Beach, Please! și poziția festivalului printre cele mai importante evenimente de muzică urbană din lume.
Festivalul continuă sâmbătă cu un nou line-up de calibru internațional. Pe scena principală vor urca, în premieră în România, Future, alături de Quavo, B.U.G. Mafia, INNA, Che, Nine Vicious, dar și Babasha și Amuly, într-o nouă seară care se anunță spectaculoasă.
Actualitate
De ce creșterea salariului minim poate avea efecte nedorite: avertismente privind concedieri și muncă la negru
Creșterea salariului minim de la 1 iulie generează efecte economice controversate, cu opinii divergente în rândul economiștilor, consultanților și mediului de afaceri. În timp ce Guvernul spune că protejează veniturile mici, experții consultați de „Adevărul” avertizează asupra efectelor negative majore pe care măsura le va produce, cu efecte în lanț care includ presiune pe costuri, ajustări ale pieței muncii și posibila extindere a muncii la negru.
Creșterea salariului minim sporește riscul de muncă la negru. Foto arhivă
Profesorul de economie Radu Nechita a declarat pentru „Adevărul” că efectele nu pot fi tratate uniform, deoarece piața muncii reacționează diferit în funcție de mai mulți factori structurali.
„Impactul creșterii salariului minim este diferit în funcție de regiune, sector economic, mărimea firmelor, nivel de calificare și productivitate al salariaților etc. În regiunile sărace, activitatea economică va fi redusă (unii salariați vor fi concediați) sau va trece la negru, cei mai puțin calificați, experimentați, flexibili vor avea dificultăți să-și păstreze locul de muncă sau să-și găsească unul, iar cei care-l vor păstra, vor avea de îndeplinit cerințe mai stricte. Firmele mari vor fi afectate, vor face eforturi de adaptare și reorganizare, dar impactul cel mai neplăcut va fi asupra firmelor mici și mijlocii, din domeniul serviciilor livrate local, pe o piață cu clienți cu venituri reduse”, a spus el, explicând modul în care este calculat costul total al angajării și de ce acesta devine relevant în analiza pieței.
„Un salariu minim de 4.325 lei înseamnă că valoarea muncii salariatului trebuie să fie de cel puțin 4.418 lei, deoarece acesta este costul total pentru angajator. Aceasta este de fapt valoarea remunerației factorului muncă, adică salariul complet.
Dacă valoarea muncii salariatului este mai mică de 4418 lei, ar însemna că angajatorul „cumpără” un serviciu la un preț mai mare decât „face”. Acest lucru nu se poate întâmpla prea mult timp pe o piață concurențială, nici măcar statul nu te poate forța să cumperi de pe piață ceva mai scump decât îți convine”, a adăugat economistul.
Ce variante are angajatorul: productivitate, investiții sau ajustare
Profesorul de economie a descris mai multe mecanisme de adaptare ale firmelor în fața creșterii costurilor salariale.
„Deoarece angajarea și concedierea sunt costisitoare, angajatorul va încerca să-i mărească productivitatea angajatului reducând timpii morți, de exemplu, îl cheamă să lucreze la restaurant strict la orele de vârf, stabilind norme sporite, noi sarcini etc., ceea ce nu ameliorează situația angajaților”, a declarat Nechita pentru „Adevărul”.
Potrivit acestuia, productivitatea ar putea fi sporită, eventual, prin investiții suplimentare, dar „acel capital suplimentar necesită de regulă și un capital uman sporit, adică salariați mai calificați”. „Deci locul de muncă respectiv poate fi păstrat, dar este posibil ca el să fie ocupat de altcineva. Soluția creșterii productivității este cea ideală, dar dacă ea ar fi fost posibilă, rentabilă, ea ar fi fost deja aplicată de angajator”, a sugerat economistul.
Dacă aceste soluții nu funcționează, ajustarea devine inevitabilă.
În opinia sa, „dacă productivitatea nu poate fi sporită la nivelul salariului complet, atunci angajatorul va renunța la angajat (ceea ce înseamnă restrângerea activității sau chiar închiderea firmei) sau îl va înlocui cu capital”.
