Jumătate dintre persoanele din UE aveau, la 1 ianuarie 2025, peste 44,9 ani, vârsta medie la care s-a ajuns. Tendința de îmbătrânire a populației „bătrânului continent” continuă, iar implicațiile sunt majore.

Vârsta medie a populației Uniunii Europene a ajuns, în 2025, la 44,9 ani, o creștere cu mai mult de 2 ani față de 2015, variind între 39,6 ani în Irlanda și 49,1 ani în Italia.

„La nivelul UE, vârsta medie a crescut cu 2,1 ani față de 2015, când era de 42,8 ani. Creșteri au fost înregistrate în toate țările UE, cu excepția Germaniei și Maltei (fiecare cu -0,4 ani). Îmbătrânirea populației a fost cea mai pronunțată în Slovacia și Cipru, unde media a crescut cu 4,0 ani, urmate de Italia (+3,9 ani), Grecia și Polonia (fiecare +3,8 ani) și Portugalia (+3,7 ani)”, arată raportul „Structura populației și îmbătrânirea”, publicat recent de Eurostat.

Cum se modifică piramida populației

Creșterea ponderii populației în vârstă de 65 de ani și peste a continuat între 2015 și 2025, iar fenomenul nu se va opri, arată previziunile.

Ratele natalității constant scăzute și speranța de viață mai mare transformă forma piramidei populației din UE, arată cercetătorii, aceștia avertizând că probabil cea mai importantă schimbare va fi tranziția accentuată către o structură a populației mult mai îmbătrânită, o evoluție care este deja evidentă în mai multe țări ale UE.

Numărul pensionarilor este în creștere, numărul celor activi pe piața muncii scade, tendința va continua în deceniile următoare, astfel că viitorul va aduce o creștere a poverii asupra persoanelor de vârstă activă în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor sociale necesare populației îmbătrânite pentru o serie de servicii conexe.

Din 450,6 milioane de persoane doar 14,4% sunt copii

Populația UE la 1 ianuarie 2025 a fost estimată la 450,6 milioane de persoane. Copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani reprezentau doar 14,4% din populația UE, în timp ce persoanele considerate a fi în vârstă de muncă (15-64 de ani) reprezentau 63,6% din populație, arată datele Eurostat. Persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste au avut o pondere de 22,0% (o creștere de 0,4 puncte procentuale față de anul precedent și o creștere de 2,9 puncte procentuale față de acum 10 ani).

Țara cu cea mai mare pondere a copiilor în totalul populației, dintre țările UE, a fost Irlanda (18,5%), urmată de Suedia (16,8%) și Franța (16,6%). La polul opus s-au situat Italia (11,9%), Malta (12,1%) și Portugalia (12,6%). „Comparativ cu 2024, doar două țări ale UE (Luxemburg și Germania) au avut o pondere constantă a copiilor în populație în 2025, în timp ce în celelalte țări această pondere a scăzut. În ceea ce privește ponderea persoanelor în vârstă în populația totală, Italia (24,7%), Portugalia (24,3%) și Bulgaria (24,0%) au avut cele mai mari ponderi, în timp ce Luxemburg (15,2%), Irlanda (15,7%) și Cipru (18,3%) au avut cele mai mici ponderi. În 2025, comparativ cu 2024, ponderea persoanelor în vârstă a crescut în 26 de țări ale UE, în timp ce Malta a avut o pondere constantă”, se mai arată în raportul citat.

În ultimii 10 ani, ponderea populației în vârstă de 65 ani și peste a crescut la nivelul UE cu 2,9 puncte procentuale (p.p.), cele mai mari creșteri având loc în Polonia (5,6 p.p.), Slovacia (4,8 p.p.) și Croația (4,3 p.p.), spre deosebire de cele mai mici creșteri din Malta (0,4 p.p.), Luxemburg (1,0 p.p.) și Suedia (1,2 p.p.).

Vârsta medie a crescut în ultimii 10 ani în aproape toate țările UE, „campioane” fiind Slovacia și Cipru, unde vârsta medie s-a mărit cu 4 ani. În Germania, în schimb, vârsta medie a scăzut de la 45,9 ani în 2015 la 45,5 ani în 2025. La fel s-a întâmplat și în Malta, scăderea fiind de la 40,4 ani în 2015 la 40,0 ani în 2025.

La nivelul anului 2025, la fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste erau puțin peste trei persoane de vârstă activă.