„De exemplu, comanda nu mai este preluată de un angajat ci este tastată de client de pe ecran. Substituirea muncii prin capital necesită investiții care pot fi făcute de firme mari (nu IMM-uri), care operează pe piețe mari (restaurant la oraș, la sat) și cu clienți cu venituri ridicate”, a spus Nechita.
Radu Nechita: Există riscul extinderii muncii la negru
Una dintre cele mai sensibile consecințe posibile, în opinia profesorului, este migrarea către economia informală.
„Mai există și varianta angajării la negru, ceea ce vulnerabilizează tocmai angajații pe care creșterea salariului minim ar fi trebuit să-i ajute”, a punctat profesorul de economie, adăugând însă că, în cazul în care salariul minim este peste nivelul care ar fi pe piață, pe același loc de muncă vor concura mai mulți doritori. „Angajatorul va putea să introducă (explicit sau implicit) condiții suplimentare. În orice caz, le va fi mai greu angajaților cu mai puțină experiență, cu calificări mai reduse (tineri), mai puțin flexibili”, a afirmat Nechita.
Profesorul formulează și o critică mai generală asupra mecanismului politic al salariului minim.
„Creșterea salariului minim prin intervenția statului este una din măsurile preferate de politicieni pentru că astfel arată cât de mult le pasă de cei care câștigă puțin, pot face pe generoșii, dar cu banii altora”, a spus el, admițând căefectele nu sunt exclusiv negative.
Românii preferă să țină bani „la saltea”? Ce arată creșterea numerarului din economie, raportată de BNR
„Intențiile acestei măsuri sunt de cele mai multe ori bune, ea îi poate ajuta pe cei care-și vor păstra locul de muncă, dar consecințele ei pe termen mai îndepărtat sunt negative asupra unora dintre cei care se așteptau să fie printre beneficiari”, a afirmat Nechita pentru „Adevărul”.
Adrian Negrescu: Se pună multă presiune asupra firmelor mici
La rândul său, analistul Adrian Negrescu a descris impactul ca fiind puternic mai ales asupra microîntreprinderilor.
„Creşterea
salariului minim este ca o ştire la Radio Erevan. În mod real,
salariul minim continuă să scadă, nu să crească. De la 1 iulie,
cei 125 de lei pe care îi primesc în plus românii se topesc
practic în inflaţia de 11%. În termeni reali, în ultimul an,
angajaţii plătiţi cu salariul minim au pierdut aproape 400 lei din
puterea de cumpărare pe fondul scumpirilor generalizate.
Creşterea
salariului minim este ca o lovitură sub centură pentru multe dintre
firmele româneşti, mai ales pentru microîntreprinderi, pentru
companiile care în acest moment se confruntă cu o scădere
generalizată a vânzărilor şi cu un blocaj financiar înfiorător”, a declarat Negrescu pentru „Adevărul”.
El explică și efectul costurilor suplimentare.
„Cum
încasările lor şi aşa sunt în scădere, cei peste 280 de lei în
plus pe care trebuie să îi plătească lunar pentru fiecare angajat
cu salariul minim înseamnă un cost pe care mulţi nu au din ce să
îl suporte şi, probabil, vor recurge la plata la negru. Asta dacă
nu vor da afară oameni sau vor creşte preţurile, dacă îşi
permit. O decizie care s-ar putea să acţioneze ca o lovitură de
bumerang pentru că majorarea preţurilor i-ar putea face
necompetitivi în faţa concurenţei, altfel spus să îi trimită
către faliment.
Indiferent ce soluţie vor alege, firmele mici
vor fi puternic afectate de această măsură decisă din pix, fără
niciun studiu de impact”, punctează analistul.
O perspectivă mai echilibrată asupra efectelor
Consultantul de business Sorin Spiridon a declarat la rândul său pentru „Adevărul” că măsura trebuie privită și din perspectiva veniturilor angajaților.
„Creșterea salariului minim era, în opinia mea, o măsură necesară. România rămâne printre țările cu cele mai reduse salarii din Uniunea Europeană, iar în ultimii ani inflația, în special la produsele de bază și utilități, a redus semnificativ puterea de cumpărare a populației”, a afirmat el.
El atrage atenția că impactul real este mai amplu decât pare la prima vedere.
„Trebuie însă să privim impactul acestei măsuri dintr-o perspectivă mai largă. Efectele nu se limitează la angajații remunerați cu salariul minim. În practică, majorarea va influența și salariile celor aflați imediat deasupra acestui nivel”, a adăugat Spiridon.
În plus, el explică efectul fiscal.
„În
același timp, reducerea facilității fiscale de la 300 la 200 de
lei diminuează o parte din beneficiul pe care angajații îl vor
resimți în salariul net. Cu alte cuvinte, costul suportat de
angajatori crește, însă câștigul net al angajaților este mai
mic decât ar fi fost dacă facilitatea fiscală ar fi fost păstrată
integral. Chiar și după această majorare, este puțin
probabil ca presiunea salarială să dispară. Inflația acumulată
în ultimii ani, în special la bunurile esențiale, a fost suficient
de ridicată încât mulți angajați vor continua să resimtă o
scădere a puterii de cumpărare. Pentru numeroase companii, discuția
despre salarii nu se încheie odată cu această majorare.
Nu
cred însă că soluția este să privim salariul minim exclusiv ca
pe o problemă de cost. Pentru companiile mature, aceasta ar trebui
să fie și o oportunitate de reflecție. În mod normal, salariul
minim ar trebui să reprezinte un salariu de intrare în companie sau
să fie specific unor poziții cu valoare adăugată redusă”, a declarat el pentru „Adevărul”.
Salariul minim pe economie crește: cât vor primi românii de la 1 iulie și câți angajați sunt vizați de majorare
Potrivit acestuia, dacă o
organizație are un număr foarte mare de angajați remunerați la
acest nivel sau dacă o majorare moderată a salariului minim îi
pune în pericol viabilitatea, este un semnal că modelul de
business, nivelul productivității sau modul de organizare trebuie
analizate cu atenție.
„Există însă și o categorie care trebuie privită diferit: start-up-urile și companiile aflate în primii doi ani de activitate. Aceste firme sunt, prin natura lor, mult mai fragile. Ele investesc în dezvoltare, își validează modelul de business și funcționează adesea cu resurse financiare limitate. Pentru astfel de organizații, o creștere rapidă a costurilor poate avea un impact disproporționat. Din acest motiv, cred că politicile publice ar trebui să facă o distincție mai clară între companiile mature și cele aflate în faza de început, care au nevoie de mai multă predictibilitate și de măsuri de sprijin adaptate etapei în care se află. În ceea ce privește concedierile și inflația, nu mă aștept la efecte uniforme. Unele companii vor transfera o parte din costuri în prețuri, altele vor absorbi impactul prin reducerea marjelor, iar cele mai performante vor încerca să crească productivitatea și să își optimizeze activitatea”, a spus consultantul de business.
-
Actualitateacum 3 zile
Răceala lui Trump față de Giorgia Meloni, surprins la summitul NATO, alimentează tensiunile dintre cei doi lideri
-
Breakingacum 3 zileÎn Astrahan, a fost introdusă vânzarea de combustibil în funcție de numerele de înmatriculare ale autoturismelor
-
Actualitateacum 3 zile
Coreea de Nord furnizează până la 40% din muniția de artilerie folosită de Rusia, susține serviciul de informații militare al Ucrainei
-
Breakingacum 2 zileȘefa opoziției din Germania avertizează că 100.000 de muncitori din industria auto vor ajunge șomeri pentru că guvernul Merz cheltuie bani pe industria de apărare
-
Actualitateacum 2 zile
O echipă-surpriză a cucerit publicul: cum arată sferturile Mondialului în ochii fanilor
-
Actualitateacum 2 zile
„U” Cluj a scos un egal prețios în prima manșă cu Dinamo Kiev
-
Actualitateacum 2 zile
Britanicul Nigel Farage și franțuzoaica Marine Le Pen folosesc strategia lui Trump: transformă scandalul politic în avantaj electoral
-
Breakingacum 3 zileCel mai cunoscut pilot de la Tarom iese la pensie