„Raportul de dependență a persoanelor în vârstă pentru UE a fost de 34,5% la 1 ianuarie 2025, cu puțin peste 3 persoane în vârstă activă pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste. Raportul de dependență a persoanelor în vârstă în țările UE a variat de la minime de 22,0% în Luxemburg, 23,8% în Irlanda și 26,6% în Malta, cu aproape 5 persoane în vârstă activă pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste, la maxime de 39,0% în Italia, 38,7% în Bulgaria și 38,6% în Portugalia, unde existau mai puțin de 3 persoane în vârstă activă pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste. Între 2024 și 2025, raportul de dependență a persoanelor în vârstă a crescut în UE cu 0,6 puncte procentuale, de la 33,9% în 2024 la 34,5% în 2025. Acesta a crescut în toate țările UE”, se precizează în raport.

Raportul total de dependență pe categorii de vârstă, care ia în calcul faptul că persoanele de vârstă activă trebuie să întrețină atât copiii cât și vârstnicii, era în 2025 de 57,1% în UE, ceea ce indică faptul că existau mai puțin de două persoane în vârstă de muncă pentru fiecare persoană dependentă. „Cel mai mic raport total de dependență pe categorii de vârstă dintre țările UE în 2025 a fost observat în Malta (44,0%), iar cel mai mare în Franța (62,5%).

O tendință generală de creștere poate fi observată pentru raporturile de dependență ale persoanelor în vârstă și de dependență totală din UE. Raportul de dependență al persoanelor în vârstă a crescut cu 5,5 puncte procentuale în ultimul deceniu (de la 29,0% în 2015 la 34,5% în 2025), în timp ce raportul de dependență totală a crescut cu 4,8 puncte procentuale în aceeași perioadă (de la 52,3% în 2015 la 57,1% în 2025”, mai precizează Eurostat.

Populația UE în 2100: 419,5 milioane

Îmbătrânirea populației Europei a început să se manifeste cu câteva decenii în urmă, iar tendința va continua și în deceniile următoare, estimându-se că în 2100 populația va fi cu aproximativ 30 milioane mai mică.

„În încercarea de a analiza tendințele viitoare privind îmbătrânirea populației, Eurostat și-a actualizat proiecțiile demografice la nivel național în primăvara anului 2023, acoperind perioada 2023-2100. Se preconizează că populația UE va crește până la un vârf de 453,3 milioane de persoane în jurul anului 2026, iar ulterior va scădea treptat la 419,5 milioane de persoane până în 2100.

Comparația piramidelor de vârstă pentru 2025 și 2100 arată că se preconizează că populația UE va continua să îmbătrânească. În următoarele decenii, se preconizează că numărul persoanelor în vârstă va crește semnificativ. Până în 2100, piramida va căpăta mai mult forma unui bloc, îngustându-se considerabil la mijlocul piramidei (în jurul vârstei de 45-54 de ani)”, mai arată raportul.

Persoanele în vârstă de 65 de ani și peste vor reprezenta 32,5% din populația UE până în 2100, comparativ cu 22,0% în 2025. De asemenea, se preconizează că raportul de dependență a persoanelor în vârstă din UE va crește de la 34,5% în 2025 la 59,7% până în 2100, iar raportul de dependență totală a persoanelor în vârstă se preconizează că va crește de la 57,1% în 2025 la 83,9% până în 2100, în timp ce vârsta medie va ajunge la 50,2 ani în 2100.

Efectul politic al îmbătrânirii populației

Efectele îmbătrânii populației, un proces care se accelerează, vor fi numeroase, arată Robert Santa, cercetător-șef al Re-Think.

„În primul rând, cea mai mare provocare este legată de sistemele de pensii în Europa. Pentru că în marea majoritate a țărilor acestea nu au fost adaptate la noile realități demografice. Și în majoritatea țărilor sunt sisteme de pensii pay-as-you-go, în care contributorii actuali plătesc în sistemele de asigurare socială pentru persoanele pensionate în clipa de față. Și multe state au în clipa de față obligații de pensii care cresc tot mai mult, costă tot mai mult ca pondere din produsul intern brut interne, sunt tot mai greu de acoperit. Și în foarte multe țări pensiile sunt și blindate prin legi. De exemplu, în anumite state, sunt corelate automat cu rata inflației, motiv pentru care s-au ajuns la situații în care pensionarii câștigă la fel de bine ca populația de vârstă activă, care este tot mai mică și care plătește respectivele pensii. Și atunci avem țări precum Franța, de exemplu, care au deficite și le este foarte greu să le acopere ad integrum”, a semnalat Santa.

România se va confrunta și ea cu o presiune majoră după 2030, odată cu pensionarea „decrețeilor”, atrage atenția Santa. „Acest proces de îmbătrânire și în România are deja efecte vizibile demografic, pentru că numărul celor care intră în piața muncii e deja mai mic decât numărul celor care se pensionează. Vor fi multe efecte ale acestei îmbătrâniri, plus efectul politic. Electoratul este mai bătrân decât vârsta medie, iar cei sub 18 ani nu votează. Și atunci automat politicienii din Europa acum tind să-și orienteze politicile și măsurile foarte mult în funcție de nevoile populației mai în vârstă, motiv pentru care familiile beneficiază de un ajutor limitat în majoritatea țărilor și motiv pentru care nu ai măsuri care să încurajeze inversarea acestei tendințe. Deci este o furtună perfectă care lovește în multe, multe puncte”, a arătat Robert Santa.

Scăderea natalității nu mai ține doar de cauze economice, ci are și componente culturală și socială, astfel că aproape nicio țară nu mai reușește să corecteze această problemă.

„Din țările dezvoltate, una singură, Israel, are o fertilitate peste nivelul de înlocuire generațională. Deci e o problemă globală care nu a fost corectată corespunzător. E drept, în nicio țară familiile nu beneficiază de ajutoare comparabile cu populația pensionată, de exemplu”, a adăugat Santa.

Problema nici nu poate fi soluționată ușor, este de părere cercetătorul, motiv pentru care politicienii din aproape toată Europa timp să evite mai degrabă subiectul, chiar dacă vorbim de criza fundamentală a continentului și de principalul motiv pentru care acum se confruntă cu oarecare declin. Însă îmbătrânirea populației nu este o încercare doar pentru Europa, în Japonia populația scăzând cu aproximativ 1 milion de persoane pe an.

„Situația aceasta este absolut catastrofală, iar modul în care va arăta lumea va fi foarte diferit. Anticipăm depopulare rurală, depopulare regională, rate foarte ridicate de dependență, presiune asupra sistemului de sănătate. Este o problemă care nu e abordată, pentru că este greu de soluționat. Și în general, ca politician, având nevoie de a fi ales în ciclu de 4 ani, vei lua măsuri care probabil implică costuri fix pentru acest electorat îmbătrânit care are o pondere tot mai mare în rândul votanților”, a mai subliniat Santa.

Migrația a schimbat structura populației dar nu a inversat trendul

Țările dezvoltate ale Europei au atras ca un magnet migranții. În timp, s-a ajuns la schimbarea structurii populației, însă nu și la inversarea tendinței de îmbătrânire. Sunt țări în care ponderea populației născute în afara teritoriului național este de peste 20%, iar în rândul nou-născuților sunt ponderi chiar mai mari. În Anglia, ponderea nou-născuților de origine european-britanică este de doar 53%, față de aproape 100% acum 60 de ani, precizează cercetătorul.

Întorcându-ne la România, Robert Santa spune că este puțin probabil ca în anii următori scăderea naturală la noi în țară să fie mai mică de 100.000 locuitori pe an, dacă nu este compensată de migrație.

Efectele fenomenului în care populația scade și îmbătrânește simultan, care se resimt deja, se vor accentua. Depopularea regională va continua, pentru că zonele puternic îmbătrânite tind să nu mai fie atractive, iar tinerii vor continua să se îndrepte spre mai mari poli de dezvoltare. Dacă traiul se va tot scumpi, tinerii vor fi descurajați să aibă copii, iar procesul de îmbătrânire va continua.

O problemă reală va deveni plata pensiilor. Inclusiv pentru pensiile private va fi o provocare ca fondurile care le administrează să aibă investiții profitabile pe fondul unei economii afectate de procesul de îmbătrânire a populației. „Pe moment pensiile private sunt opțiuni mai sigure decât pensiile de stat, dar și aici e o întrebare deschisă – dacă nu vor fi, la un moment dat, în viitor, doar teoretizăm acum, afectate de acest proces de îmbătrânire. Va fi foarte greu să susținem pensiile în rândul generației următoare, pentru că vârsta medie în sine se apropie foarte mult de vârsta de pensionare. Spre jumătatea secolului, multe țări europene vor avea o vârstă medie de peste 50 de ani, de exemplu. De fapt ne apropiem deja în câteva state de situația asta”, a mai semnalat Santa.

Pe de altă parte, revenirea românilor acasă, o tendință care dădea speranțe, va depinde foarte mult de dinamica economică, este de părere Robert Santa.

„De exemplu, acum, că situația economică nu este la fel de roz, probabil că ritmul revenirilor se va tempera puțin, dar dacă economia României va continua să aibă acest proces de convergență spre media europeană, probabil că o parte vor reveni. Un punct pozitiv aici este faptul că mulți care au emigrat în perioadele de vârf de emigrare nu erau neapărat foarte tineri, ci erau din generația aceasta a „decrețeilor”, iar un efect pozitiv este că mulți dintre ei vor avea o pensie plătită de alt stat decât România. Ceea ce va tempera din efectul pensionării acestei generații, pentru că, având pensii venite din altă parte, cei care se întorc  în România o cheltuie aici, ceea ce va diminua impactul acestei pensionări a generației decrețeilor”, a mai arătat Santa.